ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 05 decembrie 2024

Asupra cauzei de față;

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Prin sentința penală nr. 41 din data de 12.03.2024, în baza art. 396 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., Tribunalul Botoșani l-a condamnat pe inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, prev. de art. 32 din C. pen. raportat la art. 188 alin. (1), art. 189 alin. (1) lit. f) din C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (1) din C. pen., la pedeapsa de 12 ani închisoare.

În temeiul 67 alin. (2) din C. pen., art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) și o) din C. pen. i s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a comunica cu persoanele vătămate B. și D. ori de se apropia de acestea și locuința lor din sat și comuna Vorniceni, str. x, jud. Botoșani la o distanță mai mică de 150 de metri, pe o durată de 3 (trei) ani, ce se va executa conform art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen. i s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) și o) din C. pen., respectiv, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a comunica cu persoanele vătămate B. și D. ori de se apropia de acestea și locuința lor din sat și comuna Vorniceni, str. x, jud. Botoșani la o distanță mai mică de 150 de metri, ce se execută din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată, conform art. 65 alin. (3) din C. pen.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. a) din C. proc. pen. și art. 72 alin. (1) din C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și durata arestării preventive din prezenta cauză de la data de 15.04.2023 la zi.

În temeiul art. 399 alin. (1) din C. proc. pen. s-a menținut măsura arestului preventiv luată față de inculpatul A. prin încheierea nr. 13/16.04.2023, pronunțată în dosarul nr. x/2023 a judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului Botoșani.

Executorie conform disp. art. 399 alin. (4) din C. proc. pen. în privința menținerii măsurii arestului preventiv.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus ca, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, să se procedeze la prelevarea de probe biologice de la inculpat, în vederea introducerii profilurilor genetice în sistemul Național de Date Genetice judiciare.

În baza art. 404 alin. (6) din C. proc. pen. s-a dispus înștiințarea persoanei vătămate B. cu privire la eliberarea în orice mod sau evadarea condamnatului, conform cererii acesteia.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. d) din C. proc. pen. și art. 112 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-a dispus confiscarea specială a lamei de cuțit cu lungimea de 13 cm, cu inscripția "MASTERGRIP 27616", identificată pe covorul din bucătăria imobilului persoanei vătămate aflată în colet nr. 2 la Registrul mijloacelor materiale de probă al instanței.

În temeiul art. 255 din C. proc. pen. s-a dispus restituirea bunurilor aflate în coletele nr. 3, 4, 5, 6 la Registrul mijloacelor materiale de probă al instanței cu referire la dosar nr. x/2023 către persoana vătămată C. cu obligația să le păstreze până la pronunțarea unei soluții definitive în procesul penal.

În baza art. 397 alin. (1) din C. proc. pen. raportat la art. 25 alin. (1) din C. proc. pen. și art. 1357 și 1381 C. civ., s-a admis acțiunea civilă formulată de către părțile civile B. și D. și a fost obligat inculpatul A. să plătească acestora suma de câte 50.000 (cincizeci de mii) RON pentru fiecare, cu titlu de daune morale.

În baza art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1) din C. proc. pen. și art. 1357 C. civ., s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Județean de Urgență Mavromati Botoșani și a fost obligat inculpatul la plata către aceasta a sumei totale de 6459,7 RON cu titlu de daune materiale, precum și la plata dobânzii legale penalizatoare aferente începând cu data efectuării cheltuielilor și până la achitarea integrală a debitului.

În baza art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1) din C. proc. pen. și art. 1357 C. civ., s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Serviciul Județean de Ambulanță Botoșani și a fost obligat inculpatul la plata sumei totale de 465 RON cu titlu de daune materiale.

În baza art. 276 alin. (1) din C. proc. pen., a fost admisă cererea părților civile B. și D. și a fost obligat inculpatul A. la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocațial în cuantum de 1500 RON.

În temeiul art. 250

2

din C. proc. pen., raportat la art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen., s-a menținut măsura sechestrului asigurator instituit prin Ordonanța nr. 113/P/2023 din data de 07.06.2023 a Ministerului Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani.

II. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani și inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 662 din data de 30 mai 2024, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 41 din 12.03.2024 a Tribunalului Botoșani.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a fost obligat inculpatul apelant A. la plata către stat a sumei de 250 RON cu titlu de cheltuieli judiciare din apel.

În temeiul art. 421 alin. (2) lit. a) din C. proc. pen., s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani împotriva sentinței penale nr. 41 din 12.03.2024 a Tribunalului Botoșani.

S-a desființat, în parte, sentința penală sus menționată, și în rejudecare:

S-a majorat pedeapsa aplicată inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, prev. de art. 32 din C. pen. raportat la art. 188 alin. (1), art. 189 alin. (1) lit. f) din C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (1) rap. la art. 43 alin. (5) din C. pen., de la 12 ani închisoare la 14 ani închisoare.

Conform art. 422 din C. proc. pen. rap. la art. 72 alin. (1) din C. pen. s-a dedus, în continuare, din pedeapsa principală de 14 ani închisoare aplicată inculpatului A. prin prezenta decizie, durata arestului preventiv a acestuia de la 12.03.2024 la zi.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate care nu sunt contrare prezentei decizii.

Pentru a hotărî în acest sens, instanța de apel a reținut că instanța de fond a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea și sprijinită pe interpretarea și analiza judicioasă a întreg materialului probator administrat în cursul urmăririi penale, aflat la dosarul cauzei, și care nefiind contestat de către inculpat nu a mai fost readministrat în cursul cercetării judecătorești, apreciind că săvârșirea faptei reținute în sarcina inculpatului A., pe care acesta a recunoscut-o, a fost dovedită în afara oricărui dubiu.

În documentația medico-legală au fost indicate leziunile suferite de persoanele vătămate ca urmare a acțiunilor agresive ale inculpatului, precizându-se și modul de producere, dar și caracterul tanatogenerator sau nu al acestora, respectiv persoana vătămată B. a prezentat "plăgi înjunghiate hemitorace stg., spațiul V intercostal, linia mediană, glandă mamară stg., paramedian stg., regiune epigastrică cu hematom mediastinal și mamar stg., pentru a căror vindecare au fost necesare 25-30 zile de îngrijiri medicale și care nu au pus în primejdie viața persoanei vătămate, iar persoana vătămată D. a prezentat "plăgi înjunghiate cuțit, 1/3 distanță braț stâng. plagă excoriată cuțit – regiunea lombară stg.", ce au necesitat pentru vindecare 11-12 zile de îngrijiri medicale și nu au pus în primejdie viața persoanei vătămate.

Este real că din conținutul rapoartelor de constatare nr. 361/D2 din 08.05.2023 și nr. 411/D2 din 23.05.2023 ale Serviciului de Medicină Legală Botoșani, a rezultat că leziunile suferite de persoanele vătămate nu au pus în primejie viața acestora și au necesitat un anumit număr de zile de îngrijiri medicale, ceea ce ar putea conduce la ideea unei alte încadrări juridice decât cea dată faptei, însă ceea ce este important, nu este atât rezultatul concret al acțiunii agresorului, cât intenția lui, directă sau indirectă, în raport cu viața victimei.

Or, activitatea infracțională prin însăși materialitatea sa dovedește că inculpatul a săvârșit fapta cu intenție directă urmărind moartea persoanelor vătămate, ca rezultat posibil al acțiunilor sale. Rezoluția în baza căruia a acționat inculpatul este dovedită cu elementele exterioare ale faptelor sale: după o primă lovitură cu cuțitul în abdomen, inculpatul a continuat să o înjunghie pe B. în sânul stâng, iar în momentul în care i-a aplicat și a treia lovitură sub sânul stâng, lama cuțitului s-a rupt; în continuare inculpatul s-a dus la D. și a lovit-o cu ceea ce mai rămăsese din lama cuțitului la brațul stâng, apoi la umărul stâng și hemitorace stâng.

