ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Asupra cauzei de față;
În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 168 din data de 27.09.2021 pronunțată de Tribunalul Olt în Dosarul nr. x/2020, în baza art. 188 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 199 alin. (1) C. pen. și art. 77 lit. e) C. pen. a fost condamnat inculpatul A., deținut în Penitenciarul Craiova, la pedeapsa principală de 20 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor asupra unui membru de familie.
În baza art. 67 alin. (2) C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1lit. a), b) și h) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de a deține, purta și folosi orice categorie de arme, pe o durată de 5 ani, a cărei executare va începe conform art. 68 C. pen., după executarea pedepsei principale, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.
În baza art. 65 alin. (1) C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și h) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de a deține, purta și folosi orice categorie de arme, a cărei executare va începe conform art. 65 alin. (3) C. proc. pen. din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate va fi executată sau considerată ca executată.
În baza art. 218 alin. (1) și (3) lit. b) C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 10 închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de viol.
În baza art. 67 alin. (2) C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și h) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de a deține, purta și folosi orice categorie de arme, pe o durată de 5 ani, a cărei executare va începe conform art. 68 C. pen., după executarea pedepsei principale, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.
În baza art. 65 alin. (1) C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și h) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de a deține, purta și folosi orice categorie de arme, a cărei executare va începe conform art. 65 alin. (3) C. proc. pen. din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate va fi executată sau considerată ca executată.
În baza art. 38 alin. (1) C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) și art. 45 C. pen. a fost aplicată inculpatului A. pedeapsa principală cea mai grea de 20 ani închisoare, la care s-a adăugat 1/3 din cealaltă pedeapsă, respectiv 3 ani și 4 luni [1/3 din 10 ani] și s-a aplicat în final inculpatului pedeapsa principală de 23 ani și 4 luni închisoare în regim de detenție și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și h) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme, pe o perioadă de 5 ani, conform art. 68 C. pen.
În baza art. 45 alin. (5) C. pen. rap. la art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. a fost aplicată inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și h) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme, conform art. 65 alin. (3) C. pen.
În baza art. 399 C. proc. pen. a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului A.
În baza art. 72 alin. (1) C. pen. s-a dedus din pedeapsa închisorii aplicată inculpatului A. durata reținerii și arestării preventive de la data de 29.05.2020 la zi (ordonanța Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt nr. x/2020, mandat de arestare preventivă nr. 10/30.05.2020 emis de Tribunalul Olt în Dosarul nr. x/2020).
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul A. în vederea introducerii acestora în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.
În baza art. 5 din Legea nr. 76/2008 inculpatul A. a fost informat că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în S.N.D.G.J. a profilului sau genetic.
În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 3.400 RON reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat (din care 2500 RON cheltuieli judiciare avansate de stat pe parcursul urmăririi penale).
Pentru a pronunța această sentință, în fapt, s-a reținut că, la data de 24.05.2020, inculpatul A., în locuința comună din orașul Drăgănești-Olt, jud. Olt, profitând de starea de vulnerabilitate a mamei sale, victima B., determinată de vârsta înaintată (78 de ani), cât și de faptul că avea probleme locomotorii, fiind imobilizată la pat, în aceeași locuință, a agresat-o fizic, în mod repetat, lovind-o cu pumnii în toate regiunile anatomice, provocându-i mai mult de 32 de echimoze la nivelul corpului și multiple fracturi costale, invocând că aceasta își satisfăcea în mod involuntar necesitățile biologice în pat - leziuni care, la data de 28.05.2020 au determinat decesul acesteia, pe fondul unei insuficiențe cardio-respiratorii acute, consecința acestor politraumatisme, iar cu ocazia efectuării autopsiei, la examenul genital, s-au identificat pe cadranul convențional (la nivelul poziției 4 și 6), două infiltrate sanguine de 0,5 cm. fiecare, leziuni traumatice, care pot data din 24 sau 25.05.2020 și care s-au putut produce prin intromisiunea unui corp bont la nivelul vaginului, posibil în cadrul unui raport sexual.
