ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 108/2025

Ședința publică din data de 12 martie 2025

Asupra cererii de strămutare;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală la data de 21 februarie 2025, petenta A. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2023 al Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

În motivarea cererii petenta, a arătat, în esență, că imparțialitatea judecătorilor Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori investiți cu soluționarea apelului formulat împotriva sentinței penale nr. 192/22.11.2024, pronunțată în dosarul penal nr. x/2023 de Tribunalul Botoșani este afectată datorită împrejurărilor cauzei.

În esență, a susținut că schimbarea încadrării juridice a faptei a fost făcută pe baza fișei de constatare preliminară emisă pe numele B. din data de 20.05.2023, emisă de Serviciul Județean de Medicină Legală Botoșani, fișă întocmită de dr. C., medic primar legist. Acest medic primar legist, nu a făcut o examinare directă a persoanei vătămate B., asa cum prevede legea.

În continuare, petenta a arătat că din Fișa de constatare preliminară întocmită de către dr. C., la data de 20.05.2023 nu rezultă că, acesta din urmă, s-a deplasat la Spitalul de Urgentă "Mavromati Botoșani situat în str. x, Botoșani, în vederea examinării personale a persoanei vătămate B., existând dubii cu privire la întocmirea Fișei de constatare preliminară.

Raportat la situația expusă, petenta a formulat o cerere în faza de cercetare penală prin care a solicitat efectuarea unei noi expertize medico-legale, cerere care i-a fost respinsă în mod nejustificat cu încălcarea dreptului la apărare.

La data de 18.04.2024, petenta a formulat o cerere de schimbare a încadrării juridice a faptei din tentativă de omor faptă prevăzută de art. 32 C. pen. raportat la art. 188 C. pen., pentru care este cercetată, în infracțiunea de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 193 alin. (2) C. pen.

Apoi, instanța de fond a dispus schimbarea încadrării juridice din tentativă de omor faptă prevăzută de art. 32 raportat la art. 188 C. pen., în infracțiunea de violență în familie sub forma vătămării corporale care a pus în primejdie viața victimei, prev. de art. 199 alin. (1) raportat la art. 194 alin. (1) lit. e) C. pen.

Petenta a mai învederat că la data de 31.01.2024 a solicitat instanței de fond efectuarea unei noi expertize medico-legale, având în vedere că în faza de cercetare penală a solicitat acest lucru, dar i-a fost respinsă cererea formulată în apărare.

Ulterior, împotriva sentinței penale nr. 192/22.11.2024, pronunțată în dosarul penal nr. x/2023 de Tribunalul Botoșani, au formulat apel, petenta și Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani.

La data de 12.02.2025, petenta a solicitat din nou efectuarea unei noi expertize medico-jegală, motivat de faptul că a solicitat această nouă expertiză atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată la fond, existând suspiciuni rezonabile că dr. C. ar fi primit mită 1000 euro de la fostul sot, B. pentru a scoate în evidență că s-a pus în primejdie viața persoanei vătămate. Acest lucru îl știe chiar de la fostul său soț, care i-a mărturisit acest lucru când a vizitat-o la penitenciar.

La data de 12.02.2025, Curtea de Apel Suceava, în mod nejustificat, cu încălcarea dreptului la apărare și pentru a-1 favoriza pe dr. C., pentru a-1 favoriza pe procurorul D., care a anchetat dosarul penal nr. x/2023 și care a respins proba privind efectuarea unei noi expertize medico-legale, precum și pe judecătorul E. de la Tribunalul Botoșani, i-a fost respinsă solicitarea de administrarea unei probe cu o nouă expertiză medico-legală.

Petenta a mai arătat că a adus la cunoștința judecătorului E. lonuț de la Tribunalul Botoșani, precum și completului de judecată de la Curtea de Apel Suceava, la termenul din data de 12.02.2025, că fostul său soț i-a mărturisit că a dat șpagă 1000 Euro, dr. C., pentru a scoate în evidență că s-a pus în primejdie viața persoanei, respectiv viața fostului său soț, B..

În acest sens petenta susține că este evident că nu s-a dorit aflarea adevărului nici de către procurorul D., care a anchetat dosarul penal nr. x/2023, nici de către judecătorul E. și nici de către completul de la Curtea de Apel Suceava, care i-a respins proba solicitată în apărare, probă care duce la schimbarea încadrării juridice a faptei.

