ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 74/2025

Ședința publică din data de 04 februarie 2025

Deliberând asupra cauzei de față,

În baza actelor și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 170 din data de 20 februarie 2013 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a admis recursul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 732 din data de 21.12.2012 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr. x/2012.

A casat în parte sentința penală mai sus-arătată și în rejudecare:

A înlăturat din sentința penală atacată, dispozițiile de aplicare a art. 83 C. pen. referitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicate inculpatului prin sentința penală nr. 681/23.12.2010 pronunțată de Judecătoria Suceava, definitivă la data de 11.01.2011 prin nerecurare, și de adiționare a acesteia la cea aplicată în prezenta cauză.

A înlăturat din aceeași sentință, dispoziția de contopire a pedepselor, respectiv de aplicare a prevederilor art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen.

În temeiul art. 40 alin. (1) C. pen., a contopit pedeapsa aplicată inculpatului prin sentința penală recurată cu pedeapsa rezultantă de 2 ani și 4 luni închisoare aplicată acestuia prin sentința penală nr. 130/27.02.2012 a Judecătoriei Suceava, definitivă la data de 20.03.2012 prin nerecurare în pedeapsa cea mai grea, de 2 (doi) ani și 4 (patru) luni închisoare.

Pedeapsă de executat pentru inculpat: 2 (doi) ani și 4 (patru) luni închisoare, în regim privativ de libertate.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare prezentei decizii.

A dedus în continuare, din pedeapsa aplicată inculpatului, durata executată de la data de 21.12.2012 la zi.

Pentru a se pronunța în acest sens, Curtea de Apel Suceava, secția Penală a reținut, prin prisma motivelor invocate, precum și cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., că acesta este întemeiat, pentru următoarele considerente:

Prima instanță a reținut corect situația de fapt și încadrarea în drept, dând o justă interpretare probatoriului administrat în cauză. Inculpatul recurent a comis fapta (pe care de altfel a recunoscut-o, beneficiind de prevederile art. 320

1

C. proc. pen.) în împrejurările reținute și pe larg expuse în considerentele sentinței penale atacate.

Astfel, la data de 10.03.2011, în timp ce partea vătămată, minorul B., se afla în parcarea hypermarketului C. din mun. Suceava, a fost acostat de către inculpatul A. și minorul D.. Aceștia l-au condus în pădurea din spatele cartierului E. unde, prin întrebuințarea de amenințări și violențe, i-au luat hainele cu care era îmbrăcat - un hanorac, o pereche de blugi și o pereche de adidași. După acest schimb de haine, inculpatul și minorul D. au luat-o la fugă, lăsând partea vătămată în pădure și avertizând-o nu meargă la poliție pentru a reclama cele întâmplate.

Reținând vinovăția inculpatului, prima instanță l-a condamnat pe acesta la o pedeapsă cu închisoarea, individualizată în raport de criteriile prev. de art. 72 C. pen.. A arătat inculpatul că a comis fapta în stare de minoritate, fără a avea o reprezentare corectă a actelor sale, motiv pentru care se justifică reducerea pedepsei aplicate.

Or, a arătat că astfel cum rezultă din concluziile raportului de expertiză medico-legală psihiatrică, acesta "la data comiterii faptei a avut capacitatea psihică de reprezentare corectă a conținutului și consecințelor faptei sale", el prezentând "intelect normal". Pe de altă parte, acesta a mai comis, anterior, și alte infracțiuni de aceeași natură, pentru care a fost condamnat definitiv.

Astfel, prin sentința penală nr. 681/23.12.2010 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr. x/2010, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni de tăinuire și a două infracțiuni de tâlhărie, în formă agravată, executarea acestei sancțiuni fiind suspendată sub supraveghere.

Ulterior, prin sentința penală nr. 130/27.02.2012, pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr. x/2012, definitivă la data de 20.03.2012 prin nerecurare, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. c) și alin. (21) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (2) rap. la art. 109 C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., comisă la data de 22.05.2010.

