ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 12 decembrie 2023

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 228 din 4 mai 2022, Judecătoria Odorheiu Secuiesc a dispus următoarele:

În temeiul art. 396 alin. (1) și alin. (2) din C. proc. pen., l-a condamnat pe inculpatul A. la următoarele pedepse: 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii încălcarea solemnității ședinței, prev. de art. 278 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. (fapta din 09.05.2017); 7 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj judiciar, prev. de art. 279 alin. (1) rap. la art. 206 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. (fapta din 09.05.2017).

În temeiul art. 38 alin. (1) și alin. (2) C. pen., s-a constatat că cele două infracțiuni săvârșite la data de 09.05.2017 sunt concurente cu infracțiunea de încălcarea solemnității ședinței prev. de art. 278 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., comisă la data de 03.12.2014, pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de o lună închisoare prin sentința penală nr. 176 din 12.04.2018 a Judecătoriei Suceava, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 705 din 01.08.2018 a Curții de Apel Suceava precum și cu infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 244 alin. (1), alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1), art. 36, art. 41 alin. (1) C. pen. săvârșită la data de 02.10.2016 (moment al epuizării) pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 2818 din 03.11.2017 a Judecătoriei Iași, modificată și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 106/23.02.2018 a Curții de Apel Iași la o pedeapsă de 5 ani închisoare, pedeapsa complementară constând în interzicerea, pentru o perioadă de 3 ani, a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) C. pen. și pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. a lit. a), b), h) C. pen.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 5 ani și 1846 zile închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 3104 din 22.11.2018 a Judecătoriei Iași, rămasă definitivă prin necontestare la data de 08.12.2018, în pedepsele componente, astfel:

În temeiul art. 43 alin. (2) raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) și art. 38 alin. (1) C. pen., s-au contopit pedepsele de 3 luni și respectiv 7 luni închisoare, cu pedepsele stabilite pentru infracțiunile concurente anterior menționate la pct. 1 și 2 - o lună închisoare și 5 ani închisoare - și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 (cinci) ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 3 luni și 20 zile închisoare, pedeapsa rezultantă fiind de 5 ani 3 luni și 20 zile închisoare.

În temeiul art. 43 alin. (2) C. pen., s-a adăugat pedeapsa rezultantă de 5 ani 3 luni și 20 zile închisoare, anterior stabilită la restul rămas neexecutat din pedeapsa principală de 10 ani închisoare, aplicată prin sentința penală 213 din 27.05.2010 a Tribunalului Botoșani, menținută și definitivă prin decizia penală nr. 4484 din 13.12.2010 a ÎCCJ, calculat de la data săvârșirii infracțiunii de încălcarea solemnității ședinței prev. de art. 278 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. (infracțiune comisă la data de 03.12.2014), respectiv 1836 zile, pedeapsa finală rezultantă pentru inculpat fiind de 5 ani 3 luni 1856 zile închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., s-a contopit pedeapsa complementară de 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. 1 teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1968, cu pedeapsa complementară constând în interzicerea, pentru o perioadă de 3 ani, a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) C. pen. și, s-a aplicat inculpatului, alături de pedeapsa principală rezultantă de 5 ani 3 luni 1856 zile închisoare, pedeapsa complementară constând în interzicerea, pentru o perioadă de 4 ani, a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) C. pen.

Conform art. 45 alin. (5) C. pen., cu referire la art. 45 alin. (3) C. pen., pe lângă pedeapsa principală rezultantă stabilită, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) C. pen. pe durata și în condițiile prevăzute de art. 65 C. pen.

În temeiul art. 40 alin. (3) C. pen., s-a dedus din durata pedepsei rezultante a închisorii stabilite, perioada anterior executată, de la 03.12.2014 la zi.

S-a dedus din pedeapsa rezultantă un număr de 144 zile considerate executate, suplimentar, ca măsură compensatorie, pentru executarea pedepsei în condiții necorespunzătoare în perioada 24.07.2012-02.12.2014, conform sentinței penale nr. 3104/22.11.2018, pronunțată de Judecătoria Iași, definitivă prin necontestare la data de 08.12.2018.

S-a retras mandatul de executare nr. x din 10.08.2021 emis de Judecătoria Iași și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii, corespunzător hotărârii, la momentul rămânerii definitive a acesteia.

Inculpatul A. a declarat apel împotriva sentinței penale nr. 228 din 4 mai 2022 pronunțate de Judecătoria Odorheiu Secuiesc, în dosarul nr. x/2020.

Prin decizia penală nr. 514/A din 24 octombrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în conformitate cu art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., s-a admis apelul declarat de inculpatul A., împotriva sentinței penale nr. 228 din 4 mai 2022 pronunțate de Judecătoria Odorheiu Secuiesc, în dosarul nr. x/2020 și, în consecință:

S-a desființat integral sentința penală atacată și, în rejudecare:

În baza art. 396 alin. (1) și (6) cu referire la art. 17 alin. (2) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. (intervenția prescripției răspunderii penale), s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunilor de încălcarea solemnității ședinței, prevăzută de art. 278 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen. și ultraj judiciar, prevăzut de art. 279 alin. (1) rap. la art. 206 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen.

