ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 15 decembrie 2022

Asupra cererii de recurs în casație de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 611 din data de 23 decembrie 2019, pronunțată de Judecătoria Turda, s-au hotărât următoarele:

În temeiul art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A., după cum urmează:

1) la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de camătă, prevăzută de art. 351 din C. pen., cu aplicarea art. 5 din C. pen.

În temeiul art. 67 alin. (1) din C. pen., raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 2 ani.

În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen., raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

2) la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de participație improprie la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 52 alin. (2) teza a III-a din C. pen. rap. la art. 322 din C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (1) și art. 43 alin. (5) din C. pen.

În temeiul art. 67 alin. (1) din C. pen., raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 2 ani.

În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen., raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

3) la o pedeapsă de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj, prevăzută de art. 207 alin. (1) și alin. (3) din C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (1) și art. 43 alin. (5) din C. pen.

În temeiul art. 67 alin. (1), art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 4 ani.

În temeiul art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

În temeiul art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., art. 10 din Legea nr. 187/2012, au fost contopite pedepsele stabilite și s-a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare (pct. 3), la care s-a adăugat un spor de 1 an și 4 luni închisoare (1/3 din pedepsele de la pct. 1, 2), în final stabilindu-se pedeapsa de 5 ani și 4 luni închisoare.

În temeiul art. 45 alin. (2), (3) lit. a), art. 67 alin. (1), art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 4 ani.

În temeiul art. 45 alin. (5), art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

În temeiul art. 72 din C. pen., s-a dedus din durata pedepsei stabilite perioada în care inculpatul a fost reținut, arestat preventiv și arestat la domiciliu, respectiv din 29.06.2016 până în data de 10.09.2019.

În temeiul art. 396 alin. (2) și alin. (10) din C. proc. pen., cu aplicarea art. 61 din C. pen., a fost condamnată inculpata B. la plata unei amenzi penale în cuantum de 5000 RON (200 zile-amendă și 25 RON pentru fiecare zi-amendă), pentru săvârșirea infracțiunii de participație improprie la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 52 alin. (2) C. pen. raportat la art. 322 alin. (1) C. pen.

S-a atras atenția inculpatei asupra prevederilor art. 63 din C. pen. privind înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii.

În temeiul art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul C., după cum urmează:

1) la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de favorizarea făptuitorului, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen., raportat la art. 269 alin. (1) din C. pen.

În temeiul art. 67 alin. (1) din C. pen., raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 2 ani.

În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen., raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

2) la o pedeapsă de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de participație improprie la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 52 alin. (2) din C. pen. rap. la art. 322 alin. (1) din C. pen.

În temeiul art. 67 alin. (1) din C. pen., raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 2 ani.

În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen., raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

În temeiul art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite și s-a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 6 luni închisoare (pct. 1), la care s-a adăugat un spor de 4 luni închisoare (1/3 din pedeapsa de la pct. 2), în final stabilindu-se pedeapsa de 1 an și 10 luni închisoare.

În temeiul art. 72 din C. pen., s-a dedus din durata pedepsei stabilite perioada reținerii din 18.08.2016.

În temeiul art. 91 din C. pen., s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei, pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani și 6 luni, stabilit în condițiile art. 92 din C. pen.

În temeiul art. 93 alin. (1) din C. pen., a fost obligat inculpatul ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probațiune Cluj, la datele fixate de acesta; să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; să anunțe, în prealabil, Serviciului de Probațiune Cluj, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; să comunice Serviciului de Probațiune Cluj schimbarea locului de muncă; să comunice Serviciului de Probațiune Cluj informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., s-a impus inculpatului următoarea obligație: să frecventeze unul dintre programele de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.

În temeiul art. 93 alin. (3) din C. pen., a fost obligat inculpatul ca, pe parcursul termenului de supraveghere, să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă de 60 de zile, în cadrul Primăriei mun. Turda sau în cadrul Primăriei com. Petreștii de Jos, jud. Cluj.

În temeiul art. 404 alin. (2) din C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 din C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul D., după cum urmează:

1) la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de favorizarea făptuitorului, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 269 alin. (1) din C. pen.

În temeiul art. 67 alin. (1) din C. pen., raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 2 ani.

