ÎCCJ, Secția penală

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra apelului de față;

Examinând actele și lucrările dosarului,constată următoarele:

I. Prin sentința penală nr. 563/F, pronunțată în Dosar nr. 709/2/2012, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a dispus:

l. În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei reținute în. sarcina inculpatului V.C. din infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. a), e) și i) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. c) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. a), e) și i) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. c) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. a), e) și i) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. c) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul V.C. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat (faptă din data de 29 mai 2011).

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Il-a și b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 86

5

C. pen. rap. la art. 85 alin. (1) C. pen. a anulat suspendarea sub supraveghere a pedepsei rezultante de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 261 din 02 august 2011 pronunțată de Judecătoria Urziceni, definitivă-prin nerecurare.

A descontopit pedeapsa rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare stabilită prin sentința penală 261 din 02 august 2011 pronunțată de Judecătoria Urziceni, definitivă prin nerecurare și a repus în individualitatea lor pedepsele componente astfel:

- 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința 261 din 02 august 2011 pronunțată de Judecătoria Urziceni, definitivă prin nerecurare;

- 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 274/04 decembrie 2009 pronunțată de Judecătoria Urziceni, definitivă prin Decizia penală nr. 66 din 21 mai 2010 a Tribunalului Ialomița.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. și art. 39 alin. (1) C. pen., ambele rap. la art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedeapsa aplicată prin prezenta cu pedepsele aplicate prin sentința 261 din 02 august 2011 pronunțată de Judecătoria Urziceni și prin sentința penală nr. 274 din 04 decembrie 2009 pronunțată de Judecătoria Urziceni și a aplicat inculpatului V.C. pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Il-a și b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată, durata

prevenției inculpatului atât în cauza de față, cât și în cauza ce a făcut obiectul Dosarului nr. 1606/330/2009 al Judecătoriei Urziceni, astfel: de la data de 29 ianuarie 2009 la data de 17 iunie 2009 și de la data de 15 decembrie 2011 la data de-10 mai 2012;

În baza art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. a), e) și i) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. c) C. pen., art. 37 lit. a) și b) C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul M.C. la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat (faptă din data de 29 mai 2011).

În baza art. 86

4

C. pen. rap. la art. 83 C. pen. a revocat suspendarea sub supraveghere a pedepsei rezultante de 2 ani închisoare aplicată inculpatului M.C. prin sentința penală nr. 274 din 04 decembrie 2009 pronunțată de Judecătoria Urziceni, definitivă prin Decizia penală nr. 66 din 21 mai 2010 a Tribunalului Ialomița, dispunând executarea acesteia cumulat cu pedeapsa aplicată prin prezenta, inculpatul M.C. având de executat pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Il-a și b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată, durata prevenției în cauza ce a făcut obiectul Dosarului nr. 1606/330/2009 al Judecătoriei Urziceni de la data de 23 ianuarie 2009 la data de 17 iunie 2009.

În baza art. 192 alin. (1) și (2) C. proc. pen. a obligat pe inculpații V.C. și M.C. la plata sumei de 700 lei fiecare cheltuieli judiciare avansate de stat, din care câte 300 lei reprezintă onorariul apărătorilor din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a hotăra astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin Decizia penală nr. 2095 pronunțată la data de 14 iunie 2013 de Înalta Curte de Casație și Justiție, au fost admise recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de inculpații V.G., V.C. și M.C. împotriva sentinței penale nr. 484/F din data de 29 noiembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, dispunându-se rejudecarea cauzei de către Curtea de Apel București, exclusiv sub aspectul aplicării dispozițiilor legale care rezultă din situațiile antecedentelor penale ale inculpaților V.C. și M.C.

Pentru a decide astfel, în privința celor doi inculpați, Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat ca fiind întemeiată critica parchetului în sensul că instanța de fond nu a examinat efectiv și integral cererile procurorului cu privire la consecințele juridice ale datelor rezultate din fișele de cazier, iar în raport de principiul relevat de Decizia nr. 70/2007 dată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii privind necesitatea respectării dublului grad de jurisdicție și exercitării controlului judiciar a

apreciat că se impune admiterea recursului parchetului și în aceste limite și ale inculpaților V.C. și M.C. și rejudecarea cauzei cu referire la aplicarea dispozițiilor legale care rezultă din situațiile antecedentelor penale ale celor doi inculpați, instanța de recurs menționând expres că parchetul nu a criticat și individualizarea pedepselor.

Având în vedere dispozițiile art 385 indice 18 C. proc. pen., conform cărora instanța de rejudecare trebuie să se conformeze hotărârii instanței de recurs, în măsura în care situația de fapt rămâne cea avută în vedere la soluționarea recursului,

dar și obligația de a-se pronunțam limitele in care hotărârea a fost casată, Curtea-de Apel București, secția a II-a penală a reținut următoarele:

Inculpații V.C. și M.C. au fost trimiși în judecată prin rechizitoriul nr. 585/P/2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție din data de 26 ianuarie 2011, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat, faptă prev. art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. a), e) și i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., sub forma complicității -în ceea ce-l privește pe inculpatul V.C., reținându-se că inculpații V.G. și M.C. au sustras dintr-un autoturism aparținând părții vătămate P.M.V. o geantă, iar inculpații V.C. și R.B. au asigurat paza locului prin supravegherea zonei.

