ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 279/2025

Ședința publică din data de 16 aprilie 2025

Deliberând asupra apelului de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 1144 din 18 noiembrie 2022, Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în temeiul art. 431 alin. (2) din C. proc. pen., cu trimitere la art. 426 lit. b) din C. proc. pen., a admis contestația în anulare formulată de contestatorul A., împotriva deciziei penale nr. 366 din data de 01.04.2019 a Curții de Apel Suceava, pronunțată în dosar nr. x/2014.

În temeiul art. 432 alin. (1) din C. proc. pen., a desființat în parte decizia penală mai sus-menționată, numai în ceea ce îl privește pe inculpatul A. și rejudecând apelul în aceste limite:

În temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., a admis apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 1529/14.11.2017 pronunțate de Judecătoria Botoșani în dosarul nr. x/2014, iar în rejudecare:

A înlăturat din sentință toate dispozițiile în latură penală privitoare la inculpatul A..

În temeiul art. 396 alin. (1), 6) din C. proc. pen. cu trimitere la art. 17 alin. (2) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a-II-a din C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen. și art. 5 din C. pen., a încetat procesul penal față de inculpatul A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune prevăzută de prevăzută de art. 244 alin. (1), (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (7 acte materiale comise în perioada 22 ianuarie 2014- 19 februarie 2014), art. 41 alin. (1) din C. pen. [prin schimbarea încadrării juridice a faptelor din 2 infracțiuni de înșelăciune prevăzute de art. 244 alin. (1),(2) din C. pen., o infracțiune de instigare la înșelăciune prevăzută de art. 47 raportat la art. 244 alin. (1), (2) din C. pen. și 4 infracțiuni de tentativă de înșelăciune prevăzute de art. 32 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 244 alin. (1), (2) din C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1), art. 41 alin. (1) din C. pen..], ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

A menținut celelalte dispoziții ale deciziei și sentinței, relativ la inculpatul A., care nu sunt contrare prezentei hotărâri.

Pentru a se pronunța în aceste sens, Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori a reținut că, prin cererea formulată și înregistrată pe rolul prezentei instanțe la data de 19.07.2022 sub nr. x/2022, așa cum a fost modificată prin încheierea din data 07.11.2022 contestatorul A. a formulat, în considerarea prevederilor art. 426 lit. b) din C. proc. pen., contestație în anulare vizând decizia penală nr. 366 din data de 01.04.2019 a Curții de Apel Suceava, pronunțată în dosar nr. x/2014.

A solicitat admiterea contestației în anulare, desființarea deciziei, întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale, termenul de prescripție, în conformitate cu prevederile art. 154 alin. (1) din C. pen. și în referire la Decizia nr. 297/2018 a Curții Constituționale, fiind împlinit.

Analizând contestația în anulare formulată de contestatorul A., curtea a constatat că sunt îndeplinite cerințele impuse de lege pentru admiterea ei în principiu.

Astfel, prin sentința penală nr. 1529 din data de 14 noiembrie 2017 pronunțată de Judecătoria Botoșani în dosarul nr. x/2014 s-au dispus, printre altele, condamnarea inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în forma continuată prevăzută de art. 244 alin. (1), (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (7 acte materiale comise în perioada 22 ianuarie 2014- 19 februarie 2014), art. 41 alin. (1) din C. pen. [prin schimbarea încadrării juridice a faptelor din 2 infracțiuni de înșelăciune prevăzute de art. 244 alin. (1),(2) din C. pen., o infracțiune de instigare la înșelăciune prevăzută de art. 47 raportat la art. 244 alin. (1),(2) din C. pen. și 4 infracțiuni de tentativă de înșelăciune prevăzute de art. 32 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 244 alin. (1),(2) din C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1), art. 41 alin. (1) din C. pen..] la pedeapsa de 3 (trei) ani și 3 (trei) luni închisoare.

S-a constatat că infracțiunea din prezenta cauză este comisă în stare de recidivă față de pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 213/27.05.2010 a Tribunalului Botoșani, pedeapsă din care a executat până la data de 22 ianuarie 2014 un număr de 1499 zile închisoare.

