ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2747/2012

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 116 din 4 iulie

2012, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de

familie, a respins, ca neîntemeiată, cererea de contopire a pedepselor,

formulată de condamnatul P.C. și l-a obligat la cheltuieli judiciare către

stat.

Pentru a pronunța

această hotărâre s-a reținut că la data de 29 mai 2012 condamnatul P.C., a

solicitat să se dispună admiterea cererii de contopire a pedepsei de 7 ani și 6

luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 363 din 13 aprilie 2010,

pronunțată de Judecătoria sector 1 București „definitivă prin neapelare"

la 28 aprilie 2012, cu pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată prin

Sentința penală nr. 170 din 20 aprilie 2011 pronunțată de Curtea de Apel

București, definitivă prin Decizia penală nr. 4006 din 10 noiembrie 2011

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Curtea de Apel a

reținut că prin Sentința penală nr. 363 din 13 aprilie 2010 pronunțată de

Judecătoria sectorului 1 București, inculpatul P.C. a fost condamnat la

pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe

drumurile publice fără permis de conducere, prev. de art. 86 alin. (1) din

O.U.G. nr. 195/2002, republicată, cu aplicarea art. 13 și art. 37 lit. a) C.

pen., și la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de

fals privind identitatea, prev. și ped. de art. 293 alin. (1) C. pen., cu

aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

S-a constatat că cele

două infracțiuni pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului la pedepsele

de 2 ani închisoare, respectiv 6 luni închisoare, comise la data de 26

septembrie 2009 sunt concurente cu infracțiunile ale căror pedepse au fost

contopite prin Sentința penală 388 din 1 octombrie 2007, pronunțată de

Tribunalul Dâmbovița, definitivă prin nerecurare la 18 octombrie 2007, sens în

care s-a procedat la descontopirea pedepsei rezultante de 7 ani închisoare în

pedepsele componente, după cum urmează: pedeapsa de 7 ani închisoare, aplicată

prin Sentința penală nr. 1517 din 30 noiembrie 2005 a Tribunalului București,

secția I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 2766 din 03 mai 2006 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută

de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu art. 37 lit. b) C. pen. și

art. 74 lit. c) C. pen. și art. 80 C. pen. cu referire la art. 76 lit. a) C.

pen.; pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 197 din 04

februarie 2005 a Judecătoriei Sectorului 2 București, definitivă prin Decizia

penală nr. 982 din 07 iunie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a

penală, pentru săvârșirea infracțiuni prevăzut de art. 78 alin. (1) din O.U.G.

nr. 195/2002 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.

S-a menținut măsura

revocării liberalii condiționate din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin

Sentința penală nr. 560 din 11 octombrie 2000 a Tribunalului București,

definitivă prin Decizia penală nr. 3393 din 27 iunie 2001 a Curții Supreme de

Justiție.

În baza art. 36 alin.

(1) C. pen., art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin.

(1) C. pen. s-au contopit pedepsele de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată

cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 293 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a)

C. pen., cu pedepsele de 7 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu art. 37 lit. a)

C. pen. și art. 16 din Legea nr. 143/2000 aplicată prin Sentința penală nr.

1517 din 30 noiembrie 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală,

rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 2766 din 03 mai 2006 a Înaltei Curți

de Casație de Justiției și respectiv 1 an închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 78 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplic.

art. 37 lit. a) C. pen. aplicate prin Sentința penală nr. 197 din 04 februarie

2005 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, rămasă definitivă prin

Decizia penala nr. 982 din 07 iunie 2005 a Curții de Apel București, secția a

II-a penală, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani

închisoare, care s-a sporit cu 6 luni închisoare, în final inculpatul având de

executat 7 ani și 6 luni închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 71 alin.

(1) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64

alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 36 alin.

(3) C. pen. s-a dedus perioada executată din pedeapsa aplicată prin prezenta

hotărâre, de la 22 aprilie 2005 la 17 noiembrie 2009.

În baza art. 35 alin.

(4) C. pen. s-a menținut pe lângă pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului

prin prezenta hotărâre, măsura confiscării cantității de 0,80 g heroină în

amestec cu cofeină depusă la IGP - DGCCOA - Laboratorul de analize

fizico-chimice droguri, dispusă în temeiul art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000

prin Sentința penală nr. 1517 din 30 noiembrie 2005 pronunțată de Tribunalul

București, secția I penală rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 2766 din

03 mai 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiției.

S-a anulat Mandatul

de executare a pedepsei închisorii nr. 557 din 18 octombrie 2007 emis de

Tribunalul Dâmbovița și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare a

pedepsei închisorii. Prin Sentința penală nr. 170 din 20 aprilie 2011

pronunțată de Curtea de Apel București, secția I-a penală, definitivă prin

sentința în baza art. 2 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu

aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c) și

alin. (2) C. pen., art. 76 lit. a) C. pen., inculpatul a fost condamnat la

pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 alin. (1), art. 64

alin. (1) lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 65 C.

pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit.

a) teza a II-a și lit. b), c) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea

pedepsei principale.

În baza art. 61 alin.

(1) C. pen. s-a revocat liberarea condiționată dispusă prin Sentința penală nr.

