ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1093/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1093/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Față de recursul de

față,

În baza actelor și

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.

521 din 14 septembrie 2011, Judecătoria Suceava a dispus următoarele:

În baza art. 334 C.

proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracțiunea de furt

calificat prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. e), g) și i)

C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C.

pen., în infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1) și (4),

art. 209 alin. (1) lit. g) și i) C. pen., cu aplicarea 41 alin. (2) C. pen., cu

aplicarea art. 37 lit. b).

În baza art. 208 alin.

(1) și (4), art. 209 alin. (1) lit. g) și i) C. pen., cu aplicarea 41 alin. (2)

C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b), inculpatul S.M. a fost condamnat la

pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt

calificat.

În baza art. 71 C.

pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit.

a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

S-a luat act că fapta

din prezenta cauză este concurentă cu faptele pentru care inculpatul a fost

condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare prin sentința penală nr. 256 din 6

aprilie 2011 a Judecătoriei Suceava, definitivă prin nerecurare la 26 aprilie 2011

și la pedeapsa de 1 an închisoare prin Sentința penală nr. 239 din 30 martie 2011

a Judecătoriei Suceava, definitivă prin Decizia penală nr. 479 din 13 mai 2011

a Curții de Apel Suceava.

În baza art. 33 lit. a),

art. 34 lit. b), art. 36 C. pen. a fost contopită pedeapsa aplicată în cauză cu

pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 256 din 6 aprilie

2011 a Judecătoriei Suceava, definitivă prin nerecurare la 26 aprilie 2011 și

cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 239 din 30

martie 2011 a Judecătoriei Suceava, definitivă prin Decizia penală nr. 479 din 13

mai 2011 a Curții de Apel Suceava, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea

mai grea, de 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 71 C.

pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit.

a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 36 C.

pen. și art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata executată de la

27 ianuarie 2011 la zi.

Au fost anulate

mandatele de executare a pedepsei din 26 aprilie 2011 și din 13 mai 2011 și s-a

dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii.

S-a luat act că

părțile vătămate V.I. și Z.V.M. nu s-au constituit părți civile în cauză.

În baza art. 35 alin.

(4) C. pen. a fost menținută măsura confiscării de la inculpat a sumei de 300

de lei dispusă prin sentința penală nr. 239 din 30 martie 2011 a Judecătoriei

Suceava.

În baza art. 118 C.

pen. alin. (1) lit. e), alin. (4) C. pen. a fost confiscată de la inculpat suma

de 120 de lei reprezentând prejudiciul nerecuperat de partea vătămată V.I. și

suma de 500 de lei reprezentând prejudiciul nerecuperat de partea vătămată Z.V.M.

În baza art. 191 alin.

(1) C. proc. pen. și art. 189 C. pen. inculpatul a fost obligat să plătească

statului suma de 700 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate în

procesul penal, din care suma de 200 de lei reprezentând cheltuieli din cursul

urmăririi penale a fost avansată în fondul Ministerului Public, iar suma de 200

de lei reprezentând onorariu apărător din oficiu din cursul judecății conform

delegației din 25 ianuarie 2011 a fost avansată din fondurile speciale ale

Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești în fondurile Baroului de

Avocați Suceava.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr.

457/P/2010 din data de 11 ianuarie 2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Suceava, înregistrat pe rolul instanței în data de 20 ianuarie 2011 sub nr.

647/314/2011 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în

judecată a inculpatului S.M. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat

prevăzut de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. e), g) și i), cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen.

În actul de sesizare

a instanței s-a reținut, în esență, că în noaptea de 01 septembrie 2010

inculpatul a pătruns în curtea spălătoriei aparținând SC E.C., unde a observat

autoturismul aparținând părții vătămate V.I. După ce a spart geamul unei

portiere a pătruns în mașină și, cu ajutorul unei șurubelnițe, a sustras de pe

haion două stații de amplificare audio, de 10 Kw, pe care le-a transportat

peste gardul împrejmuitor, prin locul unde pătrunsese în curtea societății

comerciale în cauză. Apoi inculpatul a pătruns și în autoturismul, aparținând părții

vătămate Z.V.M., pe una din portierele lăsate descuiate, a luat cheia de

contact din buzunarul portierei, pornind autoturismul cu care s-a deplasat

câțiva metri din locul unde fusese lăsat de partea vătămată. La un moment dat

autoturismul s-a oprit, iar inculpatul, după ce a luat cheia de contact și a

băgat-o în buzunar, a smuls casetofonul care se afla montat în bordul

autoturismului respectiv. S-a deplasat apoi cu bunul sustras și a escaladat

gardul metalic împrejmuitor al societății comerciale sus-menționate, prin

același loc pe unde pătrunsese în incinta ei, după care a transportat, pe rând,

bunurile sustrase, către locuința surorii sale S.D.

