ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 447/2025

Ședința publică din data de 30 octombrie 2025

Deliberând asupra cererii de strămutare, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 14.10.2025, sub nr. x/2025, petentul A. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2025 al Curții de Apel Suceava, întrucât, în opinia sa, există suspiciuni rezonabile că imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată datorită calității părților.

În argumentare, petentul a arătat că, prin contestația în anulare, ce face obiectul acestui dosar, a solicitat desființarea deciziei penale nr. 551/4.04.2023 emisă de Curtea de Apel Suceava, întrucât este lovită de nulitate, în temeiul art. 280 și art. 282 din C. proc. pen., ca urmare a nulității rechizitoriului întocmit de Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava.

A mai arătat că părțile implicate în promovarea nelegalităților ce au dus la începerea judecății și, implicit, la emiterea sentinței și a deciziei a căror nulitate o cere sunt persoane din conducerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava, judecătorul de cameră preliminară care a dispus începerea judecății ignorând aspectele de nulitate, iar Curtea de Apel Suceava care a pronunțat decizia penală nr. 551/4.04.2023 ignorând total apărarea formulată de către acesta prin prisma nulităților invocate.

Mai mult, Curtea de Apel Suceava a mai judecat o contestație în anulare care a făcut obiectul dosarului nr. x/2024, pe care a respins-o, ca inadmisibilă, din motive ce nu i-au fost aduse la cunoștință.

Petentul a mai arătat că atât Judecătoria Suceava, cât și Curtea de Apel Suceava nu au luat în considerare apărarea sa și nici probele depuse, ignorându-le total, declarându-le nule, folosind afirmații mincinoase.

Totodată, a învederat că expertiza efectuată de experții din cadrul Poliției mun. Suceava stabilește că nu a falsificat niciunul dintre înscrisuri, însă acest raport de expertiză a dispărut și nu mai există în dosarul nr. x/2016.

Or, față de această apărare a sa, Curtea de Apel Suceava, pronunțând decizia penală nr. 551, a susținut că afirmația petentului e gravă, dar neadevărată, expertiza este în dosar și dovedește că a falsificat toate acele înscrisuri.

Față de aspectele relatate, petentul a apreciat că există suspiciunea, nu doar rezonabilă, ci și motivată și dovedită, că imparțialitatea judecătorilor din instanțele din Suceava a fost și este afectată, chiar inexistentă.

Prin informațiile transmise la dosarul cauzei s-a învederat, în esență, că dosarul nr. x/2025, având ca obiect contestația în anulare formulată de către contestatorul A. împotriva sentinței penale nr. 787/5.11.2021 pronunțată de Judecătoria Suceava și a deciziei penale nr. 551/04.04.2023 pronunnțată de Curtea de Apel Suceava, în dosarul nr. x/2016, a fost înregistrat, inițial, la data de 10.07.2025, pe rolul Judecătoriei Suceava, care și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Suceava, pe rolul căreia dosarul a fost înregistrat la data de 26 august 2025, cu prim termen de judecată fixat la data de 13.10.2025, când s-a dispus acordarea unui nou termen de judecată pentru data de 26.11.2025.

Pe fondul cauzei, s-a arătat că prin decizia penală nr. 551/04.04.2023, pronunnțată în dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel Suceava a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava și de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 787 din 05.11.2021 pronunțată de Judecătoria Suceava, a desființat în parte sentința penală apelată și, în rejudecare, printre altele, în temeiul art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul A., ca urmare a intervenirii prescripției generale a răspunderii penale, cu privire la săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune în formă continuată (fapte din data de 27.06.2012, 08.02.2013, 14.01.2014, 11.11.2014, și 24.12.2014), prev. de art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată (fapte din data de 27.06.2012, 08.02.2013, 14.01.2014, 14.01.2014 și 11.11.2014), prev. de art. 322 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. uz de fals prev. de art. 323 din C. pen. (fapta din data de 24.12.2014); tentativă la infracțiunea de înșelăciune (fapta din data de 23.03.2015), prev. de art. 32 rap. la art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen. uz de fals, prev. de art. 323 din C. pen. (fapta din data de 23.03.2015); uz de fals in formă continuată (fapte din data de 22.04.2015, 28.10.2015 și 26.02.2015), prev. de art. 323 din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., inducere în eroare a organelor judiciare, prev. de art. 268 alin. (1) din C. pen. furt, prev. de art. 228 alin. (1) și (3) din C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj, prev. de art. 207 alin. (1), (2), (3) din C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen., în concurs real cu infracțiunile pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 331 din 02.05.2011 a Judecătoriei Sectorului 3 București, definitivă prin decizia penală 2288/14.11.2011 a Curții de Apel București și prin sentința penală nr. 653 din 25.10.2011 a Judecătoriei Sibiu, definitivă prin decizia penală nr. 322 din 01.03.2012 a Curții de Apel Alba Iulia, dispunând soluții și pe latura civilă a cauzei.

