ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 433/2020

Asupra contestației de față, constată următoarele:

Prin Încheierea din 17 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Constanța - secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie s-au dispus următoarele:

În baza art. 104 alin. (9) și (10) din Legea nr. 302/2004, republicată, în referire la art. 112 din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a menținut măsura arestării persoanei solicitate A., în vederea predării, pe o perioadă de 30 de zile, cu începere de la data de 17 iulie 2020 până la data de 15 august 2020, inclusiv.

S-a respins, ca nefondată, cererea privind înlocuirea măsurii arestării în vederea predării cu măsura arestului la domiciliu, formulată de persoana solicitată A..

Totodată, s-a dispus ca soluția să fie comunicată autorității judiciare emitente și Ministerului Justiției și Centrului de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

Prin sesizarea înregistrată pe rolul Curții de Constanța, la data de 9 iunie 2020, sub nr. x/2020, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța a solicitat, în temeiul art. 103 și urm. din Legea nr. 302/2004, republicată, luarea măsurii arestării, în vederea predării, a persoanei solicitate A.

În motivarea propunerii s-a arătat că pe rolul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța se află înregistrată lucrarea cu nr. x/2020, referitoare la semnalarea privind mandatul european de arestare emis, la data de 30.04.2020, de Parchetul de pe lângă Tribunalul din Modena - Italia, în vederea punerii în executare a sentinței penale nr. 279/2017 R.G. 272/2015 - RGNE 4222/2013, confirmată la data de 22 ianuarie 2019 de Curtea de Apel din Bologna - Italia prin Sentința penală nr. 359/2019, executorie începând cu data de 9 martie 2019, conform Ordinului de arestare nr. 79/2020 SIEP din data de 3 martie 2020, emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul din Bologna Modena - Italia împotriva persoanei solicitate A. (cetățean italian) pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz sexual asupra unui minor și rele tratamente aplicate membrilor familiei, prev.de art. 81 CPV 609 bis din C. pen. italian - art. 609 Ter C. pen. din C. pen. italian și art. 572.2 din C. pen. italian, fapte penale care sunt incriminate și de legea penală română prin dispozițiile art. 218 alin. (1) și alin. (2) lit. a), c) și e) din C. pen. (pedeapsa prevăzută de lege fiind închisoarea de la 5 la 12 ani și interzicerea exercitării unor drepturi) și art. 197 din C. pen. (pedeapsa prevăzută de lege fiind închisoarea de la 3 la 7 ani și interzicerea exercitării unor drepturi).

În fapt, s-a reținut în sarcina persoanei solicitate A. că a forțat, pe o perioadă lungă de timp, victima minoră în vârstă de mai puțin de 10 ani, fiica partenerei sale, să întrețină relații sexuale orale sau anale, împotriva voinței sale. De asemenea, acesta a bătut victima minoră, de la vârsta de 3 ani până la 11 ani, cu un băț din lemn și a împiedicat-o să vorbească cu prietenii sau să iasă afară din casă, copilul fiind mereu aspru pedepsit.

S-a mai arătat în cuprinsul sesizării că față de persoana solicitată A. s-a dispus reținerea, pe o durată de 24 de ore, începând cu data de 9 iunie 2020, ora 12:45, până la data de 10 iunie 2020, ora 12:45.

Astfel învestită, prin încheierea din 10 iunie 2020 pronunțată în Dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Constanța a dispus, în temeiul art. 102 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 302/2004, republicată, arestarea persoanei solicitate A. pentru o perioadă de 15 zile, de la data de 10 iunie 2020 la data de 24 iunie 2020, inclusiv. Prin aceeași încheiere, instanța a fixat termen de judecată în procedură la data de 24 iunie 2020, în vederea depunerii mandatului european de arestare însoțit de traducerea acestuia în limba română, termen ce a fost preschimbat la data de 19 iunie 2020, urmare transmiterii în timp util a documentelor solicitate autorităților judiciare italiene.

