ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 281/2020

Ședința publică din data de 20 mai 2020

Deliberând asupra contestației formulate de persoana solicitată A., în baza actelor și lucrărilor de la dosar reține următoarele:

Prin încheierea din data de 07 mai 2020 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în temeiul dispozițiilor art. 104 alin. (9) și 10 din Legea nr. 302/2004, republicată, în referire la art. 112 și 113 din Legea nr. 302/2004, republicată, a fost menținută măsura arestării persoanei solicitate A., (cetățean român posesor al C.I. seria x nr. x eliberată de SCLEP Medgidia la data de 21.08.2018, cu antecedente penale, conform fișei de cazier nr. x/06.11.2019 eliberată de Inspectoratul de Poliție al județului Constanța) în vederea predării către autoritățile italiene, pe o perioadă de 20 de zile, cu începere de la data de 12 mai 2020 până la data de 31 mai 2020, inclusiv.

A fost respinsă cererea privind înlocuirea măsurii arestării în vederea predării cu măsura arestului la domiciliu sau măsura controlului judiciar formulată de persoana solicitată A., ca nefondată.

Pentru a dispune această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că prin adresa nr. x/30.04.2020 emisă de I.G.P.R.- Centrul de cooperare internațională -Biroul Național Sirene, s-a comunicat faptul că "misiunea de predare a persoanei solicitate A. nu poate fi realizată în prezent, având în vedere starea de urgență instituită pe teritoriul României și ținând cont de prevederile art. 3 pct. 3 din Ordonanța Militară nr. 10 din 27.04.2020 a Ministerului Afacerilor Interne în care se menționează faptul că "Se prelungește măsura suspendării zborurilor spre Italia și din această țară către România, pentru toate aeroporturile din România, pentru o perioadă de 12 zile, începând cu data de 03 mai 2020, până la data de 14 mai 2020, inclusiv".

De asemenea, în cuprinsul aceleiași adrese s-a mai menționat faptul că realizarea predării persoanei solicitate A. va putea avea loc după data de 15 mai 2020, numai dacă nu intervin alte modificări privind reluarea zborurilor spre Italia și din Italia spre România și, ținând cont de acordarea unui interval de timp minim necesar pentru autoritățile italiene, în vederea organizării misiunii de preluare(achiziționarea biletelor de avion, formarea escortei, etc.).

La data de 05 mai 2020, în conformitate cu dispozițiile art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004 republicată, Curtea, a pus în discuție, legalitatea și temeinicia măsurii arestării în vederea predării persoanei solicitate A..

De asemenea, s-a arătat că persoana solicitată A., prin intermediul apărătorului ales, a formulat cerere de înlocuire a măsurii arestării în vederea predării cu măsura controlului judiciar sau măsura arestului la domiciliu, dat fiind faptul că predarea persoanei solicitate nu poate avea loc, ca urmare a pandemiei cu virusul COVID-19, iar autoritățile italiene au emis mai multe ordonanțe prin care a fost prelungită perioada de carantină, iar zborurile comerciale au fost suspendate, fiind considerată zonă de risc maxim.

Prima instanță a constatat că în actuala fază în care se află cauza, respectiv predarea persoanei solicitate, ca urmare a admiterii cererii privind executarea mandatului european de arestare, instanța verifică legalitatea temeiniciei și legalității măsurii arestării persoanei solicitate A. în vederea predării.

Astfel, Curtea a susținut că potrivit dispozițiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare reprezintă o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

Alin. (2) al aceluiași text statuează că "mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L/190/1 din 18 iulie 2002".

Prin urmare, s-a arătat că mandatul european de arestare reprezintă un instrument prin care a fost pus în aplicare principiul recunoașterii reciproce a hotărârilor judiciare, care presupune că decizia unei autorități judiciare a unui stat membru, prin care se cere arestarea și predarea unei persoane, să fie recunoscută și executată fără alte formalități în celelalte state membre.

Rațiunea mandatului european de arestare constă în necesitatea de a se asigura garanția că infractorii nu se pot sustrage justiției, el reprezentând instrumentul de aducere a persoanei solicitate în fața justiției statului emitent, pentru instrumentarea procedurilor penale.