S-a reținut că existând informații în sensul că inculpatul G.C. și numitul O.C., ambii lucrători de poliție în cadrul Poliției Municipiului Urziceni, manifestau toleranță cu privire la comiterea de infracțiuni de către anumite persoane, s-ă procedat la interceptarea mai multor posturi telefonice, inclusiv al inculpatului G.C.

Astfel, s-a constatat că la data de 29 mai 2011 inculpatul M.C. l-a sunat pe inculpatul V.G., acesta fiind împreună cu inculpații R.B. și V.C. și a comunicat că într-un autoturism parcat pe strada unde locuiește, a observat o geantă plină cu bani și i-a solicitat sprijinul pentru sustragerea genții.

Inculpatul M.C. a făcut această solicitare, având în vedere că numitul V.G. era minor și ar fi scăpat mai ușor de rigorile legii în cazul în care ar fi fost prinși.

Inculpatul V.C. a declarat: „la un moment dat G. a fost sunat de V. care i-a comunicat că a observat o geantă într-un autoturism parcat pe o stradă, în orașul Urziceni și ne-a chemat pe toți să îl ajutăm să sustragă acea geantă. Am stabilit ca eu cu R.B. să asigurăm paza prin supravegherea locului, la o distanță de 100 metri, în timp ce V.G. împreună cu M.C. au sustras geanta din autoturism. Arăt că V.G. este cel care a spart geamul autoturismului cu o piatră. După comiterea furtului V. și M. s-au refugiat în curtea lui M.C."

Inculpații au arătat că în interiorul genții au găsit mai multe acte și un portofel cu suma de 300 lei, sumă pe care au împărțit-o în mod egal, iar documentele și portofelul au rămas în posesia inculpatului V.C.

Cu ocazia primei judecăți în fond, inculpații V.C. și M.C. au arătat că recunosc faptele comise, că își însușesc materialul probator administrat în faza de urmărire penală și doresc să fie judecați potrivit procedurii simplificate stabilite de art. 320

1

C. proc. pen., astfel că având în vedere caracterul irevocabil al declarației date potrivit art. 320

1

alin. (3) C. proc. pen. și limitele rejudecării, Curtea constată că probele administrate în cursul urmăririi

penale sunt suficiente pentru a stabili că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpați.

Astfel, declarațiile de recunoaștere ale inculpaților V.C. și M.C. se coroborează pe deplin cu declarațiile coinculpaților, declarațiile învinuitului C.C. și ale martorului B.S. și procesele verbale de redare a convorbirilor interceptate.

În ceea ce privește încadrarea juridică, Curtea a reținut că inculpatul M.C. a sustras prin efracție din autoturismul părții vătămate - P.M.V. și o sumă de bani, împreună cu inculpatul V.G., minor la data faptei, respectiv 29 mai 2011, în timp ce inculpatul V.C. împreună cu R.B. au asigurat paza și supravegherea locului, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), e) și i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., respectiv complicitate la această infracțiune.

Din fișa de cazier a inculpatului V.C. a reieșit că anterior săvârșirii infracțiunii ce face obiectul cauzei (29 mai 2011), acesta a fost condamnat la 1 an și 6 luni închisoare prin sentința penală nr. 274 din 04 decembrie 2009 pronunțată de Judecătoria Urziceni, definitivă prin Decizia penală nr. 66 din 21 mai 2010 a Tribunalului Ialomița, dispunându-se suspendarea sub supraveghere a pedepsei pe un termen de încercare de 5 ani, astfel încât în raport de această condamnare sunt incidente dispozițiile art. 37 lit. a) C. pen., infracțiunea dedusă judecății fiind săvârșită în termenul de încercare, urmând a se dispune schimbarea încadrării juridice în acest sens.

În ceea ce privește antecedența penală a inculpatului M.C., Curtea a constatat că în raport de condamnarea la 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 85 din 07 aprilie 2009 de Judecătoria Urziceni, definitivă prin Decizia penală 163 din 02 decembrie 2009 a Tribunalului Ialomița, pedeapsă executată la data de 23 mai 2011, anterior datei la care a fost comisă fapta dedusă judecății, respectiv 29 mai 2011, fiind incidente dispozițiile art. 37 lit. b) C. pen.

Totodată, prin sentința penală nr. 274 din 04 decembrie 2009 pronunțată de Judecătoria Urziceni, definitivă prin Decizia penală nr. 66 din 21 mai 2010 a Tribunalului Ialomița, s-a dispus condamnarea inculpatului M.C. la pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare cu suspendarea sub supraveghere a pedepsei pe un termen de încercare de 5 ani, astfel încât în raport de această condamnare sunt incidente și dispozițiile art 37 lit. a) C. pen., infracțiunea dedusă judecății fiind săvârșită în termenul de încercare, urmând a se dispune schimbarea încadrării juridice în acest sens.

La stabilirea pedepselor fi aplicate inculpaților, Curtea a avut în vedere limitele rejudecării, precum și faptul că înscrisurile în circumstanțiere depuse de inculpatul V.C. nu au fost de natură a modifica datele referitoare la persoana acestuia, și având în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă reduse potrivit art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., gradul de pericol social al faptei ce rezultă din modalitatea de comitere și împrejurările agravante, dar și circumstanțele personale ale inculpaților, Curtea a aplicat inculpatului V.C. pedeapsa de 3 ani închisoare și inculpatului M.C. pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare.

