ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 423/2020

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 67/F din data de 8 iulie 2020, Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a admis cererea privind executarea mandatului european de arestare cu nr. x din data de 30 iunie 2020, emis de autoritatea judiciară din Italia, respectiv Tribunalul Genova - Biroul judecătorului pentru cercetări preliminare, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de crimă organizată, prev. de art. 416 C. pen. italian, fapta incriminată și în legislația română potrivit art. 367 C. pen., privind persoana solicitată A., în prezent aflată în Centrul de Reținere și Arestare Preventivă Argeș, pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 08 iulie 2020 și până la data de 06 august 2020, inclusiv.

A luat act că persoana solicitată A., este de acord să fie predată către autoritățile judiciare din Italia, conform mandatului european de arestare cu nr. x din data de 30 iunie 2020 emis de Tribunalul Genova - Biroul judecătorului pentru certări preliminare, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de crimă organizată, prev. de art. 416 C. pen. italian, fapta incriminată și în legislația română potrivit art. 367 C. pen.

A autorizat predarea persoanei solicitate A. către autoritatea judiciară din Italia conform art. 109 din Legea nr. 302/2004 republicată comb. cu art. 27 parag. 2 din Decizia-Cadru nr. 2002/584/JAI/13.06.2002 a Consiliului Uniunii Europene, cu respectarea drepturilor conferite de regula specialității și sub condiția ca, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate, persoana solicitată să fie transferată în România pentru executarea acesteia.

A constatat că în cursul procedurii de executare a prezentului mandat european de arestare conform art. 102 din Legea nr. 302/2004 modificată, persoana solicitată A. a fost reținută în baza Ordonanței nr. 3816/II/5/2020 din data de 07 iulie 2020 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești pentru 24 de ore, începând cu data de 07 iulie 2020, orele 13:00 până la data de 08.07.2020, orele 13:00.

Conform art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 republicată, a dispus arestarea persoanei solicitate A. în vederea predării pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 08 iulie 2020 și până la data de 06 august 2020, inclusiv, și predarea acesteia către autoritatea judiciară solicitantă cu respectarea termenelor de predare prev. de art. 104 alin. (10) și art. 112 din aceeași lege.

În baza art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 republicată, a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare în vederea predării persoanei solicitate A. către autoritatea judiciară din Italia.

Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești a înaintat propunerea de arestare în vederea predării a persoanei solicitate A., urmare solicitării primite de la autoritatea judiciară din Italia, respectiv de Tribunalul Genova - Biroul Judecătorului pentru cercetări preliminare, privind executarea mandatului european de arestare cu nr. x din data de 30 iunie 2020, emis pe numele persoanei solicitate A.

Solicitarea s-a formulat în conformitate cu Decizia-Cadru nr. 2002/584/JAI/13.06.2002 a Consiliului Uniunii Europene, privind Cooperarea judiciară internațională în materie penală, între statele membre.

Mandatul european de arestare, însoțit de traducerea în limba română, a fost depus la Parchet împreună cu solicitarea de executare a acestuia, la data de 07 iulie 2020, mandatul fiind înmânat persoanei solicitate de procurorul de caz.

La termenul de judecată din 08 iulie 2020, persoana solicitată a arătat că nu are obiecții privind identitatea, instanța aducându-i la cunoștință drepturile prevăzute de art. 106 din Legea nr. 302/2004 republicată, efectele regulii specialității, precum și posibilitatea de a consimți la predare către autoritatea judiciară solicitantă, punându-se în vedere și consecințele juridice ale consimțământului la predare și la o eventuală renunțare la regula specialității.

În raport de acestea, persoana solicitată a precizat că este de acord cu predarea sa și că nu renunță la drepturile conferite de regula specialității, consimțind să fie cercetată numai cu privire la faptele menționate în cuprinsul mandatului european de arestare, așa încât s-a întocmit procesul-verbal, potrivit legii, care s-a atașat la dosarul cauzei.

Din actele dosarului Curtea a reținut că, mandatul european de arestare cu nr. x din data de 30 iunie 2020, a fost emis de Tribunalul Genova - Italia - Biroul Judecătorului pentru cercetări preliminare, privind executarea mandatului european de arestare în vederea luării măsurii arestării față de persoana solicitată A., pentru săvârșirea pe teritoriul acestui stat a infracțiunii de crimă organizată, prev. de art. 416 C. pen. italian, fapta incriminată și în legislația română potrivit art. 367 C. pen.

