ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra recursului în casație declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 307 din data de 11 martie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2015,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Hotărârea primei instanțe:

Prin Sentința penală nr. 2 din 04.01.2018 pronunțată de Tribunalul Suceava, în Dosar nr. x/2015, s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, solicitată de acesta prin apărător, din tentativă la infracțiunea de violență în familie, prev. de art. 32 C. pen. rap. la art. 199 alin. (1), art. 188, art. 189 alin. (1) lit. f) C. pen. și distrugere, prev. de art. 253 alin. (1) C. pen., în infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 196 alin. (1) și (4) C. pen.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei sau considerarea ca executată.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

S-a constatat că infracțiunile de la pct. 1, 2 și 3 se află în concurs real, conform art. 38 alin. (1) C. pen., și, în baza prev. art. 39 alin. (1) lit. b), s) - a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea de 7 ani și 6 luni închisoare la care s-a adăugat un spor obligatoriu de 5 luni închisoare reprezentând o treime din celelalte pedepse aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 7 ani și 11 luni închisoare.

În baza prev. art. 45 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării, pe o perioadă de 5 ani, a drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. în conformitate cu prev. art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen. s-a interzis inculpatului A. exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.

În temeiul art. 7 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul A., în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare și îi obligă pe inculpat să se supună procedurii de prelevare de probe biologice.

În temeiul art. 112 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpatul A. a autoturismului marca x cu seria de identificare x folosit la săvârșirea infracțiunii de tentativă la violență în familie.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. f) C. proc. pen. s-a dispus restituirea, la data rămânerii definitive a hotărârii, către inculpatul A. a următoarelor obiecte ridicate de la acesta: lopată tip Lineman (ambalată în colet nr. 2), lanternă (ambalată în colet nr. 3).

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. f) C. proc. pen. s-a dispus restituirea, la data rămânerii definitive a hotărârii, către persoana vătămată B. a celor două biciclete ridicate de la acesta și aflate la Postul de poliție Grănicești.

În temeiul art. 397 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 25 alin. (1) C. proc. civ. și art. 1357, art. 1381 C. civ., art. 49, 50 și 55 din Legea nr. 136/1995, au fost admise, în parte, acțiunile civile formulate de părțile civile C. și B..

A fost obligată partea responsabilă civilmente SC D. SA, să plătească părții civile C. suma de 40.000 RON cu titlu de daune morale și să plătească suma de 26.000 RON părții civile B. reprezentând 1000 RON despăgubiri materiale și 25.000 RON daune morale.

În temeiul art. 397 alin. (1) rap. la art. 25 alin. (1) C. proc. pen., art. 1357, art. 1381 C. civ. și art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, art. 49, 50 și 55 din Legea nr. 136/1995 a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Județean de Urgență Sfântul Ioan cel Nou Suceava.

A fost obligată partea responsabilă civilmente SC D. SA să plătească părții civile Spitalul Județean de Urgență Sfântul Ioan cel Nou Suceava suma de 932.17 RON, reprezentând daune materiale constând în cheltuielile de spitalizare și consultații medicale efectuate pentru persoanele vătămate C. și B..

A fost respinsă cererea părții responsabile civilmente SC D. SA de luare a măsurii asigurătorii asupra bunurilor inculpatului.

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul A. a fost obligat la plata a câte 3518,17 RON reprezentând cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 2018,17 aferentă fazei de urmărire penală, iar suma de 1500 RON aferentă fazei de judecată.

S-a dispus ca onorariul apărătorului desemnat din oficiu în cursul judecății să se avanseze din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Suceava.

În temeiul art. 276 alin. (6) C. proc. pen., partea responsabilă civilmente SC D. SA a fost obligată la plata către partea civilă B. a sumei de 1500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare constând în onorariu apărător.

