ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 880/2020

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 880/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Deliberând asupra contestației de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 17 decembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2020, în baza art. 104 alin. (9) și (10) din Legea nr. 302/2004, republicată, în referire la art. 112 și 113 din Legea nr. 302/2004, republicată, a fost menținută măsura arestării persoanei solicitate A. în vederea predării, pe o perioadă de 30 de zile, cu începere de la data de 26 decembrie 2020 până la data de 24 ianuarie 2021, inclusiv.

În baza art. 272 alin. (1) și (2) C. proc. pen., onorariul avocatului din oficiu - avocat B. din cadrul Baroului Constanța, în cuantum de 313 RON, s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției, iar cheltuielile judiciare avansate de stat rămas în sarcina acestuia.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Constanța a reținut că, prin Sentința penală nr. 167/P din 7 noiembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în Dosarul penal nr. x/2020, s-a dispus admiterea cererii de punere în executare a mandatului european de arestare privind persoana solicitată A.

În baza art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, modificată și completată în referire la art. 104 alin. (5) și (6) și din Legea nr. 302/2004 republicată, modificată și completată s-a luat act de consimțământul persoanei solicitate A., la predarea sa către statul solicitant.

S-a dispus executarea Mandatului european de arestare nr. 439/2319 R.G.N.R. - 337/2019 R.G.GIP emis în data de 13 octombrie 2020 de Judecătorul pentru cercetările preliminare(Gip) din cadrul Tribunalului din Palmi(RC) - Italia, pentru efectuarea urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de omucidere, vătămare corporală gravă (0014.01), pentru care C. pen. Italian prevede pedeapsa maximă de 24 de ani închisoare, faptă incriminată în legea penală română în infracțiunea de omor, prev. și ped. de art. 188 C. pen. (pedeapsa prevăzută de lege fiind închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi), față de persoana solicitată A.

S-a dispus predarea persoanei solicitate A. către autoritățile judiciare din Italia, cu respectarea regulii specialității predării, prevăzută de art. 117 din Legea nr. 302/2004 și sub condiția ca, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate, persoana solicitată să fie transferată în România, potrivit art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.

S-a dispus menținerea măsurii arestării persoanei solicitate A. în vederea predării, pe o perioadă de 30 de zile, cu începere de la data de 26 noiembrie 2020 până la data de 25 decembrie 2020, inclusiv.

Constată că persoana solicitată A. a fost reținută provizoriu pentru 24 de ore, începând cu data de 10 noiembrie 2020, ora 15:45, până la data de 11 noiembrie 2020, ora 15:45.

Pentru a hotărî în acest sens, s-a avut în vedere faptul că, la data de 10 noiembrie 2020, prin Adresa nr. x/2020, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, în temeiul disp. art. 103 și urm. din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, modificată și completată, a înaintat documentele privind pe persoana solicitată A. în vederea punerii în executare a unei semnalări privind mandatul european de arestare nr. 439/2319 R.G.N.R. - 337/2019 R.G.JEEP emis în data de 30 octombrie 2020 de judecătorul de Primă Instanță din cadrul Tribunalului din Palmi-Italia, pentru efectuarea urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de omucidere, vătămare corporală gravă (0014.01), pentru care C. pen. Italian prevede pedeapsa maximă de 24 de ani închisoare, faptă incriminată în legea penală română în infracțiunea de omor, prev. și ped. de art. 188 C. pen. (pedeapsa prevăzută de lege fiind închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi).

Ca situație de fapt, s-a reținut că, în timp ce se afla în localitatea Palmi, Melicuccio - Italia, numitul A. a lovit victima cu un obiect în zona feței și pe corp, cauzându-i leziuni ale organelor interne, ce i-au provocat decesul.

În cauză a fost acordat termen de judecată la data de 11 noiembrie 2020, unde, după audierea persoanei solicitate, prin încheierea pronunțată în aceeași dată, a fost admisă propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, iar în baza art. 102 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus arestarea provizorie în vederea predării, pe o durată de 15 zile, începând cu data de 11 noiembrie 2020 și până la data de 25 noiembrie 2020, inclusiv a persoanei solicitate A. în vederea punerii în executare a unei semnalări privind Mandatul european de arestare nr. 439/2319 R.G.N.R. - 337/2019 R.G.JEEP emis în data de 30 octombrie 2020 de judecătorul de Primă Instanță din cadrul Tribunalului din Palmi - Italia, pentru efectuarea urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de omucidere, vătămare corporală gravă(0014.01), pentru care C. pen. Italian prevede pedeapsa maximă de 24 de ani închisoare, faptă incriminată în legea penală română în infracțiunea de omor, prev. și ped. de art. 188 C. pen. (pedeapsa prevăzută de lege fiind închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi).

