ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1111/2017

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1111/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)

Decizia nr. 1111/2017

Asupra

cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 250/RC din data de 15

iunie 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

penală,

a

admis recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Ploiești împotriva Deciziei penale nr. 111 din data de 31 ianuarie

2017 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și

pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. x/105/2015,

privind, printre alții, pe intimații inculpați A. și B.

A casat în

parte decizia penală recurată și rejudecând:

A

descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare și 3 ani pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit.

a) teza a II-a și b) V.C.P. aplicată inculpatei A. prin decizia

recurată, în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea

lor, astfel:

-

1 an și 6 luni închisoare aplicată în baza art. 396 alin. (2) C.

proc. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. rap. la art. 194 alin. (1) și (2) V.C.P.,

cu aplic. art. 41 V.C.P. și art. 74 alin. (1) lit. a) V.C.P., coroborat cu

art. 76 alin. (1) lit. a) V.C.P.;

-

3 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

aplicată în baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. și cu aplicarea art.

5 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) V.C.P., cu aplic. art.

41 alin. (2) V.C.P. și art. 74 alin. (1) lit. a) V.C.P., coroborat cu art.

76 alin. (1) lit. a) V.C.P.

În

baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. și cu aplicarea art. 5 C. pen. rap.

la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) V.C.P., cu aplic. art. 41 alin. (2)

V.C.P. și art. 74 alin. (1) lit. a) V.C.P., a condamnat pe inculpata A. la

o pedeapsă de 3 ani și 4 luni închisoare și la interzicerea

drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

pe o durată de 3 ani calculată în conformitate cu disp. art. 66 V.C.P.

A

menținut pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată în baza art.

396 alin. (2) C. proc. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. rap. la art. 194 alin.

(1) și (2) V.C.P., cu aplic. art. 41 V.C.P. și art. 74 alin. (1) lit.

a) V.C.P., coroborat cu art. 76 alin. (1) lit. a) V.C.P.

În

baza art. 33, art. 34 lit. b) și art. 35 V.C.P. a contopit pedepsele

aplicate, urmând ca inculpata A. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani

și 4 luni închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și

b) C. pen. calculată în conformitate cu disp. art. 66 V.C.P.

A

făcut aplicarea art. 71 V.C.P. rap. la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a

II-a și b) V.C.P. ca pedeapsă accesorie.

În

baza art. 57 V.C.P. a dispus executarea pedepsei în regim de detenție.

A

descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare și 3 ani pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit.

a) teza a II-a și b) V.C.P. aplicată inculpatei B. prin decizia

recurată, în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea

lor, astfel:

-

1 an și 6 luni închisoare aplicată în baza art. 396 alin. (2) C.

proc. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. rap. la art. 194 alin. (1) și (2) V.C.P.,

cu aplic. art. 41 V.C.P. și art. 74 alin. (1) lit. a) V.C.P., coroborat cu

art. 76 alin. (1) lit. a) V.C.P.;

-

3 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

aplicată în baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. și cu aplicarea art.

5 C. pen. rap. la art. 25 V.C.P. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) și

(5) V.C.P., cu aplic. art. 41 alin. (2) V.C.P. și art. 74 alin. (1) lit.

a) V.C.P., coroborat cu art. 76 alin. (1) lit. a) V.C.P.

În

baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. și cu aplicarea art. 5 C. pen. rap.

la art. 25 V.C.P. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) V.C.P., cu

aplic. art. 41 alin. (2) V.C.P. și art. 74 alin. (1) lit. a) V.C.P., a

condamnat pe inculpata B. la o pedeapsă de 3 ani și 4 luni închisoare

și la interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a

II-a și b) V.C.P. pe o durată de 3 ani calculată în conformitate

cu disp. art. 66 V.C.P.

A

menținut pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată în baza art.

396 alin. (2) C. proc. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. rap. la art. 194 alin.

(1) și (2) V.C.P., cu aplic. art. 41 V.C.P. și art. 74 alin. (1) lit.

a) V.C.P., coroborat cu art. 76 alin. (1) lit. a) V.C.P.

În

baza art. 33, art. 34 lit. b) și art. 35 V.C.P. a contopit pedepsele

aplicate, urmând ca inculpata B. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani

și 4 luni închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și

b) V.C.P. pe o durată de 3 ani calculată în conformitate cu disp. art.

66 V.C.P.

A

făcut aplicarea art. 71 V.C.P. rap. la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a

II-a și b) V.C.P. ca pedeapsă accesorie.

În

baza art. 57 V.C.P. a dispus executarea pedepsei în regim de detenție.

A

înlăturat aplicarea disp. art. 86

1

V.C.P. și

următoarele cu privire la suspendarea executării pedepselor

principale aplicate inculpatelor A. și B. sub supraveghere pe durata unui

termen de încercare de 6 ani calculat în conformitate cu disp. art. 86

2

V.C.P.

A

înlăturat aplicarea disp. art. 71 alin. (5) din V.C.P.

A

menținut celelalte dispoziții ale deciziei recurate.

Pentru a

hotărî în acest sens a reținut următoarele:

Astfel, s-a

constatat că instanța de apel a aplicat greșit pedepsele

inculpatelor

A. și B., atât în ceea ce privește cuantumul acestora, cât și în

ceea ce privește modalitatea de executare.