Împotriva Sentinței penale nr. 168 din data de 27.09.2021 pronunțată de Tribunalul Olt în Dosarul nr. x/2020 a declarat apel inculpatul A.
Prin Decizia penală nr. 553 din data de 07 aprilie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori a fost respins ca nefondat, apelul formulat de inculpatul A. , împotriva Sentinței penale nr. 168 din data de 27.09.2021 pronunțată de Tribunalul Olt în Dosarul nr. x/2020.
S-a dedus din pedeapsa principală aplicată durata arestului preventiv de la 27.09.2021 la zi.
A fost obligat apelantul la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Hotărârea a fost pronunțată prin punerea acesteia la dispoziția părților și a procurorului la data de 07 aprilie 2022.
Examinând, distinct pentru fiecare dintre infracțiuni, probele administrate în faza de urmărire penală și în cursul cercetării judecătorești Curtea a constatat că situația de fapt reținută de prima instanță este corectă, fiind pe deplin susținută de întreg materialul probator administrat în cauză.
Astfel, pornind de la concluziile raportului de expertiză medico-legală efectuat în cursul urmăririi penale și avizat la cererea apărătorului inculpatului - aviz nr. x/2021 - este cert că în perioada 24 - 25 octombrie 2020 victimei B. i-au fost aplicate lovituri repetate de mare intensitate în toate zonele corpului (torace, cap, zona membrelor superioare și inferioare) leziunile externe - echimoze și plăgi - fiind produse prin lovire cu corpuri dure, comprimare digito-palmară și lovire de corpuri dure, iar leziunile interne - fracturi costale - prin lovire cu corpuri dure și posibil comprimare între planuri dure (raport de expertiză de la filele x d.u.p.).
Numărul leziunilor constatate, severitatea acestora, mecanismele diferite de producere (lovire de corpuri dure, cu corpuri dure, comprimare între planuri, comprimare digito-palmară) precum și poziționarea lor pe tot corpul victimei sunt elemente care exclud în mod evident apărarea formulată inițial de inculpat în sensul că mama sa s-ar fi lovit în urma unei autoaccidentări - dezechilibrându-se și lovindu-se la șold conform declarației dată în calitate de suspect la data de 29 mai 2020.
Ca urmare a unui eveniment de genul celui descris de inculpat este exclusă posibilitatea apariției unor leziuni în zona inghinală, în zona interioară a coapselor, în zona feței, și pe toată circumferința torsului. Chiar și admițând că astfel de leziuni s-ar putea produce în urma prăbușirii victimei la pământ, aspect contrazis în totalitate prin concluziile raportului de expertiză medico-legală care descrie mecanisme de comprimare și lovire activă cu corpuri dure, este evident că ele ar fi presupus ca victima să se fi prăbușit în mod repetat, în diverse poziții, dat fiind că altfel nu se pot explica leziunile plasate pe tot corpul său.
Or, o asemenea variantă este exclusă chiar de inculpat care relatează faptul că începând cu data de 22 mai 2020 victima nu s-a mai putut deplasa, rămânând în continuu la pat, neavând capacitatea fizică nici măcar pentru a se deplasa să-și satisfacă nevoile fiziologice. Faptul că victima era imobilizată la pat rezultă nu doar din declarația inculpatului ci și din declarațiile martorilor C. respectiv D. (cel din urmă fiind medicul de familie) care au precizat că victima nu se putea ridica, nu putea comunica în mod coerent, zăcea în pat.
Fără a exclude posibilitatea existenței unui incident casnic la data și în condițiile precizate de inculpat Curtea a reținut că acesta face trimitere la data de 22 mai 2020, ori, leziunile descrise în certificatul medico-legal și cu privire la care s-a menționat că ar avea o legătură de cauzalitate directă cu decesul s-au produs cel mai probabil cu 4 - 5 zile anterior datei autopsiei (29 mai 2020) deci în perioada 24 - 25 mai 2020.