În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen., raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

2) la o pedeapsă de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de participație improprie la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 52 alin. (2) din C. pen. rap. la art. 322 din C. pen.

În temeiul art. 67 alin. (1) din C. pen., raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 2 ani.

În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen., raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

În temeiul art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite și s-a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 6 luni închisoare (pct. 1), la care s-a adăugat un spor de 4 luni închisoare (1/3 din pedeapsa de la pct. 2), în final stabilindu-se pedeapsa de 1 an și 10 luni închisoare.

În temeiul art. 72 din C. pen., s-a dedus din durata pedepsei stabilite perioada reținerii din 18.08.2016.

În temeiul art. 91 din C. pen., s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei, pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani și 6 luni, stabilit în condițiile art. 92 din C. pen.

În temeiul art. 93 alin. (1) din C. pen., a fost obligat inculpatul ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probațiune Cluj, la datele fixate de acesta; să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; să anunțe, în prealabil, Serviciului de Probațiune Cluj, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; să comunice Serviciului de Probațiune Cluj schimbarea locului de muncă; să comunice Serviciului de Probațiune Cluj informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., s-a impus inculpatului următoarea obligație: să frecventeze unul dintre programele de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.

În temeiul art. 93 alin. (3) din C. pen., a fost obligat inculpatul ca, pe parcursul termenului de supraveghere, să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă de 60 de zile, în cadrul Primăriei mun. Turda sau în cadrul Primăriei mun. Câmpia-Turzii.

În temeiul art. 404 alin. (2) din C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 din C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în cuantum de 8160 RON (7160 RON – în cursul urmăririi penale, 1000 RON – în cursul judecății), din care inculpatul A. va plăti suma de 6000 RON, iar inculpații B., C. și D. vor plăti, fiecare, câte 720 RON.

Împotriva acestei hotărâri au formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Turda și inculpații A., B., C. și D..

Prin decizia penală nr. 860/A din 30 iulie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2016 al Curții de Apel Cluj – secția Penală, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Turda împotriva sentinței penale nr. 611 din data de 23 decembrie 2019 a Judecătoriei Turda, care a fost desființată, în parte, cu privire la soluția referitoare la inculpatul A..

I. Pronunțându-se o nouă hotărâre în aceste limite, a fost majorată, de la 2 ani închisoare la 3 ani închisoare, pedeapsa aplicată inculpatului A., pentru săvârșirea infracțiunii de camătă (14 acte materiale, în perioada 2011 - octombrie 2012), prevăzută de art. 351 din C. pen., cu aplicarea art. 5 din C. pen.

A fost menținută pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de participație improprie la fals în înscrisuri sub semnătură privată (din data de 21.07.2016), prevăzută de art. 52 alin. (2) teza a III-a din C. pen. rap. la art. 322 din C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (1) și art. 43 alin. (5) din C. pen.

A fost majorată, de la 4 ani închisoare la 5 ani închisoare, pedeapsa aplicată inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj (din 10.03.2016), prevăzută de art. 207 alin. (1) și alin. (3) din C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (1) și art. 43 alin. (5) din C. pen.

S-a constatat că, prin sentința penală nr. 189 din data de 25.05.2016 a Judecătoriei Turda, definitivă prin neapelare la data de 13.06.2016, inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare.

S-a constatat că infracțiunile de camată și șantaj sunt concurente între ele și concurente cu infracțiunile pentru care s-au aplicat pedepsele de câte 1 an și 6 luni închisoare, contopite prin sentința penală nr. 189/2016 a Judecătoriei Turda.

Au fost descontopite pedepsele contopite prin sentința penală nr. 189/2016 a Judecătoriei Turda, în pedepsele componente, respectiv două pedepse de câte 1 an și 6 luni închisoare fiecare.

În temeiul art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele de 3 ani închisoare, pentru infracțiunea de camătă, 5 ani închisoare, pentru infracțiunea de șantaj, cu cele două pedepse de câte 1 an și 6 luni închisoare din sentința penală nr. 189/2016 a Judecătoriei Turda, inculpatul A. urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare, la care s-a adăugat sporul de 1/3 din totalul celorlalte pedepse (1/3 x 6 ani), pedeapsa rezultantă fiind de 7 ani închisoare.