Modul în care a acționat, obiectul folosit la agresiune – un cuțit cu lama ascuțită și tăioasă, zonele vitale vizate, intensitatea deosebită a loviturilor, constituie elemente suficiente pentru a reține intenția de a ucide.

Așadar, instanța de apel a menționat că hotărârea instanței de fond nu comportă nici un fel de critici, fiind justă soluția la care s-a oprit prima instanță, respectiv la stabilirea existenței faptei penale, la stabilirea vinovăției celui în cauză și a împrejurării că răspunde din punct de vedere al legii penale, dar și în ceea ce privește încadrarea juridică a faptei.

În ceea ce privește pedeapsa aplicată de către instanța de fond inculpatului A., aspect vizat atât de către apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani (care a solicitat majorarea acesteia) cât și de calea de atac formulată de inculpatul apelant (care a solicitat reducerea acesteia ca urmare a reținerii de circumstanțe atenuante), Curtea a apreciat că aceasta nu a fost corect individualizată.

Astfel, având în atenție prevederile art. 74 din C. pen. - în care sunt enumerate criteriile după care se stabilește și întinderea acesteia, respectiv în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului care se evaluează după criteriile menționate la lit. a)-g) ale aceluiași text de lege, anume împrejurările și modul de comitere a infracțiunii (în timpul nopții, după ce în prealabil le-a amenințat cu moartea pe cele două persoane vătămate – mamă și fiică; prin pătrunderea în locuința lor), precum și mijloacele folosite (inculpatul a înjunghiat-o pe persoana vătămată B. de trei ori în zona toracică, cu un cuțit destinat utilizării în abatoare, cu lama extrem de tăioasă și ascuțită, până când acesta s-a rupt, după care s-a îndreptat către cealaltă persoană vătămată B. pe care a lovit-o cu ce a rămas din lama cuțitului în zona brațului stâng, a umărului stâng și a hemitoracelui stâng); starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită (atingerea adusă relațiilor sociale care ocrotesc un drept fundamental al omului, dreptul la viață); natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunilor (leziunile cauzate persoanelor vătămate descrise în actele medico-legale, ce au necesitat internare și zile de îngrijiri medicale, necesare vindecării; consecințele psihice ale faptei asupra celor două persoane vătămate care și-au văzut efectiv amenințată propria viață), motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit (pe fondul geloziei); natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului (din fișa de cazier judiciar rezultă că inculpatul este recidivist postexecutoriu, fiind condamnat prin sentința penală nr. 4 din 13.02.2017, în dosar nr. x/2017 al Judecătoriei Săveni, la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, din executarea căreia a fost liberat condiționat la 02.07.2019 cu un rest rămas de executat de 344 de zile, în cauză neintervenind reabilitarea); conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal (în cursul urmăririi penale și în faza de judecată inculpatul a recunoscut fapta comisă menționând că regretă cele petrecute); nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială (în vârstă de 30 de ani la data comiterii faptelor, tatăl a 4 copii minori, necăsătorit, agricultor, studii 10 clase), Curtea a apreciat că o pedeapsă cu închisoarea orientată la mijlocul intervalului de sancționare stabilit în mod corect de către prima instanță, ca urmare a reținerii cauzei de atenuare - art. 20 din C. pen. și a cauzei de agravare – art. 43 alin. (5) din C. pen., este singura în măsură să asigure realizarea concretă a scopurilor pedepsei și reeducarea eficientă a celui în cauză, răspunzând astfel dezideratelor prevăzute de legiuitor în art. 74 din C. pen., precum și scopului prevăzut de lege.

III. Împotriva hotărârii instanței de apel, inculpatul A. a declarat recurs în casație.

Cauza a fost a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 23.08.2024, când s-a stabilit termen la data de 24 octombrie 2024, pentru examinarea în cameră de consiliu a admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație, conform art. 440 alin. (1) din C. proc. pen.

Inculpatul A. a invocat cazul de recurs în casație prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.