La termenul de judecată din 19 iunie 2020, Curtea de Apel Constanța a audiat persoana solicitată A., care a arătat că se prevalează de efectele regulii specialității prevăzută de art. 117 din Legea nr. 302/2004, republicată, și că înțelege să consimtă la predarea sa către autoritățile judiciare din Italia în vederea executării mandatului european de arestare emis pe numele său, având cunoștință de caracterul irevocabil al consimțământului dat.

În acest context, luând act de consimțământul la predare al persoanei solicitate, prin Sentința penală definitivă nr. 69/P din 19 iunie 2020, Curtea de Apel Constanța, în baza art. 109 alin. (1), raportat la art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, republicată, a admis cererea de executare a mandatului european de arestare emis, la data de 30 aprilie 2020, de Parchetul de pe lângă Tribunalul din Modena - Italia față de persoana solicitată A. și, în baza art. 104 alin. (6) și (7) din Legea nr. 302/2004, republicată, a dispus predarea acesteia către autoritățile judiciare din Italia, cu respectarea regulii specialității prev. de art. 117 din Legea nr. 302/2004, republicată.

Totodată, în baza art. 104 alin. (9) și (10) din Legea nr. 302/2004, republicată, a menținut măsura arestării persoanei solicitate, pe o durată de 30 zile, începând cu data de 19 iunie 2020 și până la data de 18 iulie 2020, inclusiv, în vederea predării.

Ulterior, prin Adresa nr. x din 15 iulie 2020, Centrul de Cooperare Polițienească Internațională - Biroul Sirene a transmis formularul M primit de la Biroul Sirene Italia la aceeași dată, prin care autoritățile judiciare ale acestui stat au informat asupra imposibilității realizării misiunii de preluare a persoanei solicitate A. în luna iulie, din cauza restricțiilor impuse în contextul epidemiei de COVID-19, solicitând prelungirea măsurii arestului preventiv față de persoana solicitată, precum și a termenului de predare a acesteia până în luna august.

În contextul prezentat, prin încheierea din 17 iulie 2020, contestată în prezenta cauză, notând, pe de o parte, că predarea persoanei solicitate A. nu a putut avea loc în termenul prev. de art. 113 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, dat fiind contextul pandemic actual, iar pe de altă parte, că din adresa autorităților judiciare italiene rezultă că în luna august urmează a fi stabilit un nou termen de predare a persoanei solicitate, instanța a apreciat că, pentru a se permite stabilirea acestui termen și realizarea predării efective a părții până la data prevăzută de art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, este necesară menținerea privării de libertate a acesteia în scopul concret al asigurării condițiilor necesare realizării predării.

Totodată, a notat că în cauză nu există garanții suficiente că o altă măsură preventivă alternativă, respectiv cea a arestului la domiciliu, prevăzută de art. 202 alin. (4) lit. b) și c) C. proc. pen., ar fi suficientă asigurării executării mandatului european de arestare, dată fiind natura și gravitatea infracțiunilor pentru care s-a emis mandatul european de arestare, dar și caracterul urgent al procedurii judiciare.

Sub același aspect, a reținut că, dată fiind situația pandemică actuală, privarea de libertate a persoanei solicitate este mai adecvată protejării ordinii publice și asigurării măsurilor de protecție sanitară, plasarea părții în arest la domiciliu putând genera riscuri suplimentare de contaminare a acesteia sau a celor cu care urmează a intra în contact.

Pentru argumentele prezentate, instanța a constatat că cererea de înlocuire a măsurii arestării în vederea predării cu măsura arestului la domiciliu, formulată de persoana solicitată, este nefondată.

****

Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a formulat contestație persoana solicitată A., fără a motiva calea de atac.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 17 iulie 2020, sub nr. x/2020.