Cu ocazia audierii persoanei solicitate, în data de 11 noiembrie 2020, i-a fost adus la cunoștință conținutul semnalării privind Mandatul european de arestare nr. 439/2319 R.G.N.R.-337/2019 R.G.JEEP emis în data de 30 octombrie 2020 de judecătorul de Primă Instanță din cadrul Tribunalului din Palmi-Italia, drepturile prevăzute de art. 104 din Legea nr. 302/2004, republicată, efectele regulii specialității, precum și posibilitatea de a consimți la predare către autoritatea judiciară emitentă, punându-i-se în vedere consecințele juridice ale consimțământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia, iar acesta a declarat că este de acord cu predarea sa în vederea lămuririi situației sale juridice, nu renunță la regula specialității și a înțeles caracterul irevocabil al opțiunii exprimate, în sensul consimțământului la predare.

Din descrierea succintă a faptelor pentru care se solicit predarea persoanei solicitate A., astfel cum se menționează în mandatul european de arestare, respectiv faptul că, în data de 06 noiembrie 2018, în localitatea Melicucco, Italia, folosind un obiect contondent și în parte tăios, l-ar fi atacat pe C., provocându-i multiple leziuni sângerânde ale feței, multiple fracturi de coaste, precum și dilacerarea organelor interne, pentru a-i provoca moartea, prin strangulare se constată că acestea sunt prevăzute în infracțiunilor de omucidere, vătămare corporală gravă(0014.01), pentru care C. pen. Italian prevede pedeapsa maximă de 24 de ani închisoare, faptă incriminată în legea penală română în infracțiunea de omor, prev. și ped. de art. 188 C. pen.

În ceea ce privește infracțiunea de omor, prev. și ped. de art. 188 C. pen., se constată că, potrivit art. 97 alin. (1) pct. 14 din Legea nr. 302/2004 republicată, constituie o infracțiune pentru care se procedează la predare, fără a mai fi supusă verificării îndeplinirii condiției dublei incriminări.

Ca urmare, s-a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege privind executarea mandatului european de arestare emis de către autoritățile judiciare italiene.

În prezenta cauză, ce vizează verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării persoanei solicitate A. în vederea predării, Curtea a constatat că, potrivit dispozițiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

Alin. (2) al aceluiași text statuează că "mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L/190/1 din 18 iulie 2002."

Prin urmare, mandatul european de arestare reprezintă un instrument prin care a fost pus în aplicare principiul recunoașterii reciproce a hotărârilor judiciare, care presupune că decizia unei autorități judiciare a unui stat membru, prin care se cere arestarea și predarea unei persoane, să fie recunoscută și executată fără alte formalități în celelalte state membre.

Rațiunea mandatului european de arestare constă în necesitatea de a se asigura garanția că infractorii nu se pot sustrage justiției, el reprezentând instrumentul de aducere a persoanei solicitate în fața justiției statului emitent, pentru instrumentarea procedurilor penale.

Potrivit art. 112 din Legea nr. 302/2004, republicată "(1) Mandatul european de arestare se soluționează și se execută în regim de urgență.

(2) În cazul prevăzut la art. 104 alin. (5), hotărârea asupra executării mandatului european de arestare trebuie pronunțată cel mai târziu în termen de 10 zile de la termenul de judecată la care persoana solicitată și-a exprimat consimțământul la predare.

(3) În celelalte cazuri, hotărârea definitivă privind executarea mandatului european de arestare se pronunță în termen de 60 de zile de la data arestării persoanei solicitate.

(4) Când, pentru motive justificate, nu se poate pronunța o hotărâre în termenele prevăzute la alineatele precedente, instanța poate amâna pronunțarea pentru 30 de zile, comunicând autorității judiciare emitente această împrejurare, precum și motivele amânării și menținând măsurile necesare în vederea predării.

(5) Când, din motive excepționale, nu pot fi respectate termenele prevăzute în prezentul articol, autoritatea judiciară de executare română va informa Eurojust, precizând motivele întârzierii.

(6) Derularea procedurii prevăzute la art. 106 alin. (3) și (4) nu afectează termenele prevăzute de prezentul articol".

Potrivit art. 113 din Legea nr. 302/2004, republicată, (1) Predarea se realizează de Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române, cu sprijinul unității de poliție pe raza căreia se află locul de detenție, în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de predare.

(2) Dacă din motive independente de voința autorităților române sau ale statului emitent, predarea nu se poate efectua în termenul stabilit de către Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române și autoritatea competentă a statului emitent, aceasta va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită.

