ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

Sursă originală

ÎCCJ 23.06.2016

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 260/2016

HOTĂRÂRE

23.06.2016

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2016
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 260/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)

Decizia nr. 260/2016

Asupra recursului în casație de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 178 din data de 24 aprilie 2014, Judecătoria Buftea, secția penală, în baza art. 32 N.C.P. rap. la art. 228 alin. (1) C. pen. - art. 229 alin. (1) lit. b) și d) N.C.P. cu aplicarea art. 5 N.C.P. și art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior a condamnat pe inculpatul A., la pedeapsa de 10 luni închisoare.

În baza art. 83 C. pen. anterior a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 8 luni închisoare stabilită de Judecătoria sector 2 București, prin sentința penală nr. 192 din 10 martie 2011, definitivă prin nerecurare, urmând ca inculpatul să execute aceasta pedeapsă alături de cea aplicată în cauză, în total 1 an și 6 luni închisoare, în regim de detenție.

În temeiul art. 65 N.C.P. a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 72 N.C.P. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive, anume ziua de 04 decembrie 2011 și perioada 12 decembrie 2011-03 mai 2012, precum și perioada 02 octombrie 2010 - 29 octombrie 2010.

S-a luat act că inculpatul este arestat în altă cauză.

În baza art. 32 N.C.P. raportat la art. 228 alin. N.C.P., art. 229 alin. (1) lit. b) și d) N.C.P. cu aplicarea art. 5 N.C.P. a condamnaat pe inculpatul B., la pedeapsa de 6 luni închisoare.

În temeiul art. 81 C. pen. anterior a suspendat condiționat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni, stabilit în condițiile art. 82 C. pen. anterior.

A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. anterior, a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. anterior a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.

În baza art. 72 N.C.P. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive, anume ziua de 04 decembrie 2011 și perioada 12 decembrie 2011-22 decembrie 2012.

În baza art. 32 N.C.P. rap la art. 228 alin. (1) N.C.P. - art. 229 alin. (1) lit. b) și d) N.C.P., cu aplicarea art 5 N.C.P. și art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior a condamnat pe inculpatul C., la pedeapsa de 10 luni închisoare.

În baza art. 228 alin. (1) N.C.P. - art. 229 alin. (1) lit. b) și d) N.C.P., cu aplicarea art. 5 N.C.P. și art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior a condamnat pe inculpatul C., la pedeapsa de 1 an si 8 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. anterior și art. 34 lit. b) C. pen. anterior a contopit pedepsele aplicate prin prezenta, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, anume cea de 1 an și 8 luni închisoare, la care a aplicat un spor de 4 luni închisoare, în final inculpatul, urmând a executa pedeapsa de 2 ani închisoare, în regim de detenție.

În baza art. 72 N.C.P. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive, anume perioada 04 decembrie 2011 - 23 august 2012.

În baza art. 399 alin. (1) N.C.P.P. a menținut măsura obligării de a nu părăsi localitatea, dispusă față de inculpat prin Decizia penală nr. 177/R din 23 august 2012 a Tribunalului Ilfov, secția penală.

S-a luat act că inculpatul este arestat în altă cauză.

În baza art. 386 N.C.P.P. a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de inculpatul D., prin apărător, de schimbare a încadrării juridice a faptei din 11 octombrie 2011 din infracțiunea prevăzută de art. 211, alin. (1), alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2)¹ lit. a) și b) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. anterior în infracțiunea prevăzută de art. 228 alin. (1) N.C.P., art. 229, alin. (1) lit. b) N.C.P., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior.

În baza art. 233 alin. (1) N.C.P. - art. 234, alin. (1), lit. d) N.C.P., cu aplicarea art. 5 N.C.P. și art. 37, alin. (1) lit. b) C. pen. anterior a condamnat pe inculpatul D., la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 228 alin. (1) N.C.P. - art. 229 alin. (1), lit. b) și d) N.C.P., cu aplicarea art. 5 N.C.P. și art. 37, alin. (1), lit. b) C. pen. anterior a condamnat pe inculpatul D., la pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare.

În baza art. 228 alin. (1) N.C.P. - art. 229, alin. (1), lit. b) și d) N.C.P., cu aplicarea art. 5 N.C.P. și art. 37 alin. (1), lit. b) C. pen. anterior a condamnat pe inculpatul D., la pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare.

