ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 08 octombrie 2025

Deliberând asupra admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație formulate de recurentul inculpat A., constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 38 din data de 11.03.2025 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosar nr. x/2023, în baza art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen.., a fost condamnat inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, prev. de art. 32 raportat la 188 alin. (1), (2) și art. 189 alin. (1) lit. e) C. pen., la pedeapsa de 7 (șapte) ani și 6 (șase) luni închisoare.

În temeiul 67 alin. (2), art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. s-a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de 2 ani, executorie conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, executorie din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată, conform art. 65 alin. (3) C. pen.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen., s-a constatat că fapta din prezenta cauză este concurentă cu fapta de amenințare prev. de art. 206 alin. (1) C. pen., pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa amenzii penale de 2000 RON, prin sentința penală nr. 251 din 13 noiembrie 2017 a Judecătoriei Dorohoi, definitivă prin decizia penală nr. 489/09.05.2018 a Curții de Apel Suceava.

În temeiul art. 38 alin. (1) lit. a), art. 39 alin. (1) lit. d) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa închisorii de 7 ani și 6 luni la care s-a adăugat pedeapsa amenzii penale în cuantum de 2000 RON.

S-a constatat că amendă penală în cuantum de 2000 RON a fost achitată integral la data de 18.04.2019.

În temeiul art. 45 alin. (1) C. pen., s-a dispus executarea pedepsei complementare a interzicerii pe timp de 2 (doi) ani a drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., conform art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.

În temeiul art. 45 alin. (1) C. pen., s-a dispus executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) a), b) C. pen., conform art. 65 alin. (3) C. pen.

S-a constatat că în cauză nu s-au dispus măsuri preventive față de inculpat.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus ca, după rămânerea definitivă a hotărârii, să se procedeze la prelevarea de probe biologice de la inculpat, în vederea introducerii profilurilor genetice în sistemul Național de Date Genetice judiciare.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. d) C. proc. pen.. și art. 112 alin. (5) C. pen. raportat la art. 112 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială prin echivalent a sumei de 100 de RON de la inculpat.

În baza art. 397 alin. (1) raportat la art. 25 alin. (1) C. proc. pen.. și art. 1357 și art. 1381 C. civ., a fost admisă, în parte, acțiunea civilă formulată de persoana vătămată B. și a fost obligat inculpatul A. să plătească acesteia suma de 20.000 (douăzeci de mii) de RON cu titlu de daune morale.

În baza art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1) C. proc. pen.. și art. 1357 C. civ., a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Județean de Urgență Mavromati Botoșani și a fost obligat inculpatul la plata către aceasta a sumei totale de 1664,70 RON, cu titlu de daune materiale precum și la plata dobânzii legale penalizatoare aferente începând cu data de efectuării cheltuielilor și până la achitarea integrală a debitului.

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen.., a fost obligat inculpatul să achite statului cheltuieli judiciare în sumă de 2400 de RON, din care suma de 899,88 de RON reprezintă cheltuielile judiciare din timpul urmăririi penale, diferența reprezentând cheltuieli judiciare avansate în cursul camerei preliminare și al judecății.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 778 din 27 iunie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.., a fost respins apelul declarat de către inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 38 din 11.03.2025 a Tribunalului Botoșani, ca nefondat.

În temeiul art. 275 alin. (2) Cod C. proc. pen.., a fost obligat apelantul inculpat să plătească statului suma de 350 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare din apel.

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de recurs în casație inculpatul A., la data de 21.07.2025.

În cuprinsul cererii de recurs în casație recurentul inculpat a indicat cazul de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 2 C. proc. pen.., iar prin motivele prezentate, recurentul inculpat a susținut, în esență, că hotărârea atacată este nelegală, netemeinică, contradictorie și pronunțată din ură personală, expunând situația de fapt grefată pe relațiile tensionate pe care le avea (pe plan local) cu partea civilă, precum și cu alte persoane.

A criticat încadrarea juridică și împrejurarea că în cursul procesului penal i-au fost respinse toate cererile de probe, iar în ceea ce privește acuzația, recurentul a susținut că a acționat în legitimă apărare în contextul în care parte civilă a pătruns cu oile pe terenul său și a asmuțit cânii împotriva sa.

A solicitat admitere recursului în casație și trimiterea cauzei spre rejudecare sau pronunțarea unei soluții de achitare, întrucât fapta de tentativă la omor calificat nu a existat, neavând intenția de a ucide, ci s-a aflat în legitimă apărare/în stare de provocare.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 04.09.2025, sub numărul x/2023.

La data înregistrării dosarului, în conformitate cu prevederile art. 439 alin. (2) C. proc. pen.., s-a constatat îndeplinită procedura de comunicare a cererii de recurs în casație cu Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, precum și cu intimatele părți civile.

Verificând exclusiv condițiile de admisibilitate, în conformitate cu dispozițiile art. 440 C. proc. pen.., Înalta Curte constată că cererea de recurs în casație formulată de recurentul A. nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 434-art. 438 C. proc. pen.., pentru următoarele considerente:

Recursul în casație constituie o cale extraordinară de atac, de anulare, ce poate fi exercitată împotriva deciziilor penale definitive pronunțate de curțile de apel și de Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanțe de apel, pentru cazurile strict și limitativ prevăzute de lege.

