ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)
Deliberând asupra recursului în casație de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 647 pronunțată la data de 27.05.2022, Judecătoria Cluj-Napoca, în baza art. 396 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa rezultantă de 1 an și 3 luni închisoare, în regim de detenție, pentru săvârșirea în concurs real a infracțiunilor de înșelăciune în forma agravată, prev. de art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen., și fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prev. de art. 322 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (5 acte materiale).
În baza art. 396 alin. (1), (2) și 10 din C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul B. la pedeapsa rezultantă de 1 an 4 luni închisoare și 1.500 RON amendă penală (100 zile amendă x 15 RON/zi amendă), pedeapsa închisorii urmând a fi executată în regim de detenție, pentru săvârșirea în concurs real a infracțiunilor de înșelăciune în formă agravată, prev. de art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen., cu aplicarea art. 44 alin. (1) din C. pen. complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 322 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (4 acte materiale), cu aplicarea art. 44 alin. (1) din C. pen., comise în stare de pluralitate intermediară de infracțiuni în raport cu faptele pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 1411/04.12.2012 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin nerecurare la data de 18.12.2012.
În temeiul art. 40 alin. (3) din C. pen., a scăzut din pedeapsa închisorii perioada executată din data de 22.03.2017 până în data de 21.07.2017.
În baza art. 396 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul C. la pedeapsa rezultantă de 1 an și 3 luni închisoare, în regim de detenție, pentru săvârșirea în concurs real a infracțiunilor de înșelăciune în formă agravată, prev. de art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen., și fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prev. de art. 322 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (6 acte materiale).
În temeiul art. 396 alin. (1) și (4) din C. proc. pen., a stabilit în sarcina inculpatului D. pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare pentru săvârșirea în concurs real a infracțiunilor de înșelăciune în formă agravată, prev. de art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen., și complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 322 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (4 acte materiale).
În baza art. 83 alin. (1) din C. pen., a amânat aplicarea pedepsei de 1 an închisoare pe un termen de supraveghere de 2 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii, pe durata căruia inculpatul a fost obligat să respecte măsurile de supraveghere prevăzute de art. 85 alin. (1) lit. a) - e) din C. pen.
În baza art. 404 alin. (3) din C. proc. pen. rap. la art. 83 alin. (4) din C. pen., a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere impuse și a săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.
În baza art. 397 din C. proc. pen., cu referire la art. 120 din O.U.G. nr. 99/2006, aprobată prin Legea nr. 227/2007, a respins, ca inadmisibilă, acțiunea civilă formulată de către persoana vătămată E. S.A.
În temeiul art. 404 alin. (4) lit. g) și art. 580 din C. proc. pen. rap. la art. 25 alin. (3) din C. proc. pen., a dispus desființarea în totalitate a înscrisurilor falsificate arătate în dispozitiv.
În baza art. 398 și art. 404 alin. (4) lit. e) cu referire la art. 274 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., a obligat pe inculpații A., C., B. și D. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
În baza art. 272, art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariile cuvenite avocaților desemnați din oficiu au rămas în sarcina statului.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații A. și B..
Prin decizia penală nr. 1140/A din 19 septembrie 2022, Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., a admis apelul declarat de inculpatul B. împotriva sentinței penale nr. 647 pronunțată la data de 27.05.2022 de Judecătoria Cluj-Napoca, a desființat în parte sentința penală atacată, iar în rejudecare, în baza art. 419 din C. proc. pen., a examinat cauza prin extindere și cu privire la inculpații A., C. și D., și, în baza art. 396 alin. (6) cu trimitere la art. 16 lit. f) din C. proc. pen., a încetat procesul penal pornit împotriva inculpaților B. pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune în formă agravată prev. de art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen., cu aplicarea art. 44 alin. (1) din C. pen. (faptă comisă la data de 06.06.2014) și complicitate la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 322 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 44 alin. (1) din C. pen. (4 acte materiale, comise în data de 27.05.2014), A. pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune în formă agravată prev. de art. 244 alin. (1) și din C. pen. (faptă comisă la data de 27.02.2015) și fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prev. de art. 322 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (5 acte materiale, comise în 18.02.2015), C. pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune în formă agravată prev. de art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen. (faptă comisă la data de 11.02.2015) și fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prev. de art. 322 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (6 acte materiale, comise la data de 06.02.2015), D. pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune în formă agravată prev. de art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen. (faptă comisă la data de 26.06.2014) și complicitate la săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 322 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (4 acte materiale, comise la data de 16.06.2014) și a înlăturat consecințele penale ale condamnării dispuse prin sentința apelată, ca efect al intervenirii prescripției răspunderii penale.
