ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 16 septembrie 2025

Deliberând asupra admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 143 din data de 28.07.2023 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosar nr. x/2018, în baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen.. raportat la art. 16 lit. f) C. proc. pen.., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului A. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 367 alin. (1) și (3) C. pen., de constituire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, de efectuare fără drept de operațiuni cu produse știind că acestea sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive și de art. 193 alin. (2) C. pen., de lovire și alte violențe, ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

În baza art. 257 alin. (1) și (4) C. pen., cu referire la art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 189 alin. (1) lit. c) teza I C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 15 (cincisprezece) ani pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj și tentativă de omor calificat.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de 5 ani.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea acelorași drepturi prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 210 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 6 (șase) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane (persoană vătămată B.).

În baza art. 67 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de 3 (trei) ani.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea acelorași drepturi prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 38 alin. (1) lit. a), art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 45 C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 15 ani închisoare sporită cu 1/3 din cuantumul celeilalte pedepse, respectiv pedeapsa rezultantă de 17 (șaptesprezece) ani închisoare și pedeapsa complementară rezultantă a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 5 (cinci) ani, precum și pedeapsa accesorie a interzicerii acelorași drepturi.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen.. raportat la art. 72 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsă durata reținerii, a arestării preventive și a arestului la domiciliu de la data de 06.12.2017 și până la data de 10 februarie 2023, inclusiv.

În temeiul art. 399 alin. (1) C. proc. pen.. cu referire la art. 202 și art. 211 C. proc. pen.., s-a menținut măsura controlului judiciar luată față de inculpatul A. până la data rămânerii definitive a sentinței, dar nu mai mult de 60 de zile.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul A. în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare și informarea acestuia că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.

Prin decizia penală nr. 241 din 06 martie 2025 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen.., s-au admis apelurile declarate de Ministerul Public-D.I.I.C.O.T.-Serviciul Teritorial Suceava și de inculpatul A., au fost înlăturate din sentință, relativ la inculpatul A., art. 38 alin. (1) lit. a), art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 45 C. pen.

În baza. art. 396 alin. (6) C. proc. pen.. raportat la art. 16 lit. f) C. proc. pen.., cu trimitere la art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen. și la art. 5 alin. (1) C. pen., s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (în loc de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011), de efectuare fără drept de operațiuni cu produse știind că acestea sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive, ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

În baza art. 257 alin. (1) și (4) C. pen., cu referire la art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 189 alin. (1) lit. c) teza I C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 12 (doisprezece) ani închisoare (în loc de 15 ani închisoare) pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj și tentativă de omor calificat.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de 2 (doi) ani (în loc de 5 ani).

În baza art. 210 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen., art. 76 alin. (1) C. pen., art. 5 alin. (1) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare (în loc de 6 ani închisoare) pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane (persoană vătămată B.).

În baza art. 67 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de 2 (doi) ani (în loc de 3 ani).

În baza art. 38 alin. (1) lit. a) art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 45 C. pen., s-au contopit pedepsele stabilite prin prezenta în sarcina inculpatului A., în pedeapsa cea mai grea, de 12 ani închisoare, sporită cu 1/3 din cuantumul celeilalte pedepse, respectiv 8 luni închisoare, acesta urmând să execute pedeapsa rezultantă de 12 (doisprezece) ani și 8 (opt) luni închisoare și pedeapsa complementară rezultantă a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 2 (doi) ani, precum și pedeapsa accesorie a interzicerii acelorași drepturi.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței care nu au fost contrare deciziei.

Decizia penală nr. 241 din 06 martie 2025 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori a fost comunicată Ministerul Public-D.I.I.C.O.T.-Serviciul Teritorial Suceava la data de 12 martie 2025; inculpatului A. la data de 13 martie 2025, la adresa de domiciliu, fiind restituită hotărârea cu mențiunea "absent", precum și celorlalte părți din dosar.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de apel (decizia penală nr. 241 din 06 martie 2025 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori) a formulat cerere de recurs în casație inculpatul A. la data 28 aprilie 2025 (data poștei, aflată pe ștampila plicului de la dosar recurs în casație).

Cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. a fost înregistrată la Curtea de Apel Suceava la 28 aprilie 2025 și a fost comunicată Ministerul Public-D.I.I.C.O.T.-Serviciul Teritorial Suceava la data de 27 mai 2025, precum și celorlalte părți din dosar.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală la 23 iunie 2025. Prin referatul întocmit în cauză, judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent, în vederea discutării admisibilității cererii de recurs în casație, în procedura prevăzută de art. 440 C. proc. pen.., la 16 septembrie 2025.

