ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 807 din data de 16 septembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori s-a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 30 din data de 13 ianuarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori în Dosarul nr. x/2019, dispunându-se obligarea contestatorului la plata de cheltuielile judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut, în esență, următoarele:
Prin Sentința penală nr. 395 din data de 11 iunie 2019 pronunțată de Judecătoria Suceava, printre altele, a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârșirea, în stare de recidivă postcondamnatorie, a infracțiunii de tâlhărie calificată, prev. de art. 233 C. pen. rap. la art. 234 alin. (1) lit. a), c) și d) cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen., raportat la art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen.
În baza art. 67 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de 5 ani, pedeapsă executabilă în condițiile prev. de art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.
În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe durata executării pedepsei închisorii.
În baza art. 41 C. pen., s-a constatat că fapta cercetată în cauză a fost săvârșită în termenul de încercare al liberării condiționate din executarea pedepsei de 1 an și 6 luni aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 660 din 01.11.2016 a Judecătoriei Dorohoi, definitivă prin Decizia penală nr. 28 din 13.01.2017 a Curții de Apel Suceava.
În baza art. 104 alin. (2) C. pen., s-a revocat beneficiul liberării condiționate din executarea pedepsei de 1 an și 6 luni anterior menționată, urmând ca, în baza art. 43 alin. (1) C. pen., inculpatul să execute restul de 181 zile de închisoare alături de pedeapsa stabilită în cauză, adică, în total, pedeapsa de 5 ani și 181 de zile de închisoare.
În temeiul art. 45 alin. (5) C. pen. raportat art. 45 alin. (3) lit. b) și art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii.
În baza art. 45 alin. (3) lit. b) rap. la art. 67 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei sau considerarea ca executată a acesteia.
În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului A..
În baza art. 72 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa de 5 ani și 181 de zile de închisoare aplicată inculpatului, perioada reținerii de la data de 19.06.2018, ora 19:00, până la 20.06.2018, ora 19:00, și a arestării preventive de la data de 20.06.2018 la data de 08.03.2019 și de la data de 07.04.2019 la zi.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul A., în vederea introducerii profilului genetic în Sistemului Național de Date Genetice Judiciare.
În temeiul art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008 a fost informat inculpatul A. că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.
În baza art. 112 alin. (1) lit. b) și c) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpatul A. a autoturismului marca x cu nr. de înmatriculare x și a accesoriile acestuia, respectiv: certificatul de înmatriculare, poliță asigurare tip carte verde, rovignetă și vignetă (identificate în autoturism), dar și a cleștelui tip gură de lup folosit la comiterea faptei și a celor două răngi metalice cu lungimea de 81 cm. și, respectiv 65 cm, destinate a fi folosite la comiterea faptei.
În baza art. 162 alin. (4) C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpat a restului bunurilor ridicate cu ocazia examinării criminalistice a autoturismului marca x, depuse la camera de corpuri delicte, potrivit dovezii atașate la dosar, exceptând bunurile restituite persoanei vătămate și cele pentru care s-a dispus confiscarea.
S-a constatat că persoanele vătămate B., C., D. și E. nu s-au constituit părți civile în cauză.
În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus obligarea inculpatului A. la plata către stat a sumei de 1000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 500 RON - aferentă urmăririi penale.
În baza art. 275 alin. (1) teza a II-a C. proc. pen., s-a dispus ca onorariul apărătorului desemnat din oficiu în cursul judecății pentru inculpatul A., respectiv av. F. (868 RON conform delegației pentru asistență judiciară obligatorie x/19.04.2019) să rămână în sarcina statului, urmând a fi avansat din fondurile speciale ale Ministerului Justiției în contul Baroului Suceava.
Împotriva sentinței anterior menționate a formulat apel inculpatul A..
Prin Decizia penală nr. 704 din data de 7 august 2019 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 395 din data de 11 iunie 2019 a Judecătoriei Suceava, dispunându-se deducerea, din pedeapsa aplicată apelantului, a arestului preventiv de la data de 11 iunie 2019 la zi și obligarea apelantului la plata către stat a sumei de 250 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.
Împotriva aceleiași sentințe penale nr. 395 din data de 11 iunie 2019 a Judecătoriei Suceava inculpatul A. a formulat un nou apel, care a fost respins, ca inadmisibil, prin Decizia penală nr. 30 din data de 13 ianuarie 2020 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.
Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, a formulat contestație în anulare condamnatul A., invocând ca temei dispozițiile art. 426 lit. b) C. proc. pen.