A dispus anularea mandatelor de executare a pedepsei închisorii nr. 1012/28.06.2022, emise conform sentinței penale nr. 647/27.05.2022 a Judecătoriei Cluj-Napoca, pronunțată în dosarul nr. x/2021.
A constatat că inculpatul A. a executat, în baza sentinței penale nr. 647/27.05.2022 a Judecătoriei Cluj-Napoca, pronunțată în dosarul nr. x/2021, pedeapsa închisorii începând cu data de 13.07.2022 până la data punerii efective în libertate.
A înlăturat dispoziția de obligare a inculpaților la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale nr. 647 pronunțată la data de 27.05.2022 de Judecătoria Cluj-Napoca.
În baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. a) din C. proc. pen., a respins, ca tardiv, apelul declarat de inculpatul A. împotriva aceleiași sentințe.
Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru inculpați au rămas în sarcina statului.
În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelului declarat de inculpatul B. au rămas în sarcina statului, iar în baza art. 275 alin. (2) din același cod, a obligat pe inculpatul A. la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare din apel.
Pentru a decide astfel, s-a reținut, în drept, că faptele inculpatului A. care, în data de 27.02.2015, în aceleași împrejurări de spațiu și de timp, cu ocazia încheierii unui contract de credit având ca obiect suma de 15.300 RON, respectiv cu ocazia deschiderii unei linii de credit în cuantum de 2.000 RON, a indus în eroare entitatea bancară E. S.A. prezentând ca adevărat faptul mincinos că este angajat al societății F. S.R.L. din luna aprilie 2013, sens în care a depus la dosarele de credit un număr de 5 (cinci) înscrisuri contrafăcute anterior, cel mai probabil la data de 18.02.2015, respectiv contractul individual de muncă nr. x/01.04.2013, pe care l-a semnat personal atestând în mod nereal faptul că este angajat al societății F. S.R.L. de la momentul aparentei încheieri, precum și adeverința de venit nr. 17/18.02.2015 și fluturașii de salariu pentru lunile noiembrie 2014, decembrie 2014 și ianuarie 2015, înscrisuri a căror plăsmuire a fost facilitată de către inculpat prin furnizarea datelor sale de identificare către autorii necunoscuți ai falsurilor, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune, prev. de art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen. și fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată (5 acte materiale), prev. de art. 322 alin. (1) din C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen., totul cu aplic. art. 38 alin. (1) din C. pen.
S-a mai reținut că faptele inculpatului B. care, în data de 06.06.2014, cu ocazia încheierii unui contract de credit având ca obiect suma de 18.200 RON, a indus în eroare entitatea bancară E. S.A. prezentând ca adevărat faptul mincinos că este angajat al F. S.R.L. din luna aprilie 2013, sens în care a depus la dosarul de credit un număr de 4 (patru) înscrisuri contrafăcute anterior, cel mai probabil la data de 27.05.2014, respectiv adeverința de venit nr. 4/27.05.2014 și fluturașii de salariu pentru lunile februarie, martie și aprilie 2014, înscrisuri a căror plăsmuire a fost facilitată de către inculpat prin furnizarea datelor sale de identificare către autorii necunoscuți ai falsurilor, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune, prev. de art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen. și complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată (4 acte materiale), prev. de art. 48 alin. (1) rap. la art. 322 alin. (1) din C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen., totul cu aplic. art. 38 alin. (1) din C. pen.