Prima instanță a mai reținut că potrivit art. 112 din Legea nr. 302/2004, republicată:

(1) Mandatul european de arestare se soluționează și se execută în regim de urgență.

(2) În cazul prevăzut la art. 104 alin. (5), hotărârea asupra executării mandatului european de arestare trebuie pronunțată cel mai târziu în termen de 10 zile de la termenul de judecată la care persoana solicitată și-a exprimat consimțământul la predare.

(3) În celelalte cazuri, hotărârea definitivă privind executarea mandatului european de arestare se pronunță în termen de 60 de zile de la data arestării persoanei solicitate.

(4) Când, pentru motive justificate, nu se poate pronunța o hotărâre în termenele prevăzute la alineatele precedente, instanța poate amâna pronunțarea pentru 30 de zile, comunicând autorității judiciare emitente această împrejurare, precum și motivele amânării și menținând măsurile necesare în vederea predării.

(5) Când, din motive excepționale, nu pot fi respectate termenele prevăzute în prezentul articol, autoritatea judiciară de executare română va informa Eurojust, precizând motivele întârzierii.

(6) Derularea procedurii prevăzute la art. 106 alin. (3) și (4) nu afectează termenele prevăzute de prezentul articol".

De asemenea, s-a arătat că potrivit art. 113 din Legea nr. 302/2004, republicată:

(1) Predarea se realizează de Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române, cu sprijinul unității de poliție pe raza căreia se află locul de detenție, în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de predare.

(2) Dacă din motive independente de voința autorităților române sau ale statului emitent, predarea nu se poate efectua în termenul stabilit de către Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române și autoritatea competentă a statului emitent, aceasta va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită.

(3) În cazul în care sunt depășite termenele maxime pentru predare, fără ca persoana în cauză să fie primită de către statul emitent, se va proceda la punerea în libertate a persoanei urmărite, fără ca acest fapt să constituie un motiv de refuz al executării unui viitor mandat european de arestare, bazat pe aceleași fapte.

(4) În toate cazurile, în momentul predării, autoritățile române comunică autorităților statului emitent care asigură preluarea persoanei predate durata arestului efectuat de către aceasta în executarea mandatului european de arestare, cu scopul de a fi dedusă din pedeapsa sau din măsura privativă de libertate care se va aplica.

De asemenea, potrivit art. 104 alin. (9) și 10 din Legea nr. 302/2004, republicată "instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă se impune menținerea arestării în vederea predării. În acest sens, instanța se pronunță prin încheiere motivată, ținând seama de termenele prevăzute la art. 112.

(10) În toate cazurile, măsura arestării în vederea predării poate fi luată numai după ascultarea persoanei solicitate în prezența apărătorului. Durata inițială a arestării nu poate depăși 30 de zile, iar durata totală, până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăși în niciun caz 180 de zile".

Curtea a mai subliniat că prin Decretul nr. 240/14.04.2020 al Președintelui României - privind prelungirea stării de urgență pe teritoriul României, publicat în M.Of. nr. 311 din 14.4.2020, s-a prevăzut, în art. 1 faptul că "Începând cu data de 15 aprilie 2020, se prelungește starea de urgență pe întreg teritoriul României, instituită prin Decretul nr. 195/20202, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 16 martie 2020".

De asemenea, s-a menționat că prin Ordonanța militară nr. 10/27.04.2020 - privind măsuri de răspândire a COVID-19, publicată în M.Of. nr. 340/27.04.2020, s-a prevăzut, în art. 3 pct. 3 faptul că "Se prelungește măsura suspendării zborurilor spre Italia și din această țară către România, pentru toate aeroporturile din România, pentru o periodă de 12 zile, începând cu data de 03 mai 2020, până la data de 14 mai 2020, inclusiv".