Au fost contopite pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare, cu pedeapsa de 2 ani închisoare, stabilită pentru infracțiunea de participație improprie la fals în înscrisuri sub semnătură privată, aplicându-i-se inculpatului A. pedeapsa finală de 7 ani și 8 luni închisoare.

Au fost menținute pedepsele complementară și accesorie, stabilite de prima instanță.

S-a dedus din pedeapsa finală perioada executată între 09.05.2012 și 17.05.2012, de la 06.04.2013 la 30.04.2014 și perioada reținerii, arestului preventiv și arestului la domiciliu, între 29.06.2016 și 10.09.2019, precum și 74 de zile (72+2) considerate executate suplimentar, conform prevederilor Legii nr. 169/2017, pentru cazare în condiții necorespunzătoare în perioada 06.04.2013 - 30.04.2014.

S-a dispus desființarea înscrisului fals (acord de mediere).

În temeiul art. 112 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul A. a sumelor de 9.800 euro și 15.925 RON.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

II. În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații A., B., C., și D. împotriva aceleiași sentințe.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., au fost obligați inculpații apelanți să plătească fiecare suma de câte 1000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat în apelul parchetului au rămas în sarcina acestuia.

Împotriva deciziei penale nr. 860/A din 30 iulie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2016 al Curții de Apel Cluj – secția Penală, a formulat contestație în anulare contestatorul condamnat A., întemeiată pe dispozițiile art. 426 lit. b) C. proc. pen., invocând, în esență, omisiunea instanței de apel de a se pronunța asupra cauzei de încetare a procesului penal constând în intervenirea prescripției răspunderii penale, din perspectiva Deciziilor Curții Constituționale nr. 297/2018 și nr. 358/2022, referitoare la excepțiile de neconstituționalitate ale art. 155 alin. (1) C. pen.

Contestația în anulare a fost admisă în principiu prin hotărârea intermediară nr. 11/A din data de 6 iulie 2022, în baza art. 431 C. proc. pen.

Prin decizia penală nr. 988/A din data de 18 iulie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Cluj – secția Penală și de Minori în dosarul nr. x/2022, în baza art. 432 alin. (1) C. proc. pen., cu aplicarea art. 426 lit. b) C. proc. pen., a fost admisă cererea de contestație în anulare formulată de contestatorul condamnat A. împotriva deciziei penale nr. 860/A/30.07.2020, pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2016, care a fost desființată, în parte, în latură penală, în privința acestuia, în ceea ce privește omisiunea reținerii incidenței cauzei de încetare a procesului penal, prevăzută de art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. (prescripția răspunderii penale), sub aspectul săvârșirii infracțiunii de camătă, prevăzută de art. 351 C. pen. și, rejudecându-se cauza în aceste limite:

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen., raportat la art. 16 lit. f) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului A., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de camătă, prevăzută de art. 351 C. pen., ca efect al intervenirii prescripției răspunderii penale și, consecutiv, au fost înlăturate consecințele condamnării pentru această faptă, respectiv pedeapsa principală de 3 ani închisoare și pedepsele complementare și accesorii constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., aplicate pe lângă această pedeapsă principală.

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 7 ani și 8 luni închisoare, în pedeapsa rezultantă parțială de 7 ani închisoare și pedeapsa de 2 ani închisoare, stabilită pentru săvârșirea infracțiunii de participație improprie la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 52 alin. (2) teza a III-a C. pen., raportat la art. 322 C. pen.

A fost descontopită pedeapsa rezultantă parțială de 7 ani închisoare în pedepsele componente, după cum urmează: 3 ani închisoare pentru infracțiunea de camătă, prevăzută de art. 351 C. pen. 5 ani închisoare pentru infracțiunea de șantaj, prevăzută de art. 207 alin. (1) și (3) C. pen. 1 an și 6 luni închisoare; 1 an și 6 luni închisoare – ambele aplicate prin sentința penală nr. 189/2016 a Judecătoriei Turda.

S-a constatat că infracțiunea de șantaj este concurentă cu infracțiunile pentru care inculpatului A. i s-au aplicat pedepsele de 1 an și 6 luni închisoare și 1 an și 6 luni închisoare, prin sentința penală nr. 189/2016 a Judecătoriei Turda.