1078 din 12 noiembrie 2009 a Judecătoriei Moreni, definitivă prin nerecurare,

pentru restul de pedeapsă rămas neexecutat de 886 zile, din pedeapsa de 7 ani

aplicată prin Sentința penală nr. 1517 din 30 noiembrie 2005 pronunțată de

Tribunalul București, secția a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr.

2766 din 30 mai 2006 a Î.C.C.J., rest care s-a contopit cu pedeapsa aplicată în

prezenta cauză și s-a dispus ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 4

ani și 6 luni închisoare cu aplicarea art. 71 alin. (1) - art. 64 alin. (1),

lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 65 C.

pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit.

a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata de 2 ani, după executarea pedepsei

principale.

În baza art. 350

alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului,

iar în baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și

arestării preventive de la 05 iulie 2010 la zi, 20 aprilie 2011, inclusiv.

Curtea de Apel

Ploiești a apreciat că cererea de contopire este neîntemeiată, nefiind

incidente dispozițiile legale invocate, aspectele învederate de către condamnat

privind deducerea unor perioade executate din pedepsele stabilite prin

hotărârile judecătorești analizate și pentru care se solicită contopirea,

urmând să fie remediate eventual, în acord cu dispozițiile art. 461 C. proc.

pen., pe calea unei contestații la executare. Împotriva hotărârii pronunțate de

instanța de fond, a declarat recurs în termen legal, inculpatul P.C., care a

solicitat casarea acesteia și pe cale de consecință, admiterea cererii de

contopire.

Recursul este

nefondat.

Criticile formulate

de inculpat nu sunt întemeiate, Înalta Curte apreciind că, în mod corect, s-a

apreciat că, faptele pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului la

pedepsele de 2 ani închisoare și 6 luni închisoare (comise la data de 26

septembrie 2004) prin Sentința penală nr. 363 din 13 aprilie 2010 a

Judecătoriei Sectorului 1 București, sunt concurente cu fapta din 06 februarie

2010 pentru care s-a dispus condamnarea acestuia prin Sentința penală nr. 170

din 20 aprilie 2011 a Curții de Apel București.

De asemenea, s-a

constatat că faptele pentru care a fost condamnat la pedepsele de 2 ani

închisoare și respectiv 6 luni închisoare (prin Sentința penală nr. 363 din 13

aprilie 2012), au fost deja contopite prin Sentința penală nr. 363 din 13

aprilie 2010, cu pedepsele pentru care inculpatul fusese condamnat la pedeapsa

de 7 ani închisoare prin Sentința penală nr. 1517 din 30 noiembrie 2005 a

Tribunalului București și la 1 an închisoare prin Sentința penală nr. 197 din

04 februarie 2005 a Judecătoriei Sectorului 2 București.

Totodată, fapta din

06 februarie 2010 pentru care s-a dispus condamnarea petentului la pedeapsa de

4 ani și 6 luni închisoare prin Sentința penală nr. 170 din 20 aprilie 2011 a

Curții de Apel București, secția I penală, și pentru care s-au reținut

dispozițiile art. 37 lit. a) C. pen. privind recidiva postcondamnatorie, a fost

comisă în timpul liberării condiționate din pedeapsa de 7 ani închisoare ce i-a

fost aplicată prin Sentința penală nr. 1517 din 30 noiembrie 2005 a

Tribunalului București, executată parțial în perioada 22 aprilie 2005 - 17

noiembrie 2009.

De asemenea, prin

Sentința penală nr. 170 din 20 aprilie 2011 s-a dispus în temeiul art. 61 alin.

(1) C. pen. revocarea liberării condiționate pentru restul de pedeapsă rămas

neexecutat de 886 zile, din pedeapsa de 7 ani aplicată prin Sentința penală nr.

1517 din 30 noiembrie 2005 a Tribunalului București, rest care a fost contopit

cu pedeapsa aplicată de 4 ani și 6 luni închisoare, stabilindu-se, în final,

spre executare pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare.

Drept urmare a avut

loc o contopire între pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată prin

Sentința penală nr. 170 din 20 aprilie 2011 și cea de 7 ani închisoare aplicată

prin Sentința penală nr. 1517 din 30 noiembrie 2005, prin revocarea liberării

condiționate pentru restul rămas neexecutat din pedeapsa de 7 ani închisoare și

contopirea acestui rest de 886 zile cu pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare,

ceea ce înseamnă că nu mai poate opera încă o contopire a pedepsei de 4 ani și

6 luni închisoare cu întreaga pedeapsă de 7 ani închisoare, așa cum se solicită

de către condamnat.

Față de aceste

aspecte și nefiind identificate alte motive de recurs care pot fi luate în

considerare din oficiu, Înalta Curte, în baza art. 385

13

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul

P.C. împotriva Sentinței penale nr. 116 din 4 iulie 2012 a Curții de Apel

Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

În temeiul art. 192

alin. (2) C. proc. pen. recurentul condamnat va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include și onorariul cuvenit

pentru apărarea din oficiu, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de condamnatul P.C. împotriva Sentinței penale nr.

116 din 4 iulie 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze

cu minori și de familie.

Obligă recurentul

condamnat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 10 septembrie 2012.

Procesat de GGC - N