Totodată, prin art. 11 din Ordonanța militară nr. 7/04.04.2020, publicată în M.Of. nr. 284/04.04.2020 s-a prevăzut că "Se suspendă transportul rutier internațional de persoane prin servicii regulate, servicii regulate speciale și servicii ocazionale în trafic internațional, pentru toate cursele efectuate de către operatorii de transport spre Italia, Spania, Franța, Germania, Austria, Belgia, Confederația Elvețiană, Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord, Regatul Țărilor de Jos și Turcia și din aceste țări către România, pe toată perioada stării de urgență".

Prin urmare, Curtea a constatat că, din motive independente de voința autorităților române sau ale statului emitent, predarea nu s-a putut efectua în termenul stabilit, și astfel, nu au fost depășite termenele prevăzute de art. 113 din Legea nr. 302/2002, republicată, având în vedere pandemia la nivel european generată de virusul SARS-COV-19, dar și măsurile necesare și urgente instituite la nivelul statelor europene, printre care România și Italia, în scopul împiedicării răspândirii și îmbolnăvirii populației.

Față de natura infracțiunilor menționate în mandatul european de arestare emis de autoritățile italiene pe numele persoanei solicitate A., respectiv de trafic de persoane, proxenetism, șantaj și loviri sau alte violențe, având în vedere și durata pedepsei ce ar putea fi aplicată acestuia, Curtea a apreciat că se impune menținerea măsurii arestării persoanei solicitate în vederea predării, în scopul asigurării executării mandatului european de arestare, dar și pentru buna desfășurarea a procedurii de executare a mandatului european de arestare, ce are la baza principiul recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

De asemenea, pentru a preveni un eventual risc al sustragerii persoanei solicitate A. de la procedurile judiciare care o vizează, Curtea a reținut că în cauză nu există garanții suficiente că o altă măsură preventivă alternativă, respectiv cea a arestului la domiciliu sau a controlului judiciar, prevăzute de art. 202 alin. (4) lit. b) și d) C. proc. pen., ar fi suficientă pentru scopul asigurării executării mandatului european de arestare, având în vedere natura și gravitatea infracțiunilor pentru care s-a emis mandatul european de arestare, dar și față de caracterul urgent al procedurii judiciare, ce impune soluționarea cu celeritate și asigurarea procedurii în fața instanțelor de judecată.

În concluzie, s-a apreciat că aspectele de ordin circumstanțial invocate în apărarea persoanei solicitate A., respectiv conduita bună până în prezent pe perioada stării de arest, dar și faptul că are o locuință stabilă și o familie închegată, nu sunt în măsură să contrabalanseze scopul măsurii arestării, respectiv cel al predării persoanei solicitate către autoritățile emitente, fără îndeplinirea altor formalități de către statul de executare.

Totodată, având în vedere iminenta încetare a stării de urgență, cu consecința revenirii la normal a activităților sociale și economice, la nivel european, Curtea a apreciat că se impune menținerea măsurii arestării în vederea predării persoanei solicitate A. pe o durată de 20 de zile, începând cu data de 12 mai 2020 până la data de 31 mai 2020, inclusiv, perioadă în care se poate realiza predarea, conform art. 113 din Legea nr. 302/2004 republicată.

*

Împotriva acestei încheieri a declarat contestație, în termen legal, persoana solicitată A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală la data de 12 mai 2020, fiind fixat termen de soluționare la data de 20 mai 2020, cu citarea contestatorului la locul de deținere și cu asigurarea apărării.

Prin memoriul depus la dosar, contestatorul persoană solicitată a învederat este arestat în vederea predării începând cu data de 12 februarie 2020 și până în prezent.

A susținut că potrivit dispozițiilor art. 113 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, legiuitorul a prevăzut sancțiunea aplicabilă în cazul nerespectării termenelor maxime de predare, respectiv punerea în liberate a persoanei solicitate. A arătat că în prezenta cauză nu a fost stabilit un termen cert de predare între autoritățile judiciare române și cele din Italia, în condițiile în care nu se poate estima durata în timp a măsurilor de protecție cauzate de pandemia cu virusului Sars-CoV-2. De asemenea, nu a fost stabilită o nouă dată a predării, în conformitate cu dispozițiile art. 23 alin. (3) din Directiva 2002/584/JAI.