În baza art. 43 alin. (2) C. pen., s-a adăugat la pedeapsa de 3 ani și 3 luni închisoare stabilită prin prezenta sentință restul de 1499 zile închisoare (4 ani și 38 zile) neexecutat din pedeapsa anterioară urmând ca inculpatul A. să execute în total 7 (șapte) ani 3 (trei) luni și 38 (treizeci și opt) zile închisoare.

S-a dedus din pedeapsă perioada executată de la 22 ianuarie 2014 la zi.

A fost anulat mandatul de executare a pedepsei nr. 355/14.12.2010 al Tribunalului Botoșani și s a dispus emiterea unui nou mandat conform prezentei sentințe.

Prin decizia penală nr. 366 din data de 01.04.2019 a Curții de Apel Suceava, pronunțată în dosar nr. x/2014, s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Botoșani și de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 1529/14.11.2017 pronunțată de Judecătoria Botoșani în dosarul nr. x/2014.

S-a desființat în parte sentința penală apelată și, în rejudecare, printre altele, a fost condamnat inculpatul A. (pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în forma continuată prevăzută de art. 244 alin. (1),(2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (7 acte materiale comise în perioada 22 ianuarie 2014- 19 februarie 2014), art. 41 alin. (1) din C. pen. [prin schimbarea încadrării juridice a faptelor din 2 infracțiuni de înșelăciune prevăzute de art. 244 alin. (1),(2) din C. pen., o infracțiune de instigare la înșelăciune prevăzută de art. 47 raportat la art. 244 alin. (1),(2) din C. pen. și 4 infracțiuni de tentativă de înșelăciune prevăzute de art. 32 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 244 alin. (1),(2) din C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1), art. 41 alin. (1) din C. pen..] la pedeapsa de 3 (trei) ani și 3 (trei) luni închisoare.

S-a constatat că infracțiunea din prezenta cauză este comisă în stare de recidivă față de pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 213/27.05.2010 a Tribunalului Botoșani, pedeapsă din care a executat până la data de 19.02.2014 un număr de 1.528 zile închisoare.

În baza art. 43 alin. (2) C. pen., s-a adăugat la pedeapsa de 3 ani și 3 luni închisoare stabilită prin prezenta sentință restul de 2.022 zile închisoare neexecutat din pedeapsa anterioară urmând ca inculpatul A. să execute în total pedeapsa de 3 ani 3 luni și 2.022 zile închisoare (rezultată după scăderea celor 102 zile câștigate ca urmare a recursului compensatoriu).

S-a dedus din pedeapsă perioada executată de la 19.02.2014 la zi.

S-a anulat mandatul de executare a pedepsei nr. 355/14.12.2010 al Tribunalului Botoșani și dispune emiterea unui nou mandat conform prezentei decizii.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, care nu sunt contrare prezentei decizii.

Prin încheierea din data de 11.11.2022 pronunțată de Curtea de Apel Suceava în dosar nr. x/2022, în temeiul art. 431 alin. (2) din C. proc. pen., cu trimitere la art. 426 lit. b) din C. proc. pen., s-a admis în principiu contestația în anulare formulată de contestatorul A., împotriva deciziei penale nr. 366 din data de 01.04.2019 a Curții de Apel Suceava, pronunțată în dosar nr. x/2014.

S-a stabilit termen pentru judecarea contestației în anulare pentru data de 16.11.2022, ulterior pentru 18.11.2022.

Analizând, în conformitate cu prevederile art. 432 din C. proc. pen., contestația în anulare formulată de contestatorul A. în limitele în care a fost constatată admisibilă în principiu, curtea a constatat caracterul întemeiat al căii extraordinare de atac.

S-a arătat că infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1),(2) din Codulul penal cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 41 alin. (1) din C. pen., pentru care contestatorul a fost condamnat prin sentința penală nr. 1529 din data de 14 noiembrie 2017 pronunțată de Judecătoria Botoșani în dosarul nr. x/2014, modificată prin decizia penală nr. 366 din data de 01.04.2019 a Curții de Apel Suceava, pronunțată în dosar nr. x/2014, a fost comisă în perioada 22 ianuarie 2014-19 februarie 2014.

