ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 443/2020

Asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 88/P din 17 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în baza art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, a fost admisă sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța și s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 29 iunie 2020 de către Procurorul Republicii de pe lângă Tribunalului Judiciar din Chateauroux (Franța), privind pe cetățeanul român A..

Totodată, s-a dispus arestarea persoanei solicitate pe o perioadă de 30 de zile, de la 17 iulie 2020 până 15 august 2020, inclusiv, și predarea acesteia, în stare de arest, în vederea efectuării urmăririi penale și judecării de către autoritățile franceze cu privire la infracțiunile ce fac obiectul mandatului menționat, cu respectarea regulii specialității și sub condiția ca, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România.

A fost respinsă cererea de amânare a predării formulată de persoana solicitată.

S-a constatat că persoana solicitată a fost reținută în vederea predării în baza mandatului european de arestare la data de 16 iulie 2020.

În baza art. 109 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus comunicarea hotărârii către autoritatea emitentă, Ministerul Justiției și Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul I.G.P.R.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut că, prin Sesizarea nr. x/II/5/2020 din 16 iulie 2020, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța a propus luarea măsurii arestării și predarea cetățeanului român A. în baza mandatului european de arestare emis la data de 29 iunie 2020 de către Procurorul Republicii de pe lângă Tribunalului Judiciar din Chateauroux (Franța), în baza deciziei judiciare a judecătorului de instrucție din cadrul Tribunalului Judiciar din Châteauroux, Franța, din 26 iunie 2020 (dosar Tribunal nr. x/dosar Parchet nr. BO 18/276/28).

S-a mai reținut că persoana solicitată a fost prezentată în fața procurorului la 16 iulie 2020, prilej cu care i-au fost aduse la cunoștință existența mandatului european de arestare și infracțiunile care au determinat emiterea acestuia de către autoritățile din Franța și, totodată, s-a dispus luarea măsurii reținerii pe o perioadă de 24 de ore, începând cu 16 iulie 2020, ora 12:25.

Ulterior, la 17 iulie 2020, persoana solicitată a fost prezentată instanței de judecată, care, în conformitate cu dispozițiile art. 104 alin. (1) și (3) din Legea nr. 302/2004, a verificat, mai întâi, identitatea acesteia, asigurându-se că i s-a comunicat, în copie și în limba pe care o înțelege (română), mandatul european de arestare, iar, apoi, a informat-o cu privire la drepturile prevăzute de art. 106 din Legea nr. 302/2004 (dreptul de a fi informată cu privire la conținutul mandatului european de arestare, de a fi asistată de un apărător - ales sau numit din oficiu și, respectiv, la interpret - dacă nu vorbește sau nu înțelege limba română), la efectele regulii specialității, precum și la posibilitatea de a consimți la predarea către autoritatea judiciară emitentă, punându-i în vedere consecințele juridice ale consimțământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia.

Cu acel prilej, s-a procedat la audierea persoanei solicitate A. potrivit dispozițiilor art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, care a declarat că nu este de acord cu predarea și că nu renunță la drepturile conferite de regula specialității.

Curtea a mai constatat că împotriva persoanei solicitate, la data de 29 iunie 2020, autoritățile judiciare din Franța au emis, în vederea efectuării urmăririi penale și a judecății, un mandat european de arestare, document care conține toate informațiile cerute de lege. Astfel, în cuprinsul mandatului s-a arătat că în sarcina cetățeanului român autoritățile judiciare franceze au reținut săvârșirea infracțiunilor de escrocherie în detrimentul unui organism de protecție socială, prevăzută de art. 313-1, 313-2, 313-3, 313-7 și 313-8 din C. pen. francez și, respectiv, escrocherie, prevăzută de art. 313-1, 313-3, 313-7, 313-8 din C. pen. francez (pentru care se prevede pedeapsa privativă de libertate a închisorii de maxim 7 ani), fapte care ar fi fost săvârșite în perioada 01 aprilie 2015 - 31 octombrie 2018, în La Châtre, Franța, și care, în esență, constau în aceea că: "În perioada 01.04.2015 - 31.10.2018, numitul A., în calitate de medic stomatolog, exercitându-și activitatea pe teritoriul Franței (La Châtre), prin utilizarea de mijloace frauduloase, respectiv: facturarea de acte fictive pentru acte efectuate fără justificarea necesității, ce a implicat situația a 18 pacienți; mutilarea voluntară a dinților sănătoși care implică 4 pacienți; efectuarea de acte nejustificate, care implică 43 de pacienți; facturarea dublă care implică 2 pacienți, a indus în eroare Casa Locală de Asigurări de Sănătate din Indre, pentru a o determina să îi furnizeze fonduri bănești, respectiv să plătească rambursările de îngrijire pentru o sumă totală estimată în cuantum de 65.053,51 euro, cauzând astfel o pagubă acestei organizații de protecție socială.