Verificând aspectele arătate în cererea de strămutare, curtea de apel a constatat că petentul a mai formulat o contestație în anulare împotriva deciziei penale nr. 551 din data de 04.04.2023 pronunțată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. x/2016, întemeiată în drept pe disp. art. 426 lit. b) din C. proc. pen., care a fost respinsă, ca inadmisibilă, prin decizia penală nr. 63/28.01.2025 a aceleiași instanțe (dosar nr. x/2024).

S-a mai arătat că acuzele petentului privind împrejurarea că nu i s-a comunicat decizia pronunțată în acest dosar este vădit nefondată, din moment ce a declarat și recurs în casație împotriva hotărârii pronunțate, soluționat de Înalta Curte de Casație și Justiție prin încheierea nr. 236/RC/23.04.2025.

Totodată, s-a învederat că prezenta contestație în anulare, a cărei strămutare petentul o solicită, este întemeiată tot pe disp. art. 426 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., precum și pe Decizia nr. 10/2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție- Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept.

În ceea ce privește aspectele de nulitate a hotărârilor pronunțate împotriva petentului, invocate de către acestea, s-a arătat că ele pot fi analizate doar într-un cadru procesual și numai de către judecătorii desemnați cu soluționarea cauzei.

Cu privire la raportul de expertiză criminalistică nr. 122.381 din 04.03.2016, întocmit de specialiști criminaliști din cadrul I.P.J. Suceava, despre care petentul a arătat că lipsește de la dosar, s-a constatat că acesta se află la dosarul cauzei și a fost avut în vedere de instanțe la soluționarea cauzei. Deopotrivă, s-a precizat că în acest raport s-a conchis că inculpatul a reprodus prin xeroxare ștampila Arhiepiscopiei, respectiv semnătura unui martor pe documentul intitulat "Declarație" datat 11.11.2014 .

În concluzie, s-a considerat că petentul A. nu aduce argumente cu privire la lipsa de imparțialitate a judecătorilor de la Curtea de Apel Suceava, ci este nemulțumit de modul în care s-a desfășurat procesul penal, aspecte pe care le-a invocat și în calea extraordinară de atac pe care a exercitat-o.

Analizând cererea formulată de petentul A., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 71 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție strămută judecarea unei cauze de la curtea de apel competentă la o altă curte de apel, atunci când există o suspiciune rezonabilă că imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată datorită împrejurărilor cauzei, calității părților ori atunci când există pericol de tulburare a ordinii publice.

Astfel, strămutarea este măsura dispusă pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal și respectarea dreptului la un proces echitabil, constând în trecerea unei cauze penale de la instanța de judecată sesizată cu aceasta la o altă instanță egală în grad, în situația în care nu există garanții de imparțialitate, cu referire la judecarea cauzei, în privința niciunuia dintre judecătorii instanței sesizate.

Referindu-se la conceptul de imparțialitate, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că aceasta se definește prin "absența prejudecăților sau a părerilor preconcepute". În acest context, s-a decis că imparțialitatea trebuie apreciată atât din punct de vedere subiectiv, luându-se în considerare convingerile sau interesele personale ale unui anume judecător într-un anume caz, cât și potrivit unui test obiectiv, care stabilește dacă judecătorul a oferit garanții suficiente pentru a exclude vreo îndoială motivată din acest punct de vedere (Cazul Piersack contra Belgiei, hotărârea din 1 octombrie 1982).

