ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 702 din data de 14 septembrie 2020, pronunțată de Tribunalul Iași, în Dosarul nr. x/2020, a fost condamnat inculpatul A., la o pedeapsă de 8 (opt) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte asupra unui membru de familie, faptă prevăzută de art. 195 C. pen. raportat la art. 199 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 43 alin. (5) C. pen., cu aplicarea art. 349 alin. (2), art. 375 și art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

În temeiul art. 67 alin. (1) din C. pen. cu referire la art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen. cu referire la art. 65 alin. (3) din C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 72 C. pen., a fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului prin prezenta sentință, durata reținerii și arestului preventiv în prezenta cauză, precum și durata internării în vederea efectuării expertizei medico legale psihiatrice, începând cu data de 29 ianuarie 2020 la zi.

În temeiul art. 399 alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută măsura arestării preventive luată prin Încheierea judecătorului de drepturi și libertăți nr. 30/JDL din data de 31 ianuarie 2020 pronunțată de Tribunalul Iași în Dosarul nr. x/2020 față de inculpatul A.

În temeiul art. 19 și art. 25 alin. (1), art. 397 alin. (1) C. proc. pen., a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic de Urgență "Prof. Dr. N. Oblu" Iași, cu sediul în mun. Iași, județul Iași și, în consecință, a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 5.701,82 RON reprezentând cheltuielile de spitalizare pentru persoana vătămată B., precum și a dobânzii legale calculate de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la achitarea sumei anterior menționate. S-a constatat că inculpatul a achitat suma de 4.000 RON din suma totală de 9.701,82 RON cu care unitatea spitalicească s-a constituit parte civilă.

În temeiul art. 19 și art. 25 alin. (1), art. 397 alin. (1) C. proc. pen., a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic de Urgență "Sf. Spiridon" Iași, cu sediul în mun. Iași, Bld. Independenței, nr. 1, județul Iași și, în consecință, a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 760,73 RON reprezentând cheltuielile de spitalizare pentru persoana vătămată B., precum și a dobânzii legale calculate de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la achitarea sumei anterior menționate.

În temeiul art. 19 și art. 25 alin. (1), art. 397 alin. (1) C. proc. pen., a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă Serviciul Județean de Ambulanță Iași, cu sediul în Iași, str. x și, în consecință, a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 2.407,8 RON reprezentând cheltuielile pentru transportul persoanei vătămate B.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008 cu referire la Anexa 1 din Legea nr. 187 din 24 octombrie 2012 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul A. în vederea introducerii profilului genetic în Sistemului Național de Date Genetice Judiciare.

În temeiul art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare a fost informat inculpatul A. că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.

În temeiul art. 398 C. proc. pen. raportat la art. 272 și art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 7.852,26 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 6.452,26 RON din cursul urmăririi penale și 1.400 RON din cursul cercetării judecătorești.

Împotriva acestei sentințe, a declarat apel inculpatul A.

Prin Decizia penală nr. 997 din 22 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2020, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a fost admis apelul formulat de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 702 din 14 septembrie 2020 pronunțate de Tribunalul Iași, în dosarul nr. x/2020, s-a desființat, în parte, sub aspectul laturii penale sentința penală atacată și încheierea din 20 august 2020 și, rejudecând, au fost înlăturate din încadrarea juridică dispozițiile art. 41 alin. (1) și art. 43 alin. (5) C. pen., precum și mențiunile privind starea de recidivă.

A fost redusă pedeapsa principală aplicată inculpatului A. de la 8 ani închisoare la 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte asupra unui membru de familie, prevăzute de art. 195 C. pen. raportat la art. 199 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

A fost dedusă din durata pedepsei principale aplicate inculpatului A. durata arestării preventive de la 14 septembrie 2020 la zi (22 decembrie 2020).

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apelul inculpatului au rămas în sarcina statului.

Împotriva acestei decizii penale, la data de 29 ianuarie 2021, a formulat cerere de recurs în casație inculpatul A., prin apărător ales, avocat C., fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 26 februarie 2021, sub nr. x/2020.