În acest context, contestatorul a apreciat că măsura arestului nu poate fi prelungită.

Subsidiar, contestatorul a solicitat înlocuirea arestării cu măsura arestului la domiciliu, susținând că nu a încercat niciun moment să se sustragă de la executarea mandatului european de arestare. De asemenea, a invocat faptul că are o familie stabilă și un copil minor, iar starea de arest îl împiedică să muncească pentru a-și putea întreține familia.

Nu în ultimul rând, a arătat că pe perioada arestării provizorii starea sa de sănătate a fost afectată, în prezent aflându-se sub tratament.

Examinând încheierea contestată, în raport de actele dosarului și criticile formulate de persoana solicitată A., Înalta Curte constată următoarele:

Cu titlu preliminar, instanța de control judiciar notează că art. 113 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, reglementează procedura și condițiile predării persoanei solicitate și prevede următoarele:

(1) Predarea se realizează de Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române, cu sprijinul unității de poliție pe raza căreia se află locul de detenție, în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de predare.

(2) Dacă din motive independente de voința autorităților române sau ale statului emitent, predarea nu se poate efectua în termenul stabilit de către Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române și autoritatea competentă a statului emitent, aceasta va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită.

(3) În cazul în care sunt depășite termenele maxime pentru predare, fără ca persoana în cauză să fie primită de către statul emitent, se va proceda la punerea în libertate a persoanei urmărite, fără ca acest fapt să constituie un motiv de refuz al executării unui viitor mandat european de arestare, bazat pe aceleași fapte.

(4) În toate cazurile, în momentul predării, autoritățile române comunică autorităților statului emitent care asigură preluarea persoanei predate durata arestului efectuat de către aceasta în executarea mandatului european de arestare, cu scopul de a fi dedusă din pedeapsa sau din măsura privativă de libertate care se va aplica.

Art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, republicată, statuează că instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă se impune menținerea arestării în vederea predării. În acest sens, instanța se pronunță prin încheiere motivată, ținând seama de termenele prevăzute la art. 112.

Totodată, dispozițiile art. 104 alin. (10) teza finală din Legea nr. 302/2004, republicată, stabilesc că durata totală, până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăși în niciun caz 180 de zile.

Pe de altă parte, potrivit art. 104 alin. (11) teza finală din Legea nr. 302/2004, republicată, în cazul în care instanța dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotărârea de predare dispune și arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă, iar potrivit art. 104 alin. (13) din același act normativ: După întocmirea sentinței prevăzute la art. 109 sau a încheierii prevăzute la alin. (2) ori (9), după caz, judecătorul emite de îndată un mandat de arestare. Dispozițiile C. proc. pen. cu privire la conținutul și executarea mandatului de arestare se aplică în mod corespunzător."

Din interpretarea coroborată a acestor dispoziții legale rezultă că, în vederea punerii în executare a mandatului european de arestare, instanța competentă dispune arestarea persoanei solicitate în vederea predării ei către statul emitent, măsură ce se verifică periodic până la predarea efectivă și a cărei durată totală - care cuprinde durata arestului, atât în procedura de executare a mandatului european de arestare anterioară pronunțării hotărârii definitive de predare, cât și în procedura ce urmează după momentul rămânerii definitive a hotărârii de predare și până la predarea efectivă, nu poate depăși 180 de zile.

Drept urmare, măsura arestării este de esența procedurii de executare a mandatului european de arestare, decurgând automat din dispunerea acestuia în vederea predării persoanei solicitate.

În aceste coordonate de principiu, Înalta Curte făcând un scurt istoric al cauzei reține că:

- prin sentința penală nr. 167/P/07.11.2019 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în dosarul penal nr. x/2019 a fost admisă cererea de punere în executare a mandatului european de arestare privind persoana solicitată A., emis de la data de 18.10.2019 de către Tribunalul din Brescia - Italia în dosarele nr. x și nr. 13467/19RG.GIP.