(3) În cazul în care sunt depășite termenele maxime pentru predare, fără ca persoana în cauză să fie primită de către statul emitent, se va proceda la punerea în libertate a persoanei urmărite, fără ca acest fapt să constituie un motiv de refuz al executării unui viitor mandat european de arestare, bazat pe aceleași fapte.

(4) În toate cazurile, în momentul predării, autoritățile române comunică autorităților statului emitent care asigură preluarea persoanei predate durata arestului efectuat de către aceasta în executarea mandatului european de arestare, cu scopul de a fi dedusă din pedeapsa sau din măsura privativă de libertate care se va aplica.

De asemenea, potrivit art. 104 alin. (9) și (10) din Legea nr. 302/2004, republicată " Instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă se impune menținerea arestării în vederea predării. În acest sens, instanța se pronunță prin încheiere motivată, ținând seama de termenele prevăzute la art. 112.

(10) În toate cazurile, măsura arestării în vederea predării poate fi luată numai după ascultarea persoanei solicitate în prezența apărătorului. Durata inițială a arestării nu poate depăși 30 de zile, iar durata totală, până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăși în niciun caz 180 de zile".

Decizia-cadru2002/584/JAI din 13 iunie 2002 vizează introducerea unui nou sistem simplificat și mai eficient de predare a persoanelor condamnate sau bănuite că au încălcat legea penală, să faciliteze și să accelereze cooperarea judiciară, în scopul de a contribui la realizarea obiectivului atribuit Uniunii de a deveni un spațiu de libertate, securitate și justiție întemeindu-se pe gradul ridicat de încredere care trebuie să existe între statele membre(Hotărârea din 28 iunie 2012, West C/192/12/PPU, pct. 53).

De asemenea, dispozițiile art. 23 alin. (4) din Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002, prevăd faptul că "În mod excepțional, predarea poate fi suspendată temporar din motive umanitare serioase, cum ar fi existența unor motive valabile pentru a crede că aceasta ar pune în mod evident în pericol viața sau sănătatea persoanei căutate. Executarea mandatului european de arestare are loc de îndată ce aceste motive au încetat să existe. Autoritatea judiciară de executare informează de îndată autoritatea judiciară emitentă despre acest aspect și convine cu aceasta asupra unei noi date a predării. În acest caz, predarea are loc în termen de 10 zile de la noua dată astfel convenită".

În contextul pandemic actual, Curtea a constatat că, la dosarul cauzei a fost înaintată Adresa nr. x din data de 2 decembrie 2020, prin care Biroul Național Sirene a solicitat prelungirea măsurii arestării în vederea predării persoanei solicitate A., întrucât autoritățile italiene au informat cu privire la imposibilitatea realizării predării, în termenul stabilit, datorită măsurilor de siguranță impuse în contextul evoluției pandemiei de COVID-19, solicitând prelungirea termenului de predare cu încă 30 de zile.

Prin urmare, s-a constatat că, din motive independente de voința autorităților române sau ale statului emitent, predarea nu s-a putut efectua în termenul stabilit și, de asemenea, că nu au fost depășite termenele prevăzute de art. 113 din Legea nr. 302/2002, republicată, dată fiind pandemia la nivel european generată de virusul SARS-COV-19, dar și măsurile necesare și urgente instituite la nivelul statelor europene, printre care și România și Italia, în scopul împiedicării răspândirii și îmbolnăvirii populației.

Față de natura infracțiunii menționate în mandatul european de arestare emis de autoritățile italiene, respectiv infracțiunea de omor, de gravitatea și modalitatea concretă în care se presupune că a fost comisă, având în vedere și durata pedepsei ce ar putea fi aplicată acestuia, s-a constatat că se impune menținerea măsurii arestării persoanei solicitate în vederea predării, în scopul asigurării executării mandatului european de arestare, dar și pentru buna desfășurare a procedurii de executare și recunoaștere a mandatului european de arestare, ce are la baza principiul recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

În concluzie, având în vedere iminenta predare a persoanei solicitate, precum și necesitatea identificării unor soluții concrete în vederea preluării acestuia de către autoritățile italiene, în contextul pandemic actual, dar și pentru faptul că, din adresa înaintată de Biroul Sirene reiese că autoritățile italiene încearcă organizarea unui zbor special în vederea preluării mai multor persoane din România, Curtea a apreciat că se impune menținerea măsurii arestării persoanei solicitate în vederea predării, pe o perioadă de 30 de zile, cu începere de la data de 26 decembrie 2020 până la data de 24 ianuarie 2021, inclusiv, perioadă înlăuntrul căreia să se poate realiza predarea, conform art. 113 din Legea nr. 302/2004 republicată.

