ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 02.10.2025

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 650/2025

HOTĂRÂRE
02.10.2025
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 650/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)

Ședința publică din data de 2 octombrie 2025

Asupra contestației de față, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 479 din data de 29 aprilie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 431 C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 318 din 30 martie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2015, dispunându-se obligarea contestatorului la plata de cheltuieli judiciare către stat în sumă de 400 RON și avansarea din fondurile Ministerului Justiției a onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru acesta, în cuantum de 720 RON.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut, în esență, următoarele:

Prin sentința penală nr. 23 din 27 ianuarie 2016 a Tribunalului Suceava, inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa principală de 11 (unsprezece) ani și 3 (trei) luni închisoare, pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani și pedeapsa accesorie având același conținut, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat (de către o persoană care a mai comis anterior o tentativă la infracțiunea de omor), în stare de recidivă postexecutorie, prev. de art. 32 rap. la art. 188, 189 alin. (1) lit. e) C. pen. cu aplic. art. 41 C. pen. și art. 43 alin. (5) C. pen.

În temeiul art. 72 C. pen. s-a computat din pedeapsa cu închisoarea aplicată inculpatului durata arestului preventiv de la 15 februarie 2015 la zi.

În temeiul art. 399 alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut măsura arestului preventiv față de inculpatul A..

S-a luat act că persoana vătămată B. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În temeiul art. 20 alin. (4) cu raportare la alin. (1) C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă (fiind tardivă), acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Municipal Fălticeni privind obligarea inculpaților A. și C. la plata sumei de 2.572,52 RON - cu titlu de cheltuieli de spitalizare pentru persoana vătămată B..

Prin decizia penală nr. 318 din 30 martie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. x/2015, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 23 din 27 ianuarie 2016 a Tribunalului Suceava, dispunându-se deducerea, în continuare, din pedeapsa aplicată acestuia, a duratei arestării preventive de la data pronunțării sentinței apelate, 27 ianuarie 2016, la zi și obligarea apelantului la plata sumei de 460 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 360 RON - onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru acesta.

Împotriva deciziei penale sus-menționate a formulat contestație în anulare persoana condamnată A., invocând, ca temei de drept, art. 426 lit. b) C. proc. pen., iar ca argumente de fapt, împrejurarea că a fost condamnat deși exista o cauză de încetare a procesului penal, neexistând probe care că ateste vinovăția sa.

Evaluând admisibilitatea în principiu a contestației în anulare prin prisma dispozițiilor art. 431 C. proc. pen., Curtea a constatat că, deși hotărârea atacată este definitivă, fiind susceptibilă a face obiectul căii extraordinare de atac care a fost promovată, în termenul prevăzut de lege, de către titularul acestui drept, condamnatul A., motivul invocat în susținerea acesteia nu se circumscrie cazului de contestație în anulare prev. de art. 426 lit. b) C. proc. pen., care privește situația în care inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal.

Acest caz de contestație în anulare presupune o error în procedendo, adică o eroare procedurală a instanței de a se pronunța cu privire la o cauză de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e) - h) și j) C. proc. pen., pentru care existau probe în cauză.

Or, contestatorul A. a invocat în motivarea cererii sale aspecte care țin de temeinicia hotărârii pronunțate, cazul fiind invocat, așadar, formal.

În plus, împotriva aceleiași decizii, condamnatul A. a mai formulat o contestație în anulare, întemeiată pe același caz prev. de art. 426 lit. b) C. proc. pen., care a fost soluționată prin decizia nr. 885 din 28 septembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. x/2023.

****

Împotriva deciziei sus-menționate, contestatorul A. a formulat, la data de 13 mai 2025, contestație.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 27 mai 2025, sub nr. x/2025, ca și "contestație - contestație în anulare", fiind repartizată completului C10.

La termenul fixat în cauză, 2 octombrie 2025, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția inadmisibilității căii de atac, concluziile procurorului sub acest aspect, ca și cele ale apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat fiind fidel redate în practicaua prezentei hotărâri.

Examinând cauza, cu prioritate, din perspectiva admisibilității căii de atac, Înalta Curte constată următoarele:

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Astfel, dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice.