Prin Încheierea de cameră de consiliu din 1 aprilie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, în baza art. 440 alin. (4) din C. proc. pen., a fost admisă, în principiu, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 997 din 22 decembrie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori. S-a dispus trimiterea cauzei la completul C4 pentru judecarea pe fond a recursului în casație, fixându-se termen de judecată la data de 13 mai 2021.

Prin cererea de recurs în casație, recurentul inculpat A. a invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.

În esență, s-a arătat că, potrivit jurisprudenței (I.C.CJ., secția penală - Decizia nr. 144/RC/2015, Decizia nr. 390/RC/2015, Decizia nr. 98/RC/2018, Decizia nr. 333/RC/2018, Decizia nr. 150/RC/2019, Decizia nr. 79/RC din 3 martie 2020), instanța supremă a reținut că sintagma "în alte limite decât cele prevăzute de lege" nu vizează doar stabilirea pedepsei în limitele prevăzute de lege în raport de încadrarea juridică și cauzele sau stările de agravare și atenuare reținute prin hotărârea definitivă, ci, în căile de atac, se impune o verificare și prin raportare la principiile ce au influență asupra tratamentului sancționator, cum este non reformatio in pejus. Acest principiu prevăzut de legiuitor în dispozițiile art. 418 C. proc. pen., statuează că instanța de apel, soluționând cauza, nu poate crea o situație mai grea pentru cel care a declarat apel, ca atare, limitele pedepsei sunt influențate și de regulile care guvernează judecata în căile de atac, astfel că o pedeapsă aplicată de către instanța de fond cu 2 ani peste minimul special devine, în calea de atac a apelului declarat doar de inculpat, maximul de pedeapsă ce nu poate fi depășit conform legii.

Totodată, prin motivele de recurs în casație s-a precizat că înlăturarea în calea de atac a stării de recidivă postexecutorie conduce la o diminuare proporțională a sancțiunii aplicate de către instanța de fond întrucât numai astfel pot fi respectate limitele rezultate din aplicarea principiului non reformatio in pejus și menținută, sub aspectul proporționalității, modalitatea de individualizare stabilită de către prima instanță și care nu poate fi agravată în calea de atac a inculpatului.

De aceea, urmare a înlăturării stării de recidivă postexecutorie și admiterii apelului inculpatului sub aspectul reindividualizării pedepsei, pedeapsa maximă ce putea fi stabilită pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte asupra unui membru de familie prevăzute de art. 195 C. pen. raportat la art. 199 alin. (1) C. pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen. era sub 6 ani închisoare, rezultată prin aplicarea unui spor/cuantum de cel mult 2 ani la minimul special prevăzut de lege, astfel cum a stabilit instanța de fond. Astfel, în urma înlăturării consecințelor recidivei postexecutorii reținute în mod nelegal de către instanța de fond, nu putea instanța de control judiciar să aplice o pedeapsă care să depășească acest maxim.

Prin încheierea de admitere în principiu, s-a considerat că, motivele de recurs în casație, astfel cum au fost dezvoltate prin cererea de recurs în casație, se justifică a fi examinate, prin prisma cazului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.

În baza hotărârii Colegiului de conducere nr. 47 din 27 aprilie 2021 a Înaltei Curți, dosarul a fost repartizat ciclic Completului C3, cu termen de judecată la data de 12 mai 2021.

Examinând recursul în casație formulat de inculpatul A., în baza dispozițiilor art. 447 și art. 442 din C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

Recursul în casație este conceput ca o cale extraordinară de atac în care se produce o devoluție parțială (o reexaminare în limitele cazurilor de casare), astfel, părțile pot solicita reformarea unei hotărâri definitive, pe motive de nelegalitate, însă doar în condițiile expres și limitativ prevăzute de legiuitor, respectiv a cazurilor de casare prevăzute de art. 438 din C. proc. pen. și în limitele stabilite prin încheierea admisibilității în principiu.

În cauză, s-a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., în conformitate cu care hotărârile sunt supuse casării în cazul în care "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de legea penală".