În ceea ce privește tratamentul sancționator aplicat inculpatului V.C.,

Curtea a constatat că prin sentința penală nr. 261 din 02 august 2011 pronunțată de Judecătoria Urziceni, definitivă prin nerecurare s-a dispus condamnarea inculpatului V.C. la o pedeapsă de 1 an și 6 luni și constatându-se că infracțiunea este concurentă cu infracțiunea pentru care s-a dispus condamnarea anterioară, s-a dispus anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate prin sentința penală nr. 274 din 04 decembrie 2009 pronunțată de Judecătoria Urziceni și contopirea cu pedeapsa aplicată, executarea pedepsei rezultante de 1 an și 6 luni închisoare fiind suspendată sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 5 ani. În consecință, constatând și că fapta dedusă judecății este concurentă cu infracțiunea în considerarea căreia a survenit această din urmă condamnare a inculpatului, Curtea a apreciat că în cauză nu sunt incidente, iar dispozițiile speciale privind

sancționarea recidivei postcondarnnatorintenționate în termenul de încercare, dată fiind identitatea de raționament cu situația la care s-a raportat Înalta Curte de Casație și Justiție în Decizia nr. 42/2008 dată în recurs în interesul legii prin care a statuat în sensul că „în cazul în care instanța este învestită prin același act de sesizare cu judecarea a două infracțiuni intenționate, săvârșite de același inculpat, dintre care una anterior și cealaltă ulterior rămânerii definitive a hotărârii de condamnare ce suspendarea condiționată a executării pedepsei, sunt aplicabile exclusiv dispozițiile art. 85 C. pen." Astfel, nu au fost identificate argumente obiective care să susțină aplicarea dispozițiilor privind revocarea suspendării executării în situația în care cele două infracțiuni ar fi judecate separat, iar nu concomitent.

II. Împotriva sentinței penale nr. 563/F din 21 noiembrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, au declarat recurs inculpații V.C. și M.C.

În motivarea recursului inculpații au solicitat aplicarea prevederilor art. 5 C. pen. și au depus acordul de mediere încheiat la data de 11 aprilie 2014 cu partea civila P.V.M.

Calea de atac formulată de inculpați a fost recalificată drept apel.

Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând sentința apelată apreciază calea de atac declarată declarată de inculpații V.C. și M.C. ca fiind fondată, sub aspectul aplicării art. 5 C. pen. pentru următoarele considerente:

În ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile, potrivit art. 5 C. pen.,

în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

Primul termen în recurs a fost stabilit aleatoriu la data de 21 mai 2014. De la data pronunțării sentinței penale, 21 noiembrie 2013 și până la data soluționării apelului a fost abrogat C. pen. anterior și a intrat în vigoare noul C. pen., au intrat în vigoare Legea nr. 87/2012 cu referire la normele care guvernează aplicarea legii penale în timp, a fost pronunțată Decizia nr. 2/2014 de către Înalta Curte de Casație și Justiție (M. Of. nr. 319 din 30 aprilie 2014) și Decizia nr. 265 din 6 mai 2014 de către Curtea Constituțională (M. Of. nr. 372 din 20 mai 2014) și, în plus, s-a evidențiat o jurisprudență constantă și cunoscută prin publicare cu privire la aplicarea instituțiilor autonome de drept penal, de la 01 februarie 2014 (data intrării în vigoare a noului C. pen.), până la 20 mai 2014 (data publicării Deciziei nr. 265 a Curții Constituționale a României), dar și pentru perioada anterioară 1969-2014, în contextul evoluției legislației în prezent abrogate.

Caracterul, de izvor de drept penal este recunoscut deciziilor C.C.R. și celor pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, în unificarea practicii judiciare, dar și jurisprudenței naționale constante și cunoscute, astfel încât oridecâte ori generează reguli de drept substanțial vor fi analizate în succesiunea legilor penale, pentru determinarea celei mai favorabile.

În examinarea legii incidente cu privire la acuzația formulată față de inculpați instanța de recurs urmează să analizeze:

a)

Influența modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracțiunii pentru care sunt acuzați. In examinarea acestui criteriu, instanța verifică dacă fapta mai este incriminată de legea nouă, respectiv dacă legea nouă poate retroactiva, ca fiind mai favorabilă, cu privire la încadrarea juridică;

b)

Consecințele produse de acuzație cu privire la sancțiune la data săvârșirii faptei și consecințele la data judecării recursului. In examinarea acestui criteriu instanța va avea

în vedere caracterul unitar al dispozițiilorreferitoure la pedeapsă și circumstanțele de individualizare în raport de încadrarea juridică dată faptei;

Influența modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracțiunii pentru care sunt acuzați.

Examinarea încadrării juridice data faptei ca urmare a situației tranzitorii este necesară atât pentru a verifica dacă abrogarea unor texte de lege este echivalentă cu o dezincriminare, cât și ca situație premisă pentru a face analiza în concret a consecințelor cu privire la sancțiune.

Pedeapsa decurge din caracterizarea în drept a faptei cercetate. Unitatea dintre incriminare și pedeapsă exclude posibilitatea, în cazul legilor succesive, de a combina încriminarea dintr-o lege cu pedeapsa dintr-o altă lege. Aceeași unitate împiedică și combinarea dispozițiilor de favoare privitoare la circumstanțe agravante și atenuate, acestea participând în egală măsură la configurarea cadrului legal unitar pe baza căruia se stabilește incriminarea și se individualizează sancțiunea penală. Pentru a compara cele două legi instanța trebuie să analizeze consecințele faptei în legea în vigoare la data săvârșirii ei (încadrarea juridică dată în rechizitoriu și sancțiunile ce decurg din " incriminare) și consecințele faptei în urma intrării în vigoare a legii noi. Astfel, pentru a vedea cum este sancționată fapta în legea nouă, trebuie mai întâi să se stabilească dacă și cum anume este încadrată juridic acuzația în legea nouă.

