ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 483/2020

Asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 95/P din 05 august 2020 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2020 a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, și în baza art. 109 alin. (1) raportat la art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, republicată s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 12.02.2020 de către Curtea de Apel din Bastia - Franța (Dosar penal nr. x/239) față de persoana solicitată A. privind executarea pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin Hotărârea judecătorească pronunțată de Curtea de Apel din Bastia - Franța, pentru comiterea infracțiunilor de: recidivă executare muncă ilicită prevăzută de art. 1.8224-1, L.8221-1, L8221-3, L8221-4, L8221-5, L8221-6 din Codul muncii francez, L8224- 1, L8224-3, L8224-4 din Codul muncii francez și art. 132-8 și următoarele din C. pen. francez; recidivă angajare a unui străin fără autorizație de muncă salariată, prevăzută de art. 18256-2, L8251-1, L5221-8, L5221-2, R.5221-1, R.5221-3 din Codul muncii francez și pedepsite de art. 1.8256-2, L.8256-3, L8256-4, L8256-6 din Codul muncii francez și art. 132-8 și următoarele din C. pen. francez; recidivă operare ilicită de prestare mână de lucru exclusiv în scop lucrativ, prevăzută de art. 18243-1, L8241-1 din Codul muncii francez, 132-8 și următoarele din C. pen. francez și pedepsite de art. 18243-1 din Codul muncii francez și art. 132-8 și următoarele din C. pen. francez; recidivă exercitare activitate de muncă temporară în afara unei întreprinderi de muncă temporară, prevăzută de art. 1.1254-1, L.1251-2 din Codul muncii francez și pedepsite de art. 1.1254-1, L. 1254-12 din Codul muncii francez, 132-8 și următoarele din C. pen. francez; recidivă exercitare activitate de antreprenor de muncă temporară fără declarație prealabilă, prevăzută de art. 1. 1254-2, L. 1251-45, R. 1251-4, R. 1251-5 din Codul muncii francez, art. 138 și urm. din C. pen. francez și pedepsite de art. 1. 1254-2, L1255- 12 din Codul muncii francez și art, 132-8 și următoarele din C. pen. francez; recidivă exercitare activitate de antreprenor de muncă temporară fără garanție financiară, fapte prevăzute de art. 11254-2, L1251-49, R1251-4, R1251-50, R1251-11 din Codul muncii francez și pedepsite de art. 11254-2, L1255-12 din Codul muncii francez, 132-8 și următoarele din C. pen. francez; recidivă de angajare a unui salariat prin antreprenor de muncă temporară fără contract scris conform, prev. de art. 11254-2, LI251-16 din Codul muncii francez, pedepsite de art. 1 1254-2, L1255-12 din Codul muncii francez și C. pen. francez; recidivă de executare muncă ilicită (2 infracțiuni) prevăzute de art. 18224-1, L8222-2, L8221-3, L8221-4, L8221-5, L8221-6 din Codul muncii francez și din C. pen. francez; recidivă angajare a unui străin fără autorizație de muncă salariată prev. de art. 18256-2, L8251, L5221-8, L5221-2, R5221-1, R5221-3 din Codul muncii francez și L8256-2, L8253-3, L8256-4, L8256-6 din Codul muncii francez și art. 132-8 C. pen. francez.

În baza art. 104 alin. (6) și art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus predarea persoanei solicitate A. către autoritățile judiciare din Franța, cu respectarea regulii specialității.

În baza art. 104 alin. (6) și alin. (10) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus arestarea persoanei solicitate pe o durată de 30 zile, începând cu data de 05.08.2020 și până la data de 03.09.2020, inclusiv, în vederea predării.

În baza art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus emiterea mandatului de arestare în vederea predării, pe numele persoanei solicitate A.

În baza art. 272 alin. (2) C. proc. pen., onorariul interpretului de limba franceză, în cuantum de 135 RON, a fost avansat din fondurile Ministerului Justiției.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

În urma analizării actelor și lucrărilor dosarului, instanța de fond a constatat că față de persoana solicitată A. a fost emis, la data de 12.02.2020, de către Curtea de Apel din Bastia - Franța un mandat european de arestare, în vederea executării unei pedepse de 2 ani închisoare aplicată prin hotărârea judecătorească pronunțată de către instanța anterior menționată, acesta fiind acuzat că, în calitatea sa de administrator al societății B. S.R.L. a exercitat activitate economică majoritar în Franța, iar în perioada 01.07.2012 - 17.10.2012, în Aleria - Franța, a desfășurat mai multe activități cu încălcarea dispozițiilor legale privind Codul muncii francez (nedepunere declarații nominale de angajare persoane, neîntocmire a dovezilor privind plata salariilor, sustragere de la declarațiile cu privire la salariați sau contribuții sociale, cotizații sociale sau documente ce vizau Administrația Fiscală, efectuare de angajări fără documentații prevăzute de lege, prestarea de muncă în afara cadrului legal, exercitarea de activități în afara cadrului unei întreprinderi de muncă temporară, neîntocmirea de documente privind salariații, neîntocmirea contractelor de muncă, angajarea de salariați străini fără titlu, care exercitau activități în afara cadrului legal - pentru angajații C., D. și numitul E.).