În susținerea cererii, a menționat că fapta nu se încadrează la forma tentativei la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 32 din C. pen. raportat la art. 188 alin. (1), art. 189 alin. (1) lit. f) din C. pen., întrucât conform raportului de constatare medico – legală nr. 361/D2/08.05.2023 reiese că persoana vătămată D. a avut nevoie de 11-12 zile de îngrijiri medicale și potrivit raportului de constatare medico-legală nr. x/23.05.2023 al Serviciului de Medicină Legală Botoșani persoana vătămată B. a avut nevoie de 25-30 zile de îngrijiri medicale, menționându-se că nu a fost pusă în primejdie viața persoanelor vătămate.

Având în vedere că în cele două rapoarte s-a menționat că nu a fost pusă în primejdie viața persoanelor vătămate, a considerat că fapta se încadrează la lovirea sau alte violențe, prev. de art. 193 alin. (1), (2) din C. pen., pentru această situație sunt prevăzute alte limite de pedeapsă.

Prin încheierea din data de 24 octombrie 2024, Înalta Curte a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A..

Examinând decizia atacată prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 433 din C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție verifică, în condițiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar, conform art. 447 din C. proc. pen., pe această cale se verifică exclusiv legalitatea deciziei.

Se constată, așadar, că recursul în casație este o cale extraordinară de atac, prin care sunt supuse verificării hotărâri definitive care au intrat în autoritatea de lucru judecat, însă, numai în cazuri anume prevăzute de lege și doar pentru motive de nelegalitate. Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanța de fond și, respectiv, apel, intră în puterea lucrului judecat și excedează cenzurii instanței învestită cu judecarea recursului în casație.

Potrivit dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării în cazul în care "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", cazul de casare fiind incident în situația în care pedeapsa stabilită sau aplicată este nelegală, excluzându-se criticile privind greșita individualizare. Astfel, prin "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport cu încadrarea juridică și cu cauzele de atenuare sau agravare ale pedepsei ale căror incidență a fost stabilită de instanța de apel.

În susținerea pct. 12 al art. 438 din C. proc. pen., inculpatul a arătat că fapta nu se încadrează la forma tentativei la infracțiunea de omor calificat, ci la lovirea sau alte violențe, întrucât din raportul de constatare medico – legală nr. 361/D2/08.05.2023 reiese că persoana vătămată D. a avut nevoie de 11-12 zile de îngrijiri medicale și potrivit raportului de constatare medico-legală nr. x/23.05.2023 al Serviciului de Medicină Legală Botoșani persoana vătămată B. a avut nevoie de 25-30 zile de îngrijiri medicale.

Înalta Curte de Casație și Justiție are în vedere situația de fapt deja stabilită de instanța de apel, care nu poate fi schimbată, având caracter definitiv.

Astfel, ca stare de fapt, instanța de apel a reținut că inculpatul A., la data de 14.04.2023, în jurul orei 22:00-22:30, a intrat în locuința persoanei vătămate B. și, folosind un cuțit de bucătărie, cu inscripția Master Grip 27616, cu lungimea lamei de 14 cm și lățimea lamei la bază de 2.2 cm, cu intenția directă de a suprima viața persoanelor vătămate, a înjunghiat-o pe B. de mai multe ori cu un cuțit în partea anterioară stângă a corpului până când lama cuțitului s-a rupt și în aceleași împrejurări, în cadrul conflictului, a tăiat-o cu ceea ce mai rămăsese din lama cuțitului pe D., de două ori la brațul stâng, provocându-i de asemenea și zgârieturi în zona șoldului stâng și în partea toracală stângă a corpului.

Inculpatul a fost condamnat pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 32 din C. pen. raportat la art. 188 alin. (1), art. 189 alin. (1) lit. f) din C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (1) rap. la art. 43 alin. (5) din C. pen.

Potrivit art. 188 din C. pen., omorul constă în uciderea unei persoane, acțiune care se realizează prin orice activitate materială care are ca rezultat moartea persoanei.

