ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 07 octombrie 2025

Deliberând asupra admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei nr. 837 din 15 iulie 2025 pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 116 din data de 10.07.2024 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr. x/2023, în baza art. 396 alin. (6) și art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. d) și art. 5 C. pen., cu referire la art. 155 alin. (1) C. pen. interpretat prin Deciziile Curții Constituționale nr. 297/2018 și nr. 358/2022, respectiv Decizia Î.C.C.J. 67/25.10.2022, s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului B., pentru săvârșirea infracțiunilor de "lovirea sau alte violențe" prev. de art. 193 alin. (2) C. pen. și "distrugere" prev. de art. 253 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 38 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 32 alin. (1) C. pen., raportat la art. 188 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 4 ani închisoare, în regim de detenție, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la infracțiunea de "omor". În baza art. 67 alin. (1) și (2) C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și h) C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară pe o durata de 2 ani a interzicerii exercitării dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, a dreptului de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat și a dreptului de a deține, purta și folosi orice categorie de arme, executarea pedepsei complementare urmând a începe, potrivit art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., după executarea pedepsei cu închisoarea stabilită prin prezenta. În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și h) C. pen., respectiv interzicerea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și a dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme, pedeapsă care potrivit art. 65 alin. (3) C. pen. și art. 54 C. pen., se execută din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală a fost executată sau considerată ca executată.

În baza art. 25 și art. 397 C. proc. pen., a fost admisă acțiunea civilă formulată în cauză și a fost obligat inculpatul A. să plătească suma de 80.000 RON părții civile C., reprezentând daune morale, din care inculpatul A. a achitat suma de 2000 RON.

În baza art. 25 și art. 397 C. proc. pen., a fost admisă acțiunea civilă formulată de Serviciul Județean de Ambulanță Botoșani și, în consecință, inculpatul B. a fost obligat la plata sumei de 365,80 RON, iar inculpatul A. la plata sumei de 693 RON către această parte civilă.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de la inculpatul A. a probelor biologice în vederea introducerii profilului genetic în baza de date a S.N.D.G.J și s-a adus la cunoștința acestui inculpat împrejurarea că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.

În baza art. 398 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A. să plătească statului suma de 900 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de acesta.

În esență, în fapt, s-a reținut că, în seara de 23.02.2018, în jurul orei 22:50, cei doi inculpați, care se aflau într-un autoturism împreună cu martorul D., pe un drum care face legătura între comunele Tudora și Corni, județul Botoșani, au tăiat calea autoturismului aparținând persoanei vătămate E.. Inculpatul B. a spart geamul portierei stânga spate a autoturismului, a tras-o de pe bancheta din spate pe persoana vătămată F., lovind-o cu bâta, apoi inculpatul A. a tras-o de pe aceeași banchetă și pe persoana vătămată C., lovind-o cu bâta în zona capului, aceasta căzând.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termen legal, inculpatul A. și partea civilă C., criticând-o pentru netemeinicie.

Prin decizia penală nr. 837 din data de 15 iulie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori în baza art. 415 alin. (1) C. proc. pen., s-a luat act că partea civilă apelantă C. și-a retras apelul declarat împotriva sentinței penale nr. 116 din 10.07.2024 a Tribunalul Botoșani. În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligată partea civilă apelantă C. să plătească statului suma de 150 de RON cu titlu de cheltuieli judiciare din apel.

În temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-a admis apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 116 din data de 10.07.2024 a Tribunalului Botoșani.

S-a desființat, în parte, sentința penală apelată, doar cu privire la latura civilă a cauzei și în rejudecare, s-a luat act că partea civilă C. nu mai are niciun fel de pretenții civile de la inculpatul apelant A., prejudiciul cauzat fiind achitat integral.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate care nu sunt contrare deciziei, iar în temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., celelalte cheltuieli judiciare din apel, au rămas în sarcina statului.

Decizia penală nr. 837 din data de 15 iulie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori a fost comunicată către inculpatul A. la data de 21.07.2025, inculpatului B. la data de 21.07.2025, către părțile civile Spitalul Clinic de Urgență Sf. Spiridon la data de 18.07.2025, Spitalul Județean de Urgență Marvromati la data de 21.07.2025, Serviciul de Ambulanță Județean Botoșani la data de 21.07.2025, F. la data de 21.07.2025 și E. la data de 21.07.2025.

