ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 16 septembrie 2025

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 497 din 05 mai 2025, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2025, în baza art. 431 C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 241 din 06.03.2025 a Curții de Apel Suceava, pronunțată în dosarul nr. x/2018.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel Suceava a reținut următoarele:

Prin sentința penală nr. 143 din 28.07.2023 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr. x/2018, printre altele, în baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. f) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului A. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) și (3) C. pen., de efectuare fără drept de operațiuni cu produse știind că acestea sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive, prevăzută de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 și de lovire și alte violențe, prevăzută art. 193 alin. (2) C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

În baza art. 257 alin. (1) și (4) C. pen., cu referire la art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 189 alin. (1) lit. c) teza I C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 15 ani pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj - tentativă de omor calificat. În baza art. 67 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzută de art. 66 lit. a) și b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de 5 ani. În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea acelorași drepturi prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 210 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane (persoană vătămată B.). În baza art. 67 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de 3 ani. În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea acelorași drepturi prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 38 alin. (1) lit. a) art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 45 C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea, de 15 ani închisoare sporită cu 1/3 din cuantumul celeilalte pedepse, respectiv pedeapsa rezultantă de 17 ani închisoare și pedeapsa complementară rezultantă a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 5 ani, precum și pedeapsa accesorie a interzicerii acelorași drepturi.

Prin decizia penală nr. 241 din 06.03.2025 a Curții de Apel Suceava, printre altele, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., au fost admise apelurile declarate de Ministerul Public - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Suceava, inculpatul A. și de părțile civile Ministerul Afacerilor Interne și C., a fost desființată, în parte, sentința penală nr. 143 din data de 28.07.2023 pronunțată de Tribunalul Botoșani și în rejudecare:

S-au înlăturat din sentință, relativ la inculpatul A., dispozițiile de aplicare a art. 38 alin. (1) lit. a), art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 45 C. pen.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. f) C. proc. pen., cu trimitere la art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen. și la art. 5 alin. (1) C. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de efectuare fără drept de operațiuni cu produse știind că acestea sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive, prevăzută de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. [în loc de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011], ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

În baza art. 257 alin. (1) și (4) C. pen., cu referire la art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 189 alin. (1) lit. c) teza I C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 12 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj - tentativă de omor calificat. În baza art. 67 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de 2 ani.

În baza art. 210 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen., art. 76 alin. (1) C. pen., art. 5 alin. (1) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane (persoană vătămată B.). În baza art. 67 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de 2 ani.

În baza art. 38 alin. (1) lit. a) art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 45 C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite în sarcina inculpatului A., în pedeapsa cea mai grea, de 12 ani închisoare, sporită cu 1/3 din cuantumul celeilalte pedepse, respectiv 8 luni închisoare, acesta având de executat pedeapsa rezultantă de 12 ani și 8 luni închisoare și pedeapsa complementară rezultantă a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 2 ani, precum și pedeapsa accesorie a interzicerii acelorași drepturi.

Au fost menținute dispozițiile sentinței care nu sunt contrare deciziei.

Împotriva deciziei penale nr. 241 din 06.03.2025 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. x/2018, condamnatul A. a formulat contestație în anulare, pe care a întemeiat-o pe dispozițiile art. 426 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.

În motivarea cererii, în fapt, contestatorul a arătat, în esență, că există probe certe de achitare atât în ceea ce privește infracțiunea de ultraj - tentativă de omor calificat, pentru care i s-a aplicat o pedeapsă de 12 ani închisoare, cât și infracțiunea de trafic de persoane, pentru care i s-a aplicat o pedeapsă de 2 ani închisoare.

Totodată, contestatorul a solicitat examinarea mijloacelor de probă din dosarul nr. x/2018 pentru a se constata că existau toate motivele de încetare a procesului penal cu privire la ambele infracțiuni pentru care a fost condamnat.

Examinând contestația în anulare declarată de contestatorul A., în baza actelor și lucrărilor de la dosar și în raport cu criticile formulate, Curtea de Apel Suceava a constatat că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

În speță, s-a constatat că cererea de contestație în anulare este formulată de către o persoană care are calitatea procesuală, în acord cu dispozițiile art. 427 alin. (1) C. proc. pen., deoarece contestatorul A. a avut calitatea de inculpat în dosarul nr. x/2018, cu privire la care s-a formulat calea extraordinară de atac, iar hotărârea contestată, respectiv decizia penală nr. 241 din 06.03.2025 a Curții de Apel Suceava, este definitivă. Cât privește termenul, în raport cu cazul de contestație în anulare invocat, instanța a reținut că, potrivit art. 428 alin. (2) C. proc. pen., contestația în anulare pentru motivul prevăzut la art. 426 lit. b) C. proc. pen. (când inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal) poate fi introdusă oricând.

În fapt, contestatorul a susținut că în mod greșit a fost condamnat, întrucât, în opinia sa, erau incidente două cauze justificative, legitima apărare, prev. de art. 19 C. pen. și starea de necesitate, prev. de art. 20 C. pen., în contextul în care pentru efectuarea percheziției domiciliare s-a pătruns, prin distrugerea ușii de acces, în imobilul în care locuia cu concubina și fiul său minor, la ora 05:10, la 05.12.2014, fapt ce i-a declanșat o stare de temere că va fi pusă în pericol viața sa și întegritatea fizică, precum și a familiei sale, astfel că a aplicat o lovitură în gol pentru a împiedica intrarea în imobil, însă a lovit involuntar un lucrător D. care nu purta echipament, respectiv casca de protecție.

Instanța a constatat că aspectele invocate tind, în realitate, la o reevaluare a mijloacelor de probă pe care s-a fundamentat soluția de condamnare, contestatorul urmărind ca și consecință exonerarea de răspundere penală, ceea ce este inadmisibil, întrucât s-ar aduce atingere principiului lucrului judecat și al stabilității hotărârilor definitive.