În baza art. 228 alin. (1) N.C.P. - art. 229 alin.,1 lit. b) și d) N.C.P., cu aplicarea art. 5 N.C.P. și art. 37, alin. (1), lit. b) C. pen. anterior a condamnat pe inculpatul D., la pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare.

În baza art. 228 alin. (1) N.C.P. - art. 229, alin. (1), lit. b) și d) N.C.P., cu aplicarea art. 5 N.C.P. și art. 37 alin. (1), lit. b) C. pen. anterior a condamnat pe inculpatul D.

la pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. anterior și art. 34 lit. b) C. pen. anterior a contopit pedepsele aplicate prin prezenta, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, anume cea de 3 ani închisoare, la care a aplicat un spor de 6 luni închisoare, în final inculpatul urmând a executa pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, în regim de detenție.

În baza art. 72 N.C.P. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive, anume perioada 04 decembrie 2011 -23 august 2012.

În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen. a menținut măsura obligării de a nu părăsi țara, dispusă față de inculpat prin încheierea din 14 noiembrie 2012 a Judecătoriei Buftea pronunțată în prezentul dosar.

În baza art. 386 C. proc. pen. a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de inculpatul E., prin apărător, de schimbare a încadrării juridice a faptei din 11 octombrie 2011 din infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2), lit. b) și c) și alin. (2)¹ lit. a) și b) C. pen. anterior cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. anterior în infracțiunea prevăzută de art. 228, alin. (1) N.C.P. - art. 229 alin. (1), lit. b) N.C.P., cu aplicarea art. 37 alin. (1), lit. a) C. pen. anterior.

În baza art. 233 alin. (1) N.C.P. - art. 234 alin. (1), lit. d) N.C.P., cu aplicarea art. 5 N.C.P. și art. 37 alin. (1), lit. a) C. pen. anterior a condamnat pe inculpatul E., în prezent deținut in Penitenciarul Rahova, la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 86

C. pen. anterior a revocat beneficiul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare stabilită de Judecătoria sector 2 București, prin sentința penală nr. 488 din 23 iunie 2011, definitivă prin Decizia penală nr. 1967 din 05 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală, urmând ca inculpatul să execute această pedeapsă alături de cea aplicată în cauză, în total, 5 ani închisoare.

În baza art. 228 alin. (1) N.C.P. - art. 229 alin. (1), lit. b) și d) N.C.P., cu aplicarea art. 5 N.C.P. și art. 37 alin. (1), lit. b) C. pen. anterior a condamnat pe inculpatul E., la pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare.

În baza art. 86

C. pen. anterior a revocat beneficiul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare stabilită de Judecătoria sector 2 București, prin sentința penală nr. 488 din 23 iunie 2011, definitivă prin Decizia penală nr. 1967 din 05 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală, urmând ca inculpatul să execute această pedeapsă alături de cea aplicată în cauză, în total, 3 ani și 8 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. anterior și art. 34 lit. b) C. pen. anterior a contopit pedepsele aplicate prin prezenta, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, anume cea de 5 ani închisoare, la care a aplicat un spor de 2 luni închisoare, în final, inculpatul, urmând a executa pedeapsa de 5 ani și 2 luni închisoare, în regim de detenție.

În baza art. 72 N.C.P. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive, anume perioada 04 decembrie 2011 - 16 ianuarie 2012, precum și perioada 15 decembrie 2010 - 05 aprilie 2011.

În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen. a menținut măsura obligării de a nu părăsi localitatea, dispusă față de inculpat prin încheierea din 06 ianuarie 2012 a Judecătoriei Buftea pronunțată în Dosarul nr. x/94/2011.

S-a luat act că inculpatul este arestat în altă cauză.

În baza art. 228 alin. (1) N.C.P. - art. 229 alin. (1) lit. b) și d) N.C.P., cu aplicarea art. 5 N.C.P. a condamnat pe inculpatul F., la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 228 alin. (1) N.C.P. - art. 229 alin. (1), lit. b) și d) N.C.P., cu aplicarea art. 5 N.C.P. a condamnat pe inculpatul F.

la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 228 alin. (1) N.C.P. - art. 229 alin. (1), lit. b) și d) N.C.P., cu aplicarea art. 5 N.C.P. a condamnat pe inculpatul F., la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. anterior și art. 34 lit. b) C. pen. anterior a contopit pedepsele aplicate prin prezenta, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, anume cea de 1 an închisoare, la care a aplicat un spor de 4 luni închisoare, în final inculpatul, urmând a executa pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare.