Instanța va analiza influența modificărilor legislative strict cu privire la elementele constitutive ale infracțiunii pentru care sunt acuzați inculpații, având în vedere că, deși un text de .lege cu aceeași denumire marginală se poate regăsi într-o altă lege, eliminarea unui element de care depindea caracterul penal doar pentru inculpată conduce la dezincriminarea faptei față de aceasta.

Art. 208 C. pen. Furtul". Luarea unui bun mobil din posesia sau detenția altuia, far a consimțământul acestida, în scopul de a si-l însuși pe nedrept, se pedepsește cu închisoare de la unu la 12 ani.

Se considera bunuri mobile si orice energie care are o valoare economica, precum si înscrisurile.

Fapta constituie furt chiar daca bunul aparține în întregime sau în parte faptuitoruhd, dar în momentul săvârșirii acel bun se găsea în posesia sau deținerea legitima a altei persoane.

De asemenea, constituie furt luarea în condițiile alin. (1) a unui vehicul, cu scopul de a-l folosi pe nedrept."

Articolul. 209 C. pen. Furtul calificat.

(1) Furtul săvârșit în următoarele împrejurări:

a)

de doua sau mai multe persoane împreuna;

b)

de o persoana având asupra sa o arma sau o substanța narcotica;

c)

de către o persoana mascata, deghizata sau travestită;

d)

asupra unei persoane aflate în imposibilitate de a-si exprima voința sau de a se apară;

e)

într-un loc public;

f)

într-un mijloc de transport în comun;

g)

în timpul nopții;

h) în timpul unei calamități;

i) prin efracție, escaladare sau prin folosirea fora drept a unei chei adevărate

ori a unei chei mincinoase, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 15 ani.

(2) Cu aceeași pedeapsa se sancționează si furtul privind:

a)

un bun care face parte din patrimoniul cultural;

b)

un act care servește pentru dovedirea stării civile, pentru legitimare sau identificare.

(3) Furtul privind următoarele categorii de bunuri:

a)

Tiței, gazolina, condensat, etan lichid, benzina, motorină, alte produse petroliere sau gaze naturale din conducte, depozite, cisterne ori vagoane-cisternă;

b)

Componente ale sistemelor de irigații;

c)

Componente ale rețelelor electrice;

d)

Un dispozitiv ori un sistem de semnalizare, alarmare ori alertare în caz de incendiu sau alte situații de urgenta publica;

e)

Un mijloc de transport sau orice alt mijloc de intervenție la incendiu, la accidente de cale ferata, rutiere, navale sau aeriene, ori în caz de dezastru; instalații de siguranța și dirijare a traficului feroviar, rutier, naval, aerian

și componente ale acestora, precum si componente ale mijloacelor de transport

aferente;

g) Bunuri prin însușirea cărora se pune în pericol siguranța traficului si a

persoanelor pe drumurile publice;

h) Cabluri, linii, echipamente si instalații de telecomunicații,

radio comunicații, precum si componente de comunicații se pedepsește cu închisoare de la 4 la 18 ani.

(3) Furtul care a produs consecințe deosebit de grave se pedepsește cu închisoare de la 10 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi.

(4) În cazul prevăzut la alin. 3 lit. a), sunt considerate tentativa si efectuarea de săpaturi pe terenul aflat în zona de protecție a conductei de transport al țițeiului, gazolinei, condensatului, etanului lichid, benzinei, motorinei, altor produse petroliere sau gazelor naturale, precum si deținerea, în acele locuri sau în apropierea depozitelor, cisternelor sau vagoanelor-cisterna, a stuturîlor, instalatiilor sau oricăror altor dispozitive deprindere ori perforare.

"Art. 228 C. pen. Furtul "(1) Luarea unui bun mobil din posesia sau detenția altuia, fără consimțămăntid acestuia, în scopul de a și-l însuși pe nedrept, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

(

5)

Fapta constituie furt și dacă bunul aparține în întregime sau în parte făptuitorului, dar în momentul săvârșirii acel bun se găsea în posesia sau detenția legitimă a altei persoane.

(

2)

Se consideră bunuri mobile și înscrisurile, energia electrică, precum și orice altfel de energie care are valoare economică."

Art. 229 C. pen. Furtid calificat (1). Furtul săvârșit în următoarele împrejurări:

a) într-un mijloc de transport în comun;

b) în timpul nopții;

c) de o persoană mascată, deghizată sau travestită;

d) prin efracție, escaladare sau prin folosirea fără drept a unei chei adevărate ori a unei chei mincinoase;

e) prin scoaterea din funcțiune a sistemului de alarmă ori de supraveghere, se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani.

(2) Dacă furtul a fost săvârșit în următoarele împrejurări:

a) asupra unui bun care face parte din patrimoniul cultural;

b) prin violare de domiciliu sau sediu profesional;

d) de o persoană având asupra sa o armă, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.