Au fost invocate dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen., care reglementează prescripția generală, că "Cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză", iar în conformitate cu alin. (2), "după fiecare întrerupere începe să curgă un nou termen de prescripție". Chiar și în acest context, se arată în alin. (4) al articolului, care reglementează prescripția specială a răspunderii penale, "Termenele prevăzute la art. 154, dacă au fost depășite cu încă o dată, vor fi socotite îndeplinite oricâte întreruperi ar interveni".

Prin decizia Curții Constituționale nr. 297 din 26 aprilie 2018 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., publicată în Monitorul Oficial 518 din 25 iunie 2018, s-a constatat că "soluția legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripției răspunderii penale prin îndeplinirea "oricărui act de procedură în cauză", din cuprinsul dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., este neconstituțională."

Prin decizia nr. 358 din 26 mai 2022 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., publicată în Monitorul Oficial nr. 565 din 9 iunie 2022, s-a constatat că "dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen. sunt neconstituționale".

Prin O.U.G. nr. 71 din 30 mai 2022 pentru modificarea art. 155 alin. (1) din Legea nr. 286/2009 privind C. pen., publicată în Monitorul Oficial nr. 531 din 30 mai 2022, s-a dispus că "La articolul 155 din Legea nr. 286/2009 privind C. pen., publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 24 iulie 2009, cu modificările și completările ulterioare, alin. (1) se modifică și va avea următorul cuprins: (1) Cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză care, potrivit legii, trebuie comunicat suspectului sau inculpatului."

Acest act normativ a instituit condițiile de întrerupere a termenului de prescripție a răspunderii penale, fiind aplicabil începând cu data publicării sale în Monitorul Oficial.

S-a constatat așadar că în perioada 25 iunie 2018 (publicarea deciziei Curții Constituționale nr. 297 din 26 aprilie 2018) - 30 mai 2022 (publicarea O.U.G. nr. 71 din 30 mai 2022), astfel cum a arătat Curtea Constituțională în considerentele deciziei nr. 358 din 26 mai 2022, "fondul activ al legislației nu conține vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripției răspunderii penale", context în care au fost aplicabile doar termenele generale de prescripție, prevăzute de art. 154 alin. (1) din C. pen.

S-a invocat modul de reglementare a acestei instituții, respectiv, în întregime, în conținutul C. pen., opțiunea legiuitorului român a fost aceea de a concepe prescripția răspunderii penale ca una de drept penal substanțial în toate componentele sale, incluzând aici termene (efectele prescripției răspunderii penale depind de împlinirea unui termen calculat în funcție de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea comisă), cauze de întrerupere sau suspendare, prescripție specială.

În acest sens au fost invocate și cele statuate prin decizia nr. 67 pronunțată la data de 25.10.2022 de ÎCCJ București-Completul pentru dezlegarea unor probleme de drept în materie penală în dosarul nr. x/2022.

Așadar, s-a arătat de către instanța fondului că întreruperea prescripției răspunderii penale este o instituție de drept substanțial, un impediment de drept substanțial la punerea in mișcare sau exercitarea acțiunii penale, fiind intim legată de instituția răspunderii penale, și nu una procedurală, care să fie supusă principiului tempus regit actum. Efectul principal al acestei instituții este înlăturarea răspunderii penale la data împlinirii termenului general de prescripție, efect procedural fiind unul subsidiar, constând în împiedicarea punerii in mișcare ori, după caz, exercitării în continuare a acțiunii penale. Fiind o instituție de drept penal, așa cum a statuat și Înalta Curte, s-a arătat că se vor aplica, în privința prescripției răspunderii penale, regulile legii penale mai favorabile reglementate în art. 5 C. pen., atât în ce privește termenele, cât și în ce privește cauzele de întrerupere sau suspendare.