În temeiul art. 81 C. pen. anterior a suspendat condiționat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 4 luni, stabilit în condițiile art. 82 C. pen. anterior.

A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. anterior, a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.

În baza art. 72 N.C.P. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive, de la 04 decembrie 2011 la 23 august 2012.

În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen. a revocat măsura obligării de a nu părăsi țara, dispusă față de inculpat prin încheierea din 08 mai 2013 a Judecătoriei Buftea pronunțată în prezentul dosar.

S-a luat act că inculpatul este arestat în altă cauză.

În baza art. 228 alin. (1) N.C.P. - art. 229 alin. (1), lit. b) și d) N.C.P., cu aplicarea art. 5 N.C.P. a condamnat pe inculpatul G.

la pedeapsa de 1 an închisoare.

În temeiul art. 81 C. pen. anterior a suspendat condiționat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani, stabilit în condițiile art. 82 C. pen. anterior.

A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. anterior, a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. anterior a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.

Sub aspectul laturii civile:

S-a luat act că persoanele vătămate H., I., J. și K. nu s-au constituit părți civile în cauză.

În baza art. 19 și art. 397 C. proc. pen. rap la art. 1349 și art. 1357 C. civ. admite acțiunea civilă formulată de partea civilă SC L. SA, cu sediul în mun. Craiova, județ Dolj și a dispus obligarea în solidar a inculpaților D., C. și F. la plata către partea civilă a sumei de 8000 lei, reprezentând daune materiale.

În baza art. 19 și art. 397 C. proc. pen. raportat la art. 1349 și art. 1357 C. civ. a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă M., și a dispus obligarea în solidar a inculpaților D. și F. la plata către partea civila a sumei de 12.000 lei, reprezentând daune materiale.

A respins, ca neîntemeiată, solicitarea părții civile N. de acordare a sumei de 2.000 lei, cu titlu de daune morale.

În baza art. 19 și art. 397 C. proc. pen. rap la art. 1349 și art. 1357 C. civ. a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă O., și a dispus obligarea în solidar a inculpaților D. și F. la plata către partea civilă a sumei de 2.700 lei, reprezentând daune materiale.

În baza art. 19 și art. 397 C. proc. pen. rap. la art. 1349 și art. 1357 C. civ. a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă P., și a dispus obligarea în solidar a inculpaților D. și E. la plata către partea civilă a sumei de 11.000 lei, reprezentând daune materiale.

În baza art. 19 și art. 397 C. proc. pen. rap. la art. 1349 și art. 1357 C. civ. a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă R., și a dispus obligarea în solidar a inculpaților G. și C. la plata către partea civilă a sumei de 1.000 lei, reprezentând daune materiale.

În baza art. 19 și art. 397 C. proc. pen. rap. la art. 1349 și art. 1357 C. civ. a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S., și a dispus obligarea în solidar a inculpaților D. și F. la plata către partea civilă a sumei de 12.000 lei, reprezentând daune materiale.

În baza art. 19 și art. 397 C. proc. pen. rap. la art. 1349 și art. 1357 C. civ. a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă T., și a dispus obligarea în solidar a inculpaților C. și F. la plata către partea civilă a sumei de 1.200 lei, reprezentând daune materiale.

În temeiul art. 249 și urm. C. proc. pen. a dispus luarea măsurii sechestrului asigurator asupra autoturismului, aparținând inculpatului F. și asupra autoturismului, aparținând inculpatului E.

În temeiul art. 272, alin. (1) din N.C.P.P. onorariul integral al avocaților din oficiu, în cuantumul specificat pe delegația emisă, s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești în favoarea Baroului Ilfov.

În temeiul art. 276 alin. (1) C. proc. pen. a admis cererea formulată de partea civilă N. și a dispus obligarea în solidar a inculpaților D. și F. la plata către partea civilă a sumei de 6.100 lei, reprezentând cheltuieli judiciare ocazionate de parte, onorariu avocat ales.