În cursul urmăririi

penale s-au administrat următoarele mijloace de probă: procesul verbal de

constatare, plângerile și declarațiile părților vătămate V.I. și Z.V.M.,

procesul verbal de cercetare la fața locului și planșele fotografice,

declarațiile martorilor C.T.C. și B.A.G., declarațiile inculpatului.

În cursul cercetării

judecătorești, la termenul din data de 23 februarie 2011, a fost audiat

inculpatul care a recunoscut că a pătruns în mașina părții vătămate V.I. de

unde a sustras două stații de amplificare și că a pătruns ulterior și în mașina

părții vătămate Z.V.M. cu intenția de a se plimba, negând însă faptul că a

sustras din cea de-a doua mașină casetofonul.

La același termen

instanța a pus în discuție schimbarea încadrării juridice a faptei din

infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin.

(1) lit. e), g) și i) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea

art. 37 lit. b) C. pen., în infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 208

alin. (1) și (4), art. 209 alin. (1) lit. g) și i) C. pen., cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

La termenul din data

de 30 martie 2011 partea vătămată V.I. a declarat că nu se constituie parte

civilă în cauză întrucât stațiile de amplificare sustrase i-au fost restituite.

A mai arătat că distrugerile cauzate vehiculului de către inculpat au fost

reparate pe cheltuiala sa, suma necesară pentru repararea pagubei fiind de 120

de lei. În cauză a fost audiat martorul B.A.G.

Analizând actele

dosarului prima instanță a reținut următoarele:

În fapt, în noaptea

de 01 septembrie 2010 inculpatul S.M. a pătruns prin escaladarea gardului în

curtea spălătoriei aparținând SC E.C. cu intenția de a sustrage bunuri. Având

asupra sa o șurubelniță s-a îndreptat către autoturismul aparținând părții

vătămate V.I. Folosindu-se de șurubelnița pe care o avea asupra sa inculpatul a

încercat să scoată chederul de la portiera din partea stângă față a

autoturismului iar geamul acesteia s-a spart. Prin spațiul produs a încercat să

pătrundă în autoturism pentru a sustrage corpurile din aluminiu montate pe

haionul din spate al acestuia, însă nu a reușit, apoi s-a deplasat la portiera

din partea dreaptă spate a autoturismului și, folosindu-se de o bară metalică,

a spart geamul portierei respective iar prin spațiul creat a pătruns în

interiorul autoturismului.

Folosindu-se de

șurubelniță a demontat de pe haionul mașinii două stații de amplificare audio

pe care le-a sustras și le-a transportat peste gardul împrejmuitor, prin locul

unde pătrunsese în curtea societății comerciale în cauză. Cu ajutorul unui

cuțit pe care l-a luat din curtea societății comerciale a tăiat cablurile de

alimentare ale celor două stații de amplificare.

Apoi, inculpatul a

pătruns și în autoturismul, aparținând părții vătămate Z.V.M., și, după ce a

pătruns în interior pe una din portierele lăsate descuiate, a luat cheia de

contact din buzunarul portierei, pornind autoturismul cu care s-a deplasat

câțiva metri din locul unde fusese lăsat de partea vătămată. La un moment dat

autoturismul s-a oprit, iar inculpatul, după ce a luat cheia de contact și a

băgat-o în buzunar, a smuls casetofonul care se afla montat în bordul

autoturismului respectiv. S-a deplasat apoi cu bunul sustras și a escaladat

gardul metalic împrejmuitor al societății comerciale prin același loc pe unde

pătrunsese în incinta ei, după care a transportat, pe rând, bunurile sustrase,

către locuința surorii sale S.D. Pe drum a aruncat în râul Suceava cheia de

contact sustrasă din autoturismul părții vătămate Z.V.M.

Inculpatul a ascuns

stațiile de amplificare într-o râpă din apropierea locuinței casei surorii

sale, ulterior indicând organelor de poliție locul unde se află bunurile

sustrase, care mai apoi au fost restituite părții vătămate V.I.

Radiocasetofonul

sustras din mașina părții vătămate Z.V.M. nu a mai putut fi recuperat întrucât

inculpatul, după ce l-a probat și a constatat că era defect, l-a valorificat

ulterior împreună cu alte deșeuri metalice la un centru de colectare a

acestora.

Cu ocazia efectuării

cercetării la fața locului, la data de 02 septembrie 2010, au fost identificate

și ridicate de pe autoturismul părții vătămate V.I. două fragmente de urme

papilare despre care s-a stabilit, în urma examinării în laboratorul

criminalistic, că au fost create de inculpat.