Deopotrivă, faptele inculpatului C. care, în data de 11.02.2015, cu ocazia încheierii unui contract de credit având ca obiect suma de 20.000 RON, a indus în eroare entitatea bancară E. S.A. prezentând ca adevărat faptul mincinos că este angajat al F. S.R.L. din luna iulie 2013, sens în care a depus la dosarul de credit un număr de 6 (șase) înscrisuri contrafăcute anterior, cel mai probabil la data de 06.02.2015, respectiv contractul individual de muncă nr. x/01.07.2013 pe care l-a semnat personal atestând în mod nereal faptul că este angajat al societății indicate mai sus de la momentul aparentei încheieri, precum și adeverința de venit nr. 06/06.02.2015, adeverința privind veniturile de muncă pentru anul 2014 nr. 05/05.02.2015 și fluturașii de salariu aferenți lunilor octombrie 2014, noiembrie 2014 și decembrie 2014, înscrisuri a căror plăsmuire a fost facilitată de către inculpat prin furnizarea datelor sale de identificare către autorii necunoscuți ai falsurilor întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune, prev. de art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen. și fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată (6 acte materiale), prev. de art. 322 alin. (1) din C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen., totul cu aplic. art. 38 alin. (1) din C. pen.
Faptele inculpatului D. care, în data de 26.06.2014, cu ocazia încheierii unui contract de credit având ca obiect suma de 18.300 RON, a indus în eroare entitatea bancară E. S.A. prezentând ca adevărat faptul mincinos că este angajat al F. S.R.L. din luna martie 2013, sens în care a depus la dosarul de credit un număr de 4 (patru) înscrisuri contrafăcute anterior, cel mai probabil la data de 16.06.2014, respectiv adeverința de venit nr. 6/16.06.2014 și fluturașii de salariu pentru lunile martie, aprilie și mai 2014, înscrisuri a căror plăsmuire a fost facilitată de către inculpat prin furnizarea datelor sale de identificare către autorii necunoscuți ai falsurilor, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune, prev. de art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen. și complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată (4 acte materiale), prev. de art. 48 alin. (1) rap. la art. 322 alin. (1) din C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen., totul cu aplic. art. 38 alin. (1) din C. pen.
În ceea ce privește cererea de apel formulată de inculpatul A., s-a constatat că aceasta a fost făcută peste termenul de 10 zile prevăzut de art. 410 alin. (1) din C. proc. pen., precum și faptul că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 411 din același cod privind repunerea în termenul de declarare a căii de atac promovate.
Referitor la apelul declarat de inculpatul B., instanța de control judiciar a reținut, în esență, că, prin însăși Decizia nr. 297/2018 (par. 25 și par. 27), Curtea Constituțională a României a stabilit că prescripția este o instituție de drept material, inclusiv în raport de dispozițiile legale ce reglementează termenele de prescripție a răspunderii penale și modalitatea de aplicare a acestora, considerente care au, în virtutea puterii de lucru judecat care însoțește și deciziile Curții Constituționale a României, caracter obligatoriu.
Notând și Decizia nr. 265 din 6 mai 2014 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial nr. 372 din 20 mai 2014, instanța de apel a reținut că inculpatul B. trebuie să beneficieze, în materia prescripției răspunderii penale, de dispozițiile legii penale mai favorabile survenite pe parcursul judecării cauzei, ca urmare a înlăturării din fondul legislativ a cauzelor de întrerupere a prescripției răspunderii penale, prin declararea neconstituționalității art. 155 alin. (1) din C. pen.
Astfel, s-a arătat că, prin raportare la art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 și art. 147 alin. (4) din Constituție, Decizia Curții Constituționale nr. 297/2018 obligă instanțele de judecată, în considerarea par. 73 din Decizia Curții Constituționale nr. 358/2022, să verifice, în acord cu prev. art. 5 din C. pen., incidența prescripției răspunderii penale.
Pe cale de consecință, din moment ce este cert că legea penală mai favorabilă inculpatului B. este "noua reglementare", survenită în urma publicării în Monitorul Oficial al României a Deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018, având în vedere că, pentru ambele infracțiuni de care a fost acuzat, s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale la data soluționării definitive a cauzei penale, instanța de apel a apreciat că se impune ca, în contextul suprimării efectelor oricărei cauze de întrerupere a cursului prescripției cuprinse în art. 155 alin. (1) din C. pen., să aplice corespunzător dispozițiile art. 396 alin. (6) cu trimitere la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen.
Așadar, s-a apreciat că este lipsită de relevanță împrejurarea că, anterior publicării în Monitorul Oficial al României a Deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018, au fost efectuate numeroase acte de procedură în cauză, inculpatul B. luând cunoștință despre conținutul acestora, în condițiile în care, la 45 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României a Deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018, dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen. și-au încetat, practic, efectele juridice, potrivit prevederilor din par. 73 al Deciziei Curții Constituționale nr. 358/2022, C. pen. fiind modificat pe parcursul soluționării cauzei.