În temeiul art. 274 alin. (1) N.C.P.P. a obligat inculpații la plata sumei de 1.200 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Prin Decizia penală nr. 936/A din data de 22 iunie 2015 Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a admis apelul formulat de inculpatul D. împotriva sentinței penale nr. 178 din 24 aprilie 2014 a Judecătoriei Buftea.

A extins efectele apelului și cu privire la inculpatul E.

A desființat în parte sentința penală apelată, numai în ceea ce îi privește pe inculpații D. și E., și rejudecând în fond:

A descontopit pedeapsa rezultantă de 5 ani și 2 luni închisoare aplicată inculpatului E. în pedepsele ei componente, pe care le-a repus în individualitatea lor.

În baza art. 386 C. proc. pen. a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din data de 11 octombrie 2011, reținută în sarcina inculpatului E., din infracțiunea prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2)

lit. a) și b) C. pen. 1969, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. 1969 în infracțiunea prev. de art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b) și d) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen.

În baza art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b) și d) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. a condamnat pe inculpatul E. la o pedeapsă de 1 an și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat (fapta din 11 octombrie 2011).

A menținut dispoziția de revocare a beneficiului suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului de Judecătoria sector 2 București, prin sentința penală nr. 488 din 23 iunie 2011, definitivă prin Decizia penală nr. 1967 din 05 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală, urmând ca inculpatul să execute această pedeapsa alături de cea aplicată în cauză, în total 3 ani și 8 luni închisoare.

A menținut celelalte pedepse aplicate inculpatului E..

În baza art. 38 alin. (1) - 39 alin. (1) C. pen. a contopit pedeapsa de 3 ani și 8 luni închisoare aplicată prin prezenta cu pedeapsa de 3 ani și 8 luni stabilită prin sentința penală apelată (fapta din 28 octombrie 2011) și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 8 luni închisoare, la care a adăugat un spor de 1 an, 2 luni și 20 zile (reprezentând o treime din cealaltă pedeapsă stabilită), urmând ca inculpatul E. să execute 5 ani și 20 zile de închisoare.

A descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului D., în pedepsele ei componente pe care le-a repus în individualitatea lor.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. g) C. proc. pen. a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului D. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat prev. de art. 228 alin. (1) - 229 alin. (1) lit. b) și d) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) și art. 5 C. pen. constatând încheierea unui acord de mediere (fapta din 01 noiembrie 2011 - partea civilă S.).

În baza art. 25 alin. (5) C. proc. pen. a lăsat nesoluționată acțiunea civilă formulată de partea civilă S. și l-a obligat pe inculpatul D. la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.

În baza art. 25 alin. (5) C. proc. pen. a lăsat nesoluționate acțiunile civile formulate de părțile civile U. și SC L. SA și l-a obligat pe inculpatul D. la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. g) C. proc. pen. a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului D. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat prev. de art. 228 alin. (1) - 229 alin. (1) lit. b) și d) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) și art. 5 C. pen., constatând încheierea unui acord de mediere (fapta din 15 noiembrie 2011 - partea civilă N.).

În baza art. 25 alin. (5) C. proc. pen. a lăsat nesoluționată acțiunea civilă formulată de partea civilă N. și l-a obligat pe inculpatul D. la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.

În baza art. 386 C. proc. pen. a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din data de 11 octombrie 2011 reținută în sarcina inculpatului D. din infracțiunea prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2)

lit. a) și b) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. 1969 în infracțiunea prev. de art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b) și d) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen.

În baza art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b) și d) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. a condamnat pe inculpatul D. la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat (fapta din 11 octombrie 2011).

A menținut pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare aplicată inculpatului D. pentru săvârșirea faptei din 19 noiembrie 2011.

În baza art. 38 alin. (1) - 39 alin. (1) C. pen. a contopit cele două pedepse și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 ani și 8 luni închisoare, la care a adăugat un spor de 4 luni (reprezentând o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite), urmând ca inculpatul D. să execute 2 ani închisoare, în regim de detenție.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate care nu contravin prezentei.

S-a luat act că la termenul din data de 17 octombrie 2014 inculpații C. și F. și-au retras apelurile formulate împotriva aceleiași sentințe penale.

S-a luat act că la termenul din data de 03 aprilie 2015 inculpatul E. și-a retras apelul formulat împotriva aceleiași sentințe penale.

Celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia.

