ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 3 decembrie 2025

Deliberând asupra admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație formulate de recurentul A. împotriva deciziei penale nr. 705 din data de 11 septembrie 2025, pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 313 din data de 17 aprilie 2025 pronunțată de Judecătoria Piatra Neamț, în ceea ce-l privește pe inculpatul A. s-au dispus următoarele:

În temeiul art. 396 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., art. 233 - art. 234 alin. (1) lit. d) și f) din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen., art. 43 alin. (5) din C. pen., art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa principală de 5 (cinci) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată, în dauna persoanei vătămate B..

În temeiul art. 67 alin. (2) din C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) și art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-a interzis inculpatului A., ca pedeapsă complementară, exercițiul dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, precum și al dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei închisorii.

În temeiul art. 65 alin. (1) și (3) din C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., s-a interzis inculpatului A., ca pedeapsă accesorie, exercițiul dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, precum și al dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 72 din C. pen., s-a dedus din pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată inculpatului A. prin prezenta sentință penală, durata reținerii și a arestului preventiv, de la data de 08.12.2024 la zi.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul A., în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare, după rămânerea definitivă a condamnării.

S-a constatat că persoana vătămată B. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

În temeiul art. 272 din C. proc. pen., s-a dispus avansarea sumei de 998 RON, reprezentând onorariul apărătorului care a asigurat din oficiu asistența juridică a inculpatului A. în faza de judecată, din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Neamț (pentru d-na avocat C. - Delegație pentru asistența judiciară obligatorie nr. 9075/19.12.2024).

În temeiul art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A. să plătească statului suma de 900 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate în procesul penal, din care suma de 300 RON cheltuieli avansate în cadrul urmăririi penale și suma de 600 RON cheltuieli avansate în cadrul procedurii camerei preliminare și a judecății.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 705 din 11 septembrie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie în baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 313 din data de 17.04.2025, pronunțată de Judecătoria Piatra Neamț în dosarul nr. x/2024.

În baza art. 422 din C. proc. pen. cu referire la art. 72 din C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului A., durata arestului preventiv de la data 17.04.2025 până la zi.

S-a constatat că apelantul inculpat a fost asistat de apărător desemnat din oficiu.

Onorariul cuvenit avocatului desemnat din oficiu a fost suportat din fondul special al Ministerului Justiției.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 RON, cheltuieli judiciare în favoarea statului în apel.

În ceea ce privește situația de fapt, instanța de apel a reținut că la data de 05.12.2024, în intervalul orar 23:00-01:00, inculpatul A. împreună cu inculpatul D., a pătruns fără drept în locuința persoanei vătămate B., din mun. Piatra Neamț, str. x, jud. Neamț, ocazie cu care a deposedat-o pe aceasta de telefonul mobil, un lănțișor din argint, o brățară din argint și un ceas, prin acte de violență fizică cauzându-i leziuni traumatice care au necesitat un număr de 3-4 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de recurs în casație inculpatul A., la data de 18 septembrie 2025 (prin poștă), înregistrat la Curtea de Apel Bacău la data de 23 septembrie 2025 .

În cuprinsul cererii de recurs în casație nu a fost indicat niciun caz de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

În esență, recurentul a solicitat reducerea pedepsei aplicate având în vedere că, pentru aceeași faptă, în aceeași cauză, coinculpatului D. i s-a aplicat o pedeapsă de 3 ani închisoare cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Totodată, a arătat că are trei copii minori în îngrijire, trăiește într-o relație de concubinaj, situația sa familială este una precară deoarece singura sursa de venit este alocația primită de la stat, iar datorită faptului că are cazier judiciar nu și-a găsit un loc de muncă stabil. Recurentul a mai precizat că traiul precar pe care îl are l-a determinat să săvârșească infracțiunea, faptă pe care o regretă, conștientizând că familia sa este cea care are de suferit pentru că se află în detenție.

Pentru aceste considerente, recurentul a solicitat să i se aplice o pedeapsă proporțională și mai blândă.

Cauza a fost înregistrată la data de 5 noiembrie 2025 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, sub nr. x/2024.

