ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 597/2020

Asupra contestației de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin Încheierea din 16 ianuarie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2020, în baza art. 104 alin. (9) și (10) din Legea nr. 302/2004 a fost menținută, pe o perioadă de 30 de zile, măsura arestării dispusă față de persoana solicitată A., cu începere de la data de 16 septembrie 2020 până la data de 15 octombrie 2020, inclusiv.

Totodată, s-a respins, ca nefondată, cererea inculpatului A. privind înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura preventivă a arestului la domiciliu/controlului judiciar.

Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că prin Sentința penală nr. 106/P din 18 august 2020 a Curții de Apel Constanța, pronunțată în dosarul nr. x/2020, s-a dispus, în temeiul art. 109 alin. (1), raportat la art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, luându-se act și de consimțământul la predare al persoanei solicitate A., conform art. 104 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, admiterea cererii de executare a mandatului european de arestare emis la data de 3 octombrie 2018 de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Viterbo - Italia (dosar penal nr. x/2017 SIEP), privind executarea pedepsei rezultante de 4 ani, 2 luni și 26 zile închisoare (dispusă în urma cumulării mai multor sentințe penale) pe numele persoanei solicitate A. - cetățean român, cu antecedente penale (conform cazierului judiciar nr. x/06 august 2020 emis de Inspectoratul de Poliție al Județului Constanța) și predarea persoanei solicitate către autoritățile judiciare din Italia, cu respectarea regulii specialității, prevăzută de art. 117 din Legea nr. 302/2004.

De asemenea, în baza art. 104 alin. (6) și alin. (10) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus arestarea persoanei solicitate A. pe o durată de 30 zile, începând cu data de 18 august 2020 și până la data de 16 septembrie 2020 inclusiv, în vederea predării, iar în baza art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus și emiterea de îndată a mandatului de arestare în vederea predării pe numele persoanei solicitate.

În conformitate cu prevederile art. 113 din Legea nr. 302/2004, s-a prevăzut că predarea persoanei solicitate se realizează de către Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Politiei Române, cu sprijinul unității de poliție în raza căreia se află locul de detenție, în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de predare.

Sentința penală mai sus menționată, privind punerea în executare a mandatului european de arestare emis de autoritățile italiene pe numele persoanei solicitate A., era definitivă de la data pronunțării acesteia, respectiv la data de 18 august 2020.

Ulterior pronunțării Sentinței penale nr. 106/P din 18 august 2020 și dispunerii măsurii arestării în vederea predării, conform celor mai sus arătate, prin adresa nr. x din data de 16 septembrie 2020, Inspectoratul general al Poliției Române - Centrul de cooperare polițienească internațională - Biroul Național SIRENE a solicitat prelungirea măsurii arestării dispusă față de persoana solicitată, arătând că predarea acesteia către autoritățile italiene nu a putut avea loc, având în vedere că nu erau suficiente zboruri disponibile între România și Italia în contextul crizei sanitare actuale, autoritățile judiciare italiene solicitând prelungirea termenului de predare până la data de 30 septembrie 2020, când se intenționează preluarea persoanei solicitate cu un zbor charter.

În raport de această solicitare și a motivelor care au determinat imposibilitatea predării persoanei solicitate în baza mandatului european de arestare, cu privire la care prin Sentința penală nr. 106/P din 18 august 2020 a Curții de Apel Constanța, definitivă, se dispusese punerea în executare a acestuia pentru pedeapsa rezultantă de 4 ani, 2 luni și 26 zile închisoare, prima instanță a pus în discuție necesitatea menținerii măsurii arestării persoanei solicitate A., în vederea predării conform art. 104 alin. (9) și (10) din Legea nr. 302/2004.

S-a reținut în acest sens că predarea persoanei solicitate A. nu a putut avea loc întrucât nu erau suficiente zboruri disponibile între România și Italia, dar și din cauza măsurilor impuse din cauza pandemiei, acestea fiind motivele care au determinat nerespectarea termenelor prevăzute în ceea ce privește predarea persoanei solicitate, conform art. 112 alin. (5) în referire la alin. (1) al aceluiași text din Legea nr. 302/2004, republicată, potrivit căruia "Mandatul european de arestare se soluționează și se execute în regim de urgență".