În jurisprudența constantă a instanței s-a stabilit că, prin pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport de încadrarea juridică și de cauzele de atenuare și de agravare a pedepsei a căror incidență a fost stabilită de instanța de apel (ÎCCJ, secția penală, Decizia nr. 158/RC din 2 mai 2019, ÎCCJ, secția penală, Decizia nr. 463/RC din 29 noiembrie 2019).

Prin Decizia penală nr. 997 din 22 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Iași, în apelul inculpatului, au fost înlăturate din încadrarea juridică dată faptei de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte asupra unui membru de familie, prevăzute de art. 195 C. pen. raportat la art. 199 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 43 alin. (5) C. pen., cu aplicarea art. 349 alin. (2), art. 375 și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., dispozițiile privind starea de recidivă.

A fost redusă pedeapsa principală aplicată inculpatului A. de la 8 ani închisoare la 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte asupra unui membru de familie, prevăzute de art. 195 C. pen. raportat la art. 199 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.

Văzând soluția instanței de apel, recurentul A. a supus evaluării instanței supreme prin recursul în casație formulat două chestiuni de drept, și anume, respectarea principiului non reformatio în pejus și limitele individualizării judiciare.

Principiul non reformatio in pejus, prevăzut în art. 418 din C. proc. pen. constituie un principiu care guvernează tratamentul sancționator, iar instanța poate verifica, în cadrul cazului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. dacă pedeapsa aplicată de instanța de apel se situează în limitele impuse de exigențele acestui principiu.

Motivele recurentului inculpat A. se referă la faptul că instanța de apel i-a agravat situația juridică prin aplicarea, în cadrul procesului de individualizare, a unei pedepse în cuantum de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte asupra unui membru de familie, în apelul declarat de acesta, în condițiile în care au fost înlăturate din încadrarea juridică dată faptei, mențiunile privind starea de recidivă.

Procesul individualizării pedepsei este atributul instanței care are libertatea alegerii sancțiunii aplicate. Pe de altă parte, fiind o chestiune de apreciere a instanței de apel, aceasta era singura în măsură să stabilească cuantumul pedepsei, în contextul concret al cauzei.

Cu privire la operațiunea individualizării cuantumului pedepsei închisorii aplicate, instanța de apel a avut în vedere particularitățile comiterii infracțiunii, gradul de pericol social al acesteia, periculozitatea inculpatului, ansamblul tuturor elementelor de ordin real și personal și, nu în ultimul rând, a ținut seama și de înlăturarea incidenței recidivei postexecutorii. Și, în urma unei analize proprii, instanța de control judiciar a aplicat inculpatului, în apel, pedeapsa de 7 ani închisoare, redusă de la 8 ani închisoare, în limitele impuse de exigențele principiului non reformatio în pejus, al neagravării situației juridice a părții care a declarat calea de atac.

Față de cele enunțate, reținând că pentru infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte asupra unui membru de familie, prevăzută de art. 195 C. pen. raportat la art. 199 alin. (1) C. pen., limitele de pedeapsă se situează între 6 și 15 ani închisoare, iar cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., se reduc cu o treime, fiind cuprinse între 4 ani și 10 ani închisoare, se constată că pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată recurentului inculpat A. se situează în limite legale (în calea extraordinară de atac a recursului în casație nefiind permisă reindividualizarea pedepsei).

Pentru considerentele expuse, constatând că aspectele invocate de recurentul inculpat A. nu reprezintă, în fapt, împrejurări referitoare la aplicarea pedepsei în alte limite decât cele prevăzute de lege, astfel că acestea nu se circumscriu cazului invocat, prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., iar pedeapsa aplicată inculpatului este în limite legale, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de acesta împotriva Deciziei penale nr. 997 din data de 22 decembrie 2020 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Potrivit art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat A. în sumă de 627 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de recurentul inculpat A. împotriva Deciziei penale nr. 997 din data de 22 decembrie 2020 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat A. în sumă de 627 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 mai 2021.

Procesat de GGC - LM