În motivarea recursului în casație a fost indicat temeiul de drept, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

În susținerea recursului, inculpatul a arătat că instanța de fond și instanța de apel au apreciat în mod greșit asupra încadrării juridice aplicabile uneia din infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, întrucât, pentru infracțiunea de ultraj, prev. de art. 257 alin. (1) și (4) C. pen., cu referire la art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 189 alin. (1) lit. c) teza I C. pen., având în vedere ansamblul probelor administrate în cauză, încadrarea juridică corectă a faptei este aceea de tentativă la infracțiunea de omor prevăzută de art. 188 alin. (1) C. pen.

Un alt motiv de nelegalitate, în opinia recurentului, îl reprezintă încălcarea, de către organele de urmărire penală, a art. 90 lit. a) C. proc. pen.., întrucât în cauză nu au fost făcute demersuri pentru a i se asigura asistența juridică din oficiu în perioada 01.2018 -21.02.2018.

În ceea ce privește infracțiunea de ultraj, s-a considerat că instanța de fond și curtea de apel au reținut în mod greșit că percheziția efectuată la locuința inculpatului, în baza mandatului de percheziție domiciliară nr. 115/29.11.2017 emis de Tribunalul Suceava de către echipa compusă din lucrători din cadrul BCCO Suceava și ai Serviciului pentru Acțiuni Speciale, din data de 05.12.2017, a avut loc începând cu ora 06:00, în acest sens fiind depuse la dosarul cauzei două planșe foto care surprind imaginile captate de camerele de supraveghere instalate de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de investigare a infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism - ST Suceava în cursul urmăririi penale și care îi arată cu claritate pe membrii echipei de percheziție ajungând la locuința inculpatului la ora 5:10:27 și intrând în curtea acestuia la ora la ora 5:10:46, și evident, ulterior în locuință.

În ceea ce privește săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane, loviri sau alte violențe privind persoana vătămată B., recurentul a susținut că instanța de fond și instanța de apel au reținut vinovăția sa, printre altele, și în baza declarațiilor date de persoana vătămată B. în faza de urmărire penală, care, audiat fiind în cursul cercetării judecătorești la termenul din data de 15.04.2021, a dat o declarație incoerentă și care a fost consemnată inexact de către instanță.

În ceea ce privește infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) și (3) C. pen., specializat în săvârșirea de infracțiuni de efectuarea, fără drept, de operațiuni cu produse știind că acestea sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive, prev. de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, cu modificările și completările ulterioare, recurentul a arătat că instanța a reținut ca fiind relevante declarația dată de martorul C., în cursul urmăririi penale, întrucât acest martor nu a fost audiat în cursul cercetării judecătorești, iar ceilalți martori care, audiați în cursul urmăririi penale nu au mai fost audiați de către instanța de fond, care au arătat că a cumpărat substanțe cu efect psihoactiv de la inculpatul D. atât înainte, cât și după eliberarea acestuia din arest preventiv și că inculpatul D. a fost cel care le-a propus martorilor E. și F. să vândă substanțe interzise pentru inculpatul A.. Raportat la această declarație reiese că inculpatul D. este coordonatorul pretinsei activități de comercializare a substanțelor interzise, sens în care necesitatea audierii acestuia apare ca fiind necesară.

În ceea ce privește infracțiunea de efectuare, fără drept, de operațiuni cu produse știind că acestea sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive, prev. de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, cu modificările și completările ulterioare, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., s-a solicitat a se observa că prin rechizitoriul nr. x/2017 emis la data de 29.03.2018 de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de investigare a infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism - Serviciul Teritorial Suceava, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru fapte presupus a fi săvârșite după data de 13.08.2016, apreciind că soluția corectă ar fi aceea de achitare în baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

În ceea ce privește infracțiunea de ultraj, prev. de art. 257 alin. (1) și (4) C. pen., cu referire la art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 189 alin. (1) lit. c) teza I C. pen., s-a considerat că din ansamblul probator instanța de fond și instanța de apel trebuiau să elimine actele de urmărire penală efectuate în perioada în perioada 01.2018 - 21.02.2018, întrucât acestea au fost efectuate cu încălcarea, de către organele de urmărire penală a art. 90 lit. a) C. proc. pen.., pentru că în cauză nu au fost făcute demersuri pentru a i se asigura inculpatului asistența juridică din oficiu în perioada 01.2018 - 21.02.2018, aspect care cade sub incidența art. 281 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.. raportat la alin. (4) al aceluiași text de lege.