Onorariile apărătorilor din oficiu pentru inculpați, în cuantum de 400 lei fiecare, precum și onorariul apărătorului pentru părțile civile și partea vătămată în cuantum de 150 de lei pentru fiecare, au fost avansate din fondurile Ministerului Justiției.

Împotriva Deciziei penale nr. 936/A din data de 22 iunie 2015 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, a formulat recurs în casație Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, calea de atac fiind înregistrată la registratura Curții de Apel București la data de 16 martie 2016.

După îndeplinirea procedurilor prevăzute de art. 439 C. proc. pen., dosarul a fost înaintat la Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 29 aprilie 2016, stabilindu-se termen pentru data de 26 mai 2016 pentru depunerea raportului de către magistratul asistent și pentru examinarea, în Cameră de Consiliu, conform art. 440 C. proc. pen., a admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație.

Magistratul asistent, în conformitate cu dispozițiile art. 439 alin. (5) C. proc. pen., a întocmit și depus la dosar Raportul asupra cererii de recurs în casație ce formează obiectul Dosarului nr. x/94/2012, în vederea discutării admisibilității în principiu a acesteia.

Potrivit concluziilor raportului magistratului asistent, cererea de recurs în casație a fost formulată cu respectarea termenului prevăzut de lege și îndeplinește cerințele impuse de art. 434 alin. (1) și art. 437 alin. (1), lit. a), b), c), d) C. proc. pen.

Cererea de recurs formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București îndeplinește cerințele de formă prevăzute la art. 437 alin (1) lit. a), b), c), și d) C. proc. pen., în cuprinsul acesteia fiind menționate numele, prenumele procurorului care exercită recursul în casație, precum și organul judiciar din care acesta face parte, hotărârea care se atacă, (Decizia penală nr. nr. 936/A din data de 22 iunie 2015 Curtea de Apel București, secția a II-a penală), precum și semnătura persoanei care a exercitat calea de atac.

Prin cererea de recurs în casație s-a invocat incidența cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. l pct. 12 C. proc. pen., respectiv „s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege”.

În motivarea cererii de recurs în casație, s-a arătat că instanța de apel a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din data de 11 octombrie 2011, reținută în sarcina inculpatului E., din infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2)

C. pen. 1969, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. 1969 în infracțiunea prevăzută de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b) și d) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen., stabilind pentru aceasta o pedeapsă de 1 an și 8 luni închisoare.

S-a mai susținut că a fost menținută dispoziția de revocare a beneficiului suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului de Judecătoria sector 2 București, prin sentința penală nr. 488 din 23 iunie 2011, definitivă prin Decizia penală nr. 1967 din 05 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală, urmând ca inculpatul să execute aceasta pedeapsa alături de cea aplicată în cauză, în total 3 ani și 8 luni închisoare.

Instanța de apel a menținut cealaltă pedeapsă aplicată inculpatului E. și, în baza disp. art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) C. pen. a contopit pedeapsa de 3 ani și 8 luni închisoare aplicată prin prezenta cu pedeapsa de 3 ani și 8 luni stabilită prin sentința penală apelată, pentru fapta din 28 octombrie 2011 și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 8 luni închisoare, la care a adăugat un spor de 1 an, 2 luni și 20 zile (reprezentând o treime din cealaltă pedeapsă stabilită), urmând ca inculpatul E. să execute 5 ani și 20 zile de închisoare.

Având în vedere că instanța de apel a apreciat că legea penală nouă este mai favorabilă inculpatului, ținând seama și faptul că acesta a săvârșit două infracțiuni concurente aflate în stare de recidivă față de o altă condamnare, în baza principiului aplicării globale a legii penale mai favorabile, Ministerul Public a apreciat că trebuia făcută aplicarea dispozițiilor art. 43 alin. (2) C. pen., dispoziții potrivit cărora, considera că trebuie să îi fie aplicată inculpatului pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare, la care să-i fie adăugat sporul de 1/3 din cealaltă pedeapsă de 1 an și 8 luni, respectiv 6 luni și 20 zile, rezultând o pedeapsă de 2 ani, 2 luni și 20 zile.

De asemenea, cum a fost menținută dispoziția de revocare a beneficiul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului de Judecătoria sector 2 București, prin sentința penală nr. 488 din 23 iunie 2011, s-a arătat că inculpatul E. ar fi trebuit să execute această pedeapsă alături de cea aplicată pentru faptele concurente, respectiv un total de 4 ani, 2 luni și 20 zile închisoare.