Ca atare, s-a apreciat că această împrejurare presupune că, în funcție de "noua reglementare", survenită pe parcursul judecării dosarului penal, art. 5 din C. pen. obligă la evaluarea prescripției răspunderii penale, prin aplicarea retroactivă a disp. art. 155 alin. (1) din C. pen., în forma care a înlăturat din fondul legislativ cazurile de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale.
Conchizând, instanța de control judiciar a reținut că, independent de existența a numeroase acte de procedură efectuate în cauză până la publicarea în Monitorul Oficial al României a Deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018, acte de procedură care, potrivit dispoziției legale declarate neconstituționale, ar fi avut ca efect curgerea unui nou termen de prescripție, ca urmare a încetării efectelor juridice ale art. 155 alin. (1) din C. pen., au devenit aplicabile cauzei disp. art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., fiind incident un caz de încetare a procesului penal față de inculpatul B. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă agravată prev. de art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen. cu aplicarea art. 44 alin. (1) din C. pen. (faptă comisă la data de 06.06.2014), respectiv pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 322 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (4 acte materiale, comise la data de 27.05.2014) cu aplicarea art. 44 alin. (1) din C. pen., ca efect al intervenirii prescripției răspunderii penale.
Astfel, în conformitate cu disp. art. 153 alin. (1) din C. pen. coroborat cu art. 154 din C. pen., art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., instanța de apel a reținut că la data de 06.06.2019 s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune în formă agravată, iar la data de 27.05.2019 s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale și pentru complicitatea la comiterea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată reținute în sarcina inculpatului B. prin rechizitoriu.
S-a reținut că nu au fost formulate critici în raport de modalitatea în care a fost soluționată acțiunea civilă, care a fost respinsă, ca inadmisibilă. Sub acest aspect, s-a constatat că o asemenea soluție este conformă reglementării art. 120 din O.U.G. nr. 99/2006, întrucât partea civilă E. S.A. nu ar mai putea obține un nou titlu executoriu pe calea unei acțiuni civile promovată în procesul penal de vreme ce deține deja, prin efectul legii, un titlu executoriu împotriva inculpatului B., contractul de credit putând fi pus în executare în conformitate cu dispozițiile din C. proc. civ. pentru satisfacerea creanței invocată de partea civilă.
În condițiile în care prin sentința penală nr. 647 pronunțată la data de 27.05.2022 de Judecătoria Cluj-Napoca, inculpații A., C. și D. au fost condamnați pentru același gen de fapte penale, comise în împrejurări similare, toți cei patru inculpați prezentând ca adevărat faptul mincinos că ar fi angajați ai F. S.R.L. prin depunerea la dosarul de credit a unor înscrisuri contrafăcute cu scopul accesării unor împrumuturi bancare, s-a apreciat că este necesar a se da eficiență efectului extensiv al apelului reglementat prin disp. art. 419 din C. proc. pen.
Astfel, s-a reținut că și față de inculpații A., C. și D. soluția corectă este cea de încetare a procesului penal în conformitate cu disp. art. 396 alin. (6) cu trimitere la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., iar nu cea de condamnare pronunțată în condițiile art. 396 alin. (2) din C. proc. pen.
Referitor la inculpatul A., s-a reținut că la data de 27.02.2020 s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune în formă agravată, prev. de art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen., iar la data de 18.02.2020 s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale pentru comiterea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. (1) din C. pen.
În ceea ce îl privește pe inculpatul C., s-a reținut că termenul de prescripție a răspunderii penale pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune în formă agravată, prev. de art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen., s-a împlinit la data de 11.02.2020, iar la data de 06.02.2020 s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale pentru comiterea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. (1) din C. pen.
În fine, referitor la inculpatul D. s-a reținut că termenul de prescripție a răspunderii penale pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune în formă agravată, prev. de art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen., s-a împlinit la data de 26.06.2019, iar pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. art. 322 alin. (1) din C. pen., la data de 16.06.2019.
Împotriva deciziei penale nr. 1140/A din 19 septembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, a declarat, la data de 20 septembrie 2022, recurs în casație Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj. Cererea de recurs în casație a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj la data de 20 septembrie 2022.
