ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 01 aprilie 2025

Deliberând asupra admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație formulată în cauză de inculpatul A., constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 13 din data de 28 ianuarie 2019 a Tribunalului Olt, pronunțată în dosarul nr. x/2018, în baza art. 386 C. proc. pen. s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice, formulată de inculpatul A., din infracțiunea de omor calificat și infracțiunea de tâlhărie calificată prev. de art. 188 alin. (1) rap. la art. 189 alin. (1) lit. d) C. pen. si art. 233 C. pen. rap. la art. 234 alin. (1) lit. d), f) C. pen., ambele cu aplic. art. 38 alin. (1) C. pen. si art. 77 lit. e) C. pen. în infracțiunea de tâlhărie, urmată de moartea victimei, prevăzută de art. 236 C. pen.

În baza art. 188 alin. (1) rap. la art. 189 alin. (1) lit d C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. e) C. pen., a condamnat inculpatul A., la pedeapsa principală de 11 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat,dreptul de a deține, purta și folosi cuțit), pe o perioadă de 4 ani stabilită potrivit art. 66 C. pen. și art. 67 C. pen.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat,dreptul de a deține, purta și folosi cuțit).

În baza art. 233 C. pen. rap. la art. 234 alin. (1) lit. d), f) C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. e) C. pen., a condamnat același inculpat la pedeapsa principală de 6 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat,dreptul de a deține, purta și folosi cuțit), pe o perioadă de 3 ani stabilită potrivit art. 66 C. pen. și art. 67 C. pen.

A aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) C. pen..(dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat,dreptul de a deține, purta și folosi cuțit).

În baza art. 38 alin. (1) C. pen. rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 45 C. pen. s-au contopit:

- pedeapsa principală de 11 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) C. proc. pen. o perioadă de 4 ani, stabilită potrivit art. 66 C. pen. și art. 67 C. pen., cu

- pedeapsa principală de 6 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) C. proc. pen. o perioadă de 3 ani, stabilită potrivit art. 66 C. pen. și art. 67 C. pen., și

- a aplicat pedeapsa principală cea mai grea de 11 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din cuantumul celeilalte pedepse stabilite, care este de 2 ani închisoare, inculpatul A. executând, în final, pedeapsa principală rezultantă de 13 ani închisoare, cu executare, în regim de detenție și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) C. pen., pe o perioadă de 4 ani, stabilită potrivit art. 66 C. pen. și art. 67 C. pen.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen. rap. la art. 45 alin. (1) C. pen. a aplicat, în final, inculpatului A., pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) C. pen., care se execută din momentul rămânerii definitive a prezentei sentințe și până când pedeapsa principală privativă de libertate va fi executată sau considerată ca executată, în condițiile prevăzute de art. 45 alin. (5) C. pen.

În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului A..

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 72 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și a arestării preventive, începând cu data de 24 aprilie 2018, la zi.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii în SNDGJ .

În temeiul art. 5 din Legea nr. 76/2008 inculpatul a fost informat că datele biologice prelevate vor fi utilizate pentru obținerea în stocarea în SNDGJ a profilului său genetic.

S-a luat act de faptul că persoana fizică - parte vătămata B., respectiv persoana juridică - parte vătămată Spitalul Județean de Urgenta Slatina nu s-au constituit părți civile în prezenta cauză penală.

În temeiul art. 112 alin. (1) lit. b) C. pen.,s-a dispus confiscarea specială, de la inculpatul A., a următoarelor bunuri:

- 1 (unu) cuțit în lungime totală de 19,5 cm, cu lama metalică zgâriată, în lungime de 9 cm, de culoare verde și mânerul din material plastic, de culoare verde, cuțitul având un manșon pentru protecția lamei de culoare verde, corp depus la Camera de corpuri delicte, în colet nr. 1, conform Procesului-verbal de depunere la camera de corpuri delicte, încheiat la data de 18.05.2018, la sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt.

- 1 (unu) obiect tăietor (lamă cuțit) în lungime de 10,5 cm, ce prezintă urme zgărieturi.

În temeiul art. 255 alin. (1) teza finala C. pen. raportat la art. 404 alin. (4) lit. f) C. proc. pen., s-a dispus restituirea de către inculpatul A. a sumei de 2,50 RON, sustrasă de inculpat de la victima C., in noaptea de 23/24 aprilie 2018, către partea vătămata B..