(3) Furtul privind următoarele categorii de bunuri:

a) țiței, gazolină, condensat, etan lichid, benzină, motorină, alte produse petroliere sau gaze naturale din conducte, depozite, cisterne ori vagoane-cisternă;

b) componente ale sistemelor de irigații;

c) componente ale rețelelor electrice;

d) un dispozitiv ori un sistem de semnalizare, alarmare ori alertare în caz de incendiu sau alte situații de urgență publică;

e) un mijloc de transport sau orice alt mijloc de intervenție la incendiu, la accidente de cale ferată, rutiere, navale sau aeriene ori în caz de dezastru;

f) instalații de siguranță și dirijare a traficului feroviar, rutier, naval, aerian și componente ale acestora, precum și componente ale mijloacelor de transport aferente;

g) bunuri prin însușirea cărora se pune în pericol siguranța traficului și a persoanelor pe drumurile publice;

h) cabluri, linii, echipamente și instalații de telecomunicații, radiocomunicații, precum și componente de comunicații, se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 10 ani. Art. 231 Plângerea prealabilă și împăcarea.

(1) Faptele prevăzute în prezentul capitol, săvârșite între membrii de familie, de către un minor în paguba tutorelui ori de către cel care locuiește împreună cu persoana vătămată sau este găzduit de aceasta, se pedepsesc numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

(2) în cazul faptelor prevăzute de art. 228, art. 229 alin. (1), alin. (2) lit. b) și c) și art. 230, împăcarea părților înlătură răspunderea penală.

În ceea ce privește aplicarea legii de dezincriminare pentru infracțiunea de furt califcat se constată că agravanta de la lit. a) din art. 208-209 C. pen. anterior, se circumscrie agravantei prevăzute de art. 77 lit. a) C. pen., având în vedere modalitatea de săvârșirea a infracțiunilor de furt calitficat, astfel că aceste dispoziții legale vor.fi reținute pe lângă infracțiunea de furt calificat prevăzută de noua reglementare.

Abrogarea textelor de lege care au stat la baza acuzațiilor formulate în cauză nu este echivalentă cu dezincriminarea faptelor. Dezincriminarea operează in rem înlăturând răspunderea subiectului prin aceea că, fapta nu mai este prevăzută de vechea lege penală, în timp ce modificarea textelor de lege incidente în cauză are în vedere o condiție care dădea faptei în legea veche un caracter calificat. La 01 februarie 2014, data abrogării normelor de la art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. a), e) și i) C. pen. anterior, a intrat în vigoare art. 228 - 229 C. pen. care cuprinde toate celelalte elemente din acuzația pentru care au fost trimiși în judecată inculpații, însă dispozițiile art. 229 C. pen., nu mai cuprind agravantele săvârșirii faptei de două sau mai multe persoane împreună sau într-un loc public. Elementul material al laturii obiective în ceea ce îi privește pe inculpații V.C. și M.C., furt nu prezintă diferențe între art. 208 din C. pen. anterior și art. 228 C. pen. Renunțarea la elementele circumstanțiale ale săvârșirii faptei de două sau mai multe personae împreună și într-un loc public (prevăzut în art. 208 alin. (1) lit. a) și e) C. pen. anterior), care dădeau faptei comise de inculpat un caracter calificat, nu afectează existența infracțiunii în forma, incriminată în art. 229 C. pen. întrucât art. 229 alin. (1) lit. d) C. pen. prevede în contiunare a variant agravantă săvârșirea furtului prin efracție, escaladare sau prin folosirea fără drept a unei chei adevărate ori a unei chei mincinoase

Caracterul unitar al dispozițiilor referitoare la pedeapsă și circumstanțele de individualizare în raport de încadrarea juridică dată faptei.

Instanța va compara efectele acuzației din legea veche (art. 208-209 alin. (1) lit. a), e) și i), cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. anterior) și efectele acuzației în legea nouă (art. 228-229 lit. d) cu aplicarea art. 77 alin. (1) lit. d) C. pen.

- Legea veche prevedea sancțiunea închisorii de la 3 la 15 de ani pentru furtul calificat prevăzut de art. 209 alin. (1) lit. a), e) și i), limitele fiind reduse la 2-10 ani ca urmare a reținerii cauzei legale de reducere a pedepsei prevăzută de art. 320

1

C. proc. pen. anterior.

- Legea nouă prevede sancțiunea cu închisoarea de la 1 la 5 de ani pentru furtul calificat prevăzut de art. 229 alin. (1) lit. e) respectiv de la 8 luni la 3 ani și 4 luni închisoare pedeapsă redusă ca urmare a reținerii cauzei legale de reducere a pedepsei prevăzută de art. 320

1

C. proc. pen. Legea nouă, fiind mai favorabilă față de legea veche va retroactiva.

În cee ace privește circumstanța agravantă prevăzută de art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen. anterior, se constată că aceasta a fost preluată în mod identic de dispozițiile art. 77 alin. (1) lit. d) C. pen.

Referitor la existența recidivei și a tratamentului sancționator,

Înalta Curte constată că legea veche este mai favorabilă întrucât regimul sancționator al recidivei prevăzute de noul C. pen. este mai sever, pedepsele stabilite pentru fiecare faptă concurentă fiind contopite potrivit dispozițiilor de la concursul de infracțiuni, cu aplicarea sporului obligatoriu.

Conform Constituției României, legea penală mai favorabilă retroactivează. în aplicarea acestui principiu legea nouă nu trebuie să devină sub nici un aspect una defavorabilă, pentru că legea penală mai favorabilă se apreciază în raport de situația persoanei acuzată într-o cauză penală sau contravențională,, după caz.