Pentru inculpatul A. termenul s-a împlinit la data de 20.08.2025, în conformitate cu art. 269 alin. (2) și (4) din C. proc. pen.

Împotriva deciziei penale nr. 837 din data de 15 iulie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori a declarat recurs în casație inculpatul A. la data de 30.07.2025.

Cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. a fost comunicată către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava la data de 31.07.2025, Serviciul de Ambulanță Județean Botoșani la data de 04.08.2025, Spitalul Județean de Urgență Marvromati la data de 04.08.2025, E. la data de 04.08.2025, Spitalul Clinic de Urgență Sf. Spiridon la data de 04.08.2025 și F. la data de 04.08.2025.

În cauză, nu au fost depuse concluzii scrise.

Judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent desemnat în cauză, în vederea verificării admisibilității cererii, în procedura prevăzută de art. 440 din C. proc. pen., la data de 07.10.2025.

În cuprinsul cererii de recurs în casație formulată, inculpatul A. a invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., susținând că s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

A solicitat, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., admiterea recursului în casație, casarea hotărârii recurate și înlăturarea greșitei aplicări a legii, prin reținerea în favoarea inculpatului A. a circumstanței atenuante, prev. de art. 75 alin. (2) lit. a) C. pen., diminuarea pedepsei aplicate și aplicarea art. 91 C. pen., privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În fapt, prin sentința penală nr. 116/10.07.2024 pronunțată de Tribunalul Botoșani, a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare în regim de detenție pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la infracțiunea de omor și așa cum se arată în hotărâre la individualizarea judiciară a pedepsei, instanța de fond a avut în vedere limitele speciale de pedeapsă prevăzute de norma incriminatoare, precum și criteriile generale de individualizare prev. art. 74 C. pen.

Sub aspectul limitelor de pedeapsă, având în vedere că fapta a rămas în forma tentativei, instanța de fond a constatat că aceste limite, situate între 10 și 20 de ani, se reduc conform art. 32 C. pen. la jumătate, rezultând noi limite cuprinse între 3 și 10 ani, și întrucât a recunoscut în totalitate săvârșirea faptei, optând pentru procedura simplificată, s-au aplicat cauze de reducere a pedepsei prev. de art. 396 alin. (10) C. proc. pen., astfel că, limitele de pedeapsă, care i se puteau aplica, s-au situat între 3 ani și 4 luni și 6 ani și 8 luni închisoare.

Prima instanță nu a ținut seama de circumstanțele sale personale, respectiv de vârstă, că nu are antecedente penale, de atitudinea sa procesuală, de faptul că are familie, dar aceste aspecte nu au avut relevanță în aplicarea unei pedepse sub minimul de 3 ani și 4 luni. De asemenea, a reținut prima instanță că nu sunt incidente în cauză disp. art. 75 alin. (2) lit. a) C. pen., întrucât eforturile depuse de acesta pentru diminuarea consecințelor infracțiunii nu au fost dovedite în cauză și s-a aplicat așadar pedeapsa de 4 ani închisoare cu executare.

În apel, în fața Curții de Apel Suceava, a solicitat un termen pentru a achita în totalitate despăgubirile civile și de a beneficia astfel de disp. art. 75 alin. (2) lit. a) din C. pen., precum și de art. 75 alin. (1) lit. d) din C. pen. ce vizează acoperirea integrală a prejudiciului. Acordarea unui termen a fost încuviințată în acest sens, a plătit în totalitate despăgubirile civile, s-a împăcat cu persoana vătămată și aceasta ș i-a retras apelul.

A apreciat că în cauză trebuie aplicate dispozițiile art. 76 C. pen., anume că în cazul în care există circumstanțe atenuante limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită se reduc cu o treime, apreciind că această diminuare era obligatorie.

În aceste condiții, dacă s-ar fi făcut aplicarea corectă a legi, evident pedeapsa aplicată putea scădea mult sub limita de 3 ani și 4 luni și ulterior putea fi dispusă suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei. Așadar, pe de o parte, i s-au recunoscut circumstanțele personale, dar acestea nu au condus la diminuarea pedepsei și, pe de altă parte, deși a acoperit integral prejudiciul, nu i s-a aplicat circumstanța prev. art. 75 pct. 2 lit. a) din C. pen., pentru care era obligatorie diminuarea limitelor speciale ale infracțiunii cu încă o treime.