În temeiul art. 112 alin. (1) lit. b) C. pen. raportat la art. 404 alin. (4) lit. f) C. proc. pen., s-a dispus restituirea, către inculpatul A., a următoarelor bunuri, la rămânerea definitiva a prezentei hotărâri judecătorești:

- un (1) telefon mobil, ce prezintă în partea din spate următorul înscris: "IMEI x, Made in China", corp depus la Camera de corpuri delicte, în plic nr. 1, conform Procesului-verbal de depunere la camera de corpuri delicte, încheiat la data de 31.05.2018, la sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 272 C. proc. pen. a obligat inculpatul, la plata sumei de 2000 RON, din care suma de 1000 RON aferentă fazei de urmărire penală, respectiv suma de 1000 RON aferentă fazei de judecată, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Împotriva acestei sentințe penale au formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt și inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 686 din data de 02 mai 2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2018, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respins apelul formulat de apelant inculpat A., împotriva sentinței penale nr. 13 din data de 28 ianuarie 2019 a Tribunalului Olt, pronunțată în dosarul nr. x/2018, ca nefondat.

În temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a fost admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, împotriva sentinței penale nr. 13 din data de 28 ianuarie 2019 a Tribunalului Olt, pronunțată în dosarul nr. x/2018.

A fost desființată în parte sentința penală și rejudecând, a fost descontopită pedeapsa rezultantă de 13 ani închisoare aplicată inculpatului A. și repuse în individualitatea lor pedepsele.

S-a majorat pedeapsa aplicată inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 188 alin. (1) C. pen. raportat la art. 189 alin. (1) lit. d) C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. e) C. pen. de la 11 ani închisoare la 20 ani închisoare.

S-a menținut pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 233 C. pen. raportat la art. 234 alin. (1) lit. d) și f) C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. e) C. pen.

În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele menționate mai sus în pedeapsa cea mai grea, aceea de 20 ani închisoare la care s-a adăugat pedeapsa de 2 ani (un spor de pedeapsă de 1/3 din pedeapsa de 6 ani închisoare), dispunându-se ca în final inculpatul A. să execute pedeapsa de 22 ani închisoare.

S-a menținut restul dispozițiilor sentinței penale apelate care nu contravin deciziei din apel.

În baza art. 422 C. proc. pen. rap la art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen., s-a dedus perioada arestării preventive în continuare față de inculpatul A., de la data de 28.01.2019 la zi.

Decizia din apel, nr. 686 din data de 02 mai 2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova a fost comunicată inculpatului A. la data de 03.06.2019, la Penitenciarul Craiova, .

*****

Împotriva decizia din apel, nr. 686 din data de 02 mai 2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, la data de 20.12.2024, prin poștă, a formulat recurs în casație inculpatul A., cu nerespectarea termenului prevăzut de art. 435 din C. proc. pen.

Prin cererea formulată, inculpatul A., indicând formal cazurile de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7, 8 și 12 din C. proc. pen., a solicitat casarea sentinței penale nr. 13/28.01.2010 a Tribunalului Olt, din dosarul nr. x/2018, definitivă prin decizia penală nr. 686/02.05.2019 a Curții de Apel Craiova, arătând în esență că în mod greșit instanțele de fond și apel nu au ținut cont de circumstanțe și de dovezile depuse la dosarul cauzei; a susținut că i-au fost încălcate drepturile, procesul a fost unul abuziv, fără a se lua în calcul dovezile, recunoașterea în totalitate a faptei; a fost condamnat la o pedeapsă aspră fără să se țină cont că era minor și că victima a murit după 6 zile de spitalizare; tâlhăria calificată nu există, arătând că a recunoscut că a pătruns în imobil cu scopul de a fura, nu de a tâlhări sau de a omorî, a acționat din frică, nu a avut intenția să omoare; nu a avut niciodată probleme cu legea penală; a mai solicitat să se constate că fapta de omor calificat nu există arătând că victima a murit după 6 zile și trebuia să fie încadrat la lovituri cauzatoare de moarte.