La termenul fixat în contestație, 24 iulie 2020, după ce a luat legătura cu persoana solicitată prin intermediul interpretului de limbă italiană, apărătorul desemnat să-i acorde asistență juridică din oficiu a solicitat admiterea contestației, desființarea încheierii atacate, iar pe fond, stabilirea unui termen cert de predare a contestatorului și înlocuirea măsurii arestului provizoriu sub imperiul căreia se află acesta, cu arestul la domiciliu, invocând în acest sens, pe de o parte, că aspectele invocate de către autoritățile judiciare italiene ca împrejurări care au împiedicat desfășurarea procedurii de preluare a părții, respectiv, contextul pandemic și imposibilitatea obținerii de bilete de avion către Italia, nu pot constitui motive suficiente pentru menținerea acesteia în stare de arest. Pe de altă parte, a arătat că prezența contestatorului la reședința pe care o are în România este absolut necesară pentru a preîntâmpina eventualul furt al materialelor de construcție care se află în curtea imobilului.

Examinând contestația formulată de persoana solicitată A. pe baza actelor dosarului, Înalta Curte urmează a o respinge, ca nefondată, în considerarea următoarelor argumente:

Cu titlu preliminar, instanța de control judiciar notează că dispozițiile art. 113 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, reglementează procedura și condițiile predării persoanei solicitate și prevăd următoarele:

"(1) Predarea se realizează de Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române, cu sprijinul unității de poliție pe raza căreia se află locul de detenție, în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de predare.

(2) Dacă din motive independente de voința autorităților române sau ale statului emitent, predarea nu se poate efectua în termenul stabilit de către Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române și autoritatea competentă a statului emitent, aceasta va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată convenită.

(3) În cazul în care sunt depășite termenele maxime pentru predare, fără ca persoana în cauză să fie primită de către statul emitent, se va proceda la punerea în libertate a persoanei urmărite, fără ca acest fapt să constituie un motiv de refuz al executării unui viitor mandat european de arestare, bazat pe aceleași fapte.

(4) În toate cazurile, în momentul predării, autoritățile române comunică autorităților statului emitent care asigură preluarea persoanei predate durata arestului efectuat de către aceasta în executarea mandatului european de arestare, cu scopul de a fi dedusă din pedeapsa sau din măsura privativă de libertate care se va aplica."

Art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004, republicată, statuează că "instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă se impune menținerea arestării în vederea predării. În acest sens, instanța se pronunță prin încheiere motivată, ținând seama de termenele prevăzute la art. 112".

Totodată, dispozițiile art. 104 alin. (10) teza finală din Legea nr. 302/2004, republicată, stabilesc că "durata totală, până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăși în niciun caz 180 de zile".

Din interpretarea coroborată a acestor dispoziții legale rezultă că, în vederea punerii în executare a mandatului european de arestare, instanța competentă dispune arestarea persoanei solicitate în vederea predării ei către statul emitent, măsură ce se verifică periodic, până la predarea efectivă, și a cărei durată totală (formată din durata arestului în procedura de executare a mandatului european de arestare, la care se adaugă durata arestului în procedura subsecventă rămânerii definitive a hotărârii de predare și până la predarea efectivă) nu poate depăși 180 de zile.

În aceste coordonate de principiu, Înalta Curte reține că, la data de 15 iulie 2020, Curtea de Apel Constanța a fost sesizată cu cererea formulată de Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General al Poliției Române - Centrul de Cooperare Polițienească Internațională, Biroul Național Sirene, de menținere a măsurii arestării persoanei solicitate A., în vederea predării acesteia către autoritățile judiciare din Italia în baza Sentinței penale definitive nr. 69/P din 19 iunie 2020 a Curții de Apel Constanța, prin care s-a dispus predarea persoanei solicitate în baza mandatului european de arestare emis pe numele acesteia, la data de 30 aprilie 2020, de Parchetul de pe lângă Tribunalul din Modena - Italia.

În argumentarea cererii, autoritățile judiciare din Italia au solicitat menținerea persoanei solicitate A. în arest preventiv în vederea predării, arătând că s-au aflat în imposibilitatea preluării acesteia în luna iulie, ca urmare a restricțiilor impuse în contextul pandemiei de COVID-19 și a dificultăților întâmpinate în procurarea biletelor de avion pentru zborurile directe România - Italia.

