ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3833/2012

Asupra recursului penal de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 103 din 15 iunie 2012 Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a condamnat pe inculpata V.D.  după cum urmează:

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., înșelăciune, la pedeapsa de 3 ani închisoare, parte vătămată fiind N.D.;

În baza art. 288 C. pen., la pedeapsa de 1 an închisoare;

În baza art. 31 alin. (2) rap. la art. 291 C. pen., la pedeapsa de 1 an închisoare.

În temeiul art. 85 C. pen. a anulat suspendarea condiționată a executării pedepselor de 3 luni închisoare aplicată inculpatei prin Sentința penală nr. 7 din 26 ianuarie 2010 a Curții de Apel Ploiești, definitivă prin Decizia penală nr. 2514 din 24 iunie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție și 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 111 din 2 iunie 2012 a Curții de Apel Ploiești, definitivă prin Decizia penală nr. 3540 din 11 octombrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, pedeapsă pe care a descontopit-o în elementele componente.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele stabilite prin prezenta sentință cu pedepsele de 3 (trei) luni închisoare și două pedepse de câte 6 (șase) luni închisoare, urmând ca inculpata V.D. să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen.

În temeiul art. 86

1

C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante pe durata termenului de încercare de 5 ani, calculat conform art. 86

2

C. pen.

Pe durata termenului de încercare inculpata a fost obligată să respecte măsurile de supraveghere prev. de art. 86

3

C. pen., respectiv:

a) să se prezinte, la datele fixate, la judecătorul desemnat cu supravegherea lui sau la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Dâmbovița;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În temeiul art. 359 C. proc. pen. a atras atenția inculpatei asupra disp. art. 86

4

alin. (2) rap. la art. 83 și art. 84 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârșirii altei infracțiuni, a neexecutării obligațiilor civile sau nerespectării cu rea-credință a măsurilor de supraveghere stabilite.

Conform art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării pedepsei principale.

În baza art. 445 C. proc. pen. a anulat înscrisul falsificat, Sentința civilă nr. 89 din 2 aprilie 2009, pretins pronunțată de Judecătoria Pucioasa în Dosarul civil nr. 346/283/2009 (dosar urmărire penală).

A obligat inculpata la plata sumei de 1.045 RON despăgubiri civile către N.D.

A obligat inculpata la plata sumei de 2.200 RON cheltuieli judiciare către stat, din care 200 RON onorariul avocatului oficiu.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, în cursul lunii februarie 2009, partea vătămată N.D., care locuiește în concubinaj cu martora S.A., în apartamentul proprietatea tatălui acesteia S.A., situat în Pucioasa, str. F.., a luat legătura cu inculpata V.D., avocat în Baroul Dâmbovița și i-a solicitat promovarea unei acțiuni civile în constatare a dreptului de folosință exclusivă a încăperii cu destinație de uscător, situată la parterul blocului în care locuiește.

Inculpata l-a asigurat pe partea vătămată și pe concubina sa, că nu este necesar ca S.A., proprietarul apartamentului să se prezinte la instanță, întrucât îl poate reprezenta, solicitând să i se înmâneze înscrisurile necesare pentru formularea acțiunii, primind un onorariu în sumă de 500 RON și partea vătămată i-a remis ulterior, la câteva zile și suma de 380 RON reprezentând taxa de timbru, așa cum i s-a solicitat de avocat.

În luna iulie 2009 inculpata i-a înmânat părții vătămate Sentința civilă nr. 89 din 2 aprilie 2009, pretins pronunțată de Judecătoria Pucioasa în Dosarul nr. 346/283/2009, care avea mențiunea olografă "3 iunie 2009 definitivă și irevocabilă prin nerecurare la 10 iunie 2009" și o semnătură indescifrabilă.

În baza acestei hotărâri, la data de 16 iulie 2009 partea vătămată și concubina sa, martora S.A. au ocupat uscătorul, situație ce a condus la nemulțumirea martorului R.G., care în baza Sentinței civile nr. 93 din 30 ianuarie 2006, pronunțată de aceeași instanță, devenise proprietar a unor cote indivize din acest spațiu.

Prin adresa din 13 august 2009 Judecătoria Pucioasa a comunicat că pe rolul instanței nu a fost înregistrată vreo acțiune în constatare formulată de numitul S.A. în contradictoriu cu Asociația de proprietari, strada F. și că Sentința nr. 89 nu a fost pronunțată la data de 2 aprilie 2009, ci la data de 16 ianuarie 2009 în Dosarul nr. 346/283/2009 având ca obiect învestirea cu formulă executorie și privește alte părți, respectiv S.C. M.E. SRL.

De asemenea, raportul de expertiză criminalistică din 18 noiembrie 2011 al L.I.E.C. București a concluzionat că mențiunea olografă "03 iunie 2009 definitivă și irevocabilă prin nerecurare la 10 iunie 2009" aplicată pe Sentința civilă nr. 89 din 2 aprilie 2009 pronunțată de Judecătoria Pucioasa a fost scrisă de inculpată, iar cu privire la semnătura indescifrabilă existentă s-a concluzionat că nu se poate stabili dacă a fost sau nu executată de inculpată.

