ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 324/2020

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 47/F din 26 mai 2020, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția Penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. x/2020, s-a admis cererea privind executarea mandatului european de arestare emis la data de 24 ianuarie 2020 de autoritatea judiciară din Spania, respectiv Judecătoria centrală de Instrucție nr. 5 Madrid, Spania în Dosarul nr. x/2018, sub aspectul infracțiunii de "escrocherie, fals în acte, spălare de bani și apartenență la un grup delictiv", privind persoana solicitată A..

S-a luat act că persoana solicitată A. nu este de acord să fie predată către autoritățile judiciare din Spania, conform mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară din Spania în Dosarul nr. x/2018, sub aspectul infracțiunii - "escrocherie, fals în acte, spălare de bani și apartenență la un grup delictiv".

S-a autorizat predarea persoanei solicitate A. către autoritatea judiciară din Spania conform art. 109 din Legea nr. 302/2004 Republicată combinat cu art. 27 paragraf 2 din Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene, cu respectarea drepturilor conferite de regula specialității și sub condiția ca, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate, persoana solicitată să fie transferată în România pentru executarea acesteia.

S-a constat că în cursul procedurii de executare a prezentului mandat european de arestare conform art. 102 din Legea nr. 302/2004 modificată, persoana solicitată A. a fost reținută în baza Ordonanței nr. 1696/II/5/2020 14 aprilie 2020 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești pentru 24 de ore, începând cu data de 14 aprilie 2020, orele 14:25 până la data de 15 aprilie 2020, orele 14:25, precum și arestată provizoriu conform mandatului de arestare preventivă nr. 7 din data de 15 aprilie 2020 emis de Curtea de Apel Pitești, pe o durată de 15 zile, cu începere de la data de 15 aprilie 2020 până la data de 29 aprilie 2020, inclusiv.

Conform art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus arestarea persoanei solicitate A. în vederea predării pe o perioadă de 30 zile, începând cu data punerii în executare și predarea acesteia către autoritatea judiciară solicitantă cu respectarea termenelor de predare prev. de art. 104 alin. (10) și art. 112 din aceeași lege.

În baza art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 Republicată, s-a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare în vederea predării persoanei solicitate A. către autoritatea judiciară din Spania.

S-a dispus ca Administrația locului de deținere - Arestul Inspectoratului Județean de Poliție Vâlcea să primească și să rețină persoana solicitată A., începând cu data de punerii în executare, înaintând instanței dovada de executare a măsurii arestării, iar în termenul prev. de art. 112 din Legea nr. 302/2004 Republicată, va proceda la predarea acesteia către autoritățile judiciare spaniole.

Prezenta hotărâre s-a notificat persoanei solicitate, autorității judiciare spaniole, Centrului de Cooperare Internațională din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române - Biroul Sirene, Ministerului Justiției - Direcția Drept Internațional și Tratate - Serviciul Cooperare Judiciară Internațională în Materie Penală și Inspectoratului Județean de Poliție Vâlcea - Biroul Urmăriri.

Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a constatat că prin Adresa nr. x/2020 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, s-a comunicat acestei instanțe solicitarea formulată de autoritatea judiciară din Spania, respectiv de Judecătoria centrală de Instrucție nr. 5 Madrid, privind executarea mandatului european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A., la data de 24 ianuarie 2020 în Dosarul nr. x/2018. Solicitarea s-a formulat în conformitate cu Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene, privind Cooperarea judiciară internațională în materie penală, între statele membre.

Prin Încheierea nr. 32/F din 15 aprilie 2020, Curtea de Apel Pitești a fost admisă propunerea formulată de parchet, privind luarea măsurii arestării provizorii pe o perioadă de 15 zile, începând cu data de 15 aprilie 2020, până la data de 29 aprilie 2020 inclusiv. Prin aceeași încheiere s-a fixat termen pentru prezentarea de către procuror a mandatului european de arestare în original, însoțit de traducerea acestuia în limba română, pentru data de 28 aprilie 2020. La data de 22 aprilie 2020 s-a depus la dosar de către Parchet mandatul european de arestare, însoțit de traducerea în limba română, care a fost înmânat persoanei solicitate.

Prin încheierea din data de 29 aprilie 2020 s-a dispus înlocuirea măsurii arestării provizorii cu măsura preventivă a controlului judiciar pe o durată de 30 de zile.

La termenul de judecată din 26 mai 2020, persoana solicitată a arătat că nu are obiecții privind identitatea, instanța i-a adus la cunoștință drepturile prevăzute de art. 106 din Legea nr. 302/2004 republicată, efectele regulii specialității precum și posibilitatea de a consimți la predare către autoritatea judiciară emitentă, punându-se în vedere consecințele juridice ale consimțământului la predare. În raport de acestea, persoana solicitată a precizat că nu este de acord cu predarea sa și că nu renunță la drepturile conferite de regula specialității, consimțind să fie cercetată numai cu privire la faptele menționate în cuprinsul mandatului european de arestare, așa încât s-a întocmit procesul-verbal, potrivit legii. Având în vedere că persoana solicitată nu a consimțit la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, procedura de executare a mandatului european de arestare a continuat cu audierea persoanei solicitate, consemnându-se poziția acesteia față de existența unuia dintre motivele obligatorii sau opționale de neexecutare.