În final, pentru motivele expuse în cererea de recurs în casație, inculpatul A. a solicitat admiterea cererii așa cum a fost formulată în baza dispozițiilor legale și trimiterea dosarului spre rejudecare în fond sau apel.

Cererea de recurs în casație fiind înaintată Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța supremă a dispus înaintarea acesteia către Curtea de Apel Craiova, prin adresa nr. x/23.01.2025, dosar.

Conform art. 439 alin. (2) C. proc. pen., instanța de apel a dispus comunicarea cererii de recurs în casație către procuror și părți, conform dovezilor de comunicare aflate la dosar.

La dosar nu au fost depuse concluzii scrise asupra recursului în casație.

După îndeplinirea procedurii de comunicare, dosarul de recurs în casație a fost înaintat instanței supreme și a fost înregistrat la data de 27.02.2025, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, când s-a stabilit termen pentru examinarea, în Cameră de Consiliu, a admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație, conform art. 440 alin. (1) din C. proc. pen., la data de 01.04.2025, dată până la care, de asemenea, a fost depus raportul asupra recursului în casație de față.

Verificând cerințele legale pentru admiterea în principiu a cererii de recurs în casație formulată de inculpatul A., Înalta Curte constată că acestea nu sunt îndeplinite pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., cu titlul marginal "Admiterea în principiu", dacă cererea de recurs în casație nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispozițiile art. 434, art. 436 alin. (1), (2) și 6, art. 437 și art. 438, instanța respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casație.

Dispozițiile art. 435 din C. proc. pen. prevăd că recursul în casație poate fi introdus de către părți sau procuror în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanței de apel.

În cauză, verificând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că decizia din apel, nr. 686 din data de 02 mai 2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, a fost comunicată inculpatului A. la data de 03.06.2019, la Penitenciarul Craiova, conform dovezii de comunicare aflate la dosar apel.

Totodată, Înalta Curte constată că prezenta cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei din apel, a fost transmisă prin poștă, la data de 20.12.2024, conform plicului aflat la dosarul de recurs.

Prin urmare, față de cele reținute anterior, în raport de data comunicării hotărârii atacate către inculpat, (03.06.2019), rezultă că recursul în casație declarat la data de 20.12.2024 (la peste 5 ani de la data comunicării deciziei din apel), în mod evident nu respectă condiția de admisibilitate prevăzută de art. 435 din C. proc. pen., care stabilește că recursul în casație poate fi introdus de către părți sau procuror în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanței de apel.

Conform art. 268 alin. (1) din C. proc. pen., când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercițiul dreptului și nulitatea actului făcut peste termen, situație incidentă și în speță față de considerentele anterior expuse.

Așadar, față de cele reținute anterior, Înalta Curte constată că prezenta cerere de recurs în casație formulată de inculpatul A. a fost formulată tardiv, nefiind respectate dispozițiile legale anterior menționate.

Totodată, verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate cerute de lege în conținutul art. 440 din C. proc. pen., se constată că recursul în casație formulat de inculpatul A. îndeplinește parțial cerințele de formă prevăzute la art. 437 alin. (1) lit. a), b) și d) din C. proc. pen., în cuprinsul acesteia fiind menționate numele și prenumele părții, hotărârea care se atacă, semnătura celui care a exercitat calea de atac, însă nu îndeplinește condiția expres prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., coroborat cu art. 438 din C. proc. pen., întrucât motivele invocate nu se circumscriu cazurilor de recurs în casație indicate.

Înalta Curte, judecătorul de filtru, reamintește că, în actualul cadru procesual, verificarea respectării dispozițiilor art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. (indicarea cazurilor de recurs în casație pe care se întemeiază cererea și motivarea acestora), raportat la art. 438 din C. proc. pen., care stabilește cazurile în care se poate face recurs în casație, presupune examinarea, din punct de vedere formal, a existenței motivării cererii de recurs în casație și a unei concordanțe aparente a acesteia cu unul dintre motivele de casare expres prevăzute de lege.