Față de natura infracțiunilor menționate în mandatul european de arestare emis de autoritățile italiene pe numele persoanei solicitate A., respectiv falsificare de mijloace de plată prev. și ped. de art. 81, 110 din C. pen. italian, art. 55 din Decretul-lege nr. 231/2007 din Italia, cât și durata pedepsei aplicate acestuia, prima instanță a constatat că se impune menținerea măsurii arestării persoanei solicitate în vederea predării, în scopul asigurării executării mandatului european de arestare, dar și pentru buna desfășurarea a procedurii de executare și recunoaștere a mandatului european de arestare, ce are la baza principiul recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a formulat contestație persoana solicitată A., care a solicitat, potrivit concluziilor formulate cu ocazia dezbaterilor de apărătorul desemnat din oficiu, admiterea contestației și înlocuirea măsurii arestării în vederea predării cu arestul la domiciliu sau măsura controlul judiciar, arătând că nu există niciun fel de pericol ca acesta să se sustragă de la executarea mandatului european de arestare.

Examinând contestația formulată de persoana solicitată A., Înalta Curte constată că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:

Astfel, Înalta Curte constată că prin Sentința penală nr. 106/P din data de 18 august 2020 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2020, printre altele a fost dispusă, pe o perioadă de 30 de zile, măsura preventivă a arestului față de persoana solicitată A., cu începere de la data de 18 august 2020 până la data de 16 septembrie 2020, inclusiv, măsura fiind menținută, pe o perioadă de 30 de zile, prin încheierea ce face obiectul prezentei căi de atac, pronunțată la data de 16 septembrie 2020 de aceeași instanță.

Înalta Curte constată că la alegerea măsurii preventive, în vederea bunei desfășurări a procedurii predării și pentru a împiedica sustragerea persoanei solicitate de la această procedură, în mod corect, judecătorul primei instanțe s-a raportat la faptele descrise în conținutul mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare italiene, acestea fiind de o gravitate deosebită, ce rezultă din modalitatea de desfășurare a activității infracționale, motiv pentru care arestul la domiciliu sau controlul judiciar, solicitat de apărare, nu este suficient în privința sa, în lipsa unor elemente concrete în raport de care să se aprecieze că o măsură preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului pentru care a fost dispusă.

Pe de altă parte, Înalta Curte reține că în cadrul procedurii de executare a mandatului european de arestare, în cazul unei soluții de admitere, prin sentința prin care instanța se pronunță asupra executării mandatului european de arestare, se dispune întotdeauna arestarea persoanei solicitate în vederea predării, o atare dispoziție fiind în concordanță cu natura acestui mijloc specific de cooperare internațională.

Predarea, ca o consecință directă a admiterii sesizării privind punerea în executare a mandatului european de arestare, presupune implicit privarea de libertate a persoanei solicitate, căci numai astfel organele de poliție însărcinate cu executarea hotărârii definitive de extrădare pot proceda la reținerea și remiterea acesteia către autoritățile judiciare ale statului solicitant.

În consecință, Înalta Curtea apreciază că se justifică menținerea măsurii arestării preventive în vederea predării, aceasta fiind necesară și proporțională scopului urmărit, în vederea bunei desfășurări a procedurii de punere în executare a mandatului european de arestare și pentru a împiedica sustragerea persoanei solicitate de la această procedură, măsura arestului la domiciliu sau a controlului judiciar nefiind suficientă, față de circumstanțele concrete ale cauzei.

Pentru considerentele arătate, în conformitate cu dispozițiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Încheierii din data de 16 septembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2020.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen. contestatorul persoană solicitată va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Încheierii din data de 16 septembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2020.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoana solicitată, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 septembrie 2020.

GGC - CL