În perioada 01.04.2015 - 31.10.2018, numitul A., în calitate de medic stomatolog/chirurg dentar, abuzând de funcția deținută a prezentat pacienților lucrări stomatologice ca fiind justificate din punct de vedere medical, deși nu se confirmau aceste situații, inducându-i în eroare pe pacienții B., C. și D. pentru a-i determina să îi predea sume de bani pentru actele efectuate (smulgerea dinților sănătoși; proteza pentru dinți sănătoși).

În lunile aprilie și iunie 2018, doi pacienți au informat Casa Locală de Asigurări de Sănătate cu privire la faptul că medicul stomatolog A. a fost rambursat pentru acte neefectuate, lucru confirmat de radiografiile efectuate, situație în care sus-numitul nu a furnizat explicații Casei Locale de Asigurări de Sănătate.".

Curtea a constatat că, în cauză, sunt întrunite toate condițiile prevăzute de lege pentru încuviințarea punerii în executare a mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare franceze și pentru predarea persoanei solicitate. În acest sens, s-a avut în vedere că faptele imputate de către autoritățile judiciare franceze cetățeanului român A. se regăsesc între cele enumerate la art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 (pct. 20 - înșelăciunea), că, în cauză, nu este incident niciunul dintre motivele obligatorii sau opționale de refuz al executării mandatului european de arestare prevăzute de art. 99 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 302/2004, că acesta cuprinde toate datele cerute de art. 87 alin. (1) din același act normativ și nu sunt necesare alte informații suplimentare, precum și împrejurarea că persoana solicitată nu a formulat obiecțiuni la identitate. Totodată, s-a menționat că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, instanțele naționale neputându-se pronunța asupra vinovăției sau nevinovăției persoanei solicitate.

Instanța de fond a respins cererea, întemeiată pe dispozițiile art. 114 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, de amânare a predării formulată de persoana solicitată, arătând că răspândirea la nivel mondial a coronavirusului SARS-CoV-2 nu reprezintă o împrejurare specială pentru care predarea imediată ar avea consecințe grave pentru cetățeanul român sau familia sa, în condițiile în care această situație se regăsește la nivelul întregii Uniuni Europene, astfel că eventualul transport al persoanei solicitate, sub supravegherea autorităților, din România în Franța nu constituie un factor de risc suplimentar.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat contestație persoana solicitată A., criticând-o sub aspectul netemeiniciei, sens în care a învederat că nu se poate susține că s-ar sustrage procedurilor derulate împotriva sa, în condițiile în care nu a avut cunoștință despre acestea. În acest sens, a arătat că autoritățile judiciare din Franța nu l-au informat cu privire la faptul că a fost demarat un proces penal în legătură cu modalitatea în care și-a desfășurat activitatea de medic stomatolog în acea țară, deși au avut această posibilitate atât în luna octombrie 2018, când s-a desfășurat procedura de lichidare judiciară a cabinetului stomatologic, cât și ulterior, întrucât și-a precizat intenția de a se stabili în țara de origine și a indicat adresa din România unde putea fi contactat. Hotărârea a mai fost criticată și sub aspectul nemotivării soluției de respingere a solicitării apărării de obținere de la autoritățile judiciare franceze a unor informații cu privire la existența unor cazuri de infectare cu virusul SARS-CoV-2 în centrul de detenție unde persoana solicitată va fi depusă și a unor garanții că sănătatea sa nu va fi pusă în pericol pe parcursul voiajului din România în Franța și că procedura de predare/preluare se va realiza cu celeritate pentru ca privarea de libertate să nu se întindă pe o perioadă îndelungată.

A solicitat, în principal, respingerea cererii de punere în executare a mandatului european de arestare, considerând că este incident motivul facultativ de refuz prevăzut de art. 22 din Legea nr. 302/2004, întrucât îi este pusă în pericol starea sa de sănătate, iar, în subsidiar, în temeiul art. 114 coroborat cu art. 58 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, amânarea predării pe o perioadă de 3 luni, pentru a se depăși perioada pandemică la nivel internațional și a se asigura că nu se va infecta cu virusul SARS-CoV-2 în vreunul din centrele de detenție din Franța.