În drept, s-a constatat că fapta inculpatului A., constând în aceea că, la data de 21 august 2015, pe raza comunei Grănicești, a lovit cu o mașină în mod intenționat (cu intenția de a le suprima viața) pe fratele său B. și pe nepotul său C., producându-le leziuni în zone vitale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la violență în familie prev. de art. 32 C. pen. rap. la art. 199 alin. (1), art. 188, art. 189 alin. (1) lit. f) C. pen., iar fapta inculpatului A., constând în aceea că, la aceeași dată, a condus pe drumurile publice, pe raza comunei Grănicești, un autovehicul deși se afla sub influența băuturilor alcoolice, având o alcoolemie superioară limitei prevăzute de lege, respectiv la ora 20:45 prezenta o alcoolemie de 1,40 gr. ‰, iar la ora 21:45 alcoolemia înregistra valoarea de 1,20 gr. ‰ întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe prev. de art. 336 alin. (1) C. pen.

S-a mai reținut că fapta inculpatului A., constând în aceea că, la data de 21 august 2015, pe raza comunei Grănicești, a deteriorat două biciclete aparținând persoanei vătămate B., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de distrugere, prevăzută de art. 253 alin. (1) C. pen.

Prin Decizia penală nr. 307 din 11 martie 2020 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, au fost admise apelurile declarate de inculpatul A. și SC D. SA împotriva Sentinței penale nr. 2 din 4.01.2018 a Tribunalului Suceava.

A fost desființată în parte sentința penală apelată, iar în rejudecare, au fost descontopite și repuse în individualitatea lor pedepsele aplicate inculpatului A..

În temeiul art. 32 C. pen. rap. la art. 199 alin. (1), art. 188, art. 189 alin. (1) lit. f) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b), art. 76 alin. (1) C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la violență în familie.

În temeiul art. 253 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b), art. 76 alin. (1) C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen. și în baza prev. art. 39 alin. (1) lit. b) au fost contopite pedepsele aplicate prin prezenta decizie cu pedeapsa de 1 an aplicată prin sentință și a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa rezultantă de 6 ani, 4 luni și 20 de zile, formată din pedeapsa cea mai grea de 6 ani și sporul obligatoriu de o treime din totalul pedepselor concurente, respectiv 4 luni și 20 de zile.

A fost diminuat cuantumul daunelor morale acordate părții civile B. la suma de 10.000 RON.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt în contradicție cu prezenta decizie.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare din apel au rămas în sarcina statului.

III. Hotărârea atacată cu recurs în casație

Împotriva Deciziei penale nr. 307 din 11 martie 2020 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, inculpatul A. a declarat recurs în casație.

Prin cererea de recurs în casație formulată de recurent, au fost invocate temeiurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 și pct. 12 din C. proc. pen., solicitându-se admiterea în principiu a recursului în casație, admiterea acestuia și pe fond, casarea în parte a hotărârii atacate și,

- în principal, rejudecarea de către Curtea de Apel Suceava a apelului;

- în subsidiar, înlăturarea faptului că a fost condamnat pentru o faptă neprevăzută de legea penală (rap. la cazul de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.) și achitarea sa în temeiul art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. pentru faptele prev. de art. 32 rap. la art. 199 alin. (1), art. 188, art. 189 alin. (1) lit. f) și art. 253 alin. (1) din C. pen., deoarece faptele nu există.

- in tertio, înlăturarea greșitei aplicări a legii în ceea ce privește limitele de pedeapsă [raportat la cazul de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.], prin schimbarea încadrării juridice din tentativa la violență în familie rap. la omor cu 2 victime și distrugere cu reținerea atenuantei legale fapte prev. de art. 32 C. pen. rap. la art. 199 alin. (1), art. 188, art. 189 alin. (1) lit. f) din C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b), art. 76 alin. (1) din C. pen. în vătămare corporală din culpă săvârșită cu forma de vinovăție a culpei fără prevedere faptă prev. de art. 196 alin. (1) și (4) din C. pen.