În temeiul art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele de 5 ani închisoare, pentru infracțiunea de șantaj, cu cele două pedepse de câte 1 an și 6 luni închisoare din sentința penală nr. 189/2016 a Judecătoriei Turda, inculpatul A. urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare, la care s-a adăugat sporul de 1/3 din totalul celorlalte pedepse (1/3 x 3 ani), pedeapsa rezultantă fiind de 6 ani închisoare.

A fost contopită pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare cu pedeapsa de 2 ani închisoare, stabilită pentru infracțiunea de participație improprie la fals în înscrisuri sub semnătură privată, aplicându-i-se inculpatului A. pedeapsa finală de 6 ani și 8 luni închisoare.

Au fost menținute pedepsele complementare și accesorii rezultante, a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani și, respectiv, pe durata executării pedepsei principale, stabilite prin decizia contestată.

S-a dedus din pedeapsa finală perioada executată între 09.05.2012 și 17.05.2012, de la 06.04.2013 la 30.04.2014 și perioada reținerii, arestului preventiv și arestului la domiciliu între 29.06.2016 și 10.09.2019, precum și 74 de zile (72+2) considerate executate suplimentar, conform prevederilor Legii nr. 169/2017, pentru cazare în condiții necorespunzătoare în perioada 06.04.2013 - 30.04.2014, precum și perioada executată în baza deciziei contestate, de la 30.07.2020 la zi.

S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei nr. 748/30.07.2020, emis de Judecătoria Turda și emiterea unui nou mandat în baza dispozițiilor prezentei hotărâri.

Cheltuielile de judecată, în această procedură, au rămas în sarcina statului.

Ulterior, prin încheierea din data de 20 iulie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Cluj – secția Penală și de Minori în dosarul nr. x/2022, în temeiul art. 278 C. proc. pen., a fost îndreptată eroarea materială strecurată în cuprinsul minutei deciziei penale nr. 988/A/18.07.2022, pronunțată în același dosar, aceasta având următorul conținut: "Deduce din pedeapsa finală perioada executată între 09.05.2012 și 17.05.2012, de la 06.04.2013 la 30.04.2014 și perioada reținerii, arestului preventiv și arestului la domiciliu între 29.06.2016 și 10.09.2016."

De asemenea, prin încheierea din data de 21 iulie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Cluj – secția Penală și de Minori în dosarul nr. x/2022, în temeiul art. 278 C. proc. pen., a fost îndreptată eroarea materială strecurată în cuprinsul minutei deciziei penale nr. 988/A/18.07.2022, pronunțată în același dosar, cu privire la deducerea perioadei executate în baza deciziei contestate, aceasta fiind "de la 26.10.2020 – la zi (18.07.2022)", în loc de "de la 30.07.2020 – la zi", cum greșit s-a consemnat.

Ambele încheieri fac parte integrantă din cuprinsul deciziei penale nr. 988/A/18.07.2022 a Curții de Apel Cluj – secția Penală și de Minori, pronunțată în dosarul nr. x/2022.

Împotriva deciziei penale nr. 988/A din data de 18 iulie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Cluj – secția Penală și de Minori în dosarul nr. x/2022, a declarat recurs în casație Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj invocând motivul de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., prin prisma căruia a subliniat nelegalitatea deciziei penale atacate, din perspectiva greșitei încetări a procesului penal față de inculpatul A., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de camătă, prevăzută de art. 351 C. pen., în mod eronat constatându-se împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale.

În argumentare, s-a susținut că infracțiunea de camătă, pentru care s-a dispus încetarea procesului penal, a fost săvârșită în perioada 15 decembrie 2011 - sfârșitul lunii octombrie 2012.

Infracțiunea menționată, prevăzută și pedepsită de art. 351 C. pen., are limita maximă a pedepsei mai mare de un an, dar nu mai mare de 5 ani.

Raportat la această pedeapsă maximă, temenul de prescripție generală este de 5 ani, potrivit art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen., termenul de prescripție specială fiind de 10 ani, potrivit art. 155 alin. (4) C. pen.