În sarcina persoanei solicitate, s-a mai reținut că, în perioada anterior menționată, a desfășurat activități de producție, transformare, reparare, prestări de servicii sau realizări de acte de comerț, exercitând astfel o activitate de antreprenor de muncă, sustrăgându-se de la obligațiile legale de a solicita înmatricularea în Registrul Societăților sau în Registrul Comerțului și nedepunând declarațiile obligatorii la Administrația Fiscală ori la organismele de protecție socială.

La data de 04.08.2020, persoana solicitată a fost depistată de către lucrătorii de poliție din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Constanța - Serviciul de Investigații Criminale și a fost condus la sediul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, pentru a fi prezentat procurorului, în baza mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare franceze.

Astfel, în prezența apărătorului ales și a interpretului de limba franceză, procurorul a procedat la aducerea la cunoștința persoanei solicitate a cererii autorităților judiciare franceze și la audierea persoanei, aceasta precizând că nu este de acord să fie predată autorităților judiciare din Franța.

Prin Ordonanța nr. 650/II/5/2020 din 04.08.2020 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța procurorul a dispus reținerea persoanei solicitate pe o durată de 24 de ore, începând cu data de 04.08.2020, ora 23:55, până la data de 05.08.2020, ora 23:55.

Instanța de fond, verificând admisibilitatea cererii, a constatat că mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A. conține toate elementele prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004, republicată, nu au fost formulate obiecții cu privire la identitate, persoana solicitată a fost informată cu privire la drepturile conferite de dispozițiile art. 106 din Legea nr. 302/2004 și nu există niciun motiv de refuz al executării mandatului european de arestare, infracțiunile descrise în cuprinsul mandatului fiind pedepsite și de legea penală română.

S-a reținut totodată că, raportat la circumstanțele cauzei, caracterul urgent al procedurii judiciare, scopul concret urmărit, respectiv asigurarea executării mandatului european de arestare, natura și gravitatea acuzației aduse persoanei solicitate, se justifică luarea măsurii arestului preventiv față de persoana solicitată.

Ca urmare, constatând îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege, instanța de fond a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța și a dispus punerea în executare mandatului european de arestare emis la data de 12.02.2020 de către Curtea de Apel din Bastia - Franța în Dosarul penal nr. x/239, pe numele persoanei solicitate A.

Referitor la cererea persoanei solicitate de amânare a predării către statul emitent, motivat de situația creată la nivel global de infecția cu coronavirusul SARS-CoV-2, Curtea a apreciat că predarea persoanei solicitate se poate realiza în termenele prevăzute de lege în condițiile în care, în prezent, numărul persoanelor infectate și al celor decedate este mult mai mic în Franța, decât în România.

Neîntemeiată a fost apreciată și susținerea formulată, în același context, referitoare la angajarea de apărători aleși în Franța în vederea formulării de căi de atac, în condițiile în care nu au fost prezentate niciun fel de înscrisuri doveditoare sub acest aspect.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, persoana solicitată A. a formulat contestație, învederând că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor pentru care s-a emis mandatul european de arestare și solicitând ca, până la predarea sa către autoritățile judiciare franceze, să fie plasat în arest la domiciliu, sau sub control judiciar, în vederea organizării în bune condiții a afacerilor pe care le deține pe teritoriul României.

Examinând contestația formulată, Înalta Curte constată că aceasta nu este fondată pentru motivele arătate în continuare.

Reglementând procedura de executare a mandatului european de arestare, art. 104 din Legea nr. 302/2004 prevede că, după verificarea identității persoanei solicitate și a împrejurării dacă acesteia i s-a comunicat, în copie și în limba pe care o înțelege, mandatul european de arestare și, dacă este cazul, hotărârea de condamnare dată în lipsă, judecătorul legal învestit aduce la cunoștința acesteia drepturile prevăzute de art. 106 din Legea nr. 302/2004, efectele regulii specialității, precum și posibilitatea de a consimți la predarea către autoritatea judiciară emitentă, punându-i în vedere, totodată, consecințele juridice ale consimțământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia. În situația în care persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, potrivit alin. (7) al aceluiași articol, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea acesteia, care se limitează la consemnarea poziției sale față de existența unuia dintre motivele obligatorii sau opționale de neexecutare, precum și la eventualele obiecții privind identitatea.

