ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 868 din data de 15.12.2020 pronunțată de Judecătoria Suceava s-au dispus următoarele:
A fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 9 ani închisoare pentru săvârșirea, în stare de recidivă postexecutorie și postcondamnatorie, a infracțiunii de agresiune sexuală, prevăzută de art. 219 alin. (1) și (2) lit. c) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1), art. 43 alin. (5) din C. pen., art. 38 alin. (1) din C. pen., cu reținerea art. 349 alin. (2), art. 374 alin. (4), art. 375 și art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.
În temeiul art. 67 alin. (2) din C. pen. raportat la art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de 5 ani, ce se va executa după executarea pedepsei închisorii sau considerarea ca executată a acesteia. În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
A fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea, în stare de recidivă postexecutorie și postcondamnatorie, a infracțiunii de coruperea sexuală a minorilor, prevăzută de art. 221 alin. (4) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1), art. 43 alin. (5) din C. pen., art. 38 alin. (1) din C. pen., cu reținerea art. 349 alin. (2), art. 374 alin. (4), art. 375 și art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.
În temeiul art. 67 alin. (2) din C. pen. raportat la art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de 5 ani, ce se va executa după executarea pedepsei închisorii sau considerarea ca executată a acesteia. În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
A fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea, în stare de recidivă postexecutorie și postcondamnatorie, a infracțiunii de violare de domiciliu, prevăzută de 224 alin. (1) și (2) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1), art. 43 alin. (5) din C. pen., art. 38 alin. (1) din C. pen., cu reținerea art. 349 alin. (2), art. 374 alin. (4), art. 375 și art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.
În baza art. 38 alin. (1) raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., au fost contopite pedepsele și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 9 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor obligatoriu de 1 an închisoare, reprezentând 1/3 din celelalte pedepse aplicate, stabilindu-se față de inculpatul A. o pedeapsă rezultantă de 10 ani închisoare.
S-a constatat că infracțiunile din prezenta cauză au fost săvârșite în stare de recidivă postcondamnatorie raportat la pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 875/2009 din data de 13.05.2009 pronunțată de Tribunalul din Cagliari în Dosarul nr. x/2008 R.G. Trib N. x/2007 R.N.R., rămasă definitivă la data de 05.12.2014, recunoscută și pusă în executare prin Sentința penală nr. 106 din data de 20.07.2020 a Curții de Apel Suceava, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 206/A din 13.08.2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2020.
În temeiul art. 43 alin. (2) din C. pen., s-a adăugat la pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 875/2009 din data de 13.05.2009 pronunțată de Tribunalul din Cagliari în Dosarul nr. x/2008 R.G. Trib N. x/2007 R.N.R. și rămasă definitivă la data de 05.12.2014, recunoscută și pusă în executare prin Sentința penală nr. 106 din data de 20.07.2020 a Curții de Apel Suceava, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 206/A din 13.08.2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2020, pedeapsa stabilită în prezenta cauză urmând ca, în final, inculpatul A. să execute o pedeapsă rezultantă de 20 ani închisoare în regim de detenție.
În baza art. 45 alin. (1) și alin. (3) lit. a) din C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate. În temeiul art. 45 alin. (5) din C. pen. cu referire la art. 45 alin. (1) și alin. (3) lit. a) din C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art. 399 alin. (1) din C. proc. pen., a fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului A.
În temeiul art. 72 alin. (1) din C. pen., s-a dedus din pedeapsa de 20 ani închisoare aplicată inculpatului A. durata deja executată de 188 de zile închisoare, durata reținerii și a arestării provizorii a persoanei condamnate de la data de 12.02.2020 la data de 25.03.2020 (în Dosarul nr. x/2020 al Curții de Apel Timișoara), durata arestării preventive de la data de 30.07.2020 la data de 13.08.2020 și perioada executată ca urmare a Sentinței penale nr. 106 din data de 20.07.2020 a Curții de Apel Suceava, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 206/A din 13.08.2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2020, precum și perioada când a fost reținut și arestat preventiv în prezenta cauză, respectiv din data de 31.07.2020 la zi.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul A. în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.
În temeiul art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, a fost informat inculpatul A. că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.