Pentru a se asigura un just echilibru între principiul legalității, pe de o parte, și respectarea autorității de lucru judecat a hotărârilor definitive și a principiului securității raporturilor juridice, pe de altă parte, legiuitorul a limitat sfera hotărârilor judecătorești ce pot fi atacate cu recurs în casație și a stabilit anumite condiții pentru exercitarea acestei căi extraordinare de atac referitoare la termenul în care poate fi declarată, calitatea procesuală activă, conținutul cererii și cazurile de casare.

Cu alte cuvinte, pentru a fi admisibilă în principiu, cererea de recurs în casație trebuie să îndeplinească cumulativ cerințele privind natura hotărârii atacate, termenul de declarare a căii extraordinare de atac, calitatea părții care o exercită, precum și condițiile legate de formă și fond. Această concluzie rezultă și din dispozițiile art. 440 alin. (2) C. proc. pen.., potrivit cărora cererea de recurs în casație va fi respinsă, prin încheiere definitivă, dacă nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispozițiile art. 434, art. 436 alin. (1) și (6), art. 437 și art. 438 din același cod.

Examinând cererea de recurs în casație formulată de recurentul inculpat A. sub aspectul îndeplinirii condițiilor de admisibilitate, Înalta Curte constată că, în conformitate cu art. 434 C. proc. pen.., a fost atacată cu recurs în casație decizia nr. 778 din 27 iunie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, ca instanță de apel.

Deopotrivă, se constată că recursul în casație a fost promovat, în termen legal, având în vedere că hotărârea pronunțată de instanța de apel nu i-a fost comunicată inculpatului la locul de deținere, ci numai la domiciliul procesual ales (cabinetul avocatului), în data de 04.07.2025, iar ultimul domiciliu indicat în fața instanței de apel este cel al locuinței sale.

Se mai notează că A. având calitatea de inculpat în cursul procesului în fond și apel, se numără printre titularii acestei căi extraordinare de atac, enumerați în cuprinsul art. 436 alin. (1) C. proc. pen.. Totodată, este îndeplinită și condiția prevăzută de art. 436 alin. (6) C. proc. pen.., având în vedere că inculpatul a declarat apel în cauză, care i-a fost respins, ca nefondat.

De asemenea, cererea de recurs în casație întrunește condițiile de formă prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) și d) C. proc. pen.., întrucât cuprinde numele și prenumele recurentului C., hotărârea care se atacă, iar cererea poartă semnătura acestuia.

Analizând, în continuare, cererea de recurs în casație, în ceea ce privește condiția cumulativă prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., se constată că recurentul inculpat a invocat cazul de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 2 C. proc. pen.., care însă nu este în vigoare, acesta fiind abrogat prin Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale.

Cât privește motivele prezentate în susținerea cererii de recurs în casație, recurentul A. tinde prin acestea la reținerea unei alte situații de fapt decât cea stabilită de instanța de apel, invocând atât legitima apărare, cât și provocarea, situație care nici măcar în aparență nu se circumscrie vreunui caz de casare dintre cele prevăzute expres și limitativ de art. 438 alin. (1) C. proc. pen.. și, prin urmare, nu pot fi analizate de instanța de recurs în casație.

Deși recurentul a solicitat pronunțarea unei soluții de achitare, Înalta Curte subliniază că finalitatea recursului în casație nu este aceea de a supune cauza penală unei noi judecăți, în vederea remedierii eventualei greșite aprecieri a faptei sau inexactei stabiliri a împrejurărilor în care a fost comisă, ci de a repara un aspect de nelegalitate constând în condamnarea inculpatului pentru fapte care nu întrunesc elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare, verificare ce se raportează exclusiv la situația de fapt stabilită, cu titlu definitiv, de instanța de apel.

Mai mult, invocarea unor cazuri de casare abrogate nu echivalează cu respectarea cerinței prev. de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., iar argumentele prezentate de recurentul inculpat trebuie să aibă aptitudinea, cel puțin la nivel teoretic, de a pune în discuție verificarea pe fond a căii de atac extraordinare formulate (în limitele și cadrul de aplicare a unui caz de recurs în casație dintre cele prev. de art. 438 alin. (1) pct. 1, pct. 7, pct. 8, pct. 11 sau pct. 12 C. proc. pen..), situație ce nu se regăsește în cauza de față, din moment ce recurentul mai critică încadrarea juridică dată faptei, enunță aspecte care antamează latura subiectivă a infracțiunii pentru care a fost condamnat și susține insuficiența probelor administrate în cauză.

Pentru considerentele expuse, nefiind întrunite cumulativ condițiile prevăzute de lege, în baza art. 440 alin. (2) C. proc. pen.., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 778 din data de 27 iunie 2025 pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va fi obligat recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 778 din data de 27 iunie 2025 pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 08 octombrie 2025.