Având în vedere că, în cauză, termenul de prescripție a răspunderii penale pentru infracțiunea de camătă începe să curgă de la sfârșitul lunii octombrie 2012, s-a arătat că acest termen de prescripție specială nu era împlinit la data de 30.07.2020, când a fost pronunțată decizia nr. 860/A/2020 a Curții de Apel Cluj, pentru următoarele motive:

Potrivit doctrinei relevante (V.Dongoroz), "în prezent, cvasiunanimitatea doctrinei consideră instituția prescripției ca aparținând dreptului penal substanțial și, ca atare, aplică în materia prescripției regula legii penale mai favorabile. Regula legii penale mai favorabile se aplică prescripției, nu și actelor întreruptive de prescripție. Într-adevăr, în timp ce prescripția este o instituție de drept substanțial, întreruperea prescripției este o instituție de drept procesual. De aceea, actele întreruptive de prescripție trebuie întotdeauna luate în considerare numai în raport cu legea sub imperiul căreia s-au produs (tempus regit actum)".

La rândul său, Curtea Constituțională a reținut că așezarea normelor în C. pen. sau în C. proc. pen. nu constituie un criteriu pentru deosebirea lor, ci trebuie avute în vedere obiectul de reglementare și scopul normei.

De altfel, art. 155 din C. proc. pen. prevedea (în forma în vigoare începând cu anul 2014): "Cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură". Prin urmare, actul întreruptiv este esențialmente un act de procedură. Fiind un act de procedură, valabilitatea și efectele sale sunt guvernate de principiul tempus regit actum.

S-a arătat că, în cauza de față, în mod evident, au fost îndeplinite astfel de acte de procedură, subliniindu-se în acest sens că, pentru faptele săvârșite de contestatorul inculpat, cercetate în dosarul nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Turda, a fost întocmit rechizitoriul la data de 12.12.2016.

Cum valabilitatea actului de procedură este guvernată de principiul tempus regit actum, și nu de principiul aplicării legii penale mai favorabile, s-a apreciat că urmează a fi examinat în ce condiții aceste acte de procedură au avut efect întreruptiv de prescripție.

Astfel, s-a precizat că, prin Decizia nr. 473/2018, instanța de control constituțional a preluat considerentele Deciziei nr. 511/2013, reiterând faptul că, în lumina Convenției europene a drepturilor omului și a jurisprudenței dezvoltate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în aplicarea dispozițiilor art. 7, retroactivitatea legii penale nu poate afecta, în sensul agravării, condițiile de incriminare a faptei și pedeapsa pentru aceasta.

Ca atare, dincolo de controversele doctrinare cu privire la natura juridică a instituției prescripției, ceea ce este cert și constituie un reper juridic important în analiza controlului de constituționalitate este faptul că legislațiile statelor semnatare ale Convenției trebuie să respecte prevederile art. 7 paragraful 1 din această convenție, care reprezintă fundamentul protecției juridice sub aspectul neretroactivității legii.

Curtea a reținut, de asemenea, că soluția legislativă criticată privește declararea imprescriptibilității executării pedepselor principale în cazul infracțiunilor de omor și al infracțiunilor intenționate urmate de moartea victimei, pentru care, la data intrării în vigoare a dispozițiilor legale criticate, nu s-a împlinit termenul de prescripție, iar opțiunea legiuitorului pentru aplicarea imediată a dispozițiilor din materia prescripției, mai severe, inclusiv pentru infracțiuni comise anterior, pentru care termenul de prescripție a executării pedepsei nu s-a împlinit încă, nu este de natură să încalce dispozițiile din art. 15 alin. (2) din legea fundamentală.

În concluzie, examinarea efectelor neconstituționalității art. 155 alin. (1) C. pen. nu antrenează principiul legii penale mai favorabile, iar actele de procedură îndeplinite înainte de 25 iunie 2018 și-au produs efectele de întrerupere a cursului termenului de prescripție, valabilitatea lor fiind guvernată de principiul tempus regit actum, ulterior îndeplinirii actului de procedură începând să curgă un nou termen general de prescripție.

S-a arătat că, în speță, ulterior întocmirii actelor procesuale din data de 12.12.2016, a început să curgă un nou termen general de prescripție de 5 ani, care, în mod evident, nu era împlinit la 30.07.2020, data soluționării definitive a cauzei.