În motivarea cererii de recurs în casație, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a susținut, în esență, că hotărârea atacată este nelegală, întrucât în mod greșit s-a constatat împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale în ceea ce îi privește pe inculpații B., A., C. și D., de vreme ce infracțiunile pentru care s-a dispus încetarea procesului penal au fost săvârșite în perioada 27.05.2014-27.02.2015.
În concret, în argumentare, parchetul a arătat că infracțiunile de înșelăciune și fals în înscrisuri sub semnătură privată au limita maximă a pedepsei închisoarea mai mare de 1 an, dar nu mai mare de 5 ani. Astfel, raportat la aceste pedepse maxime, termenele de prescripție generală pentru ambele infracțiuni sunt de 5 ani, potrivit art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen., iar termenul de prescripție specială pentru ambele infracțiuni este de 10 ani, potrivit art. 155 alin. (4) din C. pen.. Or, în opinia procurorului, în raport de data la care au fost săvârșite infracțiunile de referință, aceste termene de prescripție specială nu au fost împlinite la data de 19.09.2022, când a fost pronunțată decizia recurată.
Făcând referire la doctrină și la jurisprudența Curții Constituționale, invocând și decizia nr. 473/2018 a instanței de contencios constituțional, coroborate cu art. 155 din C. proc. pen., procurorul a apreciat că actul întreruptiv este esențialmente un act de procedură, astfel încât valabilitatea și efectele sale sunt guvernate de principiul tempus regit actum.
Or, în cauza de față au fost îndeplinite astfel de acte de procedură, sens în care s-a arătat că în dosarul nr. x/2017 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca s-a dispus începerea urmăririi penale la data de 12.07.2017.
Așadar, s-a apreciat că de vreme ce valabilitatea actului de procedură este guvernată de principiul tempus regit actum și nu de principiul aplicării legii penale mai favorabile, urmează a fi examinat în ce condiții acest act de procedură a avut efect întreruptiv de prescripție.
Cu alte cuvinte, parchetul a apreciat că examinarea efectelor neconstituționalității art. 155 alin. (1) din C. pen. nu antrenează principiul legii penale mai favorabile, iar actele de procedură îndeplinite înainte de 25.06.2018 și-au produs efectele de întrerupere a cursului termenului de prescripție, valabilitatea lor fiind guvernată de principiul anterior enunțat.
În ceea ce privește cauza de față, procurorul a arătat că, ulterior începerii urmăririi penale în data de 12.07.2017, a început să curgă un nou termen general de prescripție de 5 ani, care a fost întrerupt, în mod repetat, prin acte de procedură care trebuie comunicate inculpaților, după cum urmează:
- la data de 19.02.2019 s-a dispus efectuarea în continuarea urmăririi penale față de inculpați, măsura fiind confirmată de procuror la data de 20.03.2019;
- din data de 20.03.2019 până la data pronunțării deciziei Curții de Apel Cluj nr. 1140/A/19.09.2022 nu a fost împlinit termenul de prescripție generală de 5 ani, iar de la data săvârșirii faptelor (27.05.2014) nu a fost împlinit nici termenul de prescripție specială de 10 ani.
Așadar, în opinia parchetului, actele de procedură îndeplinite în intervalul 25.06.2018 (data publicării Deciziei nr. 297/2018 a Curții Constituționale) și 30.05.2022 (data publicării O.U.G. nr. 71/2022), și-au produs efectele întreruptive de prescripție în condițiile stabilite de Decizia nr. 297/2018 a Curții Constituționale, Decizia nr. 358/2022 a instanței de contencios constituțional producând efecte pentru viitor.
S-a mai arătat că, per a contrario, interpretarea cauzelor întreruptive de prescripție ca fiind supuse principiului legii penale mai favorabile ar face ca Deciziile Curții Constituționale nr. 297/2018 și nr. 358/2022 să retroactiveze, producând efecte și pentru trecut, ceea ce contravine flagrant dispoziției constituționale prevăzute de art. 147 alin. (4) din legea fundamentală.
Or, art. 5 alin. (1) din C. pen. nu poate fi interpretat astfel încât să lipsească de eficiență dispozițiile art. 147 alin. (4) din Constituție.