Raportat la acest calcul, se consideră că pedeapsa stabilită de instanța de apel este în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Al doilea motiv al cererii de recurs în casație vizează pedeapsa aplicată inculpatului D., pentru infracțiunea de furt calificat săvârșit în data de 11 octombrie 2011.

S-a arătat că, în urma schimbării de încadrare juridică dispusă în apel, infracțiunea fiind săvârșită în stare de recidivă postexecutorie, instanța de control ar fi trebuit să facă aplicarea dispozițiilor art. 43 alin. (5) C. pen., limitele speciale ale pedepsei trebuind majorate cu jumătate, sub acest aspect apreciind că pedeapsa rezultantă aplicată de instanța de apel este nelegală.

Prin Încheierea nr. 194/RC din 26 mai 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/94/2012, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a fost admisă în principiu în principiu cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva Deciziei penale nr. 936/A din data de 22 iunie 2015 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Examinând pe fond recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, prin prisma textelor legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este fondat, pentru următoarele considerente:

Conform art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. o hotărâre este supusă casării în situația în care „inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.”

Atât

în C. proc. pen. din 1936, cât și în reglementarea românească ulterioară, până la actualul C. proc. pen., recursul a constituit o cale de atac ordinară, și nu extraordinară, determinând verificarea legalității și temeiniciei hotărârii atacate pentru o serie de motive expres prevăzute de lege.

Însă, în noua reglementare, recursul în casație a devenit o cale de atac extraordinară, revenindu-se astfel la sistemul clasic al dublului grad de jurisdicție, așa cum se regăsea acesta în majoritatea legislațiilor moderne occidentale, încă de la începutul secolului al XIX-lea, la modelul inițial al recursului, așa cum a fost conturat încă de la codificarea napoleoniană, de unde s-a extins în majoritatea legislațiilor și în concepția juridică europeană.

Reglementarea recursului a pornit de la teza că în această cale de atac nu se rejudecă litigiul, respectiv fondul cauzei, ci se fac aprecieri asupra hotărârii date și dacă ea corespunde sau nu legii. El reprezintă un mijloc de a repara ilegalitățile și nu are, în consecință, drept obiect rezolvarea unei cauze penale, ci sancționarea sentințelor și deciziilor necorespunzătoare, în scopul respectării legislației și a uniformității jurisprudenței. Recursul nu are ca finalitate remedierea unei greșite aprecieri a faptelor sau a unei inexacte sau insuficiente stabiliri a adevărului printr-o urmărire penală incompletă sau o cercetare judecătorească nesatisfăcătoare. Instanța de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic fapta penală, ci judecă exclusiv dacă, din punct de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare.

Spre deosebire de contestația în anulare, care vizează îndreptarea erorilor de procedură, sau de revizuire, cale de atac de fapt care urmărește îndreptarea erorilor de judecată, recursul în casație are ca scop verificarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, scopul său fiind acela de a îndrepta erorile de drept comise de curțile de apel, ca instanțe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege.

Astfel fiind, motivele de recurs, potrivit noii reglementări, se limitează doar la cele prevăzute de art. 438 C. proc. pen. - nerespectarea dispozițiilor privind competența după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanță inferioară celei legal competente; condamnarea inculpatului pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală; încetarea - în mod greșit - a procesului penal; lipsa constatării sau constatarea greșită a grațierii pedepsei aplicate inculpatului; aplicarea de pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

În această ordine de idei, Înalta Curte constată că în ceea ce-l privește pe inculpatul D., acesta a fost trimis în judecată pentru comiterea a 5 infracțiuni în stare de recidivă postexecutorie (stare de recidivă confirmată de cazierul judiciar aflat la dosar), fiind condamnat în primă instanță la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie comisă la data de 11 octombrie 2011 și la 4 pedepse de câte 1 an și 8 luni închisoare pentru comiterea a patru infracțiuni de furt. Urmare a contopirii, instanța de fond a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, la care a adăugat un spor de 6 luni închisoare, stabilind pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare, din care a dedus în mod corespunzător perioada reținerii și arestului preventiv.