Totodată, s-a precizat că, în cuprinsul deciziei nr. 358/2022, Curtea Constituțională a reținut că, între 26 aprilie 2018 și 30 mai 2022, "fondul activ al legislației nu conține vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripției răspunderii penale".

Ca atare, s-a apreciat că, întrucât întreruperea prescripției este o instituție de drept procesual, pretinsa inexistență a vreunui caz de întrerupere, între 2018 și 2022, nu are consecințe asupra actelor întreruptive de prescripție din perioada 2014 - 2018, întrucât nu se aplică principiul legii penale mai favorabile.

S-a susținut că această concluzie este în acord cu constatările Curții Constituționale: "De asemenea, Curtea subliniază că rațiunea care a stat la baza pronunțării Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 nu a fost înlăturarea termenelor de prescripție a răspunderii penale sau înlăturarea instituției întreruperii cursului acestor termene, ci alinierea dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen. la exigențele constituționale".

Per a contrario, interpretarea cauzelor întreruptive de prescripție ca fiind supuse principiului legii penale mai favorabile ar face ca Deciziile Curții Constituționale nr. 297/2018 și nr. 358/2022 să retroactiveze, producând efecte și pentru trecut, ceea ce contravine flagrant dispozițiilor art. 147 alin. (4) din legea fundamentală.

Pe de altă parte, s-a apreciat că art. 5 alin. (1) din C. pen. nu poate fi interpretat astfel încât să lipsească de eficiență dispozițiile art. 147 alin. (4) din Constituție.

Cât privește caracterul întreruperii prescripției, ca instituție de drept procesual penal, s-a menționat că rezultă și din faptul că, spre deosebire de prescripția răspunderii penale, care este de unică aplicare, în momentul în care termenul de prescripție este împlinit, cauzele de întrerupere sunt de aplicare în timp, pe durata întregului termen de prescripție și își produc efectele de îndată. Odată prescripția întreruptă, procesul penal va continua, fiind dificil de motivat și justificat, după întocmirea actelor procesuale, administrarea de probe, dispunerea unei soluții în cauză, că, de fapt, cauzele de întrerupere au fost altele decât cele avute în vedere în momentul judecării cauzei și că acestea nu și-au produs efectul. S-a subliniat că o astfel de interpretare ar aduce grave atingeri și principiului securității raporturilor juridice și, implicit, drepturilor părții adverse.

În aceste condiții, s-a apreciat că se impune casarea deciziei penale nr. 988/A/18.07.2022 a Curții de Apel Cluj – secția Penală și de Minori, respingerea, ca nefondată, a contestației în anulare formulate de contestatorul condamnat A. și înlăturarea dispoziției de încetare a procesului penal față de acesta, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de camătă, prevăzută și pedepsită de art. 351 C. pen.

Prin încheierea din 17 noiembrie 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, constatându-se îndeplinite condițiile prevăzute de art. 434 C. proc. pen. – art. 438 C. proc. pen., în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a fost admisă în principiu cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, dispunându-se trimiterea dosarului la completul competent în vederea judecării pe fond a căii de atac.

Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării dacă "în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal".

Acest caz de casare poate fi invocat atunci când, față de actele și lucrările dosarului, prin hotărârea recurată s-a reținut în mod eronat incidența unuia dintre impedimentele prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e)-j) din C. proc. pen., dispunându-se încetarea procesului penal.

În speță, cazul concret de împiedicare a exercitării acțiunii penale, valorificat de către instanța de apel subsecvent admiterii contestației în anulare formulate de condamnat, este cel prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., respectiv intervenirea prescripției răspunderii penale a inculpatului A. ca efect al pronunțării de către Curtea Constituțională a Deciziilor nr. 297 din 26 aprilie 2018 și 358 din 26 mai 2022, ambele referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 155 alin. (1) C. pen.