Faptele pentru care s-a solicitat arestarea provizorie în vederea predării persoanei solicitate, constau în aceea că, persoana solicitată este suspectată că, împreună cu B., în perioada anilor 2018 - 2019, în Genova Italia, a săvârșit infracțiunea de constituire a unui grup de crimă organizată, din care făceau parte și rudele acestora, având ca obiect spălarea banilor proveniți din conturi bancare din străinătate ale persoanelor victime ale fraudelor prin tranzacții online.

Potrivit art. 96 din Legea nr. 302/2004, constituirea unui grup infracțional organizat, se regăsește între cele care dau loc la predare între statele Uniunii Europene ce au semnat Decizia-Cadru nr. 2002/584/JAI/13.06.2002 a Consiliului Uniunii Europene, nemaifiind supusă verificării îndeplinirii condiției dublei incriminări.

S-a constatat că potrivit fișei de cazier judiciar, în prezent persoana solicitată nu este cercetată pe teritoriul României.

Având în vedere că, nu este incident vreunul din motivele de refuz al executării mandatului european de arestare emis împotriva persoanei solicitate, dintre cele menționate în dispozițiile art. 99 din Legea nr. 302/2004 republicată, Curtea a constatat că sunt întrunite condițiile legale privind executarea mandatelor europene de arestare emise de statele membre ale Uniunii Europene, ce au transpus Decizia-Cadru nr. 2002/584/JAI a Consiliului Uniunii Europene.

Împotriva acestei sentințe, persoana solicitată A. a formulat contestație solicitând, în esență, înlocuirea măsurii arestării preventive cu una din măsurile prevăzute de art. 202 alin. (4) lit. b) și c) C. proc. pen. sau măsura arestului la domiciliu, prevăzută de dispozițiile art. 202 alin. (4) lit. d) C. proc. pen., având în vedere împrejurările cauzei, dar și situația personală, familială.

În motivele de contestație scrise, contestatoarea a arătat că măsura preventivă dispusă față de ea este excesivă, nelegală și netemeinică. A menționat că s-a întors din Italia împreună cu soțul și cei doi copii pentru a nu se expune riscului de a contacta virusul Covid-19. Urmare a măsurii arestării dispuse împotriva sa, dar și împotriva lui B., tatăl copiilor, cei doi copii minori în vârsta de 3 ani și respectiv 4 ani, sunt în prezent lipsiți de îngrijirea ambilor părinți. Precizează că cei doi copii sunt foarte mici, având diverse probleme de sănătate, necesită permanent supraveghere și îngrijiri specifice, din partea cel puțin a unuia dintre părinți, mama fiind părintele care se ocupă prioritar de creșterea și îngrijirea copiilor cunoscând cel mai bine problemele acestora. De altfel, mama, în această perioadă de pandemie, a fost lângă cei doi minori, reușind să îi protejeze de riscul contactării virusului Covid-19, prin diverse măsuri de izolare, pe care le-a continuat și când a venit în România.

Reținerea ambilor părinți a determinat apariția unor noi probleme de natură psiho-emoționale la ambii copii: anxietate de separare, agitație psihomotorie însoțite de plâns incontrolabil, fiindu-le recomandat chiar consult la neuropsihiatrie infantilă.

În raport de situația familială expusă, contestatoarea a apreciat că măsura arestării nu este oportună până la momentul predării sale autorităților judiciare italiene, cu atât mai mult cu cât nici nu s-a stabilit această dată. Nu în ultimul rând a precizat că, în cauză, nici nu s-a probat de ce s-ar justifica privarea de libertate raportat la scopul și rolul unei astfel de măsuri preventive.

În final, contestatoarea a subliniat că nu există niciun risc să se sustragă cercetărilor penale începute împotriva ei în Italia, cu atât mai mult cu cât a arătat expres, în fata Curții de Apel Pitești, că este de acord cu predarea sa autorităților italiene.