De asemenea, recurentul a mai susținut că Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de investigare a infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism - Serviciul Teritorial Suceava nu avea competenta materială de a cerceta penal și a efectua urmărirea penală asupra infracțiunii de ultraj prev.de art. 257 alin. (1) și (4) C. pen. cu referire la art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 189 alin. (1) lit. c) teză I C. pen.

Totodată, recurentul a susținut că instanțele de fond și de apel nu au reținut adevărata situație de fapt și anume că, la data de 05.12.2017, percheziția efectuată de DIICOT Suceava, BCCO Suceava și SAS Suceava a fost nelegală și abuzivă că nu s-a respectat art. 27 alin. (1) și (4) din Constituția României și art. 159 alin. (3) C. proc. pen.

În continuare, recurentul a mai arătat că instanța de fond și instanța de apel nu au avut în vedere că martorul G. a făcut acte și expertize nelegale în calitate de martor în timpul judecății și a acceptat aceste abuzuri tacit pentru a ascunde faptul că percheziția a început nelegal la ora 5 în timpul nopții. De asemenea, instanța de fond a reținut la fila x, ultimul paragraf, că inculpatul este o persoană violentă, răzbunătoare și a decis pedeapsa maximă, cea a detențiunii pe viață și nu a luat în considerare, la fel ca și instanța de apel, toate caracterizările depuse în circumstanțiere prin avocat de-a lungul timpului care se află la dosarul de instanță (Tribunal Botoșani).

În final, recurentul a precizat că nu este de acord cu toată procedura penală și civilă de la începutul dosarului și până la finalizarea acestuia, susținând că a fost condamnat nelegal prin decizia nr. 241 a Curții de apel Suceava și a solicitat Înaltei Curți de Casație și Justiție un examen pentru verificarea tuturor procedurilor și probelor din punct de vedere legal și temeinic, deoarece nu a avut un proces echitabil și i-a fost încălcat dreptul la apărare.

Verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii de recurs în casație, în conformitate cu art. 440 C. proc. pen.., Înalta Curte reține următoarele:

Recursul în casație este o cale extraordinară de atac, de anulare, care poate fi exercitată împotriva deciziilor penale definitive pronunțate de curțile de apel și de Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanțe de apel, pentru cazurile strict și limitativ prevăzute de lege.

Pentru a se asigura un just echilibru între respectarea principiului legalității, pe de o parte și respectarea autorității de lucru judecat a hotărârii definitive și a principiului securității raporturilor juridice, pe de altă parte, legiuitorul a limitat sfera hotărârilor judecătorești ce pot fi atacate cu recurs în casație și a stabilit anumite condiții pentru exercitarea căii extraordinare de atac referitoare la termenul în care poate fi declarată, la calitatea procesuală activă și la cazurile de casare.

În conformitate cu prevederile art. 440 alin. (1), (2) și (4) C. proc. pen..:

(1) Admisibilitatea cererii de recurs în casație se examinează în camera de consiliu de un complet format din un judecător, după depunerea raportului magistratului-asistent și atunci când procedura de comunicare este legal îndeplinită, fără citarea părților și fără participarea procurorului.

(2) Dacă cererea de recurs în casație nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat art. 434, art. 436 alin. (1) și (6), art. 437 și art. 438 C. proc. pen.., instanța respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casație.

(4) În cazul în care instanța constată că cererea îndeplinește condițiile prevăzute la art. 434-438 C. proc. pen.., dispune prin încheiere admiterea în principiu a cererii de recurs în casație și trimite cauza în vederea judecării recursului în casație.

Din examinarea dispozițiilor legale anterior enunțate rezultă că recursul în casație este supus unei verificări prealabile judecării în fond a acestuia, privind admisibilitatea în principiu a cererii. În această etapă procesuală, se examinează condițiile de admitere în principiu a recursului în casație, care rezultă din art. 434, art. 435, art. 436, art. 437 și art. 438 C. proc. pen.. Astfel, se verifică dacă hotărârea atacată este susceptibilă de recurs în casație, dacă cererea de recurs în casație a fost formulată în termenul prevăzut de lege și de o persoană care are calitate procesuală activă, dacă cererea este motivată sau are conținutul prevăzut de lege, dacă sunt invocate și motivate cazurile de casare prevăzute de art. 438 C. proc. pen.. și dacă procurorul sau partea a mai formulat anterior vreo cerere de recurs în casație.