În acest context, constatând că, pe fondul pandemiei de coronavirus, misiunea de predare a persoanei solicitate A. către autoritățile judiciare din Italia nu poate fi realizată până la data la care s-a dispus arestarea acesteia în vederea predării (18 iulie 2020), instanța de fond, făcând o corectă aplicare a dispozițiilor art. 104 alin. (9) coroborat cu art. 104 alin. (10) și (11) teza finală din Legea nr. 302/2004, republicată, cu referire la art. 113 alin. (2) din același act normativ, a dispus, prin încheierea contestată în cauza pendinte, menținerea măsurii arestării față de persoana solicitată, pe o perioadă de 30 zile, cu începere de la data de 17 iulie 2020 și până la data de 15 august 2020, în vederea predării acesteia către statul emitent al mandatului european de arestare.

În cadrul prezentului demers judiciar, persoana solicitată A. contestă legalitatea acestei soluții, susținând că menținerea stării sale de arest a fost dispusă cu încălcarea dispozițiilor art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, întrucât nu s-a făcut dovada faptului că nepreluarea/nepredarea sa este rezultatul unor situații independente de voința autorităților statului emitent și nu s-a stabilit o nouă dată pentru finalizarea procedurii.

Deopotrivă, contestă temeinicia soluției instanței de fond, solicitând înlocuirea arestului provizoriu cu arestul la domiciliu.

Evaluând susținerile contestatorului persoană solicitată, Înalta Curte constată caracterul lor neîntemeiat, reținând în acest sens, prioritar, că arestarea persoanei solicitate și, subsecvent, menținerea acestei măsuri în vederea predării sunt obligatorii în situația dată, în care, prin sentință penală definitivă s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare și predarea persoanei.

Legea specială nu permite luarea unei măsuri alternative în această situație, întrucât predarea persoanei solicitate către autoritățile străine nu se poate face decât în stare de arest. Practic, predarea către autoritatea judiciară emitentă, ca o consecință directă a admiterii solicitării privind punerea în executare a mandatului european de arestare, presupune implicit privarea de libertate a persoanei solicitate și menținerea acestea în custodia statului solicitat, întrucât numai astfel organele de poliție însărcinate cu executarea hotărârii pot proceda la remiterea ei către autoritățile judiciare ale statului solicitant.

În acest sens, notează că dispozițiile art. 104 alin. (9) - (11) din Legea nr. 302/2004 republicată privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, sub aspectul posibilității înlocuirii măsurii arestării cu o altă măsură mai blândă, în condițiile prevăzute de art. 211 - 222 din C. proc. pen., sunt aplicabile doar în cursul judecății, nu și după rămânerea definitivă a hotărârii prin care instanța s-a pronunțat asupra executării mandatului european de arestare prin sentință, hotărâre prin care se dispune, în mod obligatoriu și arestarea persoanei solicitate în vederea predării, măsură provizorie care se menține până la predarea efectivă a persoanei solicitate.

În considerarea acestor argumente, Înalta Curte constată că cererea distinctă formulată de contestatorul persoană solicitată prin intermediul apărătorului desemnat din oficiu, de dispunere a unei măsuri preventive mai puțin intruzive, este, în mod evident, lipsită de temei legal.

Totodată, notează că, în condițiile în care, ca efect al situației epidemiologice internaționale determinate de răspândirea infecțiilor cauzate de coronavirusul SARS-CoV-2, în prezent, printre altele, s-a înregistrat o reducere a numărului de zboruri dintre statul român și cel italian, această împrejurare constituie un motiv obiectiv, de notorietate și independent de voința autorităților române sau alte statului emitent, în sensul art. 113 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, care a determinat imposibilitatea punerii în executare a mandatului european de arestare emis pe numele persoanei solicitate, până la data fixată inițial, 18 iulie 2020.