Cu privire la identitatea persoanei care ar fi putut să agreseze victima Curtea a reținut în principal că inculpatul recunoaște că i-ar fi aplicat acesteia mai multe lovituri, deranjat fiind de faptul că nu se putea deplasa la toaletă, și totodată că potrivit declarațiilor acestuia nimeni altcineva nu a mai fost în contact cu victima în perioada de referință. Prin urmare, chiar inculpatul exclude posibilitatea ca asemenea leziuni să îi fi fost produse victimei de o altă persoană, singura explicație plauzibilă fiind aceea că pe fondul consumului de băuturi alcoolice și a conflictelor spontane cu aceasta (conflicte care par să fi fost de notorietate în localitate conform declarațiilor martorilor audiați - C., E.) inculpatul a agresat-o în mod repetat pe mama sa lovind-o cu pumnii, efectuând acțiuni de comprimare cu palmele și comprimare între două planuri dure care au avut ca rezultat producerea unor leziuni ce au condus în cele din urmă la decesul persoanei vătămate.
În ceea ce privește infracțiunea de viol în formă calificată pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului în primă instanță Curtea a reținut că leziunile constatate pe corpul victimei sunt specifice unui raport sexual. În privința acestora explicația inculpatului a fost aceea că este posibil să se fi produs în timpul toaletării victimei (conform declarației sale prin folosirea unui prosop), ipoteză exclusă însă prin raportul de expertiză medico-legală care specifică că leziunile de la nivelul vaginului sunt produse prin intromisunea unui corp bont - evident că un obiect de genul celui indicat de inculpat nu poate fi considerat corp bont și nici nu este apt să producă vătămări în regiunea anatomică unde au fost constatate. Totodată, examinând planșa foto realizată cu ocazia necropsiei victimei dar și concluziile raportului de expertiză medico-legală Curtea a observat că victima prezenta leziuni inclusiv la nivelul membrelor superioare, în interiorul coapselor, în regiunea genitală, leziuni specifice rapoartelor sexuale forțate.
Pe de altă parte, chiar dacă nu au o valoare probantă absolută, Curtea a interpretat aceste probe și prin raportare la concluziile expertizei criminalistice pentru detectarea comportamentului simulat, din care rezultă că răspunsurile inculpatului la întrebările relevante referitoare la infracțiunea de viol au produs modificări specifice comportamentului simulat (nesincer) - filele x d.u.p., împrejurare de natură a ridica serioase semne de întrebare cu privire la sinceritatea celor relatate organelor de anchetă.
Pornind de la concluzia că existența unui raport sexual este demonstrată conform paragrafelor anterioare, în privința identității autorului nu sunt dubii dat fiind că inculpatul însuși a precizat că în toată perioada 22 - 28 mai 2020, de la momentul la care victima a fost imobilizată la pat și până la momentul preluării sale de către un echipaj de ambulanță, aceasta a fost vizitată doar de două ori de numitul C. însă cel din urmă nu a fost niciodată singur în cameră cu victima.
Cât privește celelalte condiții de tipicitate ale infracțiunii de viol, dat fiind starea specifică a mamei inculpatului (imobilizată la pat, fără posibilitatea de a se apăra sau de a se deplasa măcar) Curtea a reținut că raportul sexual nu a fost unul consimțit.
Analizând apărările invocate de inculpat referitoare la concluziile expertizei criminalistice genetice din care rezultă că în probele cu secreție vaginală prelevate de la victima B. nu ar fi fost evidențiată nici prezența spermei și nici fragmente epiteliale în care să se constate un profil genetic identic cu profilul genetic al inculpatului, Curtea a reținut că acestea nu pot fi interpretate ca o dovadă absolută că nu a existat un raport sexual sau că autorul nu este inculpatul, imposibilitatea depistării unor microurme biologice cu un profil genetic identic cu al presupusului autor putând fi determinată pe de o parte de timpul scurs între data săvârșirii faptei și data recoltării probelor (4 - 5 zile) iar pe de altă parte de măsurile întreprinse ulterior săvârșirii faptei (toaletarea, igienizarea victimei).