A fost depus raportul întocmit de magistratul-asistent desemnat, din care rezultă că motivele recurentului antamează netemeinicia hotărârii recurate și nu pot fi încadrate în niciun caz de casare care să justifice reformarea hotărârii definitive.

Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casație formulate recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 705 din data de 11 septembrie 2025, pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., cu titlul marginal "Admiterea în principiu", dacă cererea de recurs în casație nu este formulată în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispozițiile art. 434 din C. proc. pen. (ce stabilesc hotărârile supuse acestei căi extraordinare de atac), art. 436 alin. (1) și (6) din C. proc. pen. (privind persoanele îndreptățite a promova recursul în casație), art. 437 din C. proc. pen. (referitoare la conținutul cererii) și art. 438 din C. proc. pen. (ce reglementează cazurile în care se poate face recurs în casație), instanța respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casație.

Procedând la verificarea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate prevăzute de lege, se constată că recurentul A. a formulat recurs în casație la data de 18 septembrie 2025, prin poștă, împotriva deciziei penale nr. 705 din 11 septembrie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în termenul legal de 30 de zile, calculat de la comunicarea deciziei atacate din data de 15 septembrie 2025, conform art. 435 din C. proc. pen.

Decizia penală nr. 705 din 11 septembrie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, face parte din categoria hotărârilor supuse recursului în casație, conform art. 434 din C. proc. pen., fiind pronunțată de curtea de apel ca instanță de apel.

Referitor la cerințele prevăzute la art. 436 alin. (1) din C. proc. pen., privind titularii cererii de recurs în casație, se reține că cererea a fost formulată de recurentul A., în calitate de inculpat.

Cu privire la condițiile prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) și d) C. proc. pen. sunt menționate: numele, prenumele și domiciliul recurentului A., hotărârea care se atacă (deciziei penale nr. 705 din 11 septembrie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie) și semnătura recurentului.

În ceea ce privește condiția prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., se constată că în cuprinsul cererii de recurs în casație nu a fost indicat niciun caz de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

Se observă că motivele invocate de recurent privesc aspecte de individualizare a pedepsei aplicate, acesta susținând că pedeapsa la care a fost condamnat este excesivă în raport cu circumstanțele sale personale și cu pedeapsa aplicată coinculpatului D..

Simpla enumerare a nemulțumirilor recurentului nu îndeplinește cerința de admisibilitate prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., care presupune indicarea expresă a cazurilor de recurs în casație prevăzute de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen. pe care se întemeiază cererea și motivarea acestora.

Nu este suficient ca din cuprinsul cererii să reiasă doar voința de a recura, fiind necesar să rezulte și limitele acestei voințe prin indicarea cazurilor de casare, întrucât numai în aceste limite poate opera controlul instanței de casație, care nu are posibilitatea legală de a lua în considerare, din oficiu, unele cazuri de casare.

În consecință, se constată că susținerile recurentului vizează netemeinicia hotărârii recurate, iar nu legalitatea acesteia, astfel că nu pot fi subsumate vreunuia dintre cazurile de casare care să permită reformarea hotărârii definitive.

În jurisprudența instanței supreme s-a statuat că, dacă argumentele aduse în susținerea cererii nu se subsumează în mod real unui caz de casare, cererea de recurs în casație este inadmisibilă.

Se mai impune precizarea că recursul în casație nu se poate transforma într-o cale de atac prin care se examinează cauza sub toate aspectele. Acesta își menține caracteristica de exercitare numai în cazuri strict determinate, ducând la o judecată care nu poartă asupra fondului, ci exclusiv asupra legalității hotărârii anterior pronunțate.

Pentru aceste considerente, constatând că cererea nu îndeplinește condiția prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., întrucât nu indică un caz de casare dintre cele expres și limitativ prevăzute de art. 438 din C. proc. pen., în temeiul art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 705 din data de 11 septembrie 2025, pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., având în vedere culpa sa procesuală, va fi obligat recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 705 din data de 11 septembrie 2025, pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 03 decembrie 2025.