Potrivit art. 109 raportat la art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, judecătorul legal învestit soluționează cauza prin sentință, iar, în situația în care admite cererea formulată de autoritățile judiciare solicitante, emite de îndată un mandat de arestare, al cărui conținut și ale cărui condiții de executare sunt prevăzute de dispozițiile C. proc. pen.. La luarea hotărârii, judecătorul ține seama de toate împrejurările cauzei și de necesitatea executării mandatului european de arestare, verificând, în acest sens, dacă faptele imputate se numără printre cele enumerate de art. 97 din Legea nr. 302/2004, dacă mandatul respectă conținutul și forma prevăzute de art. 87 din actul normativ și dacă, în speță, este aplicabil vreunul dintre motivele obligatorii sau facultative de refuz al executării menționate expres de art. 99 din Legea nr. 302/2004, având, totodată, în vedere și poziția persoanei solicitate cu privire la regula specialității, conform art. 117 alin. (4) din Legea nr. 302/2004.

Verificând actele dosarului în raport cu aceste dispoziții, Înalta Curte constată, din analiza conținutului mandatului european de arestare emis la data de 12.02.2020 de către Curtea de Apel din Bastia - Franța, în Dosarul penal nr. x/239, că față de numitul A. a fost emis un mandat național de arestare în vederea executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin Hotărârea judecătorească pronunțată de Curtea de Apel din Bastia - Franța, pentru comiterea infracțiunilor de: recidivă executare muncă ilicită prev. de art. 1.8224-1, L.8221-1, L8221-3, L8221-4, L8221-5, L8221-6 din Codul muncii francez, L8224- 1, L8224-3, L8224-4 din Codul muncii francez și art. 132-8 și următoarele din C. pen. francez; recidivă angajare a unui străin fără autorizație de muncă salariată, prev. de art. 18256-2, L8251-1, L5221-8, L5221-2, R.5221-1, R.5221-3 din Codul muncii francez și pedepsite de art. 1.8256-2, L.8256-3, L8256-4, L8256-6 din Codul muncii francez și art. 132-8 și următoarele din C. pen. francez; recidivă operare ilicită de prestare mână de lucru exclusiv în scop lucrativ, prevăzută de art. 18243-1, L8241-1 din Codul muncii francez, 132-8 și următoarele din C. pen. francez și pedepsite de art. 18243-1 din Codul muncii francez și art. 132-8 și următoarele din C. pen. francez; recidivă exercitare activitate de muncă temporară în afara unei întreprinderi de muncă temporară, prevăzută de art. 1.1254-1, L.1251-2 din Codul muncii francez și pedepsite de art. 1.1254-1, L. 1254-12 din Codul muncii francez, 132-8 și următoarele din C. pen. francez; recidivă exercitare activitate de antreprenor de muncă temporară fără declarație prealabilă, prevăzută de art. 1. 1254-2, L. 1251-45, R. 1251-4, R. 1251-5 din Codul muncii francez, art. 138 și urm. din C. pen. francez și pedepsite de art. 1. 1254-2, L1255- 12 din Codul muncii francez și art, 132-8 și următoarele din C. pen. francez; recidivă exercitare activitate de antreprenor de muncă temporară fără garanție financiară, fapte prevăzute de art. 11254-2, L1251-49, R1251-4, R1251-50, R1251-11 din Codul muncii francez și pedepsite de art. 11254-2, L1255-12 din Codul muncii francez, 132-8 și următoarele din C. pen. francez; recidivă de angajare a unui salariat prin antreprenor de muncă temporară fără contract scris conform, prev. de art. 11254-2, LI251-16 din Codul muncii francez, pedepsite de art. 1 1254-2, L1255-12 din Codul muncii francez și C. pen. francez; recidivă de executare muncă ilicită (2 infracțiuni) prevăzute de art. 18224-1, L8222-2, L8221-3, L8221-4, L8221-5, L8221-6 din Codul muncii francez și din C. pen. francez; recidivă angajare a unui străin fără autorizație de muncă salariată prev. de art. 18256-2, L8251, L5221-8, L5221-2, R5221-1, R5221-3 din Codul muncii francez și L8256-2, L8253-3, L8256-4, L8256-6 din Codul muncii francez și art. 132-8 C. pen. francez.

În fapt, s-a reținut că, în calitatea sa de administrator al societății B. S.R.L. a exercitat activitate economică majoritar în Franța, iar în perioada 01.07.2012 - 17.10.2012, în Aleria - Franța, a desfășurat mai multe activități cu încălcarea dispozițiilor legale privind Codul muncii francez (nedepunere declarații nominale de angajare persoane, neîntocmire a dovezilor privind plata salariilor, sustragere de la declarațiile cu privire la salariați sau contribuții sociale, cotizații sociale sau documente ce vizau Administrația Fiscală, efectuare de angajări fără documentații prevăzute de lege, prestarea de muncă în afara cadrului legal, exercitarea de activități în afara cadrului unei întreprinderi de muncă temporară, neîntocmirea de documente privind salariații, neîntocmirea contractelor de muncă, angajarea de salariați străini fără titlu, care exercitau activități în afara cadrului legal - pentru angajații C., D. și numitul E.).