Împotriva Încheierii din 17 decembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2020 a formulat contestație, în termen legal, persoana solicitată A., fără a prezenta motivele contestației.

În cursul dezbaterilor, apărătorul desemnat din oficiu pentru contestator a solicitat înlocuirea măsurii arestării în vederea predării cu arestul la domiciliu, apreciind că măsura preventivă propusă este suficientă pentru a se asigura buna desfășurare a procedurii de executare a mandatului european de arestare.

Examinând contestația formulată de persoana solicitată A. pe baza actelor dosarului, Înalta Curte urmează a o respinge, ca nefondată, în considerarea următoarelor argumente:

Cu titlu preliminar, instanța de control judiciar notează că dispozițiile art. 113 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, reglementează procedura și condițiile predării persoanei solicitate și prevăd următoarele:

"(1)Predarea se realizează de Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române, cu sprijinul unității de poliție pe raza căreia se află locul de detenție, în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de predare.

(2) Dacă din motive independente de voința autorităților române sau ale statului emitent, predarea nu se poate efectua în termenul stabilit de către Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române și autoritatea competentă a statului emitent, aceasta va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită.

(3) În cazul în care sunt depășite termenele maxime pentru predare, fără ca persoana în cauză să fie primită de către statul emitent, se va proceda la punerea în libertate a persoanei urmărite, fără ca acest fapt să constituie un motiv de refuz al executării unui viitor mandat european de arestare, bazat pe aceleași fapte.

(4) În toate cazurile, în momentul predării, autoritățile române comunică autorităților statului emitent care asigură preluarea persoanei predate durata arestului efectuat de către aceasta în executarea mandatului european de arestare, cu scopul de a fi dedusă din pedeapsa sau din măsura privativă de libertate care se va aplica."

Art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, republicată, statuează că "instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă se impune menținerea arestării în vederea predării. În acest sens, instanța se pronunță prin încheiere motivată, ținând seama de termenele prevăzute la art. 112".

Totodată, dispozițiile art. 104 alin. (10) teza finală din Legea nr. 302/2004, republicată, stabilesc că "durata totală, până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăși în niciun caz 180 de zile".

Din interpretarea coroborată a acestor dispoziții legale rezultă că, în vederea punerii în executare a mandatului european de arestare, instanța competentă dispune arestarea persoanei solicitate în vederea predării ei către statul emitent, măsură ce se verifică periodic, până la predarea efectivă, și a cărei durată totală (formată din durata arestului în procedura de executare a mandatului european de arestare, la care se adaugă durata arestului în procedura subsecventă rămânerii definitive a hotărârii de predare și până la predarea efectivă) nu poate depăși 180 de zile.

În aceste coordonate de principiu, Înalta Curte reține că, prin adresa nr. x din data de 02.12.2020, Biroul Național Sirene a solicitat prelungirea măsurii arestării în vederea predării persoanei solicitate A., întrucât autoritățile italiene au informat cu privire la imposibilitatea realizării predării, în termenul stabilit, datorită măsurilor de siguranță impuse în contextul evoluției pandemiei de COVID-19, solicitând prelungirea termenului de predare cu încă 30 de zile.

În acest context, constatând că, pe fondul pandemiei de coronavirus, misiunea de predare a persoanei solicitate A. către autoritățile judiciare din Italia nu poate fi realizată până la data la care s-a dispus arestarea acesteia în vederea predării, prima instanță, făcând o corectă aplicare a dispozițiilor art. 104 alin. (9) coroborat cu art. 104 alin. (10) și (11) teza finală din Legea nr. 302/2004, republicată, cu referire la art. 113 alin. (2) din același act normativ, a dispus, prin încheierea contestată în cauză, menținerea măsurii arestării față de persoana solicitată, pe o perioadă de 30 zile, cu începere de la data de 26 decembrie 2020 și până la data de 24 ianuarie 2021, inclusiv, în vederea predării acesteia către statul emitent al mandatului european de arestare.

În cadrul prezentului demers judiciar, persoana solicitată A. contestă temeinicia acestei soluții, solicitând înlocuirea arestului provizoriu cu arestul la domiciliu.

Evaluând susținerile contestatorului persoană solicitată, Înalta Curte reține, prioritar, că arestarea persoanei solicitate și, subsecvent, menținerea acestei măsuri în vederea predării sunt obligatorii în situația dată, în care, prin sentință penală definitivă s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare și predarea persoanei.