În baza art. 114 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 raportat la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată s-a dispus amânarea predării persoanei solicitate A. până la soluționarea definitivă a dosarului penal nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Medgidia și a dosarului penal nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Medgidia, iar în cazul pronunțării în aceste dosare penale a uneia sau mai multor condamnări la pedepse privative de libertate cu executarea în regim de detenție a pedepsei, predarea se va amână până la punerea în libertate a persoanei solicitate A., ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen.

În baza art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 raportat la art. 58 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 s-a dispus arestarea provizorie în vederea predării, la încetarea cauzei care a determinat amânarea predării, a persoanei solicitate A., pentru o perioadă de 30 zile, calculată de la data punerii în executare a mandatului de arestare provizorie în vederea predării, potrivit art. 109 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată.

- la data de 12.02.2020 organele de poliție din cadrul IPJ Constanța au procedat la punerea în executare a mandatului european de arestare în vederea predării persoanei solicitate A., ca urmare a încetării motivelor care au stat la baza amânării predării.

- prin încheierea din 11.03.2020 a Curții de Apel Constanța, pronunțată în dosarul nr. x/2020 (definitivă prin decizia penală nr. 199/19.03.2020 a ÎCCJ- S.p., pronunțată în dosarul nr. x/2020) a fost menținută arestarea persoanei solicitate A. în vederea predării pe o perioadă de 30 de zile, cu începere de la data de 13 martie 2020 până la data de 11 aprilie 2020, inclusiv, reținându-se că prin adresa nr. x din data de 09.03.2020, Inspectoratul General al Poliției române - Centrul de cooperare polițienească internațională - Biroul Național SIRENE a solicitat prelungirea măsurii arestării dispusă față de persoana solicitată, în vederea predării, întrucât a fost pus în executare mandatul de arestare emis față de acesta, pentru o perioadă de 30 de zile, la data de 12.02.2020, astfel că măsura arestării urma să expire la data de 12.03.2020, perioadă înlăuntrul căreia nu putea avea loc predarea persoanei solicitate, întrucât, în contextul actual al evoluției epidemiei de COVID-19, prin hotărârea nr. 7 din 07.03.2020, Grupul de suport tehnico-științific privind gestionarea bolilor înalt contagioase pe teritoriul României, a decis suspendarea zborurilor efectuate de către operatorii economici aerieni spre Italia și din Italia către România, pentru toate zborurile din țară, începând cu data de 09.03.2020 până la data de 23.03.2020 inclusiv.

- prin încheierea din 07.04.2020 a Curții de Apel Constanța, pronunțată în dosarul nr. x/2020 (definitivă prin decizia penală nr. 240/16.04.2020 a ÎCCJ- S.p., pronunțată în dosarul nr. x/2020) a fost menținută arestarea persoanei solicitate în vederea predării, pe o perioadă de 30 de zile, cu începere de la data de 12 aprilie 2020 până la data de 11 mai 2020, inclusiv, reținându-se că prin Ordonanța militară nr. 5/30.03.2020, privind măsuri de răspândire a COVID-19, publicată în M.Of. nr. 262/31.03.2020, s-a prelungit măsura suspendării zborurilor efectuate de operatori economici aerieni spre Italia și din Italia către România, pentru o perioadă de 14 zile, începând cu data de 6 aprilie 2020, iar prin Ordonanța militară nr. 7/04.04.2020, publicată în M.Of. nr. 284/04.04.2020 a fost suspendat transportul rutier internațional de persoane prin servicii regulate, servicii regulate speciale și servicii ocazionale în trafic internațional, pentru toate cursele efectuate de către operatorii de transport spre Italia, Spania, Franța, Germania, Austria, Belgia, Confederația Elvețiană, Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord, Regatul Țărilor de Jos și Turcia și din aceste țări către România, pe toată perioada stării de urgență.

În cadrul prezentului demers judiciar, persoana solicitată A. solicită revocarea arestului său preventiv în vederea predării, susținând că această măsura a fost menținută cu încălcarea dispozițiilor art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, întrucât predarea sa nu a avut loc în termenul de 10 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii de predare, iar autoritățile judiciare române și italiene nu a stabilit un termen cert de predare.