Astfel, prin proces verbal de închidere a medierii, încheiat la data 11 aprilie 2014 în baza Contractului de Mediere din data 11 aprilie 2014, s-au stabilit următoarele:

- "în urma procedurii de mediere care a făcut obiectul contractului cu numărul de mai sus al Biroului de Mediator -L.F., în care d-na. L.F., a avut calitatea de mediator,la care au participat:

1. V.C.

și,

2. P.V.M.

,  având calitatea de părți, s-a ajuns la următorul rezultat:

Înțelegere totală,

părțile au ajuns la o înțelegere scrisa materializata prin Acordul de mediere din 11 aprilie 2014, înregistrat de „Birou de Mediator - L.F." din 11 aprilie 2014, acord ce include toate clauzele consimțite de către acestea, liber exprimate si neafectate de niciun viciu de consimțământ.

Acordul de mediere si prezentul proces verbal de închidere a medierii au fost redactate de către mediator, având acordul unanim al pârtilor.

Părțile au citit acordul de mediere, i-au ințeles conținutul în integralitate, drept pentru care au semnat în prezența mediatorului, în 4 (patru) exemplare, fiecare exemplar având 2 (doua) pagini, din care, câte un exemplar revine părților, unul pentru mediator și unul pentru instanță.

Prezentul proces verbal de închidere a medierii a fost emis in 4 (patru) exemplare, fiecare exemplar având 2 (doua) pagini, din care, câte un exemplar revine pâăților, unul pentru mediator și unul pentru instanță și au decis încheierea prezentului

acord de mediere

după cum urmează:

Subsemnatul V.C.

:

1.

Recunosc pretențiile constând în suma de 1.500 lei, formulate de partea

vătămată P.V.M., reprezentând despăgubiri pentru acoperirea prejudiciului suferit ca urmare a săvârșirii infracțiunii de furt calificat și mă oblig să le plătesc după cum urmează:

astăzi 11 aprilie 2014, data încheierii acordului de mediere, suma de 1.000 lei

pe data de 21 mai 2014, suma de 500 lei.

1.

Sunt de acord cu primirea sumei de 1.500 lei, reprezentând despăgubiri pentru acoperirea prejudiciului suferit ca urmare săvârșirii infracțiunii de furt calificat si declar că prin primirea sumei de 1.500 lei, în următoarea modalitate:

-

astăzi 11 aprilie 2014, data încheierii acordului de mediere, suma de 1.000 lei

-

pe data de 21 mai 2014, suma de 500 lei,

consider pretențiile mele pe deplin si irevocabil satisfăcute si declar ca nu mai am nici o pretenție, de nici un fel, împotriva numitului V.C., in legătura cu săvârșirii infracțiunii de furt calificat

Noi părțile:

Declarăm că ne-am împăcat și cunoscând prevederile C. pen. prin care împăcarea părților înlătură răspunderea penală, înțelegem să încheiem prezentul acord de mediere și să-l depunem la instanța de judecată în vederea încetării procesului penal pornit față de inculpatul V.C., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat, prev. de C. pen.

Menționăm faptul că la încheierea prezentului acord de mediere, au fost aplicate dispozițiile art. 68 alin. (1) din Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator, în sensul că mediatorul a vegheat ca pe parcursul medierii dreptul fiecărei părți la asistență juridică să fie garantat.

Prezentul acord are valoarea unui înscris sub semnătură privată și nu conține clauze care să aducă atingere legii și ordinii publice și poate fi supus verificării notarului public în vederea autentificării ori, după caz, încuviințării instanței de judecată.

Încheiat azi, 11 aprilie 2014 la Biroul de Mediator L.F. din Constanța, în 4 (patru) exemplare originale, câte unul pentru fiecare parte, mediator și instanța acest înscris fiind urmat de semnăturile părților și cea a mediatorului.

De asemenea, prin procesele verbale încheiate la data 11 aprilie 2014 în baza Contractului de Mediere din data 11 aprilie 2014, s-au stabilit următoarele:

- "în urma procedurii de mediere care a făcut obiectul contractului cu numărul de mai sus al Biroului de Mediator - L.F., în care d-na. L.F., a avut calitatea de mediator,la care au participat:

1. M.C.,

reprezentat de Avocat E.L.M., prin împuternicire avocațială și,

2. P.V.M.

, având calitatea de părți, s-a ajuns la următorul rezultat:

Înțelegere totală

Părțile au ajuns la o înțelegere scrisa materializata prin Acordul de Mediere din 11 aprilie 2014, înregistrat de „Birou de Mediator – L.F." cu numărul de ieșire din 11 aprilie 2014, acord ce include toate, clauzele consimțite de către acestea, liber exprimate si neafectate de niciun viciu de consimțământ.

Acordul de mediere si prezentul proces verbal de închidere a medierii au fost redactate de către mediator, având acordul unanim al pârtilor.

Părțile au citit acordul de mediere, i-au inteles conținutul in integralitate, drept pentru care l-au semnat in prezenta mediatorului, la data de 11 aprilie 2014, data redactării, in 4 (patru) exemplare, fiecare exemplar având 2 (doua) pagini, din care, cate un exemplar revine pârtilor, unul pentru mediator si unul pentru instanța și au decis încheierea prezentului,

Acord de mediere

după cum urmează:

Subsemnatul M.C.