Urmare respingerii probei solicitate în apărare, petenta a fost nevoită să apeleze la un alt medic legist, care a efectuat o expertiză extrajudiciară pe care a depus-o la data de 17 februarie, pentru ca instanța de apel să o aibă în vedere la pronunțarea cererii de schimbare a încadrării juridice a faptei solicitată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani.

S-a menționat Raportul de expertiză a fost efectuat de F., medic primar, mașter în biofizică, mașter în științe penale și criminalistică, studii postuniversitare în management spitalicesc, doctor în medicină, cadru didactic universitar la Facultatea de Medicină și Farmacie Oradea, Departamentul preclinic, titularul disciplinelor de Medicină legală și Bioetică-cursuri licență la Facultatea de științe Juridice și Administrative a Universității G., expert tehnic judiciar autorizat cu autorizația M.J. nr. 23/18.05.2010 seria x, Ia solicitarea dl avocat H., de a analiza actele primite și de a formula un raport de expertiză.

Totodată, a susținut că la data de 18.02.2025, Curtea de Apel Suceava a dispus, fără probe și fără să țină cont de această expertiză extrajudiciară, schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de violență în familie, prev. de art. 199 C. pen. raportată la art. 194 alin. (1) lit. e) C. pen., în infracțiunea de violență în familie, prev. de art. 199 alin. (1) C. pen., raportată la prev. art. 32 alin. (1) C. pen. raportat Ia prev. art. 188 alin. (1) și (2) C. pen.

Verificând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că, pe rolul Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori a fost înregistrat dosarul nr. x/2023, având ca obiect apelul formulat, printre alții, de inculpata A. împotriva sentinței penale nr. 192/22.11.2024, pronunțată în dosarul penal nr. x/2023 de Tribunalul Botoșani.

În informațiile solicitate potrivit art. 73 C. proc. pen. și comunicate de către Curtea de Apel Suceava se prezintă etapele pe care le-a parcurs dosarul a cărui strămutare se solicită, apreciindu-se că motivele prezentate de către petentă nu pot da naștere unor suspiciuni cu privire la imparțialitatea instanței învestită cu soluționarea căii de atac a apelului. Cât privește legalitatea și temeinicia probelor administrate în faza de urmărire penală, s-a apreciat că acestea pot fi analizate doar într-un cadru procesual, cum este și calea de atac a apelului pe care petenta a exercitat-o.

Analizând cererea formulată de petenta A., în temeiul art. 74 raportat la art. 71 din C. proc. pen. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală constată că este nefondată pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 71 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție strămută judecarea unei cauze de la curtea de apel competentă la o altă curte de apel, atunci când există o suspiciune rezonabilă că imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată datorită împrejurărilor cauzei, calității părților ori atunci când există pericol de tulburare a ordinii publice.

Strămutarea constituie un remediu excepțional pentru situații în care deplina imparțialitate - îndeosebi în componenta sa obiectivă, respectiv aparența de imparțialitate în ochii unui observator obiectiv și rezonabil, iar nu insinuant și tendențios - a instanței, în întregul său, nu poate fi asigurată.

Referindu-se la conceptul de imparțialitate, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că aceasta se definește prin "absența prejudecăților sau a părerilor preconcepute". În acest context, s-a decis că imparțialitatea trebuie apreciată atât din punct de vedere subiectiv, luându-se în considerare convingerile sau interesele personale ale unui anume judecător într-un anume caz, cât și potrivit unui test obiectiv, care stabilește dacă judecătorul a oferit garanții suficiente pentru a exclude vreo îndoială motivată din acest punct de vedere (Cazul Piersack contra Belgiei).

Demersul obiectiv a fost explicat de CEDO în sensul că ceea ce trebuie asigurat este încrederea pe care, într-o societate democratică, instanțele trebuie să o inspire publicului (Fey contra Austria). În aplicarea acestui test, opinia părții în cauză cu privire la imparțialitatea instanței este importantă, dar nu decisivă. Imparțialitatea obiectivă constă "în a pune problema dacă, independent de conduita personală a judecătorului, anumite fapte verificabile justifică suspectarea imparțialității acestuia din urmă." (Cazul Hauschildt contra Danemarcei).