Reglementând omorul calificat, art. 189 alin. (1) din C. pen. stipulează că acesta constă în omorul săvârșit în mai multe împrejurări expres enumerate, printre care și asupra a două sau mai multor persoane (lit. f), pentru ca în alin. (2) al aceluiași text de lege să se prevadă că tentativa se pedepsește. În conformitate cu dispozițiile art. 32 din C. pen., tentativa constă în punerea în executare a intenției de a săvârși infracțiunea, executarea care a fost însă întreruptă sau nu și-a produs efectul.

Înalta Curte reține că, esențial pentru încadrarea juridică a faptei, după caz, în tentativă la omor ori loviri sau alte violențe este stabilirea formei și modalitățile vinovăției cu care s-a săvârșit fapta. În cazul infracțiunii de loviri sau alte violențe infractorul acționează cu intenția generală de vătămare, în timp ce în cazul tentativei la infracțiunea de omor, acesta acționează cu intenția de ucidere, care poate fi directă sau indirectă după cum autorul prevăzând moartea victimei, a urmărit sau numai a acceptat producerea acestui rezultat. Prin urmare, în cazul tentativei la infracțiunea de omor, actele de punere în executare, întrerupte sau care nu și-au produs efectul, trebuie să releve - prin natura lor și împrejurările în care au fost comise - că infractorul a avut intenția de a ucide, iar nu intenția generală de a vătăma.

Astfel, există tentativă de omor, și nu de loviri sau alte violențe, ori de câte ori infractorul acționează în așa mod încât provoacă leziuni la nivelul organelor vitale ale organismului victimei ori folosește instrumente sau procedee specifice uciderii. Nu are relevanță timpul necesar pentru îngrijiri medicale, deoarece acesta este caracteristic infracțiunilor de vătămare corporală și nu exprimă dinamismul interior al actului infracțional.

Anumite stări ale infractorului ori defectuozitatea mijloacelor folosite de el în executarea actului nu au relevanță în sine, întrucât intenția de omor se deduce din modul în care a acționat, iar nu din elemente exterioare.

Astfel, agresiunile care demonstrează intenția de a ucide victima constituie tentative de omor, chiar dacă rănile provocate nu au necesitat decât un număr redus de zile de îngrijire și nu au pus în pericol viața victimelor.

În acest sens, instanța de apel a constatat că este real că din conținutul rapoartelor de constatare nr. 361/D2 din 08.05.2023 și nr. 411/D2 din 23.05.2023 ale Serviciului de Medicină Legală Botoșani, rezultă că leziunile suferite de persoanele vătămate nu au pus în primejie viața acestora și au necesitat un anumit număr de zile de îngrijiri medicale, ceea ce ar putea conduce la ideea unei alte încadrări juridice decât cea dată faptei, însă ceea ce este important, nu este atât rezultatul concret al acțiunii agresorului, cât intenția lui, directă sau indirectă, în raport cu viața victimei.

Or, activitatea infracțională prin însăși materialitatea sa dovedește că inculpatul a săvârșit fapta cu intenție directă urmărind moartea persoanelor vătămate, ca rezultat posibil al acțiunilor sale. Astfel, modul în care a acționat, obiectul folosit la agresiune – un cuțit cu lama ascuțită și tăioasă, zonele vitale vizate, intensitatea deosebită a loviturilor, constituie elemente suficiente pentru a reține intenția de a ucide.

În acest context, pedeapsa de 14 ani închisoare aplicată de către instanța de apel pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 32 din C. pen. raportat la art. 188 alin. (1), art. 189 alin. (1) lit. f) din C. pen. se încadrează în limitele prevăzute de lege.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de recurentul-inculpat A. împotriva deciziei nr. 662 din 30 mai 2024 pronunțată de Curtea de Apel Suceava – secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Conform art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru recurentul-inculpat și pentru intimatele-părți civile D. și B. în cuantum de 1080 de RON, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de recurentul-inculpat A. împotriva deciziei nr. 662 din 30 mai 2024 pronunțată de Curtea de Apel Suceava – secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru recurentul-inculpat și pentru intimatele-părți civile D. și B. în cuantum de 1080 de RON, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 05 decembrie 2024.