IV. Examinând recursul în casație, se constată că acesta este nefondat.

Examinând recursul în casație din perspectiva cazului de casare invocat, art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. (potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când s-a dispus condamnarea pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală), se constată următoarele:

Cazul de casare invocat de inculpat are în vedere situația în care s-a săvârșit o faptă pe care în mod greșit instanța a considerat-o infracțiune, întrucât în realitate, fapta nu se găsește în niciuna dintre prevederile legii penale ca infracțiune. Este situația faptelor care au un caracter civil, comercial, ș.a. ori situația dezincriminării unei fapte prevăzute de legea penală.

În analiza acestui caz de recurs în casație se pot supune verificării instanței critici cu privire la corespondența dintre fapta concretă cu descrierea conținută în norma de incriminare, în sensul dacă se suprapune modelului legal creat de legiuitor.

Înalta Curte de Casație și Justiție reține că, din perspectiva cazului de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., nu se poate realiza o analiză a conținutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situații de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, întrucât statuările în fapt ale instanței de apel nu pot fi cenzurate în niciun fel.

În cauză, criticile formulate de recurentul inculpat A., deși încadrate în mod formal în cazul de casare menționat, se referă, în esență, la greșita încadrare juridică a faptelor pentru care a fost condamnat, pentru toate argumentele expuse în motivele scrise, susținute oral.

Deși se susține că faptele nu există și nu sunt prevăzute de legea penală, se solicită în realitate schimbarea încadrării juridice din tentativa la violență în familie prev. de art. 32 C. pen. rap. la art. 199 alin. (1), art. 188, art. 189 alin. (1) lit. f) din C. pen. în vătămare corporală din culpă săvârșită cu forma de vinovăție a culpei fără prevedere faptă prev. de art. 196 alin. (1) și (4) din C. pen.

În sarcina inculpatului, s-a reținut că, la data de 21 august 2015, pe raza comunei Grănicești, a lovit cu o mașină în mod intenționat (cu intenția de a le suprima viața) pe fratele său B. și pe nepotul său C., producându-le leziuni în zone vitale. La aceeași dată, inculpatul a deteriorat două biciclete aparținând persoanei vătămate B..

Din examinarea actelor dosarului, în limitele procesuale menționate și în raport cu situația de fapt, astfel cum a fost stabilită definitiv de instanța de apel, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acțiunile inculpatului corespund elementelor de tipicitate obiectivă ale infracțiunilor de distrugere și de tentativă la infracțiunea de violență în familie reținute în concret în sarcina sa.

Analizând recursul și din perspectiva celui de al doilea caz de recurs în casație invocat de recurentul inculpat A., prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., se rețin următoarele:

În cauză, prin decizia instanței de apel, în majoritate, a fost condamnat inculpatul A.:

- la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la violență în familie prevăzută de art. 32 C. pen. rap. la art. 199 alin. (1), art. 188, art. 189 alin. (1) lit. f) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b), art. 76 alin. (1) C. pen.

- la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prevăzută de art. 253 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b), art. 76 alin. (1) C. pen.

S-a constatat că infracțiunile au fost săvârșite în concurs real, s-au contopit pedepsele aplicate prin prezenta decizie cu pedeapsa de 1 an aplicată prin sentință și a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa rezultantă de 6 ani, 4 luni și 20 de zile, formată din pedeapsa cea mai grea de 6 ani și sporul obligatoriu de o treime din totalul pedepselor concurente, respectiv 4 luni și 20 de zile.

Verificând conformitatea deciziei atacate cu regulile de drept aplicabile, prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., potrivit căruia hotărârea este supusă casării dacă s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, Înalta Curte constată că pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului A. pentru faptele deduse judecății în prezenta cauză au fost stabilite cu respectarea dispozițiilor legale, încadrându-se în limitele minimului și maximului pedepsei prevăzute de textul de lege, iar procedeul de contopire al acestora a fost realizat, de asemenea, cu respectarea dispozițiilor legale aplicabile.

Procedeul de contopire a pedepselor a fost realizat cu respectarea dispozițiilor legale referitoare la pedeapsa principală în cazul concursului de infracțiuni, sporul reprezintă o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, astfel încât pedeapsa principală rezultantă s-a aplicat în limitele prevăzute de lege.