Examinând în aceste coordonate împrejurările invocate în speță drept temeiuri ale cererii de strămutare, Înalta Curte constată că afirmațiile petentei A., pe de o parte, nu sunt susținute de elemente obiective care să genereze suspiciuni temeinice asupra imparțialității judecătorilor din cadrul curții de apel, în condițiile în care petenta critică modul de desfășurare a judecății în primă instanță, aspect ce poate face obiectul unei căi de atac împotriva hotărârii apreciate ca fiind netemeinică și nelegală, ceea ce petenta a și făcut, uzând de calea de atac a apelului, iar pe de altă parte, acestea se referă la activitatea unei instituții, în concret medicul care a efectuat expertiza în cauza în care este judecată, aspect ce nu poate fi evaluat prin prisma unei cereri de strămutare. Imparțialitatea judecătorilor nu poate fi pusă la îndoială decât în măsura în care este învederată o anumită suspiciune de natură să creeze o îndoială pentru orice observator obiectiv. Prin urmare, vizează o lezare a obiectivității sau imparțialității judecătorilor unei instanțe care prezintă o existență de natură concretă la momentul formulării cererii de strămutare, iar nu o eventualitate.

Suspiciunea rezonabilă implică existența anumitor date sau informații privitoare la împrejurările cauzei sau la calitatea părților, de natură a convinge un observator obiectiv și neutru că imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată. Simpla părere sau supoziție, chiar dacă este susținută de bună-credință, nu poate fi confundată cu suspiciunea rezonabilă, fiind imperativ ca aceasta să se bazeze pe fapte sau împrejurări care să permită conturarea unui grad de probabilitate cuantificabil, acela de a convinge un observator obiectiv și neutru că imparțialitatea judecătorului este lezată.

Admiterea ori respingerea unor probe, este atributul exclusiv al completului de judecată, care poate aprecia concludența și utilitatea probelor, în raport de materialul probator administrat, neputând constitui temei pentru strămutarea cauzei, de aceea susținerile petentei A., sunt simple suspiciuni care nu sunt de natură a conduce la concluzia că dosarul a cărui strămutare se solicită nu va fi soluționat în mod obiectiv.

Argumentele invocate de către petenta A. constituie, în realitate, chestiuni ce au semnificația unor critici de nelegalitate a soluțiilor dispuse în plan procesual de către instanța de judecată, or, asemenea temeiuri nu pot fi examinate în procedura de soluționare a cererii de strămutare. Respingerea unora dintre cereri nu poate fi interpretată ca o dovadă de lipsă de imparțialitate a instanței, având în vedere că aceste măsuri sunt prevăzute de lege și sunt motivate în cuprinsul actelor procedurale prin care au fost dispuse, iar hotărârile pronunțate pot fi verificate în căile de atac prevăzute de lege.

Susținerile petentei A., care depășesc limitele în care poate fi analizată o cerere de strămutare, cum ar fi cele privind respingerea unei cereri de probatoriu ori a altor aspecte care țin de cercetarea judecătorească, nu pot fi analizate de completul de judecată învestit să soluționeze o cerere de strămutare, care nu are atribuțiile unei instanțe de control judiciar cu privire la legalitatea soluțiilor sau măsurilor adoptate în activitatea de judecată a completului, ci doar analizează dacă există indicii care să ducă la concluzia că există o suspiciune rezonabilă că imparțialitatea judecătorilor instanței pe rolul căreia se află cauza este afectată datorită împrejurărilor cauzei, calității părților ori atunci când există pericol de tulburare a ordinii publice.

Nemulțumirile petentei A. referitoare la modul de desfășurare a judecății nu generează, în mod automat, o suspiciune colectivă de parțialitate a întregii instanțe, fiind necesar a se corobora cu alte informații obiective, de natură a da naștere unor îndoieli rezonabile asupra imparțialității tuturor judecătorilor instanței pe rolul căreia se află cauza în prezent.

Ca atare, în lipsa unor elemente concrete, împrejurările invocate de petenta A. nu sunt susceptibile a da naștere, prin ele însele, la existența vreunei îndoieli asupra imparțialității și obiectivității judecătorilor investiți cu soluționarea cauzei sau la concluzia că, pe rolul Curții de Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, nu ar exista condiții pentru desfășurarea unui proces echitabil, astfel că nu există motive care să justifice admiterea cererii de stramutare.

Față de considerentele expuse anterior, în baza art. 74 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală va respinge, ca nefondată, cererea formulată de petenta A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2023 al Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Având în vedere soluția pronunțată în cauză, în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga petenta la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge, ca nefondată, cererea formulată de petenta A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2023 al Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă petenta la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 martie 2025.