Examinând contestația formulată de persoana solicitată A., prin prisma criticilor invocate, dar și din oficiu, potrivit art. 4251 C. proc. pen.. raportat la art. 110 din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte constată că aceasta nu este fondată, pentru considerentele arătate în continuare.

Astfel, reglementând procedura de executare a mandatului european de arestare, art. 104 din Legea nr. 302/2004 prevede că, după verificarea identității persoanei solicitate și a împrejurării dacă acesteia i s-a comunicat, în copie și în limba pe care o înțelege, mandatul european de arestare și, dacă este cazul, hotărârea de condamnare dată în lipsă, judecătorul legal învestit aduce la cunoștința acesteia drepturile prevăzute de art. 106 din Legea nr. 302/2004, efectele regulii specialității, precum și posibilitatea de a consimți la predarea către autoritatea judiciară emitentă, punându-i în vedere, totodată, consecințele juridice ale consimțământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia. În situația în care persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, potrivit alin. (7) al aceluiași articol, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea acesteia, care se limitează la consemnarea poziției sale față de existența unuia dintre motivele obligatorii sau opționale de neexecutare, precum și la eventualele obiecții privind identitatea.

Potrivit art. 109 raportat la art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, judecătorul legal învestit soluționează cauza prin sentință, iar, în situația în care admite cererea formulată de autoritățile judiciare solicitante, emite de îndată un mandat de arestare, al cărui conținut și ale cărui condiții de executare sunt prevăzute de dispozițiile C. proc. pen... La luarea hotărârii, judecătorul ține seama de toate împrejurările cauzei și de necesitatea executării mandatului european de arestare, verificând, în acest sens, dacă faptele imputate se numără printre cele enumerate de art. 97 din Legea nr. 302/2004, dacă mandatul respectă conținutul și forma prevăzute de art. 87 din actul normativ și dacă, în speță, este aplicabil vreunul dintre motivele obligatorii sau facultative de refuz al executării menționate expres de art. 99 din Legea nr. 302/2004, având, totodată, în vedere și poziția persoanei solicitate cu privire la regula specialității, conform art. 117 alin. (4) din Legea nr. 302/2004.

Verificând actele dosarului, în raport cu aceste dispoziții, Înalta Curte constată că, în mod corect, instanța de fond a încuviințat punerea în executare a mandatului european de arestare emis pe numele cetățeanului român A. și predarea acestuia către autoritățile judiciare franceze, după ce, în prealabil, a procedat la verificarea condițiilor prevăzute de lege în acest sens.

Astfel, din analiza conținutului mandatului european de arestare întocmit la data de 29 iunie 2020 de Procurorul Republicii de pe lângă Tribunalului Judiciar din Chateauroux (Franța) și a deciziei judiciare din 26 iunie 2020 (dosar Tribunal nr. x/dosar Parchet nr. BO 18/276/28) a judecătorului de instrucție din cadrul Tribunalului Judiciar din Châteauroux ce a stat la baza emiterii acestuia, rezultă că cetățeanul român A. este căutat în vederea efectuării de cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de escrocherie în detrimentul unui organism de protecție socială, prevăzută de art. 313-1, 313-2, 313-3, 313-7 și 313-8 din C. pen. francez, și escrocherie, prevăzută de art. 313-1, 313-3, 313-7, 313-8 din C. pen. francez (pentru care se prevede pedeapsa privativă de libertate a închisorii de maxim 7 ani), faptele descrise în conținutul mandatului fiind comise în perioada 01 aprilie 2015 - 31 octombrie 2018, în La Châtre, Franța. Ca atare, astfel cum a reținut și prima instanță, mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A. întrunește condițiile de formă prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004, în cuprinsul său fiind menționate toate informațiile enumerate în acest text de lege.

Mai mult, în cauză este îndeplinită și cerința prevăzută de art. 2 alin. (1) din Decizia cadru 2002/584/JAI din 13 iulie 2002 a Consiliului Uniunii Europene, ca durata pedepsei prevăzută de legea statului membru emitent pentru faptele pentru care a fost emis mandatul european de arestare să fie de minim 12 luni.

Totodată, Înalta Curte observă, în acord cu judecătorul fondului, că faptele reținute de autoritatea judiciară emitentă se regăsesc printre cele enumerate la art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 (pct. 20) care dau loc la predare, fără a fi necesară verificarea îndeplinirii condiției dublei incriminări, prevăzută de alin. (2) al aceluiași articol.