Din actele dosarului, Curtea de apel a reținut că mandatul european de arestare a fost emis de Judecătoria centrală de Instrucție nr. 5 Madrid, la data de 24 ianuarie 2020 în Dosarul nr. x/2018, în vederea luării măsurii arestării față de persoana solicitată A., pentru săvârșirea pe teritoriul acestui stat a infracțiunilor de "escrocherie, fals în acte, spălare de bani și apartenență la un grup delictiv".

Faptele pentru care s-a solicitat arestarea provizorie în vederea predării persoanei solicitate, constau în aceea că pe teritoriul Spaniei spre sfârșitul anului 2016 a activat în cadrul Organizației Criminale, a deschis trei conturi bancare, cu trei identități, cu care a escrocat în total 37.299,68 euro (5.640 euro la persoane particulare spaniole și 341.659,68 euro la persoane particulare străine), realizând rambursări în valoare de 34.150 euro.

Potrivit art. 96 din Legea nr. 302/2004, infracțiunile de spălare de bani, constituirea unui grup infracțional organizat, fraudă informatică și falsul privind identitatea se regăsesc între cele care dau loc la predare între statele Uniunii Europene ce au semnat Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene, nemaifiind supusă verificării îndeplinirii condiției dublei incriminări.

S-a constatat că, potrivit fișei de cazier judiciar, în prezent inculpatul nu este cercetat pe teritoriul României.

În ceea ce privește motivul opțional de refuz prevăzut la art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea 302/2004 invocat de persoana solicitată, instanța reține că nu este incident în cauză întrucât acesta are în vedere situația în care mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate, or în cauza de față mandatului european de arestare a fost emis în vederea urmării penale.

Având în vedere că nu este incident vreunul din motivele de refuz al executării mandatului european de arestare emis împotriva persoanei solicitate, dintre cele menționate în dispozițiile art. 99 din Legea nr. 302/2004 republicată, Curtea de apel a constatat că sunt întrunite condițiile legale privind executarea mandatelor europene de arestare emise de statele membre ale Uniunii Europene, ce au transpus Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI a Consiliului Uniunii Europene.

Împotriva acestei sentințe penale a formulat contestație persoana solicitată A..

În motivele scrise depuse la dosar, contestatorul - persoana solicitată, prin avocat ales, a susținut că sentința penală este netemeinică și nelegală, întrucât răspunsul Biroului SIRENE național era incomplet, respectiv nu era indicată o perioadă estimată în care se putea realiza predarea. Acest răspuns nu făcea nicio referire la corespondența cu Biroul SIRENE spaniol, astfel încât nu se cunoaște dacă, în realitate, organele judiciare spaniole se pot prezenta în termenul legal pentru a-l prelua. Astfel, există posibilitatea ca să rămână în arest preventiv perioada maximă de 6 luni. De altfel, a arătat că și procurorul de ședință a solicitat o adresa la autoritățile judiciare spaniole pentru a preciza daca se insista în executarea mandatului în raport de situația de fapt. Predictibilitatea termenului de preluare era un motiv care se impunea a fi verificat de prima instanță. Ori situația din Spania, țara europeană cea mai afectată de pandemia Covid, trebuia analizată și administrat un probatoriu adecvat pentru a se stabili dacă în realitatea preluarea este posibilă (zborurile comerciale fiind blocate), pentru a nu se ajunge în situația în care să stea în arest preventiv durata maximă legală.

De asemenea, contestatorul a susținut că hotărârea instanței de fond a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 109 alin. (1) și art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004. Acesta a arătat că a fost audiat și a invocat motive de refuz, întrucât dorește să finalizeze studiile de masterat, De asemenea, a arătat că s-a angajat, dorește să-și păstreze locul de muncă, dorește să încheie un acord de recunoaștere a vinovăției cu procurorul, dat fiind faptul că a deschis cele trei conturi, însa nu a avut control asupra lor, respectiv nu a ridicat nicio suma de bani și nu a făcut nicio tranzacție prin ele. A mai arătat că părinții săi nu au posibilități financiare pentru a-i angaja un avocat în Spania; nu au nici posibilitatea financiară de a-l vizita în arest în Spania; nu are rude sau prieteni în Spania, astfel încât nu poate obține înlocuirea măsurii arestului cu măsura preventiva a controlului judiciar în lipsa unui domiciliu stabil și a dovedirii obținerii unor venituri în acel stat.

Contestatorul a mai arătat că nu are cazier judiciar și nu este cercetat în România pentru niciun fel de fapte penale. Mai mult, are studii superioare, s-a angajat pentru a-și susține studiile și a avea venituri legale.