Ulterior, în calea de atac a apelului inculpatul D. a făcut dovada împăcării cu trei dintre părțile vătămate, motiv pentru care instanța de control judiciar a dispus încetarea procesului penal pentru infracțiunile comise în datele de 01 noiembrie 2011, 10 noiembrie 2011 și 15 noiembrie 2011.

În ceea ce privește infracțiunea de tâlhărie reținută în sarcina inculpatului, instanța de control judiciar a dispus schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de furt prev. de art. 228 alin. (1) rap. la art. 229 alin. (1) lit. b) și d), cu aplicarea art. 41 alin. (1) și art. 5 C. pen., faptă pentru care l-a condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare, reținând din eroare starea de recidivă postcondamnatorie și nu starea de recidivă postexecutorie, astfel că instanța de control judiciar a menținut pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare pentru infracțiunea de furt comisă în data de 19 noiembrie 2011 și urmare a contopirii celor două pedepse a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an și 8 luni închisoare, la care a adăugat un spor de 4 luni (reprezentând o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite), stabilind o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare.

În acest context, Înalta Curte constată că în cazul inculpatului D. instanța de control judiciar, reținând din eroare starea de recidivă postcondamnatorie, în condițiile în care infracțiunea a fost săvârșită în stare de recidivă postexecutorie, nu a făcut aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 43 alin. (5) C. pen., potrivit cărora limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru noua infracțiune săvârșită în stare de recidivă, după executarea sau considerarea ca executată a unei pedepse anterioare, se majorează cu jumătate.

Prin urmare, limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea de furt comisă în data de 11 octombrie 2011, de la 1 an la 5 ani închisoare se majorează cu jumătate, respectiv de la 1 an și 6 luni la 7 ani și 6 luni închisoare.

În atare condiții, pedeapsa de 1 an închisoare stabilită pentru această faptă este situată sub limita legală minimă, instanța de apel neputând stabili o pedeapsă mai mică de 1 an și 6 luni închisoare, caz de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., respectiv s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

În ceea ce-l privește pe inculpatul E., Înalta Curte constată că acesta a comis infracțiunile deduse judecății în stare de recidivă postcondamnatorie.

Astfel, instanța de fond l-a condamnat pe inculpatul E. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie comisă în data de 11 octombrie 2011, împreună cu inculpatul D., a revocat beneficiul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului de Judecătoria sector 2 București, prin sentința penală nr. 488 din 23 iunie 2011, și a stabilit pentru această faptă o pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare.

De asemenea, inculpatul a fost condamnat pentru infracțiunea de furt la pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare și urmare a revocării beneficiului suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința menționată, instanța de fond a stabilit o pedeapsă rezultantă de 3 ani și 8 luni închisoare.

Ca urmare a contopirii pedepselor, instanța de fond a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare, la care a fost adăugat un spor de 2 luni, stabilind o pedeapsă rezultantă de 5 ani și 2 luni închisoare.

Ulterior, în calea de atac, instanța de control judiciar a descontopit pedeapsa rezultantă de 5 ani și 2 luni închisoare aplicată inculpatului E. în pedepse componente, a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din data de 11 octombrie 2011 din infracțiunea de tâlhărie în infracțiunea de furt prev. de art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b) și d) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) și art. 5 C. pen. pentru care a aplicat o pedeapsă de 1 an și 8 luni închisoare și menținând dispoziția de revocare a beneficiului suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului de Judecătoria sector 2 București, prin sentința penală nr. 488 din 23 iunie 2011, a dispus ca inculpatul să execute această pedeapsă alături de cea aplicată în cauză, în total 3 ani și 8 luni închisoare.

În ceea ce privește infracțiunea de furt reținută în sarcina inculpatului E., Înalta Curte constată că instanța de control judiciar a menținut pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare, inclusiv dispoziția de revocare a beneficiului suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare și a dispus ca inculpatul să execute această pedeapsă alături de cea aplicată în cauză, în total 3 ani și 8 luni închisoare.

Urmare a contopirii, instanța de control judiciar a aplicat inculpatului E. pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 8 luni închisoare, la care a adăugat un spor de 1 an 2 luni și 20 zile (reprezentând o treime din cealaltă pedeapsă stabilită), stabilind o pedeapsă rezultantă de 5 ani și 20 zile de închisoare.