Conform dispozițiilor art. 397 alin. (1), art. 19 și art. 25 alin. (1) din C. proc. pen., cu aplicarea art. 1349, art. 1357 din C. civ., a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă B., prin reprezentant legal C. și, în consecință a fost obligat inculpatul A. la plata către partea civilă a sumei de 40.000 euro reprezentând daune morale.
În temeiul art. 397 alin. (2) din C. proc. pen., a fost menținută măsura asigurătorie a sechestrului asupra sumei de 14687 RON ridicată de la inculpatul A., instituită prin Ordonanța nr. 2468/P/2020 din data de 04.08.2020 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava.
În baza art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A. la plata către stat a sumei de 6.200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 5.000 RON din cursul urmăririi penale.
În baza art. 276 alin. (1) din C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A. la plata către partea civilă partea civilă B. a sumei de 2.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare constând în onorariu avocat.
Împotriva Sentinței penale nr. 868 din data de 15.12.2020 pronunțată de Judecătoria Suceava, în Dosarul nr. x/2019, a declarat apel inculpatul A.
Prin Decizia penală nr. 141 din data de 10 februarie 2021 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/2020, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 868 din data de 15.12.2020 pronunțată de Judecătoria Suceava.
În temeiul art. 422 din C. proc. pen. penală raportat la art. 72 alin. (1) din C. pen., s-a dedus în continuare, din pedeapsa aplicată inculpatului A., perioada arestării preventive de la 15.12.2020 la zi.
În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a fost obligat apelantul inculpat să plătească statului suma de 350 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare din apel.
Împotriva Deciziei penale nr. 141 din data de 10 februarie 2021 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/2020, a formulat apel inculpatul A.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 02 aprilie 2021.
La termenul din data de 04 mai 2021, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția inadmisibilității căii de atac, susținând că aceasta este formulată împotriva unei hotărâri definitive, pronunțată în apel.
Examinând cu prioritate excepția inadmisibilității căii de atac invocată de reprezentantul Ministerului Public, Înalta Curte constată următoarele:
Dând eficiență principiului stabilit prin dispozițiile art. 129 din Constituția României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și a celui privind liberul acces la justiție, statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.
Revine, așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.
Potrivit dispozițiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolele III, III1, V din C. proc. pen., admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
În cauza de față, inculpatul A. a declarat apel împotriva Deciziei penale nr. 141 din data de 10 februarie 2021 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/2020, prin care, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 868 din data de 15.12.2020 pronunțată de Judecătoria Suceava.
Dispozițiile art. 408 din C. proc. pen. prevăd care sunt hotărârile supuse apelului. Astfel, conform prevederilor menționate, "(1) sentințele pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede altfel. (2) încheierile pot fi atacate cu apel numai odată cu sentința, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu apel. (3) Apelul declarat împotriva sentinței se socotește făcut și împotriva încheierilor."
Conform prevederilor art. 551 pct. 4 din C. proc. pen., hotărârile primei instanțe rămân definitive la data pronunțării hotărârii prin care s-a respins apelul sau, după caz, contestația.
Raportat la textele de lege redate anterior, se constată că Decizia penală nr. 141 din data de 10 februarie 2021 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/2020, este definitivă.
Astfel cum s-a menționat deja, procesul penal se desfășoară în conformitate cu dispozițiile legale, iar hotărârile judecătorești sunt supuse numai acelor căi de atac prevăzute de lege.
Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual. Inadmisibilitatea operează automat și inevitabil ori de câte ori un act procesual este lipsit de bază legală.
Recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.
Având în vedere că decizia împotriva căreia a fost formulată prezenta cale de atac este definitivă, legea nu prevede posibilitatea exercitării căii ordinare de atac a apelului împotriva acesteia.
Relativ la cele ce precedă, în temeiul dispozițiilor art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. a) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 141 din data de 10 februarie 2021 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/2020.
În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va fi obligat apelantul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Conform prevederilor art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul inculpat, în cuantum de 313 RON, va rămâne în sarcina statului și se va suporta din fondurile Ministerului de Justiție.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 141 din data de 10 februarie 2021 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/2020.
Obligă apelantul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul inculpat, în cuantum de 313 RON rămâne în sarcina statului și se suportă din fondurile Ministerului de Justiție.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04 mai 2021.