Evaluând susținerile contestatorului persoană solicitată, Înalta Curte constată caracterul lor neîntemeiat, reținând în acest sens, că predarea nu a putut avea loc întrucât începând cu data de 09 martie 2020 au fost suspendate zborurilor efectuate de către operatorii economici aerieni spre Italia și din Italia către România, iar din ultima adresă emisă de IGPR - Biroul Național SIRENE, la data de 30.04.2020, rezultă că suspendarea zborurilor spre Italia și din această țară către România a fost prelungită până la data de 14 mai 2020 inclusiv. Prin aceeași adresă s-a comunicat că predarea se poate realiza începând cu data de 15 mai 2020, cu excepția intervenirii unor modificări privind reluarea zborurilor și ținând cont de asigurarea unui interval de timp minim necesar pentru autoritățile italiene în vederea organizării misiunii de preluare (achiziționarea biletelor de avion, formarea escortei, etc.).

Astfel, conjunctura epidemiologică internațională actuală, determinată de răspândirea infecțiilor cauzate de coronavirusul -SARS-CoV2, care a avut ca urmare, printre altele, reducerea zborurilor dintre statul român și cel italian constituie un motiv obiectiv, de notorietate și independent de voința autorităților române sau ale statului emitent, în sensul art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, care a determinat imposibilitatea punerii în executare a mandatului european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A., până la acest moment.

Referitor la susținerea contestatorului persoană solicitată privind incertitudinea predării sale în viitorul apropiat, Înalta Curte reține că Legea nr. 302/2004, republicată, reglementează în cuprinsul art. 113 termenul în interiorul căruia trebuie să se realizeze predarea, precum și sancțiunea care intervine în caz contrar, respectiv aceea a punerii în libertate a persoanei solicitate în cazul în care sunt depășite termenele maxime pentru predare.

Aceste prevederi legale se completează cu dispozițiile art. 104 alin. (10), teza finală din Legea nr. 302/2004, republicată, care stabilesc că durata totală, până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăși în niciun caz 180 de zile.

În acest context, Înalta Curte reține că persoana solicitată A. a fost reținută pentru 24 de ore, de la data de 06.11.2019, ora 14:45 până la data de 07.11.2020, ora 12:30, iar începând cu data de 12.02.2020 a fost arestată în vederea predării până la data de 12.03.2020, când măsura a fost menținută succesiv până la data de 31.05.2020, inclusiv.

În consecință, se constată că măsura arestării în vederea predării este legală și temeinică și din perspectiva perioadei maxime de 180 de zile în interiorul căreia trebuie să se realizeze efectiv predarea persoanei solicitate.

În fine, în ceea ce privește solicitarea privind înlocuirea măsurii arestării cu o măsură neprivativă de libertate, Înalta Curte amintește că dispozițiile Legii nr. 302/2004 conferă instanței această posibilitate doar în cadrul măsurii arestării provizorii, luată pe parcursul soluționării mandatului european de arestare, iar nu și în cazul arestării dispuse în vederea predării după admiterea cererii privind punerea în executare a unui mandat european de arestare. Prin urmare, aspectele favorabile invocate de persoana solicitată în sensul că provine dintr-un mediu familial stabil și că a are un copil minor, nu sunt în măsură a justifica luarea unei măsuri preventive alternative (arest la domiciliu sau control judiciar) în actuala fază a procedurii judiciare în care se află cauza.

În concluzie, reținându-se că în cauză persoana solicitată A. se află în executarea mandatului european de arestare, urmând a fi predat autorităților judiciare din Italia, se constată că menținerea arestării satisface pe deplin exigențele impuse de dispozițiile legale incidente în materie, fiind singura aptă a asigura finalizarea procedurii speciale reglementate de Legea nr. 302/2004.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza art. 110 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 raportat la art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva încheierii din 07 mai 2020 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie în dosarul nr. x/2019.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat, iar potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva încheierii din 07 mai 2020 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie în dosarul nr. x/2019.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 20 mai 2020.