În același timp, se are în vedere și împrejurarea că, fiind audiată, la termenul din 17 iulie 2020, în conformitate cu dispozițiile art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, persoana solicitată A. nu a fost de acord cu predarea sa către autoritățile emitente ale mandatului, prevalându-se de regula specialității și necontestându-și identitatea.

Contrar, însă, susținerilor apărării, Înalta Curte constată că, în speță, nu este incident niciunul din motivele, obligatorii sau facultative, de refuz al executării mandatului european de arestare care sunt expres reglementate de art. 99 din Legea nr. 302/2004, întrucât persoana solicitată nu face obiectul unei alte proceduri judiciare cu privire la aceeași acuzație în România sau în alt stat și întrunește condițiile pentru a răspunde penal, iar pentru infracțiunea care motivează mandatul nu a intervenit prescripția ori amnistia potrivit legii române.

Sub același aspect, Înalta Curte reține că predarea către autoritățile judiciare franceze nu va avea consecințe grave asupra persoanei solicitate dincolo de cele inerente privării provizorii de libertate în vederea efectuării urmăririi penale și a judecății, de vreme ce situația pandemică invocată de apărare în sprijinul solicitării de respingere a punerii în executare a mandatului european de arestare este incidentă la nivel internațional, așadar inclusiv în România, riscul de infectare cu virusul SARS-CoV-2 fiind același indiferent de țara în care persoana se află.

În atare situație, se observă că, în mod corect, judecătorul fondului a apreciat că nu prezintă relevanță pentru justa soluționare a cauzei obținerea de date și informații cu privire la existența unor cazuri de infectare cu noul coronavirus în unitatea de detenție din Franța unde urmează a fi depusă persoana solicitată ori de garanții că, pe parcursul procedurii de transfer, sănătatea acesteia nu va fi afectată, în condițiile în care, indiferent de răspunsul autorităților judiciare franceze, asemenea aspecte nu se circumscriu motivelor de refuz al predării prevăzute expres de Legea nr. 302/2004 și, implicit, nici informațiilor la care face trimitere art. 104 alin. (12) din același act normativ.

Deopotrivă, având în vedere că, potrivit art. 84 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, Înalta Curte subliniază că în această procedură nu se poate verifica nici temeinicia acuzațiilor aduse persoanei solicitate și nici oportunitatea emiterii mandatului național de arestare, instanța română neavând competența de a examina susținerile apărării cu privire la neinformarea cetățeanului român despre desfășurarea procesului penal derulat împotriva sa pe teritoriul Franței, împrejurare ce ar dovedi lipsa intenției de a se sustrage, cu atât mai mult cu cât predarea acestuia se solicită tocmai în vederea efectuării urmăririi penale și a judecății, prilej cu care va putea să își exercite efectiv dreptul la apărare, iar nu pentru executarea unei pedepse.

Față de cele expuse mai sus, în deplin acord cu judecătorul fondului, Înalta Curte constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 302/2004 pentru executarea mandatului european de arestare din data de 29 iunie 2020 întocmit de către Procurorul Republicii de pe lângă Tribunalului Judiciar din Chateauroux (Franța), în baza deciziei judiciare a judecătorului de instrucție din cadrul Tribunalului Judiciar din Châteauroux, Franța, din 26 iunie 2020 (dosar Tribunal nr. x/dosar Parchet nr. BO 18/276/28), cu privire la persoana solicitată A., întrucât acesta a fost emis în vederea efectuării urmăririi penale, cuprinde faptele pentru care se solicită predarea și nu există niciun impediment la executare din cele prevăzute de Legea nr. 302/2004.

Pe de altă parte, se apreciază că, în speță, nu sunt incidente nici dispozițiile art. 114 cu referire la art. 58 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, astfel că nu se impune amânarea predării persoanei solicitate pentru o perioadă de 3 luni pentru motivele invocate de apărare, situația epidemiologică generată de răspândirea rapidă a virusului SARS-CoV-2 la nivel internațional neconstituind o împrejurare cu caracter excepțional în prezența căreia predarea imediată ar putea avea consecințe deosebit de grave pentru cetățeanul român și pentru familia sa, de vreme ce, așa cum deja s-a arătat, această situație se regăsește inclusiv pe teritoriul României și, de altfel, nici nu se cunoaște, la acest moment, cât va dura.

Pentru motivele de mai sus, constatând că hotărârea atacată este legală și temeinică, în conformitate cu dispozițiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 88/P din 17 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., având în vedere că se află în culpă procesuală, contestatorul persoană solicitată va fi obligat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar, în temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen.., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru acesta, în sumă de 140 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 88/P din 17 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în sumă de 140 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 iulie 2020.

GGC - GV