Caracterul întreruperii prescripției ca instituție de drept procesual penal rezultă și din faptul că spre deosebire de prescripția răspunderii penale, care este de unică aplicare, în momentul în care termenul de prescripție este împlinit, cauzele de întrerupere sunt de aplicare în timp, pe durata întregului termen de prescripție și își produc efectele de îndată.
În aceste condiții, potrivit art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) teza a III-a din C. proc. pen., procurorul a apreciat că se impune înlăturarea greșitei aplicări a legii, casarea deciziei nr. 1140/A/2022 din 19.09.2022 a Curții de Apel Cluj și trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelului la această din urmă instanță.
În drept, procurorul a invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen.
Constatând că cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj este introdusă în termenul prevăzut de lege și respectă condițiile prevăzute de art. 434, art. 436, art. 437 și art. 438 din C. proc. pen., prin încheierea din data de 06 decembrie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, judecătorul de filtru, a admis-o în principiu și a dispus trimiterea cauzei la completul de trei judecători, în vederea judecării pe fond a căii de atac.
Analizând recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Cu titlu prealabil, constată că, fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiile legalității și cel al respectării autorității de lucru judecat, recursul în casație se poate exercita exclusiv împotriva anumitor categorii de hotărâri definitive și numai pentru motive de legalitate expres și limitativ prevăzute de legea procesual penală.
Dispozițiile art. 433 din C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând, în acest sens, că recursul în casație urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. Analiza de legalitate a instanței de recurs nu este una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor și reglementate ca atare, în mod expres și limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.
În contextul obiectului său astfel definit, calea extraordinară de atac a recursului în casație nu are ca finalitate nici remedierea unei greșite aprecieri a faptelor și nici cenzurarea integrală a tuturor aspectelor de legalitate ale hotărârii definitive. Instanța de casație nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă exclusiv dacă, din punct de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare.
În cauza de față, Ministerul Public a invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când "în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal".
Cazul de casare evocat este incident în ipoteza în care, în raport cu actele existente la dosar la data soluționării definitive a cauzei, se constată reținerea eronată a unuia dintre impedimentele la exercitarea acțiunii penale prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e) - j) din C. proc. pen., și, în temeiul acestuia, pronunțarea unei soluții nelegale de încetare a procesului penal.
În speță, cazul concret de împiedicare a exercitării acțiunii penale, valorificat de către instanța de apel, este cel prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., respectiv intervenirea prescripției răspunderii penale a inculpaților C., D., B. și A., subsecvent adoptării, de către Curtea Constituțională, a Deciziilor nr. 297 din 26 aprilie 2018 și nr. 358 din 26 mai 2022, ambele referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen.
În acest sens, sub aspect factual, acuzațiile aduse inculpatului C. au constat în aceea că, la data de 11.02.2015, cu ocazia încheierii unui contract de credit având ca obiect suma de 20.000 RON, a indus în eroare entitatea bancară E. S.A. prezentând ca adevărat faptul mincinos că este angajat al F. S.R.L. din luna iulie 2013, sens în care a depus la dosarul de credit un număr de 6 (șase) înscrisuri contrafăcute anterior, cel mai probabil la data de 06.02.2015, respectiv contractul individual de muncă nr. x/01.07.2013 pe care l-a semnat personal atestând în mod nereal faptul că este angajat al societății indicate mai sus de la momentul aparentei încheieri, precum și adeverința de venit nr. 06/06.02.2015, adeverința privind veniturile de muncă pentru anul 2014 nr. 05/05.02.2015 și fluturașii de salariu aferenți lunilor octombrie 2014, noiembrie 2014 și decembrie 2014, înscrisuri a căror plăsmuire a fost facilitată de către inculpat prin furnizarea datelor sale de identificare către autorii necunoscuți ai falsurilor, fapte ce se circumscriu infracțiunilor de înșelăciune, prev. de art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen. și fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată (6 acte materiale), prev. de art. 322 alin. (1) din C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen., totul cu aplic. art. 38 alin. (1) din C. pen.