În acest sens, sub aspectul situației de fapt, acuzațiile aduse inculpatului A. au constat în aceea că, în perioada 2011-2012 a dat împrumut sume de bani cu dobândă, ca îndeletnicire, fără a fi autorizat în acest sens, respectiv:

- la data de 15 decembrie 2011, A. i-a dat împrumut suma de 700 de RON martorului E., cu o dobândă de 50 %, pe un termen de treizeci de zile;

- la data de 15 ianuarie 2012, A. a dat împrumut martorului E., suma de 500 de RON, cu o dobândă de 50 % pe un termen treizeci de zile;

- la data de 20.12.2011, A. i-a dat împrumut martorului F. suma de 2700 de euro, cu dobândă de 50 % pe treizeci de zile;

- în luna ianuarie 2012, A. i-a dat împrumut martorului G. suma de 1500 de RON, cu o dobândă de 35 % pe un termen de treizeci de zile;

- în cursul lunii ianuarie 2012, A. a dat cu împrumut suma de 4000 de euro martorului H., cu o dobândă de 30 % pe un termen de treizeci de zile;

- la începutul lunii februarie 2012, a dat împrumut martorului E., suma de 500 de euro, cu o dobândă de 50 % pe un termen de treizeci de zile;

- în perioada 15 februarie 2012 - 01.03.2012 a dat trei împrumuturi martorului E., unul de 700 de RON cu dobândă de 50 % pe treizeci de zile, altul de 500 de RON cu dobândă de 50 % pe treizeci de zile, și un altul de 300 de RON, cu dobândă de 50 % pe un termen de treizeci de zile;

- în perioada 15.03.2012 - 01.04.2012, A. a dat cu împrumut martorului E., suma de 500 de RON, cu o dobândă de 50%, pe un termen de 30 de zile și suma de 500 de RON, cu o dobândă de 50 % pe un termen de 30 de zile;

- la mijlocul lunii aprilie a anului 2012, A. a dat un împrumut de 2000 de RON martorului E., cu o dobândă de 50 % pe un termen de 30 de zile,

- la data de 15 aprilie 2012, A. a dat cu împrumut numitului I., suma de 1000 de RON cu o dobândă de 50 %, pe un termen de 30 de zile;

- la sfârșitul lunii octombrie 2012, A. i-a dat cu împrumut suma de 3.100 de RON numitului J., cu o dobândă de 30 % pe un termen de 30 de zile, faptele întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de camată, prevăzută de art. 351 din C. pen. (14 acte materiale).

Curtea a reținut că data de început a termenului de prescripție generală a răspunderii penale este sfârșitul lunii octombrie 2012, iar, în absența din fondul activ al legislației penale a vreunui caz de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale în perioada 25 iunie 2018 – 30 mai 2022, termenul de prescripție de 5 ani, calculat potrivit dispozițiilor art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen., s-a împlinit la data de 31.10.2017, anterior pronunțării deciziei penale nr. 860/A/30.07.2020 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, care face obiectul căii extraordinare de atac.

În continuare, Înalta Curte reține că, prin decizia Curții Constituționale nr. 297/2018 (publicată în Monitorul Oficial nr. 518 din 25.06.2018), s-a constatat că soluția legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripției răspunderii penale prin îndeplinirea "oricărui act de procedură în cauză", din cuprinsul dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., este neconstituțională.

Ulterior, prin decizia Curții Constituționale nr. 358/2022 (publicată în Monitorul Oficial nr. 565 din 09.06.2022) s-a constatat că dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen. sunt neconstituționale, în considerente reținându-se că: " ... în condițiile stabilirii naturii juridice a Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 ca decizie simplă/extremă, în absența intervenției active a legiuitorului, obligatorie potrivit art. 147 din Constituție, pe perioada cuprinsă între data publicării respectivei decizii și până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma, prin reglementarea expresă a cazurilor apte să întrerupă cursul termenului prescripției răspunderii penale, fondul activ al legislației nu conține vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripției răspunderii penale" (paragraful 73).

Anterior publicării acestei din urmă decizii, prin articolul unic al O.U.G. nr. 71/2022 (publicată în Monitorul Oficial nr. 531 din 30 mai 2022), a fost modificat art. 155 din C. pen. după cum urmează: "(1) Cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză care, potrivit legii, trebuie comunicat suspectului sau inculpatului."

Prin hotărârea prealabilă adoptată în mecanismul de unificare a practicii judiciare prevăzut de art. 475 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit cu caracter obligatoriu că normele referitoare la întreruperea cursului prescripției sunt norme de drept penal material (substanțial) supuse, din perspectiva aplicării lor în timp, principiului activității legii penale prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepția dispozițiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituția României, republicată și art. 5 din C. pen.