În cele din urmă examinând motivul de apel subsidiar al inculpatului referitor la reindividualizarea pedepselor ce i-au fost aplicate Curtea a reținut că, chiar dacă inculpatul este o persoană relativ în vârstă și cu probleme de sănătate nu se poate face abstracție, pe de o parte de gravitatea rezultatului specific fiecăreia dintre infracțiunile analizate, iar pe de altă parte de relația de rudenie directă dintre inculpat și victimă. Probele demonstrează că acesta a acționat cu agresivitate extremă împotriva unei persoane vulnerabile datorită vârstei și stării de sănătate, o persoană plasată în grija, în ocrotirea sa și față de care, în mod uzual ar fi trebuit să se manifeste cu deferență, cu respectul specific relațiilor dintre copil și mamă. Faptele inculpatului au produs un rezultat extrem de grav (decesul victimei) au fost comise într-un interval relativ mare de timp (victima a fost agresată constant pe parcursul unui interval semnificativ de timp) și, conform declarațiilor martorilor vin pe fondul unor relații tensionate anterioare în familie, conflictele verbale și fizice dintre inculpat și victimă fiind menționate în declarațiile tuturor martorilor audiați.
Împotriva hotărârii instanței de apel a formulat cerere de recurs în casație, la data de 12 mai 2022, inculpatul A., prin care a invocat cazurile de recurs în casație prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. - a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală și 13 C. proc. pen. - privind greșita interpretare și înlăturare a unor probe, respectiv cea științifică.
În esență, a susținut că deși a fost trimis în judecată și condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de omor și viol, din întreg materialul probator administrat în cauză, nu există probe certe din care să rezulte că ar fi săvârșit aceste fapte.
A mai arătat că ambele instanțe, nu au dat relevanță Raportului de expertiza medico-legală, respectiv la concluziile nr. 2, nr. 4 și nr. 5, care nu evidențiază legătura directă de cauzalitate între leziunile constatate și decesul victimei, specificându-se că decesul a fost condiționat de fondul patologic preexistent și cel mai important aspect fiind acela că efectuarea manevrelor de urgență medicală puteau împiedica decesul victimei.
Mai mult, a susținut că prin concluzia nr. 2 din Raportul de expertiză medico-legală, se arată în mod clar că decesul victimei putea fi împiedicat dacă se respecta protocolul, iar din depoziția martorului D., medic de familie, care la data de 26 mai 2020, fiind solicitat de către acesta, la domiciliu, rezultă că victima nu a fost consultată, ci doar i-a fost recomandata internarea. Or, având în vedere proba științifică, există o incertitudine cu privire la legătura de cauzalitate între leziunile traumatice suferite de victimă în data de 24/25 mai 2020 și decesul acesteia.
Având în vedere rezultatul științific, a susținut că nu a acționat cu nicio intenție, respectiv directă sau indirectă, dimpotrivă, doar a solicitat ajutorul medicului de familie și chiar a sunat la serviciul de ambulanță pentru ca victima să fie transportată la spital.
Deopotrivă, a arătat că din Raportul de expertiză criminalistică nr. x din data de 16 iulie 2020, nu reiese cu certitudine că produsele biologice recoltate relevă probabilitatea de săvârșire a infracțiunii de viol de către acesta.
Pentru cele anterior menționate, a solicitat desființarea deciziei, rejudecarea cauzei și, prin urmare să se constate că infracțiunile pentru care a fost condamnat nu există așa cum rezultă din raportul de expertiză medico - legală.