În contextul prezentat, procedând la examinarea, în condițiile art. 431 C. proc. pen., a admisibilității în principiu a căii extraordinare de atac cu care a fost învestită, Curtea de Apel Suceava a constatat, în esență, că, deși cererea formulată de condamnatul A. se referă la o hotărâre penală definitivă, este formulată în termen și este întemeiată, în drept, pe cazul prev. art. 426 lit. b) C. proc. pen., nu îndeplinește condiția prev. de art. 431 alin. (2) C. proc. pen., întrucât, pe de o parte, condamnatul nu a indicat nicio cauză de încetare a procesului penal care ar fi fost incidentă în cauză și nici nu a invocat/depus dovezi în sprijinul motivului invocat, respectiv, în dovedirea împrejurării că a fost condamnat, deși existau probe cu privire la incidența vreuneia dintre situațiile prev. de art. 16 C. proc. pen.
În consecință, constatând caracterul strict formal al invocării de către condamnat a cazului prev. de art. 426 lit. b) C. proc. pen. și reținând că, în concret, prin motivele de fapt invocate, acesta urmărește, în fapt, rejudecarea cauzei sub aspectul temeiniciei acuzației penale ce a făcut obiectul judecății, Curtea a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A..
*****
Prin memoriul transmis Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 12 octombrie 2020 (data poștei), contestatorul A. a formulat "recurs" împotriva Deciziei penale nr. 807 din data de 16 septembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.
Cererea, inițial trimisă administrativ la Curtea de Apel Suceava, a fost reînregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 9 noiembrie 2020, sub nr. x/2020.
La termenul fixat în cauză, 15 ianuarie 2021, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția inadmisibilității căii de atac ce formează obiectul cauzei, susținând că aceasta este exercitată împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibilă a fi atacată cu apel.
Examinând cauza cu prioritate din perspectiva admisibilității căii de atac, Înalta Curte constată următoarele:
O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.
Astfel, dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice.
În aceste condiții, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților, și din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.
Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituția României, iar încălcarea acestora atrage sancțiunea inadmisibilității.
Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația în care se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.
Raportând aceste considerații teoretice la datele concrete ale speței, Înalta Curte constată că a fost învestită cu soluționarea apelului formulat de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 807 din data de 16 septembrie 2020 prin care, în procedura verificării admisibilității în principiu a contestației în anulare, prevăzută de art. 431 C. proc. pen., Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de aceeași parte împotriva Deciziei penale nr. 30 din data de 13 ianuarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori în Dosarul nr. x/2019.
Decizia apelată este definitivă, nefiind susceptibilă a fi atacată în condițiile art. 432 alin. (4) C. proc. pen. având în vedere următoarele argumente:
Dispozițiile art. 431 C. proc. pen., care reglementează etapa distinctă a admiterii în principiu a contestației în anulare, nu prevăd posibilitatea atacării hotărârilor pronunțate în cadrul acestei proceduri, indiferent de tipul lor.
Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție (reflectată, exemplificativ, în deciziile nr. 599/2014, nr. 392/A/2016, nr. 313/A/2017, nr. 319/A/2018, nr. 376/A/2019 și nr. 251/A/2020, toate ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală) a subliniat în mod constant caracterul definitiv al hotărârii prin care instanța respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare.
Dispozițiile art. 432 alin. (4) C. proc. pen., care prevăd că "sentința dată în contestație în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă" nu sunt incidente în etapa verificării admisibilității în principiu a contestației în anulare, ci în etapa analizării pe fond a cererii, ulterior admiterii în principiu a acesteia.
În același sens s-a pronunțat și Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al Înaltei Curți de Casație și Justiție, care, în considerentele Deciziei nr. 5/2015 (publicată în Monitorul Oficial nr. 248/10.04.2015), a reținut, mutatis mutandis, că "aplicabilitatea dispozițiilor art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., referitoare la căile de atac în materia contestației în anulare, privește exclusiv hotărârile judecătorești pronunțate în procedura de judecare a contestațiilor în anulare care au fost admise în principiu", acest alineat fiind integrat în economia textului de lege care reglementează procedura de judecare a contestației în anulare, ulterioară etapei admiterii în principiu.
În consecință, indiferent de soluția dispusă, hotărârile judecătorești pronunțate în etapa admiterii în principiu a contestației în anulare, reglementată distinct în dispozițiile art. 431 din C. proc. pen., sunt definitive, nefiind susceptibile a fi atacate prin căi ordinare de atac.
Pentru argumentele prezentate, constatând că, în speță, contestatorul A. a formulat apel împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibilă de reformare prin promovarea unei căi ordinare de atac, Înalta Curte, în baza art. 421 pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat.
Ca urmare, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va dispune obligarea contestatorului la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, urmând ca, în temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 627 RON, să fie suportat din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 807 din data de 16 septembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.
Obligă apelantul contestator la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul contestator, în cuantum de 627 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 ianuarie 2021.