S-a arătat că, având în vedere că termenul de prescripție (generală) în cazul infracțiunii de înșelăciune imputate inculpatului este de 5 (cinci) ani, și se calculează de la data de 19.02.2014, acesta s-a împlinit în interiorul intervalului 25 iunie 2018 (publicarea deciziei Curții Constituționale nr. 297 din 26 aprilie 2018) - 30 mai 2022 (publicarea O.U.G. nr. 71 din 30 mai 2022), mai exact, astfel cum s-a arătat mai sus, la data de 19.02.2019, întrucât cursul prescripției nu a fost în vreun fel întrerupt.

Prin urmare, cu referire și la art. 5 C. pen., la data pronunțării de către Curtea de Apel Suceava, în dosarul nr. x/2014, ca instanță de apel, a deciziei penale nr. 366 (definitivă la aceeași dată) vizate de prezenta contestație în anulare, respectiv 01.04.2019, s-a constatat că termenul (general) de prescripție a răspunderii penale, în cazul infracțiunii pentru care inculpatul A. a fost condamnat, era împlinit.

S-a mai arătat că în dosarul nr. x/2014 al Curții de Apel în care s-a pronunțat decizia penală supusă analizei nu s-a invocat, de către participanții la procesul penal ori de către instanță din oficiu, incidența prescripției răspunderii penale ca și cauză de încetare a procesului penal, pentru a nu se mai putea proceda la o analiză suplimentară a acesteia.

Împotriva deciziei penale nr. 1144 din 18 noiembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori a formulat contestație contestatorul A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală la data de 04.03.2025, fiind fixat termen pentru judecată la data de 16.04.2025, cu citarea contestatorului.

Examinând calea de atac promovată de persoana condamnată A., prin prisma dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Cu titlul preliminar, Înalta Curte amintește că, inadmisibilitatea ca sancțiune procesual penală constă în lipsirea de efecte a unui act procedural pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și a unui act prin care a fost exercitat sau se încearcă exercitarea unui drept procesual exercitat și epuizat anterior. Inadmisibilitatea operează automat și inevitabil, ori de câte ori un act procesual este lipsit de bază legală.

Admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

În considerarea efectelor principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, a principiului privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală și a exigențelor stabilite prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Revine, așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

În cauză, Înalta Curte a fost sesizată cu contestația formulată de persoana condamnată A. împotriva deciziei penale nr. 1144 din 18 noiembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, decizie definitivă, prin care a fost admisă contestația în anulare formulată de contestatorul A., împotriva deciziei penale nr. 366 din data de 01.04.2019 a Curții de Apel Suceava, pronunțată în dosar nr. x/2014, procedându-se la rejudecarea căii de atac a apelului.

Potrivit dispozițiilor art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., sentința dată în contestație în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă, aceste dispoziții reglementând procedura de judecare a contestației în anulare după parcurgerea procedurii prealabile, așadar ulterior admiterii în principiu reglementată de art. 431 din C. proc. pen., cum este și în cazul de față.

Astfel, prin încheierea din data de 11.11.2022 pronunțată de Curtea de Apel Suceava în dosar nr. x/2022, în temeiul art. 431 alin. (2) din C. proc. pen., cu trimitere la art. 426 lit. b) din C. proc. pen., s-a admis în principiu contestația în anulare formulată de contestatorul A., împotriva deciziei penale nr. 366 din data de 01.04.2019 a Curții de Apel Suceava, pronunțată în dosar nr. x/2014 și s-a stabilit termen pentru judecarea contestației în anulare.

Se constată, așadar, că persoana condamnată a formulat contestație împotriva unei hotărâri nesusceptibile de reformare prin promovarea acestei căi ordinare de atac.

Recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de condamnatul A. împotriva deciziei penale nr. 1144 din 18 noiembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu în cuantum de 720 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de condamnatul A. împotriva deciziei penale nr. 1144 din 18 noiembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă contestatorul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu în cuantum de 720 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi, 16 aprilie 2025.