În aceste condiții, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților, și din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituția României, iar încălcarea acestora atrage sancțiunea inadmisibilității.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația în care se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Raportând aceste considerații teoretice la datele concrete ale speței, Înalta Curte constată că a fost învestită cu soluționarea contestației formulate de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 479 din data de 29 aprilie 2025, prin care, în procedura verificării admisibilității în principiu a contestației în anulare, prevăzută de art. 431 C. proc. pen., Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de același contestator împotriva deciziei penale nr. 318 din 30 martie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2015.

Decizia astfel contestată este definitivă, nefiind susceptibilă a fi atacată în condițiile art. 425

1

Potrivit dispozițiilor art. 425

1

alin. (1) C. proc. pen.:

"calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres".

Or, dispozițiile art. 431 C. proc. pen., care reglementează etapa distinctă a admiterii în principiu a contestației în anulare, nu prevăd posibilitatea atacării hotărârilor pronunțate în cadrul acestei proceduri, indiferent de tipul lor.

Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție (reflectată, exemplificativ, în deciziile nr. 599/2014, nr. 392/A/2016, nr. 313/A/2017, nr. 319/A/2018, nr. 376/A/2019 și nr. 251/A/2020, toate ale I.C.C.J., secția penală) a subliniat în mod constant caracterul definitiv al hotărârii prin care instanța respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare.

Dispozițiile art. 432 alin. (4) C. proc. pen., care prevăd că "sentința dată în contestație în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă" nu sunt incidente în etapa verificării admisibilității în principiu a contestației în anulare, ci în etapa analizării pe fond a cererii, ulterior admiterii în principiu a acesteia.

În același sens s-a pronunțat și Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al Înaltei Curți de Casație și Justiție, în considerentele Deciziei nr. 5/2015 (publicată în M. Of. nr. 248 din 10 aprilie 2015) reținându-se explicit aplicabilitatea prevederilor art. 432 C. proc. pen. numai în cazul hotărârilor judecătorești pronunțate în procedura de judecare a contestației, după admiterea acesteia în principiu.

În consecință, indiferent de soluția dispusă, hotărârile judecătorești pronunțate în etapa admiterii în principiu a contestației în anulare, reglementată distinct prin dispozițiile art. 431 C. proc. pen., sunt definitive, nefiind susceptibile a fi atacate prin căi ordinare de atac.

Pentru argumentele prezentate, constatând că, în speță, contestatorul A. a atacat o hotărâre definitivă, nesusceptibilă de reformare prin promovarea unei căi ordinare de atac, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de acesta împotriva deciziei penale nr. 479 din data de 29 aprilie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Urmare acestei soluții, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va dispune obligarea contestatorului condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, urmând ca, potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru acesta, în cuantum de 377 RON, să fie suportat din fondul Ministerului Justiției.

Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de condamnatul A. împotriva deciziei penale nr. 479 din data de 29 aprilie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 377 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 octombrie 2025.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2019-09-26
0,96
ÎCCJ, Secția penală
. pen., s-a dedus în continuare, din pedeapsa aplicată inculpatului A., durata arestării preventive de la data de 21 decembrie 2018, la zi. În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare din apel, avansate de stat, au r
ÎCCJ 2021-04-07
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 298/2021
Asupra contestației de față; Din actele dosarului constată următoarele: I. Prin Sentința penală nr. 2 data de 07 ianuarie 2021 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/2019, a fost respi
ÎCCJ 2022-11-24
0,95
ÎCCJ, Secția penală
(patru) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) din C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută și pedepsită de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i) din C. pen. Prin decizia pe
ÎCCJ 2021-09-09
0,95
ÎCCJ, Secția penală
8 luni închisoare aplicată inculpatului ca urmare a revocării amânării aplicării pedepsei stabilită prin sentința anterior menționată și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an și 4 luni închisoare, la care s-a adăugat o trei
ÎCCJ 2023-09-13
0,95
ÎCCJ, Secția penală
) C. pen. pe o perioadă de 1 an și 3 luni și dreptul prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. g) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, cu titlu de pedeapsă complementară. A interzis aceleași drepturi cu titlu de pedeapsă accesorie pe durata executării
Sursă