Instanța de apel însă, arătând că individualizarea pedepsei reprezintă una din cele mai importante și sensibile operațiuni juridice, aserțiune cu care este de acord, nu a înțeles însă, nici să ia în considerare actele în circumstanțiere care vizează circumstanțele personale sale și nici incidența prevederilor art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen., cu motivarea că plățile efectuate și împăcarea părților au avut loc abia în apel.

Dar legea nu distinge când ar trebui apreciată și aplicată în sprijinul inculpatului, această atitudine onestă de acoperire integrală a prejudiciului, care deși a fost stabilit într-un cuantum foarte mare a fost plătit.

A solicitat să se aibă în vedere la soluționarea prezentului recurs în casație, circumstanțele sale personale, faptul că are 28 de ani, o familie și o fetiță, este un om apreciat în societate, nu are antecedente penale și au trecut atâția ani de la săvârșirea infracțiunii.

De asemenea, cu privire la fapta în sine, a precizat că este de observat că încadrarea juridică este la limită, exagerată, fapta fiind evident săvârșită prin depășirea limitelor legitimei apărări, ci aceste persoane au venit în sat cu gândul să provoace bătaie. A menționat că regretă enorm faptele săvârșite și a solicitat să se aibă în vedere strădania sa pentru a repara consecințele acestor fapte, au trecut 7 ani de atunci și nu a mai produs nicio atingere vreunei norme de conviețuire socială, iar 4 ani în penitenciar ar avea consecințe dramatice asupra persoanei și asupra familiei sale.

Înalta Curte, verificând cerințele legale pentru admiterea în principiu a cererii de recurs în casație formulată, constată că acestea nu sunt îndeplinite în cauză, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte notează că potrivit dispozițiilor alin. (2) al art. 440 din C. proc. pen., care poartă titlul marginal "Admiterea în principiu", dacă cererea de recurs în casație nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispozițiile art. 434, art. 436 alin. (1) și (6), art. 437 și art. 438, instanța respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casație.

Procedând la verificarea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate prevăzute de lege, Înalta Curte constată că cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. a fost introdusă în termenul legal prevăzut de art. 435 din C. proc. pen. și îndeplinește și condiția de admisibilitate prevăzută de art. 434 din C. proc. pen., hotărârea recurată nefăcând parte din categoria celor care nu pot fi atacate cu recurs în casație.

Din examinarea cererii de recurs în casație rezultă și îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) și d) din C. proc. pen., în cuprinsul acestora fiind indicate numele inculpatului, hotărârea care se atacă, cererea fiind semnată de apărătorul ales al inculpatului, nefiind depusă delegația acestuia la dosarul cauzei.

Raportat la criteriile de exigență ale condiției supuse analizei și la sfera cazurilor de recurs în casație prevăzute de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., astfel cum au fost consacrate în practică și jurisprudență, se reține, prioritar, faptul că, în actualul cadru procesual, verificarea respectării dispozițiilor art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. (indicarea cazurilor de recurs în casație pe care se întemeiază cererea și motivarea acestora), raportat la art. 438 din C. proc. pen., care stabilește cazurile în care se poate face recurs în casație, presupune examinarea, din punct de vedere formal, a existenței motivării cererii de recurs în casație și a unei concordanțe aparente a acesteia cu unul dintre cazurile expres prevăzute de lege.

Totodată, se constată că, fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiile legalității și cel al respectării autorității de lucru judecat, recursul în casație vizează exclusiv legalitatea anumitor categorii de hotărâri definitive și numai pentru motive expres și limitativ prevăzute de lege.

Astfel, dispozițiile art. 433 din C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând, în acest sens, că ea urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Analiza de legalitate a instanței de recurs nu este, însă, una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor și reglementate ca atare, în mod expres și limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., instanța de recurs în casație examinând cauza numai în limitele motivelor de casare invocate în cererea de recurs în casație și care pot fi circumscrise cazului de casare invocat, potrivit art. 442 alin. (2) din C. proc. pen.