Prin încheierea din data de 14 septembrie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, s-a dispus admiterea, în principiu, a cererii de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 553 din data de 07 aprilie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori în Dosarul nr. x/2020 doar sub aspectul cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.
Analizând recursul în casație formulat de recurentul-inculpat A. în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) C. proc. pen., astfel cum au fost stabilite prin încheierea de admitere în principiu din data de 14 septembrie 2022, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat.
Prealabil, constată că legiuitorul a reglementat recursul în casație ca fiind o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiul legalității, pe de o parte, și principiul respectării autorității de lucru judecat, pe de altă parte. Astfel, recursul în casație permite cenzurarea legalității unei categorii limitate de hotărâri definitive și numai pentru motive expres prevăzute de legea procesual penală.
În acest sens, dispozițiile art. 433 din C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând că acest mecanism urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.
Analiza de legalitate a instanței de recurs nu este, însă, una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor și reglementate ca atare, în mod expres și limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., instanța de recurs în casație examinând cauza numai în limitele motivelor de casare invocate în cererea de recurs în casație și care pot fi circumscrise cazului de casare invocat, potrivit art. 442 alin. (2) din C. proc. pen.
Astfel, recursul în casație nu permite reevaluarea unor elemente sau împrejurări factuale stabilite cu autoritate de lucru judecat de către instanțele de fond, Înalta Curte de Casație și Justiție nefiind abilitată, în procedura extraordinară supusă analizei, să dea o nouă interpretare materialului probator și să rețină o stare de fapt diferită de cea descrisă și valorificată ca atare în hotărârea atacată.
Concluzionând, instanța de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă numai dacă, din punct de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare.
În cauza de față, recurentul-inculpat A. a invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.
Înalta Curte reține că sintagma nu este prevăzută de legea penală, circumscrisă cazului de casare invocat, vizează acele situații în care fie nu se realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și configurarea legală a infracțiunii, fapta neîntrunind elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare, fie condamnarea se bazează pe ipoteze de incriminare care nu sunt prevăzute de lege, respectiv, nu au făcut niciodată obiectul incriminării sau în privința cărora a operat dezincriminarea.
În calea extraordinară de atac a recursului în casație, analiza acestor ipoteze se raportează, întotdeauna și exclusiv, la starea de fapt reținută cu titlu definitiv în decizia instanței de apel, instanța supremă nefiind abilitată să reevalueze, în acest cadru procesual, temeinicia faptelor reținute ori suportul lor probator. Ca atare, motivele de casare invocate de recurentul A. trebuie să se raporteze la situația factuală și la elementele care au circumstanțiat activitatea infracțională, astfel cum au fost stabilite de instanța de apel, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză, prin hotărârea atacată, Înalta Curte neputând proceda la evaluarea materialului probator sau la reaprecierea situației de fapt.
În raport de situația de fapt reținută cu titlu definitiv de instanța de apel, urmare a administrării probelor, în mod corect s-a constatat îndeplinirea elementelor de tipicitate a infracțiunilor de omor asupra unui membru de familie prev. de art. 188 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 199 alin. (1) C. pen. și art. 77 lit. e) C. pen., respectiv de viol prev. de art. 218 alin. (1) și (3) lit. b) C. pen., curtea de apel realizând o analiză corespunzătoare sub acest aspect.