:

1.

Recunosc pretențiile constând în suma de 1.500 lei, formulate de partea vătămată P.V.M., reprezentând despăgubiri pentru acoperirea prejudiciului suferit ca urmare a săvârșirii infracțiunii de furt calificat și mă oblig să le plătesc după cum urmează:

-

astăzi 11 aprilie 2014, data încheierii acordului de mediere, suma de 1.000 lei

-

pe data de 21 mai 2014, suma de 500 lei.

- astăzi 11 aprilie 2014, data incheierii acordului de mediere, suma de 1.000 lei

-

pe data de 21 mai 2014, suma de 500 lei,

consider pretențiile mele pe deplin si irevocabil satisfăcute si declar ca nu mai am nici o pretenție, de nici un fel, impotriva numitului M.C., in legătura cu săvârșirii infracțiunii de furt calificat.

Noi părțile:

Declarăm că ne-am împăcat și cunoscând prevederile C. pen. prin care împăcarea părților înlătură răspunderea penală, înțelegem să încheiem prezentul acord de mediere și să-l depunem la instanța de judecată în vederea încetării procesului penal pornit față de inculpatul V.C., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat, prev. de C. pen.

Menționăm faptul că la încheierea prezentului acord de mediere, au fost aplicate dispozițiile art. 68 alin. (1) din Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator, în sensul că mediatorul a vegheat ca pe parcursul medierii dreptul fiecărei părți la asistență juridică să fie garantat. Prezentul acord are valoarea unui înscris sub semnătură privată și nu conține clauze care să aducă atingere legii și ordinii publice și poate fi supus verificării notarului public în vederea autentificării ori, după caz, încuviințării instanței de judecată.

Încheiat azi, 11 aprilie 2014 la Biroul de Mediator L.F. din Constanța, în 4 (patru) exemplare originale, câte unul pentru fiecare parte, mediator si instanța."

Potrivit dispozițiilor art. 16 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., există caz care împiedică punerea în mișcare și exercitarea acțiunii penale, atunci când:

g) a fost retrasă plângerea prealabilă, în cazul infracțiunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală, a intervenit împăcarea ori a fost încheiat un acord de mediere în condițiile legii;

Potrivit dispozițiilor art. 17 alin. (2) C. proc. pen. în cursul judecății acțiunea penală se stinge prin rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de condamnare, renunțare la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitare sau încetare a procesului penal."

Potrivit art. 159 C. pen. -,, (1) împăcarea poate interveni în cazul în care punerea în mișcare a acțiunii penale s-a făcut din oficiu, dacă legea o prevede în mod expres. (2) împăcarea înlătură răspunderea penală și stinge acțiunea civilă. (3) împăcarea produce efecte numai cu privire la persoanele între care a intervenit și

dacă are loc până la citirea actului de sesizare a instanței."

- (...) Art. 60

1

din Legea nr. 192/2006, privind medierea si organizarea profesiei de mediator, prevede că:

- (1) În litigiile ce pot face, potrivit legii, obiect al medierii sau al altei forme alternative de soluționare a conflictelor, părțile și/sau partea interesată, după caz, sunt ținute să facă dovada că au participat la ședința de informare cu privire la avantajele medierii, în următoarele materii:

- (...) g) în cazul infracțiunilor pentru care retragerea plângerii prealabile sau împăcarea pârtilor Matura răspunderea penala, după formularea plângerii, dacă făptuitorul este cunoscut sau a fost identificat, iar victima își exprimă consimțământul de a participa la ședința de informare împreuna cu făptuitorul; dacă victima refuză să participe împreună cu făptuitorul, ședința de informare se desfășoară separat.

Or, potrivit noilor reglementări cu referire la infracțiunea de furt și furt calificat prevăzute de art. 228, 229, alin. (1) C. pen., art. 23 alin. (2), C.pen., prevede că

împăcarea înlătură răspunderea penală.

Așadar, din economia acestor dispoziții legale evocate anterior, rezultă că împăcarea este posibilă numai în măsura în care este prevăzută expres, conform art. 159 alin. (1) C. pen., în speța de față se constată că în art. 231 alin. (2) C. pen., împăcarea este prevăzută în mod expres.

De asemenea se constată că potrivit art. 159 alin. (2) C. pen., împăcarea înlătură răspunderea penală și stinge acțiunea civilă.

În speța de față, se constată că părțile au încheiat acordul de mediere în prezentul dosar, respectiv Dosar nr. 709/2/2012, aflat pe rolul Înalte Curți de Casație și Justiție, înscris prin care s-a arătat că părțile sunt de acord cu împăcarea, despăgubirea domnului P.V.M. în calitate de parte vătămată în dosarul mai sus menționat, precum și cu stingerea în totalitate a litigiului.

De asemenea s-a menționat că părțile înțeleg faptul că prin împăcarea lor sunt aplicabile prevederile art. 16, alin. (1), lit g) și art. 17,. alin. (2), din Noul C. proc. pen., coroborat cu art. 132, alin. (2) din Vechiul C. pen. și este înlăturată răspunderea penală.

Totodată s-a menționat că domnul P.V.M. nu mai are pretenții civile prezente și viitoare în dosarul mai sus menționat și înțelege să se împace cu părțile și consimte să stingă acțiunea penală prin încetarea procesului penal ca urmare a împăcării cu inculpații din dosarul mai sus menționat.