În ceea ce privește omisiunea stabilirii unei noi date a predării sale, invocată deopotrivă de contestator, Înalta Curte reține că prin adresa nr. x din 15 iulie 2020 a Ministerului Afacerilor Interne - Inspectoratul General al Poliției Române - Centrul de Cooperare Polițienească Internațională, Biroul Național Sirene se solicită prelungirea termenului de predare până în luna august a.c., antamându-se, prin urmare, că finalizarea procedurii va avea loc în luna august. Or, în contextul acestei informări, aparenta incertitudine ce poartă asupra datei la care se va efectua preluarea/predarea persoanei solicitate A. nu echivalează cu lipsa de interes a autorităților statului emitent, astfel cum susține contestatorul, ci doar reprezintă un alt efect al stării pandemice actuale și a implicațiilor ei multiple.

În continuare, în referire la argumentul privind incertitudinea predării sale în viitorul apropriat, Înalta Curte reține, prioritar, că stabilirea datei de predare a persoanei solicitate nu este de competența instanței sesizate să se pronunțe asupra arestării părții, în vederea predării.

Totodată, notează că Legea nr. 302/2004, republicată, reglementează în cuprinsul art. 113 termenul în interiorul căruia trebuie să se realizeze predarea, cât și sancțiunea care intervine în caz contrar, astfel încât, potrivit alin. (3) al acestui articol, persoana solicitată în cauză va fi pusă în libertate în cazul în care sunt depășite termenele maxime pentru predare, iar persoana în cauză nu a fost primită de către statul emitent.

Prevederile de mai sus se completează sub aspectul duratei măsurii preventive cu dispozițiile art. 104 alin. (10), teza finală Legea nr. 302/2004, republicată, potrivit cărora:

"În toate cazurile, măsura arestării în vederea predării poate fi luată numai după ascultarea persoanei solicitate în prezența apărătorului. Durata inițială a arestării nu poate depăși 30 de zile, iar durata totală, până la predarea efectivă către statul membru emitent, nu poate depăși în niciun caz 180 de zile."

În acest context, Înalta Curte reține că persoana solicitată A. a fost reținută pentru 24 de ore, de la data de 9 iunie 2020, ora 12:45 până la data de 10 iunie 2020, ora 12:45, iar începând cu data de 10 iunie 2020 a fost arestată în vederea predării până la data de 19 iunie 2020, când, prin Sentința penală definitivă nr. 69/P din 19 iunie 2020 a Curții de Apel Constanța s-a încuviințat punerea în executare a mandatului european de arestare emis pe numele acesteia și s-a dispus menținerea arestării acesteia, în vederea predării, pe o durată de 30 zile, începând cu data de 19 iunie 2020 și până la data de 18 iulie 2020, inclusiv.

În consecință, constată că măsura dispusă de instanța de fond este legală și temeinică și din perspectiva perioadei maxime de 180 de zile înlăuntrul căreia trebuie să se realizeze efectiv predarea persoanei solicitate.

În raport cu argumentele prezentate, constatând că menținerea arestării persoanei solicitate A. în vederea predării acesteia către autoritățile judiciare din Italia constituie o măsură privativă de libertate temporară, care satisface pe deplin exigențele impuse de dispozițiile legale incidente în materie, fiind singura aptă a asigura finalizarea procedurii speciale reglementată de Legea nr. 302/2004, republicată, Înalta Curte apreciază că soluția pronunțată de instanța de fond în urma efectuării verificărilor la care este îndrituită conform dispozițiilor art. 104 alin. (9) și urm. din Legea nr. 302/2004, republicată, este temeinică și legală, iar criticile formulate de contestator, neîntemeiate.

Pe cale de consecință, în conformitate cu dispozițiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată persoana solicitată A. împotriva încheierii din 17 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Constanța - secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

Ca urmare, în temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va dispune obligarea contestatorului - persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Totodată, în temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., va dispune ca onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul - persoană solicitată, în sumă de 313 RON, să fie plătit din fondul Ministerului Justiție, iar onorariul cuvenit interpretului de limbă italiană să fie plătit din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Încheierii din 17 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Constanța - secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

Obligă contestatorul - persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul - persoană solicitată, în cuantum de 313 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul cuvenit interpretului de limbă italiană se plătește din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 iulie 2020.

Procesat de GGC - LM