Legea specială nu permite luarea unei măsuri alternative în această situație, întrucât predarea persoanei solicitate către autoritățile străine nu se poate face decât în stare de arest. Practic, predarea către autoritatea judiciară emitentă, ca o consecință directă a admiterii solicitării privind punerea în executare a mandatului european de arestare, presupune implicit privarea de libertate a persoanei solicitate și menținerea acestea în custodia statului solicitat, întrucât numai astfel organele de poliție însărcinate cu executarea hotărârii pot proceda la remiterea ei către autoritățile judiciare ale statului solicitant.

În acest sens, notează că dispozițiile art. 104 alin. (9) - (11) din Legea nr. 302/2004, republicată, sub aspectul posibilității înlocuirii măsurii arestării cu o altă măsură mai blândă, în condițiile prevăzute de art. 211 - 222 din C. proc. pen., sunt aplicabile doar în cursul judecății, nu și după rămânerea definitivă a hotărârii prin care instanța s-a pronunțat asupra executării mandatului european de arestare prin sentință, hotărâre prin care se dispune, în mod obligatoriu și arestarea persoanei solicitate în vederea predării, măsură provizorie care se menține până la predarea efectivă a persoanei solicitate.

În considerarea acestor argumente, Înalta Curte constată că cererea formulată de contestatorul persoană solicitată A. prin intermediul apărătorului desemnat din oficiu, de dispunere a unei măsuri preventive mai puțin intruzive, este, în mod evident, lipsită de temei legal.

Totodată, notează că, în condițiile în care, ca efect al situației epidemiologice internaționale determinate de răspândirea infecțiilor cauzate de coronavirusul SARS-CoV-2, în prezent, printre altele, s-a înregistrat o reducere a numărului de zboruri dintre statul român și cel italian, această împrejurare constituie un motiv obiectiv, de notorietate și independent de voința autorităților române sau alte statului emitent, în sensul art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, care a determinat imposibilitatea punerii în executare a mandatului european de arestare emis pe numele persoanei solicitate, până la data fixată inițial.

De asemenea, notează că Legea nr. 302/2004, republicată, reglementează în cuprinsul art. 113 termenul în interiorul căruia trebuie să se realizeze predarea, cât și sancțiunea care intervine în caz contrar, astfel încât, potrivit alin. (3) al acestui articol, persoana solicitată în cauză va fi pusă în libertate în cazul în care sunt depășite termenele maxime pentru predare, iar persoana în cauză nu a fost primită de către statul emitent.

Prevederile de mai sus se completează, sub aspectul duratei măsurii preventive, cu dispozițiile art. 104 alin. (10), teza finală Legea nr. 302/2004, republicată, potrivit cărora:

"În toate cazurile, măsura arestării în vederea predării poate fi luată numai după ascultarea persoanei solicitate în prezența apărătorului. Durata inițială a arestării nu poate depăși 30 de zile, iar durata totală, până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăși în niciun caz 180 de zile."

În acest context, Înalta Curte reține că persoana solicitată A. a fost reținută și arestată în vederea predării, începând cu data de 10 noiembrie 2020 și, prin Sentința penală definitivă nr. 167/P din 7 noiembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Constanța s-a încuviințat punerea în executare a mandatului european de arestare emis pe numele acesteia și s-a dispus menținerea măsurii arestării persoanei solicitate în vederea predării, pe o perioadă de 30 de zile, cu începere de la data de 26 noiembrie 2020 până la data de 25 decembrie 2020, inclusiv.

În consecință, constată că măsura dispusă de prima instanță este legală și temeinică și din perspectiva perioadei maxime de 180 de zile înlăuntrul căreia trebuie să se realizeze efectiv predarea persoanei solicitate.

În raport cu argumentele prezentate, constatând că menținerea arestării persoanei solicitate A. în vederea predării acesteia către autoritățile judiciare din Italia constituie o măsură privativă de libertate temporară, care satisface pe deplin exigențele impuse de dispozițiile legale incidente în materie, fiind singura aptă a asigura finalizarea procedurii speciale reglementată de Legea nr. 302/2004, republicată, Înalta Curte apreciază că soluția pronunțată de instanța de fond în urma efectuării verificărilor la care este îndrituită conform dispozițiilor art. 104 alin. (9) și urm. din Legea nr. 302/2004, republicată, este temeinică și legală, iar criticile formulate de contestator, neîntemeiate.

Pe cale de consecință, în conformitate cu dispozițiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Încheierii din 17 decembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2020.

Ca urmare, în temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va dispune obligarea contestatorului - persoană solicitată la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Totodată, în temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., va dispune ca onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul-persoană solicitată, în sumă de 313 RON, să fie plătit din fondul Ministerului Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Încheierii din 17 decembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2020.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 decembrie 2020.

Procesat de GGC - LM