La data de 12 decembrie 2022, pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș, sub nr. de dosar x/2022, inculpatul A. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei penale nr. 514/A din data de 24 octombrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, în dosarul nr. x/2020.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș a precizat că își întemeiază contestația pe prevederile art. 426 alin. (1) din C. proc. pen. și pe dispozițiile Deciziei CCR nr. 358 din 26 octombrie 2022.

A solicitat desființarea sentinței penale nr. 228 din 4 mai 2022 a Judecătoriei Odorheiu Secuiesc, cu privire la dispozițiile referitoare la prescripția răspunderii penale, întrucât prescripția răspunderii penale din cauza nr. 728/258/2020 îi afectează concurența infracțională. Referitor la concurența infracțională, s-a arătat că, în lipsa condamnării din cauza nr. 728/258/2020, contestatorului i se aplică regulile de la recidiva postcondamnatorie, adăugându-i-se integral pedeapsa de 5 ani și 365 zile la pedeapsa precedentă de 5 ani și 1846 zile (infracțiunile din cauza nr. 728/258/2020 sunt în concurs real cu ambele infracțiuni) - fila x.

În ședința de judecată din data de 13 martie 2023, contestatorul și-a precizat cererea, arătând că solicită continuarea procesului penal pentru fapta care a fost supusă prescripției, aprecierea privind intervenirea unei legi penale mai favorabile nefiind analizată în mod corect .

Prin decizia penală nr. 27/A/CC din 18 aprilie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș s-a calificat cererea introductivă formulată de petentul A. ca fiind un recurs în casație îndreptat împotriva deciziei penale nr. 514/A din 24 octombrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Târgu-Mureș, în dosarul nr. x/2020, întemeiat pe dispozițiile art. 438 pct. 8 din C. proc. pen.

În baza art. 47 alin. (1) și (4) din C. proc. pen., coroborat cu art. 433 din C. proc. pen., raportat la art. 40 alin. (3) din C. proc. pen., s-a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Târgu-Mureș în soluționarea recursului în casație formulat de petentul-inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 514/A din 24 octombrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Târgu-Mureș, în dosarul nr. x/2020, excepție ridicată din oficiu.

În baza art. 47 alin. (1) și (4) și art. 50 din C. proc. pen., s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție și s-a trimis dosarul spre competentă soluționare.

În cuprinsul cererii de recurs în casație formulată, în esență, recurentul a precizat că își întemeiază cererea pe dispozițiile Deciziei CCR nr. 358 din 26 octombrie 2022.

A solicitat desființarea sentinței penale nr. 228 din 4 mai 2022 a Judecătoriei Odorheiu Secuiesc, cu privire la dispozițiile referitoare la prescripția răspunderii penale, întrucât prescripția răspunderii penale din cauza nr. 728/258/2020 îi afectează concurența infracțională. S-a arătat că, în lipsa condamnării din cauza nr. 728/258/2020, i se aplică regulile de la recidiva postcondamnatorie, adăugându-i-se integral pedeapsa de 5 ani și 365 zile la pedeapsa precedentă de 5 ani și 1846 zile (infracțiunile din cauza nr. 728/258/2020 sunt în concurs real cu ambele infracțiuni).

Inculpatul și-a precizat cererea, arătând că solicită continuarea procesului penal pentru fapta care a fost supusă prescripției, aprecierea privind intervenirea unei legi penale mai favorabile nefiind analizată în mod corect.

Prin încheierea din 31 octombrie 2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, judecătorul de filtru, constatând îndeplinite condițiile de formă prevăzute de art. 434-437 C. proc. pen., a admis, în principiu, cererea de recurs în casație formulată de recurentul-inculpat A., împotriva deciziei penale nr. 514/A din 24 octombrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2020 și a trimis cauza Completului nr. 2, în compunere de 3 judecători.

Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise cazului reglementat de prevederile art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 514/A din 24 octombrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2020 este nefondat.

Potrivit dispozițiilor art. 433 din C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție este obligată să verifice, în condițiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar, conform art. 447 din C. proc. pen., pe această cale instanța examinează exclusiv legalitatea deciziei recurate.

Se constată, astfel, că recursul în casație este o cale extraordinară de atac, prin care sunt supuse verificării hotărâri definitive care au intrat în autoritatea de lucru judecat, însă, numai în cazuri anume prevăzute de lege și exclusiv pentru motive de nelegalitate, strict circumscrise dispozițiilor art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

Cu alte cuvinte, recursul în casație nu presupune examinarea unei cauze sub toate aspectele, ci doar controlul legalității hotărârii atacate, respectiv al concordanței acesteia cu regulile de drept aplicabile, însă exclusiv din perspectiva cazurilor de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

Prin limitarea cazurilor în care poate fi promovată, această cale extraordinară de atac tinde să asigure echilibrul între principiul legalității și principiul respectării autorității de lucru judecat, legalitatea hotărârilor definitive putând fi examinată doar pentru motivele expres și limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casație să poată fi invocate și, corespunzător, să poată fi analizate de către Înalta Curte de Casație și Justiție orice încălcări ale legii, ci numai cele pe care legiuitorul le-a apreciat ca fiind importante.