În speță, prin cererea de recurs în casație formulată, inculpatul A. a indicat formal cazurile de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7, 8 și 12 din C. proc. pen., solicitând casarea sentinței penale nr. 13/28.01.2010 a Tribunalului Olt, din dosarul nr. x/2018, definitivă prin decizia penală nr. 686/02.05.2019 a Curții de Apel Craiova și trimiterea dosarului spre rejudecare în fond sau apel, arătând în esență că în mod greșit instanțele de fond și apel nu au ținut cont de circumstanțe, de dovezile depuse la dosarul cauzei; a susținut că i-au fost încălcate drepturile, procesul a fost unul abuziv, fără a se lua în calcul dovezile, recunoașterea în totalitate a faptei; a fost condamnat la o pedeapsă aspră fără să se țină cont că era minor și că victima a murit după 6 zile de spitalizare; tâlhăria calificată nu există, arătând că a recunoscut că a pătruns în imobil cu scopul de a fura, nu de a tâlhări sau de a omorî, a acționat din frică, nu a avut intenția să omoare; nu a avut niciodată probleme cu legea penală; a mai solicitat să se constate că fapta de omor calificat nu există arătând că victima a murit după 6 zile și trebuia să fie încadrat la lovituri cauzatoare de moarte.

Înalta Curte constată că asemenea critici nu pot fi cenzurate prin prisma niciunuia dintre cazurile de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) C. proc. pen., rezultând din motivarea recursului în casație faptul că în concret sunt formulate critici care vizează încadrarea juridică a faptei, probele dosarului și circumstanțele comiterii faptei de care a fost acuzat și condamnat inculpatul, critici care însă nu pot face obiectul cenzurii instanței de recurs în casație, nefiind circumscrise niciunui caz de casare prevăzut de lege.

Înalta Curte reamintește că în calea extraordinară de atac a recursului în casație, se analizează cauza numai în limitele cazurilor de casare prevăzute de art. 438 din C. proc. pen., verificând exclusiv legalitatea hotărârii atacate, aspectele privind netemeinicia deciziei instanței de apel neputând fi analizate în prezenta cale de atac, fiind exclusă rejudecarea pentru a treia oară a unei cauze în parametrii în care a avut loc judecata în fond și apel.

Această cale extraordinară de atac nu are ca finalitate remedierea unei greșite aprecieri a faptelor și a unei inexacte sau insuficiente stabiliri a adevărului printr-o urmărire penală incompletă sau o cercetare judecătorească nesatisfăcătoare. Instanța de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă exclusiv dacă din punct de vedere al dreptului hotărârea atacată este corespunzătoare.

Așadar, vinovăția inculpatului, schimbarea încadrării juridice, starea de fapt reținută în cauză cu titlu definitiv și concordanța acesteia cu probele administrate, nu mai pot constitui motive de cenzură din partea instanței supreme în procedura căii extraordinare de atac a recursului în casare, după cum nu se poate realiza o reindividualizare a pedepselor.

Întrucât în etapa admisibilității în principiu se verifică și aparenta corespondență între motivele susținute și cazurile de casare în care acestea au fost încadrate, Înalta Curte, în raport cu cele anterior reținute în cauză, apreciază că recursul în casație formulat în cauză de inculpatul A. nu îndeplinește nici cerința prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. rap. la art. 438 din C. proc. pen., întrucât motivele invocate nu pot fi cenzurate prin prisma niciunuia dintre cazurile de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., iar îndeplinirea formală a unei condiții, respectiv indicarea unor cazuri de casare prevăzute de lege, deși necesară, nu este suficientă pentru declararea ca admisibil a recursului în casație.

În concluzie, revenind la verificarea condițiilor cerute de lege în conținutul art. 440 din C. proc. pen., față de cele reținute anterior, Înalta Curte constată că prezenta cerere de recurs în casație formulată de inculpatul A. nu îndeplinește cumulativ condițiile prevăzute de art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., recursul în casație fiind declarat tardiv, cu nerespectarea dispozițiilor prevăzute de art. 435 din C. proc. pen., iar în cauză nu este îndeplinită nici cerința prev. de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., rap. la art. 438 din C. proc. pen., astfel că, Înalta Curte va constata inadmisibilitatea prezentei cereri.

Pentru considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca inadmisibilă cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 686 din data de 02 mai 2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2018.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

În baza art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., respinge ca inadmisibilă cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 686 din data de 02 mai 2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2018.

Obligă inculpatul la plata sumei de 50 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 01 aprilie 2025.