Înalta Curte reține că invocarea formală a unui caz de casare prevăzut de lege, deși necesară, nu este suficientă pentru declararea ca admisibilă a cererii de recurs în casație. În etapa admisibilității în principiu se verifică și aparenta corespondență între motivele susținute și cazurile de casare în care acestea au fost încadrate.

Fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac ce trebuie să asigure echilibrul între principiul legalității și principiul respectării autorității de lucru judecat, recursul în casație vizează numai legalitatea anumitor hotărâri definitive indicate de lege și numai anumite motive expres și limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casație să se poată invoca și, corespunzător, Înalta Curte de Casație și Justiție să poată analiza alte critici decât cele pe care legiuitorul le-a considerat importante pentru concordanța deciziei definitive cu regulile de drept aplicabile.

În ceea ce privește cerințele de formă, se constată că cererea de recurs în casație cuprinde numele și prenumele părții care exercită calea de atac (inculpatul A.), domiciliul părții, hotărârea care se atacă (decizia penală nr. 241 din 06 martie 2025 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori), semnătura inculpatului.

În raport de data și locul comunicării deciziei din apel (domiciliul inculpatului), se constată că cererea de recurs în casație este formulată în termenul prevăzut de art. 435 C. proc. pen.

În motivarea recursului în casație a fost indicat temeiul de drept, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

Deși în cauză sunt îndeplinite condițiile de formă ale unui recurs în casație, nu există corespondență între cazul de recurs în casație invocat și motivele de fapt susținute de recurent în dezvoltarea criticilor sale, ceea ce face ca solicitările recurentului să depășească competența instanței care soluționează un recurs în casație.

Recurentul a criticat decizia instanței de apel, susținând că încadrarea juridică dată uneia dintre faptele pentru care a fost condamnat nu este corectă, a susținut că i-a fost încălcat dreptul la apărare, întrucât nu i s-a acordat asistența juridică obligatorie de către organele de urmărire penală și a făcut referiri la probe și la situația de fapt, apreciind că soluția de condamnare este nelegală. De asemenea, recurentul a mai susținut că Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de investigare a infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism - Serviciul Teritorial Suceava nu avea competența materială de a efectua urmărirea penală asupra infracțiunii de ultraj.

Cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.. este de strictă interpretare și vizează doar stabilirea pedepsei în limitele prevăzute de lege în raport cu încadrarea juridică dată faptei, textul nepermițând cenzurarea oricărui alt aspect de nelegalitate care, în final, ar putea produce consecințe asupra cuantumului pedepsei. Motivele recurentului inculpat A. nu se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.., care a fost invocat doar formal. Totodată, se constată că aceste motive nu pot fi circumscrise niciunui alt caz de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

Astfel, încadrarea juridică a faptei invocată de către recurent în cererea de recurs în casație excedează cazului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.. Motivele invocate reprezintă chestiuni ce intră în puterea lucrului judecat (în acest sens este și jurisprudența instanței supreme, decizia penală nr. 210/RC/06.06.2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală). De asemenea, starea de fapt reținută cu titlu definitiv și concordanța acesteia cu probele administrate nu pot constitui motive de cenzură din partea instanței supreme în procedura căii extraordinare de atac a recursului în casare.

Referitor la criticile privind competența organului de urmărire penală, se constată că, potrivit art. 438 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen.. hotărârile sunt supuse casării în cazul în care "în cursul judecății nu au fost respectate dispozițiile privind competența după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanță inferioară celei legal competente". Motivele invocate de recurentul inculpat (care nu au fost subsumate cazului de casare prevăzut de art. 438 pct. 1 C. proc. pen..) nu se circumscriu prevederilor mai sus evocate, acesta făcând referiri la competența parchetului, și nu la instanța de judecată cum prevede textul de lege. De asemenea, nici motivele care vizează modul de administrare a probelor în cursul urmăririi penale nu pot fi invocate într-o cale de atac extraordinară, cum este recursul în casație.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 440 alin. (2) C. proc. pen.., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 241 din data de 06 martie 2025, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2018.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 241 din data de 06 martie 2025, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2018.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 septembrie 2025.