Aceste considerații sunt valabile și cu privire la cazul de recurs în casație prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când "în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal".

Din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., pentru a se constata acest motiv de nelegalitate, existența cauzei de încetare a procesului penal se apreciază prin raportare la datele existente la momentul pronunțării hotărârii definitive atacate, atât sub aspect factual, cât și normativ. În cazul particular al prescripției răspunderii penale, analiza de legalitate se limitează la verificarea împlinirii sau nu a termenului, pornind de la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, în raport cu încadrarea juridică a faptei și legea penală mai favorabilă, stabilite, cu caracter definitiv, de instanța de apel și având în vedere eventuala incidență a unor cauze de suspendare sau de întrerupere a cursului acestui termen, conform cadrului normativ și interpretativ existent la data pronunțării deciziei.

Înalta Curte a notat că acest caz de recurs în casație privește situațiile în care prin hotărârea instanței de apel s-a dispus în mod greșit încetarea procesului penal, prin raportare la oricare dintre impedimentele prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e)-j) C. proc. pen.. (lipsește plângerea prealabilă, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o altă condiție prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mișcare a acțiunii penale; a intervenit amnistia sau prescripția, decesul suspectului ori al inculpatului persoană fizică sau s-a dispus radierea suspectului sau inculpatului persoană juridică; a fost retrasă plângerea prealabilă, în cazul infracțiunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală, a intervenit împăcarea ori a fost încheiat un acord de mediere în condițiile legii; există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege; există autoritate de lucru judecat; a intervenit un transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit legii).

În acest sens, din actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că, prin decizia recurată, referitor la incidența prescripției răspunderii penale pentru infracțiunile de încălcarea solemnității ședinței și ultraj judiciar deduse judecății, Curtea de apel a reținut că, în raport cu Deciziile Curții Constituționale nr. 297/2018 și nr. 358/2022, conform art. 154 alin. (1) lit. d) și e) C. pen., răspunderea penală se prescrie în termen de 5 ani de la data săvârșirii infracțiunii, când legea prevede pentru această infracțiune pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depășește 5 ani și în termen de 3 ani când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii care nu depășește un an sau amenda.

Instanța de apel a constatat că art. 155 alin. (1) C. pen., în varianta prevăzută în intervalul 25 iunie 2018-30 mai 2022, în care a fost activă doar prescripția generală prevăzută de art. 154 C. pen., cât timp legiuitorul, ca urmare a Deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018, nu a intervenit să prevadă cazurile de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale, constituie legea penală mai favorabilă litigiului.

În raport cu data săvârșirii infracțiunilor de către inculpatul A. - 9 mai 2017, termenul de 5 ani al prescripției generale a răspunderii penale prevăzut de art. 155 lit. d) C. pen. aplicabil în cazul infracțiunii de ultraj judiciar, s-a împlinit la data de 8 mai 2022, în timp ce de termenul de 3 ani al prescripției generale a răspunderii penale prevăzut de art. 155 lit. e) C. pen. incident în cazul infracțiunii de încălcare a solemnității ședinței, s-a împlinit la data de 8 mai 2020, termene calculate conform art. 154 alin. (2) și art. 186 alin. (1) C. pen.

În consecință, instanța de apel, în rejudecare, în baza art. 396 alin. (1) și (6) cu referire la art. 17 alin. (2) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului A., pentru săvârșirea infracțiunilor de încălcarea solemnității ședinței, prevăzută de art. 278 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. și ultraj judiciar, prevăzut de art. 279 alin. (1) rap. la art. 206 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen.

Ca atare, criticile recurentului nu se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen. - în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal - câtă vreme nemulțumirea acestuia vizează o eventuală recalculare a pedepselor aplicate prin alte hotărâri judecătorești străine de prezenta cauză.

De altfel, se constată că însuși recurentul inculpat, prin motivele de apel, a solicitat încetarea procesului penal, în baza art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., ca efect al intervenției prescripției generale a răspunderii penale, în consecința deciziilor Curții Constituționale sus-menționate.

Ca urmare, constatând că, în speță, s-a făcut o corectă aplicare a legii de către instanța de apel din perspectiva cazului de casare invocat, soluția de încetare a procesului penal fiind legală în condițiile în care termenul de prescripție a răspunderii penale s-a împlinit în raport de baza factuală și încadrarea juridică a faptei stabilite cu caracter definitiv, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 514/A din 24 octombrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul-inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în raport de alin. (6) al aceluiași articol, onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul-inculpat, în cuantum de 680 RON, va rămâne în sarcina statului și se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 514/A din 24 octombrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2020.

Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul-inculpat, în cuantum de 680 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 12 decembrie 2023.