Acuzațiile aduse inculpatului A. au constat în aceea că, la data de 27.02.2015, în aceleași împrejurări de spațiu și de timp, cu ocazia încheierii unui contract de credit având ca obiect suma de 15.300 RON, respectiv cu ocazia deschiderii unei linii de credit în cuantum de 2.000 RON, a indus în eroare entitatea bancară E. S.A. prezentând ca adevărat faptul mincinos că este angajat al societății F. S.R.L. din luna aprilie 2013, sens în care a depus la dosarele de credit un număr de 5 (cinci) înscrisuri contrafăcute anterior, cel mai probabil la data de 18.02.2015, respectiv contractul individual de muncă nr. x/01.04.2013, pe care l-a semnat personal atestând în mod nereal faptul că este angajat al societății F. S.R.L. de la momentul aparentei încheieri, precum și adeverința de venit nr. 17/18.02.2015 și fluturașii de salariu pentru lunile noiembrie 2014, decembrie 2014 și ianuarie 2015, înscrisuri a căror plăsmuire a fost facilitată de către inculpat prin furnizarea datelor sale de identificare către autorii necunoscuți ai falsurilor, fapte ce se circumscriu infracțiunilor de înșelăciune, prev. de art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen. și fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată (6 acte materiale), prev. de art. 322 alin. (1) din C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen., totul cu aplic. art. 38 alin. (1) din C. pen.
S-a mai reținut că acuzațiile aduse inculpatului B. au constat în aceea că, la data de 06.06.2014, cu ocazia încheierii unui contract de credit având ca obiect suma de 18.200 RON, a indus în eroare entitatea bancară E. S.A. prezentând ca adevărat faptul mincinos că este angajat al F. S.R.L. din luna aprilie 2013, sens în care a depus la dosarul de credit un număr de 4 (patru) înscrisuri contrafăcute anterior, cel mai probabil la data de 27.05.2014, respectiv adeverința de venit nr. 4/27.05.2014 și fluturașii de salariu pentru lunile februarie, martie și aprilie 2014, înscrisuri a căror plăsmuire a fost facilitată de către inculpat prin furnizarea datelor sale de identificare către autorii necunoscuți ai falsurilor, fapte ce se circumscriu infracțiunilor de înșelăciune, prev. de art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen. și complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată (4 acte materiale), prev. de art. 48 alin. (1) rap. la art. 322 alin. (1) din C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen., totul cu aplic. art. 38 alin. (1) din C. pen.
În ceea ce îl privește pe inculpatul D., acuzațiile au constat în aceea că, la data de 26.06.2014, cu ocazia încheierii unui contract de credit având ca obiect suma de 18.300 RON, a indus în eroare entitatea bancară E. S.A. prezentând ca adevărat faptul mincinos că este angajat al F. S.R.L. din luna martie 2013, sens în care a depus la dosarul de credit un număr de 4 (patru) înscrisuri contrafăcute anterior, cel mai probabil la data de 16.06.2014, respectiv adeverința de venit nr. 6/16.06.2014 și fluturașii de salariu pentru lunile martie, aprilie și mai 2014, înscrisuri a căror plăsmuire a fost facilitată de către inculpat prin furnizarea datelor sale de identificare către autorii necunoscuți ai falsurilor, fapte ce se circumscriu infracțiunilor de înșelăciune, prev. de art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen. și complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată (4 acte materiale), prev. de art. 48 alin. (1) rap. la art. 322 alin. (1) din C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen., totul cu aplic. art. 38 alin. (1) din C. pen.
Curtea de Apel Cluj a constatat că legea penală în ansamblu mai favorabilă inculpaților este cea în vigoare în intervalul 25 iunie 2018 - 30 mai 2022, întrucât, în această perioadă, dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen. nu au inclus vreo cauză de întrerupere a cursului termenului de prescripție. Prin urmare, Curtea de Apel Cluj a reținut că pentru faptele comise de către inculpații C. (06.02.2015; 11.02.2015), D. (16.06.2014; 26.06.2014), B. (06.06.2014; 27.05.2014) și A. (27.02.2015; 18.02.2015), s-a împlinit termenul general de prescripție a răspunderii penale, care este de 5 ani, conform art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen.
Examinând critica formulată în recurs în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, în contextul adoptării Deciziei nr. 67 din 25 octombrie 2022 a instanței supreme - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată în Monitorul Oficial Partea I nr. 1141 din 28 noiembrie 2022, aceasta are caracter nefondat.