Apărările inculpatei în sensul că n-ar fi comis faptele, că sentința ar fi primit-o de la arhiva instanței, respectiv de la grefiera S.D.A., ca urmare a înregistrării acțiunii pe rolul instanței, au fost înlăturate pe baza probelor menționate ce dovedesc, fără putință de tăgadă, vinovăția inculpatei pentru săvârșirea infracțiunilor deduse judecății, care în drept, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune, fals material în înscrisuri oficiale și instigare la infracțiunea de uz de fals, infracțiuni aflate în concurs real.

La individualizarea pedepselor, instanța a ținut seama de criteriile prev. de art. 72 C. pen., inclusiv antecedentele penale anterioare, în raport de toate aceste elemente, apreciind totuși că se impune aplicarea unei pedepse, cu suspendarea sub supraveghere, pe un termen de încercare de 5 ani.

Aceeași instanță, sesizată din oficiu, cu o omisiune vădită, în sensul neindicării momentului de la care curge termenul de 5 ani, calculat conform art. 86

2

C. pen., a dispus, prin încheierea dată în Camera de Consiliu, la 28 iunie 2012, în temeiul art. 196 C. proc. pen., înlăturarea omisiunii vădite din minută și dispozitivul Sentinței penale nr. 103 din 15 iunie 2012 a Curții de Apel Ploiești stabilind că "termenul de încercare de cinci ani calculat conform art. 86

2

C. pen. curge de la data de 24 iunie 2010, când a rămas definitivă Sentința penală nr. 7 din 26 ianuarie 2010 a Curții de Apel Ploiești, prin Decizia penală nr. 2514 din 24 iunie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs, inculpata, criticând, în temeiul art. 385

1

pct. 17

1

C. proc. pen., în esență, modalitatea în care a fost interpretat probatoriul. Totodată, în temeiul art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. a solicitat reducerea pedepsei și aplicarea art. 81 C. pen.

În recursul său, a arătat că are vârsta de 57 de ani, nu mai profesează avocatura, nu mai are o viață socială, fiind dedicată exclusiv îngrijirii părinților, astfel că aplicarea pedepsei este mai mult decât un avertisment, încât se impune înlăturarea măsurilor de supraveghere.

Examinând recursul inculpatei, Curtea constată că este nefondat.

Cât privește critica referitoare la modalitatea în care s-a interpretat materialul probator care nu conduce cu certitudine la vinovăția inculpatei, Înalta Curte precizează că aceasta nu se circumscrie cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 17

1

C. proc. pen., care vizează situația în care hotărârea este contrară legii sau prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii.

Fiind însă un recurs care devoluează integral, în fapt și în drept, Înalta Curte menționează că, în urma propriului examen a materialului probator, rezultă fără nici un dubiu că inculpata se face vinovată de comiterea celor trei infracțiuni pentru care a fost condamnată.

În acest sens sunt declarațiile părții civile N.D. care se coroborează cu ale martorilor S.A., S.V., F.V., M.T. și S.D.A., înscrisurile depuse la dosar și raportul de expertiză criminalistică ce a concluzionat că mențiunea "3 iunie 2009 definitivă și irevocabilă" prin nerecurare la 10 iunie 2009 de pe Sentința civilă nr. 89/2009 a fost scrisă de inculpată.

De asemenea, în acord cu instanța de fond, se consideră că faptele comise de inculpată întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în convenții, fals material în înscrisuri oficiale și participație improprie la uz de fals.

Cât privește pedeapsa aplicată și modalitatea de executare s-a realizat o justă individualizare.

Individualizând pedeapsa aplicată inculpatei, instanța s-a oprit la pedeapsa închisorii cu suspendare sub supraveghere, deoarece anterior, inculpata mai fusese condamnată cu suspendarea condiționată a pedepsei, sancțiune de care inculpata n-a ținut seama, comițând alte infracțiuni.

În aceste condiții, măsurile de supraveghere constituie un mijloc în plus de a o determina să respecte legea și să nu comită alte fapte penale.

Înalta Curte mai constată că termenul de încercare, în mod corect, trebuia să curgă de la 11 octombrie 2011, iar nu de la 24 iunie 2010, deoarece prin Sentința penală nr. 211/2011 a Curții de Apel Ploiești a fost revocată suspendarea condiționată aplicată prin Sentința nr. 7/2010 a aceleiași instanțe, iar termenul de încercare de 2 ani și 6 luni pentru suspendarea condiționată, a început să curgă de la 11 octombrie 2011 când a rămas definitivă Sentința penală nr. 211/2011, prin Decizia penală nr. 3540/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală. Însă, această situație nu poate fi remediată pentru că s-ar agrava situația inculpatei în propria cale de atac.

Așa fiind, Curtea va privi ca nefondat recursul declarat de inculpata V.D. împotriva Sentinței penale nr. 103 din 15 iunie 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, și-l va respinge ca atare, menținând astfel hotărârea atacată.

Văzând și reglementarea privind plata cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata V.D. împotriva Sentinței penale nr. 103 din 15 iunie 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 21 noiembrie 2012.

Procesat de GGC - AA