Demersul obiectiv a fost explicat de CEDO în sensul că ceea ce trebuie asigurat este încrederea pe care, într-o societate democratică, instanțele trebuie să o inspire publicului (Fey contra Austria). În aplicarea acestui text, opinia părții în cauză cu privire la imparțialitatea instanței este importantă, dar nu decisivă. Imparțialitatea obiectivă constă "în a pune problema dacă, independent de conduita personală a judecătorului, anumite fapte verificabile justifică suspectarea imparțialității acestuia din urmă." (Cazul Hauschildt contra Danemarcei).

Motivele temeinice care pot fundamenta strămutarea sunt altele decât cele care constituie motiv de abținere sau de recuzare a unui judecător, fiind vorba despre atitudini, comportamente, calități ale părților care nu pot fi încadrate strict în niciunul dintre cazurile de recuzare, dar care vădesc existența unei lipse de nepărtinire, reflex al influenței exercitată de climatul în care se desfășoară procesul penal.

În cazul unei cereri de strămutare, imparțialitatea judecătorilor care compun instanța trebuie analizată din perspectiva împrejurărilor cauzei, a calității părților și a pericolului de tulburare a ordinii publice.

Verificând, în acest context, actele și lucrările dosarului, se reține că temeiurile de fapt invocate în cuprinsul cererii de strămutare nu sunt de natură să demonstreze că imparțialitatea judecătorilor de la instanța pe rolul căreia se află dosarul nr. x/2025 ar fi afectată datorită împrejurărilor cauzei sau a calității părților, nefiind invocate și nici identificate date ori informații apte să pună sub semnul îndoielii asigurarea de către toți magistrații Curții de Apel Suceava a dreptului petentului de a i se analiza solicitările de o instanță independentă și imparțială.

Astfel, se reține că motivele de fapt expuse în cererea de strămutare reflectă exclusiv percepții subiective ale petentului cu privire la soluțiile pronunțate pe parcursul procesului penal, precum și nemulțumirea față de o pretinsă respingere sistematică a demersurilor procesuale formulate.

Înalta Curte constată că simpla împrejurare că judecătorii Curții de Apel Suceava au mai judecat și alte cauze care îl priveau pe petent, iar soluțiile pronunțate nu i-au fost favorabile acestuia, nu este de natură să afecteze nici măcar la nivel de aparență imparțialitatea întregului corp al magistraților din cadrul acestei instanțe, în condițiile în care, în virtutea specificului funcției deținute, magistrații au obligația de a-și îndeplini atribuțiile fără părtinire și cu respectarea dispozițiilor legale, indiferent de calitatea părților și împrejurările cauzei.

De altfel, în cazul în care se creează premisele unei incompatibilități, legiuitorul a prevăzut alte remedii procesuale, părțile având dreptul de a formula cerere de recuzare de îndată ce au aflat despre existența cazului de incompatibilitate.

Se reține că imparțialitatea magistratului se prezumă până la proba contrară, iar punctul de vedere al persoanei interesate nu joacă un rol determinant, ci trebuie să fie justificat în mod obiectiv. (cauza Aleksandr Nikolayevich Ovcharenko v. Ucraina)

Prin urmare, aspectele învederate de petent prin cererea de strămutare referitoare la soluționarea mai multor cauze pe rolul Curții de Apel Suceava nu sunt prin ele însăși suficiente să trezească îndoieli cu privire la imparțialitate, dispozițiile care reglementează competența instanțelor de judecată presupunând în mod frecvent astfel de situații.

Or, dacă doar din cauza acestei împrejurări imparțialitatea judecătorilor ar fi pusă sub semnul întrebării, legiuitorul ar fi exclus de plano competența teritorială a instanței începând cu o a doua cauză civilă sau penală a aceluiași petent.