Chiar dacă aparent contestatorul a invocat în susținerea cererii sale cazul prevăzut de art. 426 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., din expunerea argumentelor anterior menționate reiese că acesta dorește exonerarea sa de răspundere penală prin invocarea unor cauze justiticative, situație ipotetică care ar fi condus la o soluție de achitare și nicidecum de încetare a procesului penal, astfel că motivele invocate nu converg în sprijinul cazului de contestație în anulare menționat.

Împotriva deciziei penale nr. 497 din 05 mai 2025, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2025, a formulat apel contestatorul A..

Cauza a fost înregistrată, inițial, pe rolul Curții de Apel Suceava, sub nr. x/2025, iar prin decizia penală nr. 627/06 iunie 2025 a fost calificată cererea formulată de petentul A. ca fiind un apel declarat împotriva deciziei penale nr. 497/2025 a Curții de Apel Suceava, pronunțată în dosarul nr. x/2025 și, în baza art. 47 alin. (2) C. proc. pen., a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Ulterior, dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, sub nr. x/2025, fiind repartizat aleatoriu în sistem informatizat Completului nr. 7 pentru termenul de judecată din 16 septembrie 2025, când reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția inadmisibilității căii de atac.

Examinând cu prioritate excepția inadmisibilității căii de atac invocată de reprezentantul Ministerului Public, Înalta Curte constată că apelul este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

În cauză, contestatorul A. a declarat apel împotriva deciziei penale nr. 497 din 05 mai 2025, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2025, prin care, în baza art. 431 C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de acesta împotriva deciziei penale nr. 241 din 06.03.2025 a Curții de Apel Suceava, pronunțată în dosarul nr. x/2018.

Din examinarea ansamblului dispozițiilor procedurale aplicabile contestației în anulare, Înalta Curte reține că felul hotărârii prin care se soluționează această cale extraordinară de atac este în directă legătură cu instanța competentă să o judece.

Fiind o cale de atac retractare, competența aparține instanței care a pronunțat hotărârea în legătură cu care se invocă anumite erori de procedură dintre cele expres prevăzute de art. 426 C. proc. pen. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 429 C. proc. pen., competența de soluționare aparține fie instanței de apel, fie celei de fond, în raport cu motivul de contestație în anulare invocat și, în unele cazuri, modul în care hotărârea a rămas definitivă. Contestația în anulare întemeiată pe cazurile prevăzute de art. 426 lit. a), c)-h C. proc. pen. se judecă întotdeauna de către instanța de apel, iar cea întemeiată pe cazurile prevăzute de art. 426 lit. b) și lit. i) C. proc. pen. este de competența primei instanțe (dacă hotărârea a rămas definitivă prin neapelare) sau a instanței de apel (cu mențiunea că, în cazul prevăzut de art. 426 lit. i) C. proc. pen. raportarea se face la instanța la care a rămas definitivă ultima hotărâre).

Este adevărat că dispozițiile art. 432 alin. (4) C. proc. pen. stabilesc că sentința dată în contestația în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă, însă aceste dispoziții reglementează procedura de judecare a contestației în anulare după parcurgerea procedurii prealabile și anume, admiterea în principiu, reglementată de art. 431 C. proc. pen.

Or, prin decizia apelată, Curtea de Apel Suceava a examinat admisibilitatea în principiu a contestației în anulare promovate cu privire la decizia penală nr. 241 din 06.03.2025 a Curții de Apel Suceava, pronunțată în dosarul nr. x/2018.

Potrivit C. proc. pen., atât încheierea prin care se dispune admiterea în principiu a contestației în anulare, cât și sentința sau decizia prin care se dispune respingerea, ca inadmisibilă, a contestației în anulare, în cadrul procedurii de examinare a admisibilității în principiu, prevăzută în art. 431 C. proc. pen., sunt hotărâri definitive, nesupuse căii de atac a apelului. În acest sens, se observă că dispozițiile art. 431 C. proc. pen. reglementează o etapă distinctă, a admiterii în principiu a contestației în anulare și, în cadrul acestor dispoziții cu caracter special, legiuitorul nu a prevăzut posibilitatea atacării pe calea apelului a hotărârilor pronunțate în cadrul procedurii de examinare a admisibilității în principiu, indiferent de tipul hotărârii pronunțate (Î.C.C.J., Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, decizia nr. 5/2015).

Ca atare, se constată că, în mod corect, instanța învestită cu soluționarea contestației în anulare, respectiv Curtea de Apel Suceava, s-a pronunțat prin decizie, iar aceasta este definitivă.

Atâta timp cât prin lege nu este reglementată posibilitatea extinderii exercitării căilor de atac și împotriva hotărârilor definitive pronunțate în etapa examinării admisibilității în principiu a contestației în anulare, o asemenea procedură nu este admisibilă, întrucât în situația contrară s-ar încălca principiul instituit prin art. 129 din Constituția României, potrivit căruia "împotriva hotărârilor judecătorești, părțile (…) pot exercita căile de atac, în condițiile legii". În consecință, recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Având în vedere considerentele anterior expuse, în baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de persoana condamnată A. împotriva deciziei penale nr. 497 din 05 mai 2025, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2025.

Totodată, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., având în vedere că apelantul condamnat se află în culpă procesuală, îl va obliga la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Conform prevederilor art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 377 RON, va rămâne în sarcina statului și se va suporta din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de persoana condamnată A. împotriva deciziei penale nr. 497 din 05 mai 2025, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2025.

Obligă apelantul persoană condamnată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul persoană condamnată, în cuantum de 377 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 septembrie 2025.