Ca atare, motivele de casare invocate trebuie să se raporteze la situația factuală și la elementele care au circumstanțiat activitatea infracțională, astfel cum au fost stabilite în mod definitiv, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză, prin hotărârea atacată, întrucât în această cale extraordinară de atac se analizează doar aspecte de drept, Înalta Curte de Casație și Justiție neputând proceda la reevaluarea materialului probator sau la reaprecierea situației de fapt.

În cauza de față, inculpatul A. a invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., care este incident dacă "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", respectiv în situația în care pedeapsa stabilită și aplicată este nelegală, excluzându-se, printre altele, criticile privind o reapreciere a încadrării juridice a faptelor pentru care un inculpat a fost condamnat, întrucât prin sintagma "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege" legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt reglementate de textul de lege în raport cu încadrarea juridică dată faptei și cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidență a fost stabilită prin hotărârile pronunțate în fond și/sau apel.

Procedând, în aceste coordonate de principiu, la verificarea respectării dispozițiilor art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., Înalta Curte constată că deși recurentul și-a întemeiat, în drept, cererea de recurs în casație pe dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., din modul în care a formulat motivele de recurs în casație rezultă că argumentele dezvoltate nu se circumscriu nici măcar formal cazului de recurs în casație invocat.

Se reține că motivele invocate în cererea de recurs în casație vizează practic reindividualizarea pedepsei cu referire la circumstanțele atenuante, circumstanțele persoanele, necesitatea realizării, în calea extraordinară de atac de față, a unei reindividualizări judiciare a pedepsei, în sensul diminuării pedepsei și aplicarea suspendării executrii pedepsei.

Ca atare, în raport de motivele cererii de recurs în casație coroborat cu prevederile art. 447 din C. proc. pen., potrivit cărora, pe calea recursului în casație, instanța verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate, cazul de casare prev. de art. 438 pct. 12 din C. proc. pen. a fost invocat pur formal, cererea inculpatului neavând aptitudinea de a declanșa controlul de legalitate al deciziei penale atacate, în limitele acestuia.

În jurisprudența constantă a instanței supreme s-a stabilit că pot fi încadrate în dispozițiile legale menționate erorile care se produc în legătură cu aplicarea pedepsei sau a măsurilor educative, prin stabilirea unei sancțiuni neprevăzute de lege, prin nerespectarea limitelor legale ori a tratamentului sancționator. În toate cazurile însă, legalitatea sancțiunilor a fost examinată prin raportare la încadrarea juridică dată faptei prin decizia definitivă, astfel cum a fost stabilită prin hotărârea recurată (relevante în acest sens sunt deciziile nr. 66, 230, 246, 249, 250, 267, 367 din 2014; nr. 27, 32, 75, 115, 124, 349, 404 din 2015; nr. 51, 63, 327, 522, 554 din 2016; nr. 23, 150 din 2017 ale I.C.C.J., secția penală, publicate, www.x.ro).

Starea de fapt reținută în cauză, materialul probator administrat, încadrarea juridică a faptelor, precum și reținerea sau nu a unei cauze de reducere a pedepsei ori a circumstanțelor atenuante/agravante, nu mai pot constitui motive de cenzură din partea instanței supreme în procedura recursului în casare, după cum nu se poate realiza o reindividualizare a pedepselor, având în vedere scopul recursului în casație reglementat ca și o cale extraordinară de atac de reformare numai sub aspect legal, de drept și nu faptic, excluzând rejudecarea pentru a treia oară a unei cauze în parametrii în care a avut loc judecata în fond și apel.

Această cale extraordinară de atac nu are ca finalitate remedierea oricăror pretinse nelegalități, ci exclusiv examinarea hotărârii atacate prin prisma celor cinci cazuri de nelegalitate prevăzute de art. 438 din C. proc. pen., respectiv, încălcarea competenței după materie sau după calitatea persoanei, fapta pentru care s-a dispus condamnarea nu este prevăzută de legea penală, dispunerea eronată a încetării procesului penal, constatarea greșită sau omisiunea de a constata grațierea și aplicarea pedepsei în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Față de aceste aspecte, se constată că motivele invocate nu se circumscriu cazului de casare invocat prev de art. 438 pct. 12 din C. proc. pen., întrucât vizează reindividualizarea pedepsei.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei nr. 837 din 15 iulie 2025 pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei nr. 837 din 15 iulie 2025 pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023.

Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 300 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 07 octombrie 2025.