Înalta Curte, constatată nemijlocit acordul de voință al inculpaților și al părții civile M.C. de a se împăca, exprimat în ședința de judecată de către aceste părți, personal.

Așadar, dând eficiență dispozițiilor art. 159 alin. (2) teza finală C. pen., potrivit cărora împăcarea înlătură răspunderea penală și stinge acțiunea civilă, Înalta Curte, va dispune, încetarea procesului penal pornit împotriva inculpaților V.C. și M.C., luând act de împăcarea părților, manifestare de voință ce a fost consfințită prin acordul de mediere încheiat între părți și redat în integralitate anterior.

Față de cele ce preced, se vor admite apelurile declarate de inculpații V.C. și M.C., împotriva sentinței penale nr. 563/F din 21 noiembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Se va desființa în parte sentința penală recurată și rejudecând:

În baza art. 334 C. proc. pen. anterior, va schimba încadrarea juridică a faptelor, cu privire la inculpatul V.C., din infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), e) și i) C. pen. anterior cu aplic.art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen. anterior, art. 37 lit. a) C. pen. anterior și art. 320 alin. (7) C. proc. pen. anterior în infracțiunea prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 228 - art. 229 alin. (1) lit. d) C. pen. cu aplicarea art. 77 alin. (1) lit. d) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen. anterior, art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. anterior și art. 5 C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen. anterior, va schimba încadrarea juridică a faptelor cu privire la inculpatul M.C., din infracțiunea prev. de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), e) și i) C. pen. anterior cu aplic.art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen. anterior, art. 37 lit. a) și b) C. pen. anterior și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. anterior în infracțiunea prevăzută de art. 228 - art. 229 alin. (1) lit. d) C. pen. cu aplicarea art. 77 alin. (1) lit. d) C. pen., art. 37 lit. a) și b) C. pen. anterior, art. 320

1

C. proc. pen. anterior și art. 5 C. pen.

În baza art. 17 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., va dispune încetarea-procesului.

V.C.,

pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 48 C. pen. raportat la art. 228 - art. 229 alin. (1) lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 77 alin. (1) lit. d) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen. anterior, art. 320

1

C. proc. pen. anterior și art. 5 C. pen., ca urmare a intervenirii împăcării.

În baza art. 17 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., va dispune încetarea procesului penal împotriva inculpatului M.C., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. art. 228 - art. 229 alin. (1) lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 77 alin. (1) lit. d) C. pen., art. 37 lit. a) și b) C. pen. anterior, art. 320

1

C. proc. pen. anterior și art. 5 C. pen., ca urmare a împăcării.

În baza art. 159 alin. (2) teza finală C. pen. și art. 60

1

și urm. din Legea nr. 192/2006, modificată și republicată, va stinge acțiunea civilă, luând act de acordul de mediere intervenit între părți.

Va menține celelalte dispoziții ale hotărârilor care nu contravin prezentei decizii.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea apelurilor declarate de inculpați, vor rămâne în sarcina statului, iar sumele de câte 100 lei reprezentând onorariul parțial al apărătorilor desemnați din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelurile declarate, de inculpații V.C. și M.C., împotriva sentinței penale nr. 563/F din 21 noiembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Desființează în parte sentința penală recurată și rejudecând:

În baza art. 334 C. proc. pen. anterior, schimbă încadrarea juridică a faptelor, cu privire la inculpatul V.C., din infracțiunea prevăzută de art. . 26 C. pen. anterior raportat la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), e) și i) C. pen. anterior cu aplic.art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen. anterior, art. 37 lit. a) C. pen. anterior și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. anterior în infracțiunea prevăzută de art. 48 C. pen. raportat la art. 228 - art. 229 alin. (1) lit. d) C. pen. cu aplicarea art. 77 alin. (1) lit. d) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen. anterior, art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. anterior și art. 5 C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen. anterior, schimbă încadrarea juridică a faptelor cu privire la inculpatul M.C., din infracțiunea prev. de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), e) și i) C. pen. anterior cu aplic.art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen. anterior, art. 37 lit. a) și b) C. pen. anterior și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. anterior în infracțiunea prevăzută de art. 228 - art. 229 alin. (1) lit. d) C. pen. cu aplicarea art. 77 alin. (1) lit. d) C. pen., art. 37 lit. a) și b) C. pen. anterior, art. 320

1

C. proc. pen. anterior și art. 5 C. pen.

În baza art. 17 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., dispune încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului V.C., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 48 C. pen. raportat la art. 228 - art. 229 alin. (1) lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 77 alin. (1) lit. d) C. pen., art. 171 lit. a), ca urmare a intervenirii împăcării.

În baza art. 17 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. g) C. proc. pen. dispune încetarea procesului penal împotriva inculpatului. M.C., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. art. 228 - art. 229 alin. (1) lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 77 alin. (1) lit. d) C. pen., art. 37 lit. a) și b) C. pen. anterior, art. 320

1

C. proc. pen. anterior și art. 5 C. pen., ca urmare a împăcării.

În baza art. 159 alin. (2) teza finală C. pen. și art. 60

1

și urm. din Legea nr. 192/2006, modificată și republicată, stinge acțiunea civilă, luând act de acordul de mediere intervenit între părți.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor care nu contravin prezentei decizii.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea apelurilor declarate de inculpați, rămân în sarcina statului, iar sumele de câte 100 lei reprezentând onorariul parțial al apărătorilor desemnați din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi 21 mai 2014.