Prin urmare, se constată că instanța de apel a realizat o corectă aplicare a prevederilor legale, astfel că pedeapsa rezultantă la care a fost condamnat inculpatul A., prin raportare la încadrarea juridică reținută în cauză, este în limitele legii.

În ce privește critica recurentului inculpat, care a susținut că se impune înlăturarea greșitei aplicări a legii în ceea ce privește limitele de pedeapsă, prin schimbarea încadrării juridice (din tentativa la violență în familie rap. la omor cu 2 victime și distrugere cu reținerea atenuantei legale fapte prev. de art. 32 C. pen. rap. la art. 199 alin. (1), art. 188, art. 189 alin. (1) lit. f) din C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b), art. 76 alin. (1) din C. pen. în vătămare corporală din culpă săvârșită cu forma de vinovăție a culpei fără prevedere faptă prev. de art. 196 alin. (1) și (4) din C. pen.), se rețin următoarele:

Examinarea unei cauze în recurs în casație nu poate conduce la reformarea situației de fapt reținută de către instanțele care au soluționat fondul acuzațiilor penale, instanța de recurs putând verifica corecta încadrare juridică a faptei din perspectiva corespondenței elementelor faptice reținute în hotărârea recurată cu elementele constitutive ale infracțiunilor, fără ca prin aceasta să procedeze la analiza sau la reaprecierea situației de fapt, cu consecința redozării pedepselor.

Cazul de recurs în casație prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. nu permite cenzurarea instituțiilor penale sau procesual penale reținute prin hotărârea definitivă de condamnare, ci numai dacă pedeapsa aplicată se situează în limitele rezultate ca efect al incidenței acestor instituții, precum cauzele de reducere a pedepsei, concursul de infracțiuni, aplicarea legii penale mai favorabile, încadrarea juridică, etc.

Pe de altă parte, solicitarea inculpatului nu poate fi primită, întrucât individualizarea judiciară a pedepsei presupune un proces de evaluare a împrejurărilor concrete ale cauzei, care intră în atributul exclusiv al instanțelor de fond sau apel și care, prin urmare, nu poate fi cenzurat în cadrul prezentului demers judiciar, întrucât nu vizează nelegalitatea pedepselor la care inculpatul a fost condamnat, ci netemeinicia hotărârii sub aspectul cuantumului pedepsei rezultante stabilite în mod definitiv.

Înalta Curte reține că fondul criticilor invocate de recurentul inculpat nu vizează, în realitate, nelegalitatea hotărârii, ci se solicită o rejudecare a cauzei, cu consecința stabilirii unei eventuale alte situații de fapt decât cea avută în vedere de instanța de apel.

În actualul cadru procesual instanța de casație analizează doar dacă situația de fapt, astfel cum a fost reținută de instanțele ordinare, corespunde infracțiunii pentru care s-a pronunțat hotărârea de condamnare, însă nu poate proceda la o reevaluare a materialului probator sau la stabilirea unei alte situații de fapt, în speță cea reținută de instanța de apel, în majoritate.

Instanța de casare nu judecă procesul propriu-zis, ci judecă exclusiv dacă din punct de vedere al dreptului hotărârea atacată este corespunzătoare.

Starea de fapt reținută în cauză nu poate fi modificată pe calea recursului în casație, astfel că o eventuală reevaluare a conținutului mijloacelor de probă nu ar putea fi valorificată în contextul niciunuia dintre cazurile de casare prevăzute în art. 438 din C. proc. pen., în condițiile în care recursul în casație nu are drept scop soluționarea unei cauze penale prin reaprecierea faptelor, ci doar sancționarea deciziilor neconforme cu legea materială și procesuală.

Pentru aceste considerente, având în vedere că în cauză nu este incident niciunul dintre cazurile de recurs în casație prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 și 12 din C. proc. pen., instanța va respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 307 din data de 11 martie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2015.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în cuantum de 627 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 307 din data de 11 martie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2015.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în cuantum de 627 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 octombrie 2021.

GGC - GV