În ceea ce privește împrejurările legate de natura infracțiunilor, a susținut că din analiza prezentării faptelor în mandatul european de arestare rezultă că participația sa se reduce la deschiderea celor trei conturi bancare; nu are nicio legătură cu grupul infracțional organizat în sensul ca nu cunoaște membrii grupului.

Referitor la mandatul european, a susținut că la rubrica garanții judiciare nu oferă garanții judiciare solide pentru o judecată corecta a cauzei; mandatul face referire doar la obținerea unui aviz favorabil din partea procurorului. Aceasta situație, raportată și la faptul că s-a dispus arestarea preventivă printr-o procedură judiciară fără citarea sa.

În dezbateri, contestatorul - persoana solicitată, prin avocat ales, susținând motivele scrise, a solicitat admiterea contestației și aplicarea dispozițiilor art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Examinând contestația formulată de persoana solicitată A., Înalta Curte constată că este nefondată pentru considerentele care se vor arăta în cele ce urmează:

Potrivit art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al UE solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, a judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

Potrivit art. 84 alin. (2) din aceeași lege, mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

În cauză, se reține că față de persoana solicitată s-a emis mandatul european de arestare la data de 24.01.2020 în Dosarul nr. x/2018 pentru săvârșirea pe teritoriul acestui stat a infracțiunilor de "escrocherie, fals în acte, spălare de bani și apartenență la un grup delictiv".

Înalta Curte constată că mandatul european emis de autoritățile judiciare spaniole îndeplinește toate condițiile de fond și de formă prevăzute de lege, fiind descrise faptele pentru care este cercetată persoana solicitată, îndeplinindu-se astfel condiția prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 302/2004, republicată, respectiv aceea a descrierii circumstanțelor în care au fost comise infracțiunile, activitatea infracțională reținută în sarcina acesteia fiind detaliată ținând cont de specificul fazei procesuale în care a fost emis mandatul.

De asemenea, se constată că că infracțiunile pentru care se solicită predarea sunt sancționate de C. pen. spaniol cu pedepse privative de libertate a căror durată maximă este mai mare de 3 ani, nefiind supuse verificării îndeplinirii condiției dublei incriminări, potrivit art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată privind cooperarea judiciară internațională în materie penală și, prin urmare, faptele persoanei solicitate dau drept la predare, iar pe fond, cererea este întemeiată.

Înalta Curte mai constată că nu există niciunul dintre cazurile de refuz al predării persoanei solicitate și apreciază că nu sunt întrunite nici cerințele de refuz al executării, potrivit art. 99 din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, niciuna din cele două ipoteze reglementate atât la alin. (1), cât și alin. (2) lit. c) nefiind incidente în cauză, întrucât, în cauză, nu a fost emis mandatul european de arestare în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate, specificul fazei procesuale pentru care a fost emis mandatul fiind altul, respectiv efectuarea urmăririi penale.

Așadar, așa cum rezultă și din cuprinsul sentinței penale atacate, a fost analizat mandatul european de arestare, reținându-se îndeplinirea tuturor condițiilor prevăzute de Legea nr. 302/2004 republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală. În atare condiții, instanța de fond a dispus în mod corect arestarea persoanei solicitate pe o perioadă de 30 zile, aceasta reprezentând singura măsură oportună pentru buna desfășurare a procedurii de executare și recunoaștere a mandatului european de arestare, ce are la bază principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

De asemenea, instanța de fond a avut în vedere că persoana solicitată nu a renunțat la drepturile conferite de regula specialității, dispunând predarea cu respectarea dispozițiilor art. 117 din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, astfel că nu va putea fi urmărită, judecată sau privată de libertate pentru o altă faptă anterioară predării decât dacă statul membru de executare o consimte.

În ceea ce privește împrejurarea că persoana solicitată nu și-a dat acordul în vederea predării către autoritățile spaniole, declarând în fața Curții de apel că nu dorește să fie predată, întrucât are de finalizat studii în România, are loc de muncă și nu are posibilitate materială pentru a fi sprijinit în Spania, Înalta Curte reține că predarea către autoritățile judiciare spaniole în baza mandatului european de arestare emis de acestea nu este condiționată de acordul de voință al persoanei solicitate, iar atitudinea manifestată de aceasta echivalează cu o lipsă de cooperare cu autoritățile judiciare din statul solicitant, existând astfel riscul să se sustragă executării mandatului european de arestare.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul A. împotriva Sentinței penale nr. 47/F din 26 mai 2020, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția Penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului din oficiu în sumă de 253 RON se acordă din fondurile Ministerului de Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul A. împotriva Sentinței penale nr. 47/F din 26 mai 2020, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția Penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. x/2020.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului din oficiu în sumă de 253 RON se acordă din fondurile Ministerului de Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 iunie 2020.

GGC - LM