Prin aceeași sentință, a fost anulată suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 681/23.12.2010 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr. x/2010, și, constatând că infracțiunile sunt concurente, s-a dispus, urmare a aplicării prevederilor art. 34 alin. (1) lit. d) C. pen., ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani și 4 luni închisoare, în regim privativ de libertate.

De asemenea, potrivit fișei de cazier judiciar, inculpatul a fost sancționat de cinci ori cu amendă administrativă pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt calificat, tot în timpul minoratului.

A apreciat că rezultă perseverența infracțională deosebită a inculpatului, în condițiile unei insuficiente supravegheri din partea părinților și a unei slabe receptări a stimulilor care l-ar putea determina să respecte normele de conduită unanim acceptate.

În condițiile în care, potrivit expertizei medico-legale psihiatrice, intelectul său este normal (IQ=100), având în vedere că însăși victima infracțiunii a fost un copil, lipsit de orice posibilitate de a opune rezistență, iar potrivit evaluării făcute de Serviciul de probațiune, inculpatul este o persoană impulsivă, obișnuiește să consume alcool, fiind implicat în numeroase situații de încălcare a legii,a apreciat Curtea că o reducere a pedepsei nu se justifică în cauză.

Astfel cum ea a fost individualizată de către instanța de fond (inclusiv fără reținerea în favoarea inculpatului de circumstanțe atenuante judiciare), pedeapsa răspunde atât principiului proporționalității, cât și cerințelor de sancționare, coerciție și reeducare prev. de art. 52 C. pen.

În mod greșit însă prima instanță a adiționat, la pedeapsa aici aplicată, sancțiunea rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 81/23.12.2010 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr. x/2010, în condițiile în care aceasta fusese anulată prin sentința penală nr. 130/27.02.2012, pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr. x/2012, definitivă la data de 20.03.2012 prin nerecurare, și în care inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani și 4 luni închisoare pentru comiterea unei infracțiuni concurente cu cea dintâi.

În aceste condiții, cum prezenta infracțiune (comisă în termenul de încercare stabilit prin sentința penală nr. 681/23.12.2010 a Judecătoriei Suceava) este concurentă cu cea pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 130/27.02.2012 a Judecătoriei Suceava, fiind astfel dată o cauză care atrage anularea suspendării în concurs cu o alta, care atrage revocarea ei, a apreciat că se impunea ca prima instanță, în conformitate cu prevederile art. 40 alin. (1) C. pen., să contopească pedeapsa aici aplicată cu pedeapsa rezultantă de 2 ani și 4 luni închisoare aplicată acestuia prin sentința penală nr. 130/27.02.2012 a Judecătoriei Suceava, definitivă la data de 20.03.2012 prin nerecurare.

Așa fiind, Curtea a înlăturat dispoziția de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicate inculpatului prin sentința penală nr. 681/23.12.2010 pronunțată de Judecătoria Suceava, definitivă la data de 11.01.2011 prin nerecurare, și de adiționare a acesteia la cea aplicată în prezenta cauză și va face aplicarea art. 40 alin. (1) C. pen., în modalitatea anterior arătată, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 (doi) ani și 4 (patru) luni închisoare, în regim privativ de libertate.

Împotriva acestei decizii penale, contestatorul A. a formulat contestație.

La termenul de judecată din data de 04 februarie 2025, contestatorul a precizat că nu a formulat prezenta contestație.

În raport de precizările formulate de contestatorul A. la termenul de judecată din data de 04 februarie 2025, în sensul că nu acesta a formulat contestația ce face obiectul prezentului dosar, Înalta Curte apreciază că sunt aplicabile dispozițiile art. 601

1

din C. proc. pen., potrivit cărora:

"cererile prevăzute de prezentul titlu în privința cărora rezultă că nu privesc o persoană condamnată determinată ori formulate împotriva unei persoane care nu poate fi determinată, precum și cererile formulate în numele unei persoane condamnate, fără mandat din partea acesteia, dat în condițiile legii, sunt inadmisibile", motiv pentru care va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 170 din data de 20 februarie 2013 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. x/2012.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu judecarea prezentei cauze vor rămâne în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 360 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 170 din data de 20 februarie 2013 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. x/2012.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu judecarea prezentei cauze rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 360 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 04 februarie 2025.