ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra contestației de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 366 din data de 1 aprilie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2014, Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Botoșani și de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 1529/14.11.2017, pronunțată de Judecătoria Botoșani în dosarul nr. x/2014.

A desființat, în parte, sentința penală apelată și în rejudecare:

A condamnat pe inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în forma continuată prevăzută de art. 244 alin. (1), (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (7 acte materiale comise în perioada 22 ianuarie 2014 - 19 februarie 2014), art. 41 alin. (1) din C. pen. (prin schimbarea încadrării juridice a faptelor din 2 infracțiuni de înșelăciune prevăzute de art. 244 alin. (1), (2) din C. pen., o infracțiune de instigare la înșelăciune prevăzută de art. 47 raportat la art. 244 alin. (1), (2) din C. pen. și 4 infracțiuni de tentativă de înșelăciune prevăzute de art. 32 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 244 alin. (1), (2) din C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1), art. 41 alin. (1) din C. pen.), la pedeapsa de 3 (trei) ani și 3 (trei) luni închisoare.

În temeiul art. 66, art. 67 din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) pe o durată de 2 ani.

În temeiul art. 65 din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat) pe durata executării pedepsei închisorii.

A constatat că infracțiunea din prezenta cauză este comisă în stare de recidivă față de pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 213/27.05.2010 a Tribunalului Botoșani, pedeapsă din care a executat până la data de 19.02.2014 un număr de 1.528 zile închisoare.

În baza art. 43 alin. (2) din C. pen., a adăugat la pedeapsa de 3 ani și 3 luni închisoare stabilită prin hotărâre restul de 2.022 zile închisoare neexecutat din pedeapsa anterioară, urmând ca inculpatul A. să execute în total pedeapsa de 3 ani 3 luni și 2.022 zile închisoare (rezultată după scăderea celor 102 zile câștigate ca urmare a recursului compensatoriu).

A dedus din pedeapsă perioada executată de la 19.02.2014 la zi.

A anulat mandatul de executare a pedepsei nr. x/14.12.2010 al Tribunalului Botoșani și dispune emiterea unui nou mandat conform prezentei decizii.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, care nu sunt contrare prezentei decizii.

Împotriva acestei decizii, a declarat contestație inculpatul A., întemeiată pe dispozițiile art. 4251 din C. proc. pen., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar termenul pentru soluționare fiind stabilit la data de 15.12.2020.

Înalta Curte, examinând excepția inadmisibilității căii de atac invocată de către reprezentantul Ministerului Public, constată că aceasta este întemeiată și va fi admisă, având în vedere următoarele considerente:

Dând eficiență principiilor legalității căilor de atac și liberului acces la justiție, reglementate de dispozițiile art. 129 și art. 21 din Constituție, precum și exigențelor determinate prin art. 3 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, admisibilitatea acestora fiind condiționată de exercitarea lor potrivit legii, în termenele și pentru motivele reglementate de normele incidente în materie.

Potrivit art. 4251 alin. (1) din C. proc. pen., calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, prevederile acestui articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel.

În speța de față, hotărârea contestată este o hotărâre definitivă, pronunțată de o instanță de apel, iar condiția ca această contestație, întemeiată pe dispozițiile art. 4251 din C. proc. pen., să fie prevăzută expres de lege, nu este îndeplinită.

Astfel fiind, se constată că inculpatul A. a declarat contestație împotriva unei hotărâri definitive, învestind Înalta Curte de Casație și Justiție cu soluționarea unei căi de atac care nu întrunește cerințele textului legal menționat și, ca atare, nu este admisibilă potrivit dreptului comun.

În aceste condiții, recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Având în vedere cele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestația declarată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 366 din data de 1 aprilie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2014.

Potrivit art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul apărătorilor desemnați din oficiu pentru contestatorul-inculpat A. și pentru intimații-inculpați B. și C., în sumă de câte 313 RON, va rămâne în sarcina statului și se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația declarată de apelantul-inculpat A. împotriva Deciziei penale nr. 366 din data de 1 aprilie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2014.

Obligă apelantul-inculpat A. la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorilor desemnați din oficiu pentru contestatorul-inculpat A. și pentru intimații-inculpați B. și C., în sumă de câte 313 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 15 decembrie 2020.

GGC - MM