Situația de fapt

astfel stabilită a rezultat din declarațiile de recunoaștere parțială ale

inculpatului coroborate cu procesul verbal de constatare a efectuării actelor

premergătoare, cu plângerile și declarațiile părților vătămate V.I. și Z.V.M.,

cu procesul verbal de cercetare la fața locului și planșele fotografice, cu

raportul de constatare tehnico-științifică din 2 noiembrie 2010 și cu

declarațiile martorilor C.T.C. și B.A.G.

Instanța a înlăturat

ca nesinceră declarația inculpatului care contestă sustragerea casetofonului

din mașina părții vătămate Z.V.M. întrucât nu se coroborează cu celelalte probe

administrate în cauză și nici cu declarația inculpatului din data de 2

noiembrie 2010 dată organelor de urmărire penală în care recunoștea sustragerea

casetofonului. De altfel, inculpatul a avut o poziție oscilantă pe tot

parcursul procesului. Dacă în prima declarație dată organelor de urmărire

penală a negat săvârșirea faptei, ulterior a recunoscut fapta, pentru ca în

fața instanței să recunoască numai un act material.

În drept, fapta

inculpatului recidivist S.M. care, în noaptea de 01 septembrie 2010, a pătruns

prin escaladare în curtea spălătoriei aparținând SC E.C., după care a spart

geamul autoturismului părții vătămate V.I. și a pătruns în interior de unde a

sustras două stații de amplificare, iar ulterior a pătruns în interiorul

autoturismului aparținând părții vătămate Z.V.M. pe care l-a pornit cu intenția

de a se deplasa, de unde a sustras un casetofon, întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de furt calificat săvârșit în mod continuat

calificat prevăzută de art. 208 alin. (1) și (4), art. 209 alin. (1) lit. g) și

i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b)

C. pen.

Din declarația

inculpatului dată în cursul judecății a rezultat că a pornit motorul

autoturismului părții vătămate Z.V.M. cu intenția de a se plimba cu vehiculul,

motiv pentru care instanța a apreciat că în sarcina inculpatului trebuie

reținută și săvârșirea faptei de furt prevăzută de art. 208 alin. (4) C. pen.,

împrejurarea că după pornirea motorului autovehiculul s-a deplasat doar câțiva

metri după care s-a oprit, nefiind de natură să înlăture răspunderea

inculpatului cu privire la furtul de folosință.

Totodată instanța a

apreciat că în mod greșit s-a reținut în actul de sesizare și agravanta

săvârșirii faptei de furt în public prevăzută de art. 209 lit. e) C. pen.,

întrucât fapta de furt s-a săvârșit în incinta unei societăți comerciale, care

este o societate privată, în timpul nopții, când societatea nu desfășura nici un

fel de activitate, accesul persoanelor nefiind permis în acea incintă.

În consecință, în

baza art. 334 C. proc. pen. instanța a schimbat încadrarea juridică a faptei

din infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin.

(1) lit. e), g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea

art. 37 lit. b) C. pen., în infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 208

alin. (1) și (4), art. 209 alin. (1) lit. g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b).

Fapta a fost

săvârșită cu forma de vinovăție a intenției directe întrucât inculpatul a

prevăzut și a urmărit însușirea fără drept a bunurilor sustrase și folosirea

fără drept a autoturismului.

Rezoluția

infracțională unică rezultă din intervalul scurt de timp la care s-au săvârșit

faptele, modalitatea de săvârșire și natura bunurilor din care s-au sustras

bunuri.

Constatând dovedită

vinovăția inculpatului instanța l-a condamnat pe acesta la o pedeapsă cu

închisoarea.

La individualizarea

pedepsei aplicate inculpatului instanța a avut în vedere criteriile generale

prevăzute de art. 52 și 72 C. pen., gradul de pericol social concret al faptei

deduse judecății, urmarea produsă, respectiv provocarea unui prejudiciu relativ

redus, dar și circumstanțele personale ale inculpatului, recidivist, în

consecință condamnându-l pe inculpat la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, considerând că în acest fel

scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen. poate fi mai bine atins.