În sarcina persoanei solicitate, s-a mai reținut că, în perioada anterior menționată, a desfășurat activități de producție, transformare, reparare, prestări de servicii sau realizări de acte de comerț, exercitând astfel o activitate de antreprenor de muncă, sustrăgându-se de la obligațiile legale de a solicita înmatricularea în Registrul Societăților sau în Registrul Comerțului și nedepunând declarațiile obligatorii la Administrația Fiscală ori la organismele de protecție socială.

Ca atare, așa cum a reținut și prima instanță, mandatul european de arestare emis pe numele persoanei A. întrunește condițiile de formă prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004, în cuprinsul său fiind menționate toate informațiile enumerate în acest text de lege.

Totodată, Înalta Curte observă, în acord cu judecătorul fondului, că faptele reținute de autoritățile judiciare sunt incriminate și de legea penală română, în infracțiunea de evaziune fiscală în modalitatea normativă privind ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, fiind sancționată cu închisoarea de la 2 la 8 ani.

Deopotrivă, se are în vedere că, în momentul audierii în conformitate cu dispozițiile art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, la termenul din 05 august 2020, persoana solicitată A. a precizat că se opune predării către autoritățile emitente ale mandatului, prevalându-se, totodată, de regula specialității și necontestându-și identitatea.

Nu în ultimul rând, Înalta Curte constată că, în cauză, nu a fost invocat și nici nu se identifică vreunul din motivele de refuz al executării mandatului european de arestare prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004.

În ceea ce privește susținerile contestatorului în sensul că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor imputate, iar mandatul european de arestare emis de autoritățile franceze nu se bazează pe fapte reale, Înalta Curte arată că antamarea vinovăției ori examinarea conținutului constitutiv al infracțiunilor care motivează mandatul european de arestare excedează analizei în prezenta procedură, având în vedere prevederile art. 84 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 care stabilesc că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce în conformitate cu dispozițiile Deciziei-Cadru a Consiliului nr. 584/2002/JAI din 13 iunie 2002, așa încât verificarea acestor aspecte revine în competența exclusivă a autorităților judiciare ale statului emitent.

Referitor la solicitarea privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu sau a controlului judiciar, instanța supremă arată că, în actualul stadiu procesual, nu poate forma obiect de analiză temeinicia solicitării contestatorului de înlocuire a măsurii arestării preventive cu arestul la domiciliu sau controlul judiciar, atâta timp cât, din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 104 alin. (6) - (11) din Legea nr. 302/2004, rezultă că măsurile preventive reglementate de art. 202 alin. (4) lit. b), c) și d) C. proc. pen.. (controlul judiciar, controlul judiciar pe cauțiune și arestul la domiciliu) pot fi dispuse doar pe parcursul procedurii de executare a mandatului european de arestare desfășurate în fața instanței, nu și la finalizarea acesteia prin admiterea cererii formulate de autoritățile judiciare solicitante, când, odată cu încuviințarea predării, organul judiciar român trebuie să emită de îndată și un mandat de arestare (conform alin. (13) al art. 104 din Legea nr. 302/2004), astfel încât luarea măsurii arestării preventive a persoanei solicitate este obligatorie, iar nu facultativă.

Față de cele expuse mai sus, Înalta Curte constată că instanța de fond a apreciat, în mod corect, că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 302/2004 pentru executarea mandatului european de arestare emis la data de 12.02.2020 de către Curtea de Apel din Bastia - Franța (Dosar penal nr. x/239) față de persoana solicitată A., întrucât acesta a fost emis în vederea executării pedepsei de 2 ani închisoare, cuprinde faptele pentru care se solicită predarea și nu există niciun impediment la executare din cele prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004.

Pentru motivele de mai sus, în conformitate cu dispozițiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația declarată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 95/P din 05 august 2020, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., având în vedere că se află în culpă procesuală, contestatorul persoană solicitată va fi obligat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar, în temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul-persoană solicitată până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 500 RON, va rămâne în sarcina statului și se va plăti din fondul Ministerului Justiției, iar onorariul interpretului de limba franceză se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația declarată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 95/P din 05 august 2020, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2020.

Obligă contestatorul-persoană solicitată la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul interpretului de limba franceză se plătește din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul-persoană solicitată până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 500 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 august 2020.

GGC - NN