În acest context, Înalta Curte reține că faptele inculpatului A. care, în data de 24.05.2020, în locuința comună din orașul Drăgănești-Olt, jud. Olt, profitând de starea de vulnerabilitate a mamei sale, victima B., determinată de vârsta înaintată (78 de ani), cât și de faptul că avea probleme locomotorii, fiind imobilizată la pat, în aceeași locuință, a agresat-o fizic, în mod repetat, lovind-o cu pumnii în toate regiunile anatomice, provocându-i mai mult de 32 de echimoze la nivelul corpului și multiple fracturi costale, invocând că aceasta își satisfăcea în mod involuntar necesitățile biologice în pat - leziuni care, la data de 28.05.2020 au determinat decesul acesteia, pe fondul unei insuficiențe cardio-respiratorii acute, consecința acestor politraumatisme, iar cu ocazia efectuării autopsiei, la examenul genital, s-au identificat pe cadranul convențional (la nivelul poziției 4 și 6), două infiltrate sanguine de 0,5 cm. fiecare, leziuni traumatice, care pot data din 24 sau 25.05.2020 și care s-au putut produce prin intromisiunea unui corp bont la nivelul vaginului, posibil în cadrul unui raport sexual, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de omor asupra unui membru de familie prev. de art. 188 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 199 alin. (1) C. pen. și art. 77 lit. e) C. pen., respectiv de viol prev. de art. 218 alin. (1) și (3) lit. b) C. pen.
Cât privește critica inculpatului referitoare la inexistența legăturii de cauzalitate între acțiunile ce i se impută și rezultatul incriminat de lege, instanța de apel, a făcut o analiză amplă, arătând că, raportul de expertiză medico-legală concluzionează că această legătură este una directă, chiar dacă s-a suprapus pe un fond patologic preexistent, firesc de altfel în cazul unei persoane cu vârsta victimei. Existența unor afecțiuni severe ale victimei, preexistente agresiunii, nu exclud legătura de cauzalitate atât timp cât nu aceste afecțiuni au fost cele care au generat decesul. Rezultatul incriminat de lege respectiv moartea victimei nu a survenit ca urmare a unei evoluții naturale a bolilor de care aceasta suferea, la o dată imprevizibilă, ci la scurt timp după lovirea sa de către inculpat ca urmare directă a traumatismelor suferite. De asemenea, în ceea ce privește forma de vinovăție cu care a acționat inculpatul în cazul infracțiunii prev. de art. 188 C. pen. s-a reținut că acesta a acceptat producerea acestui rezultat, a ignorat nejustificat posibilitatea reală a intervenirii decesului, în pofida semnelor evidente ale suferinței prin care trecea victima, poziție subiectivă specifică vinovăției în forma intenției indirecte.
Deopotrivă, în ceea ce privește infracțiunea de viol în forma calificată prin hotărârea recurată se reține că la autopsie s-a constatat că victima prezenta două infiltrații sangvine de 0,5 cm fiecare la pozițiile 4 și 6 de pe cadranul himeneal, leziuni cel mai probabil produse în același timp cu cele constatate pe corpul victimei și care sunt specifice unui raport sexual.
Ca atare, se constată că în cauză sunt îndeplinite toate condițiile necesare întrunirii laturii obiective a infracțiunilor pentru care a fost condamnat recurentul, motivele expuse în recurs în casație vizând în realitate exclusiv reevaluarea probatoriului administrat.
Astfel cum s-a arătat anterior în considerațiunile teoretice, Înalta Curte nu poate da o nouă reapreciere probatoriului și nici modului în care acestea au fost administrate, în acest cadru procesual, neputând fi analizată temeinicia faptelor reținute ori suportul lor probator.
Recursul în casație nu are ca finalitate remedierea unei greșite aprecieri a faptelor, a unei inexacte sau insuficiente stabiliri a adevărului printr-o urmărire penală incompletă sau o cercetare judecătorească nesatisfăcătoare. În realitate, inculpatul solicită pe calea recursului în casație analizarea circumstanțelor comiterii faptei și reinterpretarea probelor administrate, ceea ce nu este posibil, Înalta Curte verificând exclusiv legalitatea hotărârii atacate, astfel că aspectele privind netemeinicia nu pot fi analizate în această cale de atac.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 553 din data de 07 aprilie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori în Dosarul nr. x/2020.
Văzând art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga pe recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în raport de alin. (6) al aceluiași articol, onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat A. până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 340 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 553 din data de 07 aprilie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori în Dosarul nr. x/2020.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat A. până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 340 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 09 noiembrie 2022.