În conformitate cu

jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, stabilită în cauzele Hirst

c. Marii Britanii, Sabou și Pârcălab c. României, Calmanovici c. României, în

temeiul art. 71 alin. (3) C. pen., analizând oportunitatea aplicării pedepselor

accesorii, și ținând cont de criteriile menționate în alin. (3) al art. 71, pe

durata executării pedepsei închisorii inculpatului i s-au interzis, ca pedeapsă

accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit.

b) C. pen., întrucât prin săvârșirea infracțiunilor pentru care a primit

pedeapsa închisorii a devenit nedemn a fi ales în autoritățile publice și

într-o funcție electivă publică și de a ocupa o funcție implicând exercițiul

autorității de stat, iar pentru aceste funcții prestigiul persoanei reprezintă

o condiție de eligibilitate, inculpatul demonstrând inconștiență și lipsă de

responsabilitate, carențe care nu îl legitimează în asemenea funcții de răspundere

deosebită.

Analizând fișa de

cazier a inculpatului instanța a constatat că fapta din prezenta cauză este

concurentă cu faptele pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1

an închisoare prin sentința penală nr. 256 din 6 aprilie 2011 a Judecătoriei

Suceava, definitivă prin nerecurare la 26 aprilie 2011 și la pedeapsa de 1 an

închisoare prin sentința penală nr. 239 din 30 martie 2011 a Judecătoriei

Suceava, definitivă prin Decizia penală nr. 479 din 13 mai 2011 a Curții de

Apel Suceava.

În baza art. 33 lit. a),

art. 34 lit. b) și art. 36 C. pen. instanța a contopit pedeapsa aplicată în

cauză cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 256 din 6

aprilie 2011 a Judecătoriei Suceava, definitivă prin nerecurare la 26 aprilie 2011

și cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 239 din 30

martie 2011 a Judecătoriei Suceava, definitivă prin Decizia penală nr. 479 din 13

mai 2011 a Curții de Apel Suceava, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea

mai grea, de 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 71 C.

pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit.

a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 36 C.

pen. și art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata executată de la

27 ianuarie 2011 la zi.

Instanța a anulat

mandatele de executare a pedepsei din 26 aprilie 2011 și din 13 mai 2011 și a

dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii.

Totodată instanța a luat

act că părțile vătămate V.I. și Z.V.M. nu s-au constituit părți civile în

cauză.

În baza art. 35 alin.

(4) C. pen. a menținut măsura confiscării de la inculpat a sumei de 300 de lei

dispusă prin Sentința penală nr. 239 din 30 martie 2011 a Judecătoriei Suceava.

În baza art. 118 C. pen.

alin. (1) lit. e), alin. (4) C. pen. instanța a confiscat de la inculpat suma

de 120 de lei reprezentând prejudiciul nerecuperat de partea vătămată V.I. și

suma de 500 de lei reprezentând prejudiciul nerecuperat de partea vătămată Z.V.M.

În baza art. 191 alin.

(1) C. proc. pen. și 189 C. proc. pen. instanța l-a obligat pe inculpat să

plătească statului suma de 700 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate

în procesul penal, din care suma de 200 de lei reprezentând cheltuieli din

cursul urmăririi penale a fost avansată în fondul Ministerului Public, iar suma

de 200 de lei reprezentând onorariu apărător din oficiu din cursul judecății

conform delegației din 25 ianuarie 2011 a fost avansată din fondurile speciale

ale Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești în fondurile Baroului de

Avocați Suceava.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs inculpatul S.M., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

În motivarea

recursului său inculpatul S.M. a arătat, în esență, că în mod greșit prima

instanță nu a făcut, în ceea ce îl privește, aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen. și că se impunea aplicarea unei pedepse mai blânde având în

vedere poziția sa de recunoaștere sinceră a faptei și valoarea mică a

prejudiciului.

Prin decizia penală nr.

1060 din 02 noiembrie 2011 Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru

cauze cu minori s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.

Împotriva acestei

decizii, inculpatul a declarat recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție,

recurs înregistrat la 22 decembrie 2011.

Curtea, asupra

recursului de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată

următoarele:

Potrivit art. 385

1

C. proc. pen., pot fi atacate cu recurs hotărârile enumerate la pct. a), b), c),

d), e), f).

În speță inculpatul a

declarat recurs împotriva unei hotărâri pronunțate de instanța de recurs.

Curtea analizând

cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, a constatat recursul

inadmisibil.

În conformitate cu

dispozițiile art. 361 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. nu pot fi atacate cu apel

sentințele pronunțate de judecătorii privind infracțiunile pentru care punerea

în mișcare a acțiunii penale se face la plângere prealabilă.

Cu privire la aceste

fapte părțile pot folosi calea de atac a recursului conform art. 385

1

lit. a) C. proc. pen. cum inculpatul s-a prevalat în această cale, de un nou

recurs la recurs, este inadmisibil.

Așa fiind, în

conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen.,

Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul S.M.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat

de inculpatul S.M. împotriva deciziei penale nr. 1060 din 02 noiembrie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de

600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 10

aprilie 2012.