Este adevărat că pentru a determina existența, într-un anumit caz, a unui motiv întemeiat cu privire la lipsa de imparțialitate a unei instanțe, punctul de vedere al celui care se îndoiește de imparțialitate trebuie luat în considerare, dar acesta nu joacă un rol decisiv, factorul determinant constând în a ști dacă putem considera această teamă ca fiind justificată în mod obiectiv (cauza Ferrantelli si Santangelo contra Italiei).

Or, împrejurarea că alte cereri formulate de către parte au fost respinse nu poate conduce la concluzia existenței unei suspiciuni rezonabile privind afectarea imparțialității judecătorilor, întrucât simpla afirmație a acesteia în sensul că judecătorii ar fi respins neîntemeiat cererile respective nu poate fundamenta nici măcar în aparență o încălcare a atributului imparțialității, constitutind, în realitate, aprecieri subiective pur personale ale petentului.

În privința criticilor aduse împotriva deciziei penale nr. 551/4.04.2023 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, în dosarul nr. x/2016, Înalta Curte reține că instanța sesizată cu cererea de strămutare a judecării unei cauze penale nu examinează și nu se pronunță asupra fondului acesteia. În concret, faptele și împrejurările asupra cărora este chemată să se pronunțe instanța sesizată cu cererea de strămutare a judecării cauzei țin de asigurarea condițiilor privind desfășurarea normală a procesului penal, condiție ce vizează și interesează toate părțile din proces, independent de calitatea lor procesuală.

Ca urmare, nemulțumirile exprimate de petent cu privire la soluția de condamnare dispusă în apel reflectă exclusiv o perspectivă subiectivă asupra soluției pronunțate, fără a putea fi considerate elemente obiective apte să genereze o îndoială rezonabilă asupra imparțialității judecătorilor instanței de control judiciar, învestite cu soluționarea căii extraordinare de atac a contestației în anulare, motiv pentru care nu poate fundamenta strămutarea pricinii.

De altfel, se constată că toate aspectele invocate de petent prin cererea de strămutare au un caracter general, argumentele fiind expuse într-o manieră abstractă, respectiv prezentate exclusiv sub forma unor simple afirmații care nu pot fi verificate și care nu tind la configurarea vreunui temei concret de strămutare.

Dincolo de lipsa de consistență a argumentelor privind pretinsa lipsă de corectitudine a judecătorilor Curții de Apel Suceava, se mai reține că nemulțumirile petentului privind desfășurarea urmăririi penale de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava și soluția de condamnare pronunțată de Judecătoria Suceava în cauza care face obiectul contestației în anulare nu prezintă relevanță și nu poate fi reținută nici măcar aparent o lipsă de obiectivitate, din moment ce nu a fost antamată imparțialitatea judecătorilor Curții de Apel Suceava.

Așadar, este nevoie de alte elemente particulare suplimentare, care să configureze circumstanțele concrete ale cauzei într-o asemenea măsură încât să conducă la o suspiciune rezonabilă că imparțialitatea judecătorilor Curții de Apel Suceava este afectată.

În consecință, aspectele invocate de petent nu sunt susceptibile a da naștere, prin ele însele, unei temeri justificate obiectiv cu privire la o pretinsă părtinire a întregului corp al judecătorilor instanței pe rolul căreia se află cauza cu privire la care a fost formulată prezenta cerere de strămutare.

Prin urmare, în contextul informațiilor transmise conform art. 72 alin. (6) din C. proc. pen. și în lipsa altor împrejurări de fapt verificabile, care să coroboreze afirmațiile petentului, simpla susținere că instanța anterior menționată nu ar putea da dovadă de obiectivitate și imparțialitate, aspecte care s-ar putea circumscrie unor elemente de natură să afecteze calitatea actului de justiție, nu poate constitui un motiv temeinic de strămutare.

Față de considerentele expuse anterior, în baza art. 74 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2025 al Curții de Apel Suceava.

Având în vedere soluția pronunțată în cauză, în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga pe petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în raport de alin. (6) al aceluiași articol, onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 377 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2025 al Curții de Apel Suceava.

Obligă pe petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru petent, în cuantum de 377 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 octombrie 2025.