Prin hotărârea prealabilă adoptată în mecanismul de unificare a practicii judiciare prevăzut de art. 475 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit cu caracter obligatoriu că normele referitoare la întreruperea cursului prescripției sunt norme de drept penal material (substanțial) supuse, din perspectiva aplicării lor în timp, principiului activității legii penale prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepția dispozițiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituția României, republicată și art. 5 din C. pen.
În considerentele hotărârii prealabile s-a arătat, printre altele, că dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen., în forma anterioară Deciziei nr. 297/2018, constituie o normă de drept penal material, iar nu o normă de procedură penală.
Or, date fiind argumentele expuse în Decizia nr. 265/2014 a Curții Constituționale (publicată în Monitorul Oficial Partea I, nr. 372 din 20 mai 2014), în cauzele pendinte nu pot fi combinate dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen., în forma anterioară Deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018, prin considerarea că actul de procedură a produs un efect întreruptiv al cursului prescripției, cu dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen. ulterioare publicării deciziei menționate, care înlătură un asemenea efect, după cum s-a arătat în Decizia Curții Constituționale nr. 358/2022. Aceasta deoarece o eventuală combinare a dispozițiilor legale ar însemna ca organele judiciare să aplice două acte normative referitoare la aceeași instituție juridică, exercitând un atribut care nu le revine și intrând în sfera de competență constituțională a legiuitorului.
Instanța supremă a reținut, de asemenea, că revine fiecărei instanțe de judecată învestite cu soluționarea cauzelor pendinte să determine caracterul mai favorabil sau nu al dispozițiilor legale incidente în raport cu particularitățile fiecărei situații în parte, respectând însă cerințele ce decurg din interdicția generării unei lex tertia.
Dezlegarea obligatorie a problemei de drept astfel enunțate, referitoare la natura dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., în general, și a întreruperii cursului prescripției răspunderii penale, în special, este incidentă și în speța de față.
În faza judecării apelului, Curtea de Apel Cluj a valorificat incidența prescripției generale a răspunderii penale a inculpaților C., D., B. și A., ca efect al adoptării Deciziilor Curții Constituționale nr. 297/2018 și nr. 358/2022, interpretând și aplicând normele de drept penal pertinente în modalitatea regăsită ulterior și în hotărârea prealabilă menționată.
În acest context jurisprudențial obligatoriu, rezultă că, raportat la aspectele factuale definitiv reținute prin hotărârea instanței de apel și care nu mai pot fi cenzurate de instanța de casație, termenul de prescripție a răspunderii penale pentru infracțiunile deduse judecății, prevăzute de art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen. și art. 322 alin. (1) din C. pen. este, potrivit art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen., de 5 ani și a început să curgă astfel: la data de 06.06.2014 și, respectiv la data de 27.05.2014 pentru infracțiunile comise de inculpatul B.; la data de 26.06.2014 și, respectiv la data de 16.06.2014 pentru infracțiunile comise de inculpatul D.; la data de 11.02.2015 și, respectiv la data de 06.02.2015 pentru infracțiunile comise de inculpatul C.; la data de 27.02.2015 și, respectiv la data de 18.02.2015 pentru infracțiunile comise de inculpatul A..
De vreme ce subsecvent deciziilor luate în contenciosul constituțional, legea penală în ansamblu mai favorabilă, astfel cum a fost identificată de instanța de apel (respectiv, C. pen. în vigoare în perioada 25 iunie 2018 - 30 mai 2022), nu a inclus cazuri de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale, rezultă că termenul de prescripție generală s-a împlinit, în cauză, după cum urmează: la data de 06.06.2019 și, respectiv la data de 27.05.2019 pentru infracțiunile comise de inculpatul B.; la data de 26.06.2019 și, respectiv la data de 16.06.2019 pentru infracțiunile comise de inculpatul D.; la data de 11.02.2020 și, respectiv la data de 06.02.2020 pentru infracțiunile comise de inculpatul C.; la data de 27.02.2020 și, respectiv la data de 18.02.2020 pentru infracțiunile comise de inculpatul A..
În consecință, în privința inculpaților C., D., B. și A. este incidentă cauza de încetare a procesului penal prevăzută de art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., soluția dispusă prin decizia recurată fiind legală sub aspectul criticat.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva deciziei penale nr. 1140/A din data de 19 septembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori.
În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului în casație vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva deciziei penale nr. 1140/A din data de 19 septembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului în casație rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 februarie 2023.