În raport cu argumentele anterior expuse, Înalta Curte constată că în cazul inculpatului E., din eroare instanța de control judiciar a menționat o dată starea de recidivă postcondamnatorie și altă dată starea de recidivă postexecutorie, în realitate inculpatul săvârșind infracțiunea în stare de recidivă postcondamnatorie.

Astfel, în cauză trebuia să se facă aplicarea dispozițiilor art. 43 alin. (2) C. pen., potrivit cărora, când înainte ca pedeapsa anterioară să fie executată sau considerată ca executată sunt săvârșite mai multe infracțiuni concurente, dintre care cel puțin una se află în stare de recidivă, pedepsele stabilite se contopesc potrivit dispozițiilor referitoare la concursul de infracțiuni, iar pedeapsa rezultantă se adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată ori la restul rămas neexecutat din aceasta.

Având în vedere că inculpatului i-au fost stabilite două pedepse de 1 an și 8 luni închisoare, pentru faptele concurente din prezenta cauză, acestuia trebuia să-i fie aplicată pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare la care să-i fie adăugat sporul de o treime din cealaltă pedeapsă de 1 an și 8 luni închisoare, respectiv 6 luni și 20 de zile, rezultând o pedeapsă de 2 ani, 2 luni și 20 de zile.

În condițiile în care a fost menținută d

ispoziția de revocare a beneficiului suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului de Judecătoria sector 2 București, prin sentința penală nr. 488 din 23 iunie 2011, inculpatul E. trebuia să execute această pedeapsă alături de cea aplicată în cauză pentru faptele concurente, în total 4 ani, 2 luni și 20 de zile închisoare și nu pedeapsa de 5 ani și 20 zile de închisoare stabilită de instanța de control judiciar, caz de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., respectiv s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Față de considerentele anterior expuse, în baza art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva Deciziei penale nr. 936/A din data de 22 iunie 2015 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. x/94/2012, privind pe intimații inculpați D. și E. și va dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.

Văzând și dispozițiile art. 275 alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva Deciziei penale nr. 936/A din data de 22 iunie 2015 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. x/94/2012, privind pe intimații inculpați D. și E.

Casează în parte decizia penală recurată și rejudecând:

I. Descontopește pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată inculpatului D., în pedepsele ei componente pe care le repune în individualitatea lor.

- 1 an și 8 luni închisoare aplicată în baza art. 228 alin. (1) C. pen. - art. 229 alin. (1) lit. b) și d) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. și art. 37 alin. (1) lit. b) V.C.P. (fapta din 19 noiembrie 2011);

- 1 an închisoare aplicată în baza art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b) și d) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat (fapta din 11 octombrie 2011).

În baza art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b) și d) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. ref. la art. 43 alin. (5) C. pen. și art. 5 C. pen. condamnă pe inculpatul D. la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat (fapta din 11 octombrie 2011).

Menține pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare aplicată inculpatului D. pentru săvârșirea faptei din 19 noiembrie 2011.

II. Descontopește pedeapsa rezultantă de 5 ani și 20 zile închisoare aplicată inculpatului E. în pedepsele ei componente, pe care le va repune în individualitatea lor.

- 1 an și 8 luni închisoare aplicată în baza art. 228 alin. (1) C. pen. - art. 229 alin. (1) lit. b) și d) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. și art. 37 alin. (1) lit. b) V.C.P., pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat;

- 1 an și 8 luni închisoare aplicată în baza 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b) și d) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat (fapta din 11 octombrie 2011).

Menține dispoziția de revocare a beneficiului suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului de Judecătoria sector 2 București, prin sentința penală nr. 488 din 23 iunie 2011, def. prin Dosarul penal nr. x din 05 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală, urmând ca inculpatul să execute aceasta pedeapsa alături de cea aplicată în cauză.

În baza art. 38 alin. (1) - 39 alin. (1) C. pen. contopește cele două pedepse și aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an și 8 luni închisoare, la care adaugă un spor de 6 luni (reprezentând o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite), urmând ca inculpatul E. să execute 2 ani închisoare 2 luni și 20 zile, la care se adaugă pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului de Judecătoria sector 2 București, prin sentința penală nr. 488 din 23 iunie 2011, urmând ca în final să execute pedeapsa de 4 ani închisoare 2 luni și 20 zile, în regim de detenție.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimații inculpați D. și E. în sumă de câte 65 lei, rămâne în sarcina statului.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 23 iunie 2016.

§ Cauze similare