În considerentele hotărârii prealabile s-a arătat, printre altele, că dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen., în forma anterioară Deciziei nr. 297/2018, constituie o normă de drept penal material, iar nu o normă de procedură penală.

Or, date fiind argumentele expuse în Decizia nr. 265/2014 a Curții Constituționale (publicată în Monitorul Oficial Partea I, nr. 372 din 20 mai 2014), în cauzele pendinte nu pot fi combinate dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen., în forma anterioară Deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018, prin considerarea că actul de procedură a produs un efect întreruptiv al cursului prescripției, cu dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen. ulterioare publicării deciziei menționate, care înlătură un asemenea efect, după cum s-a arătat în Decizia Curții Constituționale nr. 358/2022.

Aceasta deoarece o eventuală combinare a dispozițiilor legale ar însemna ca organele judiciare să aplice două acte normative referitoare la aceeași instituție juridică, exercitând un atribut care nu le revine și intrând în sfera de competență constituțională a legiuitorului.

Instanța supremă a reținut, de asemenea, că revine fiecărei instanțe de judecată învestite cu soluționarea cauzelor pendinte să determine caracterul mai favorabil sau nu al dispozițiilor legale incidente în raport cu particularitățile fiecărei situații în parte, respectând însă cerințele ce decurg din interdicția generării unei lex tertia.

Relativ la cele ce precedă, Înalta Curte constată că, în perioada cuprinsă între data publicării în Monitorul Oficial a deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018 - 25.06.2018 - și data publicării în Monitorul Oficial a O.U.G. nr. 71/2022 - 30.05.2022 - nu a existat o reglementare care să prevadă cazurile și condițiile întreruperii cursului prescripției răspunderii penale.

Astfel, în speță, Înalta Curte observă că, subsecvent admiterii contestației în anulare întemeiate pe cazul prevăzut de art. 426 lit. b) C. proc. pen. – soluție ce nu poate face, în sine, obiect de cenzură în recurs în casație – Curtea de Apel Cluj a rejudecat apelul, valorificând, în acest cadru procesual, prescripția generală a răspunderii penale ca efect al adoptării Deciziilor Curții Constituționale nr. 297/2018 și nr. 358/2022.

Modalitatea de interpretare și aplicare, în apel, a normelor de drept penal pertinente sub acest aspect este cea regăsită ulterior și în hotărârea prealabilă anterior menționată.

În acest context jurisprudențial obligatoriu, rezultă că, raportat la aspectele factuale definitiv reținute prin hotărârea instanței de apel și care nu mai pot fi cenzurate de instanța de casație, termenul de prescripție generală a răspunderii penale pentru infracțiunea dedusă judecății, prevăzută de art. 351 C. pen. este potrivit art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen., de 5 ani și a început să curgă la sfârșitul lunii octombrie 2012, data săvârșirii ultimei acțiuni din cadrul infracțiunii continuate.

De vreme ce, subsecvent deciziilor luate în contenciosul constituțional, legea penală în ansamblu mai favorabilă, astfel cum a fost identificată de instanța de apel (respectiv, C. pen. în vigoare în perioada 25 iunie 2018 – 30 mai 2022), nu a inclus cazuri de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale, termenul de prescripție generală s-a împlinit, în speță, la sfârșitul lunii octombrie 2017, pentru infracțiunea de camătă, prevăzută de art. 351 C. pen., reținută în sarcina inculpatului A..

În consecință, în cauză este incidentă cauza de încetare a procesului penal prevăzută de art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., soluția dispusă față de inculpat prin decizia recurată fiind legală sub aspectul criticat.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva deciziei penale nr. 988/A din 18 iulie 2022 a Curții de Apel Cluj – secția Penală și de Minori, pronunțată în dosarul nr. x/2022, privind pe intimatul - condamnat A..

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj vor rămâne în sarcina statului

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul-condamnat A., în sumă de 680 RON, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva deciziei penale nr. 988/A din 18 iulie 2022 a Curții de Apel Cluj – secția Penală și de Minori, pronunțată în dosarul nr. x/2022, privind pe intimatul - condamnat A..

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul-condamnat A., în sumă de 680 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 15 decembrie 2022.