În fața instanței de control judiciar, contestatoarea, prin intermediul apărătorului ales a arătat că demersul său este admisibil, întrucât ceea ce se contestată este măsura preventivă dispusă față de ea și nu predarea sa autorităților judiciare italiene, cu care de altfel, a fost de acord.

Examinând hotărârea atacată cu prioritate în ceea ce privește admisibilitatea căii de atac declarate, Înalta Curte constată inadmisibilitatea contestației formulate, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 104 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, după primirea mandatului european de arestare, judecătorul aduce la cunoștința persoanei solicitate drepturile prevăzute la art. 106 efectele regulii specialității, precum și posibilitatea de a consimți la predarea către autoritatea judiciară emitentă, punându-i în vedere consecințele juridice ale consimțământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia.

De asemenea, alin. (5) al aceluiași articol prevede că, în cazul în care persoana solicitată declară că este de acord cu predarea sa, despre consimțământul acesteia se întocmește un proces-verbal care se semnează de către judecător, grefier, apărător și persoana solicitată. În același proces-verbal se va menționa dacă persoana solicitată a renunțat sau nu la drepturile conferite de regula specialității.

Potrivit dispozițiilor art. 110 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, hotărârea prevăzută la art. 109 alin. (1) poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare, cu excepția cazului în care persoana solicitată consimte la predare, când hotărârea este definitivă.

Din interpretarea textelor anterior menționate rezultă că hotărârea pronunțată în primă instanță, prin care se ia act de consimțământul persoanei solicitate și se dispune arestarea și autorizarea predării persoanei solicitate, este definitivă, deoarece legiuitorul a reglementat, în mod expres, imposibilitatea atacării acesteia prin exercitarea căilor ordinare de atac prevăzute de lege, situație determinată tocmai de consecințele pe care le produce acordul persoanei solicitate de a fi predată, măsurile de arestare și predare dispunându-se în scopul aducerii la îndeplinire a mandatului european de arestare, având un caracter subsecvent consimțământului dat, ceea ce nu poate atrage o verificare distinctă pe calea controlului judiciar.

Or, în cauză a fost emis de către autoritățile judiciare italiene un mandat european de arestare, iar persoana solicitată A. și-a dat consimțământul la predare, prima instanță, luând act de consimțământul acesteia, a dispus prin hotărârea pronunțată asupra arestării persoanei solicitate și predării sale. Astfel, hotărârea pronunțată de prima instanță în condițiile menționate nu este supusă controlului judiciar, fiind definitivă, ceea ce atrage inadmisibilitatea contestației declarate.

Chiar dacă persoana solicitată a formulat contestație doar împotriva măsurii preventive dispusă față de aceasta, respectiv împotriva măsurii arestării provizorii în vederea predării, solicitând înlocuirea acesteia cu arestul la domiciliu, calea de atac este inadmisibilă întrucât textul de lege de la art. 110 din Legea nr. 302/2004 nu distinge și nu prevede posibilitatea contestării separate a măsurii arestării provizorii dispuse de judecător față de persoana solicitată care a consimțit la predare. Ca atare, în prezenta procedură nu se prevede posibilitatea analizării măsurii arestării provizorii disociat de dispozițiile care reglementează procedura predării, acordarea consimțământului persoanei solicitate la predare și consecințele ce se produc ca urmare a acestui consimțământ. O analiză a necesității și oportunității menținerii acestei măsuri poate fi efectuată de instanță doar în condițiile în care se solicită prelungirea măsurii preventive în condițiile art. 104 alin. (9) din Legea nr. 302/2004.

De altfel, dispozițiile art. 4251 alin. (1) C. proc. pen., cadrul general de reglementare a căii ordinare de atac a contestației, prevăd că aceasta se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres și numai împotriva hotărârilor nedefinitive, așa încât o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților, și din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru aceste considerente, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 110 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatoarea persoană solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 67/F din 08 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatoarea-persoană solicitată la plata cheltuielilor judiciare către stat, iar în raport de alin. (6) al aceluiași articol, onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul-persoană solicitată, va rămâne în sarcina statului și se va suporta din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatoarea persoană solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 67/F din 08 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2020.

Obligă contestatoarea persoană solicitată la plata sumei de 50 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea avocatului ales, în cuantum de 78 RON, rămâne în sarcina statului și se suportă din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 iulie 2020.

GGC - NN