Înalta

Curte a reținut că, deși, instanța de apel a apreciat

că legea penală mai favorabilă inculpatelor A. și B. o

reprezintă V.C.P., a sancționat-o pe inculpata A. pentru

săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. și

ped. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) din V.C.P. și pe

inculpata B., pentru comiterea infracțiunii de instigare la

înșelăciune prev. și ped. de art. 25 din V.C.P. rap. la art. 215

alin. (1), (2), (3) și (5) din V.C.P. cu pedepse al căror cuantum se

situează în afara limitelor legale, deși a reținut

circumstanțe atenuante în favoarea celor trei inculpați.

Potrivit

art. 215 alin. (5) din V.C.P. înșelăciunea care a avut

consecințe deosebit de grave se pedepsește cu închisoarea de la 10

ani la 20 ani.

Astfel,

instanța de apel, reținând, în favoarea inculpatelor

circumstanțe atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) din V.C.P. s-a

raportat greșit la dispozițiile art. 76 alin. (1) lit. a) din V.C.P.

și a stabilit pedepse nelegale, în cuantum de câte 3 ani închisoare pentru

fiecare inculpată.

Potrivit

dispozițiilor art. 76 alin. (2) din V.C.P., în cazul infracțiunilor

prin care s-au produs consecințe deosebit de grave, dacă se

constată că există circumstanțe atenuante pedeapsa

închisorii poate fi redusă cel mult până la o treime din minimul

special.

Pe

cale de consecință, pedepsele aplicate inculpatelor nu puteau fi

reduse sub 3 ani și 4 luni închisoare, cuantum ce reprezintă o treime

din minimul special de 10 ani închisoare prev. de textul incriminator.

În

atare condiții, raportat la cuantumul legal al pedepselor s-a reținut

că erau inaplicabile dispozițiile art. 86

1

din V.C.P.,

deoarece potrivit art. 86

1

alin. (2), din V.C.P., suspendarea executării

pedepsei sub supraveghere se poate acorda, în cazul concursului de

infracțiuni, numai dacă sancțiunea aplicată este

închisoarea de cel mult trei ani.

Împotriva Deciziei

nr. 250/RC din data de 15 iunie 2017 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție, secția penală, au formulat contestații la

executare condamnatele B. și A.

Contestația

la executare este o procedură jurisdicțională de rezolvare a

situațiilor relative la executarea hotărârii, după

rămânerea definitivă a acesteia. Pe această cale nu se poate

pune în discuție legalitatea și temeinicia hotărârilor în baza

cărora se face executarea și nu se poate ajunge la modificarea

hotărârii rămasă definitivă, instanța fiind

abilitată să verifice doar aspectele indicate de textul legal și

nu modul de soluționare a cauzei.

Practic, prin

intermediul acestei instituții de drept procesual penal, legea prevede

mijloacele prin care se asigură aplicarea legii în executarea

condamnării și totodată exclude posibilitatea ca pe această

cale să fie afectată autoritatea de lucru judecat.

Potrivit

dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. C) C. proc. pen., contestația

împotriva executării hotărârii penale se poate face când se

ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se

execută sau vreo împiedicare la executare.

Condamnatele B.

și A. au formulat contestații la executare împotriva Deciziei nr. 250/RC

din data de 15 iunie 2017 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția penală, susținând că există o

nelămurire cu privire la această hotărâre, în acest sens,

arătând că există o contradicție între art. 76 alin. (1) lit.

a) C. proc. pen. și art. 76

1

alin. (2) C. proc. pen.

În concret,

deși se invocă motivul de contestație la executare prev. de art.

598 alin. (1) lit. C) C. proc. pen., respectiv o nelămurire cu privire la

decizia penală atacată, în fapt, condamnatele, prin susținerile

lor doresc să obțină o reindividualizare a pedepsei pe care o

execută sau să se stabilească nevinovăția lor.

Înalta Curte

constată că, deoarece contestația la executare reprezintă

un mijloc jurisdicțional de rezolvare a incidentelor survenite în cursul

executării pedepselor, este inadmisibil ca pe această cale

condamnatele să poată cere instanței să stabilească

nevinovăția lor sau să se individualizeze pedeapsa, întrucât

s-ar aduce atingere autorității de lucru judecat.

Totodată,

pe această cale se pot invoca numai aspecte ce privesc exclusiv executarea

hotărârilor, neputând fi pusă în discuție legalitatea și

temeinicia hotărârii în baza căreia se face executarea și

neputându-se, astfel, ajunge la modificarea hotărârii rămase

definitive.

Pentru aceste

considerente, Înalta Curte va r

espinge, ca inadmisibile,

contestațiile

la executare formulate de condamnatele B. și A. împotriva Deciziei nr. 250/RC

din data de 15 iunie 2017 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/105/2015.

Va obliga

contestatoarele - condamnate la plata sumei de câte 100 lei, cu titlu

cheltuieli judiciare către stat iar onorariul cuvenit

apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 130 lei, va

rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibile,

contestațiile

la executare formulate de condamnatele B. și A. împotriva Deciziei nr. 250/RC

din data de 15 iunie 2017 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/105/2015.

Obligă

contestatoarele - condamnate la plata sumei de câte 100 lei, cu titlu cheltuieli

judiciare către stat.

Onorariul

cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 130 lei,

rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi,

23 noiembrie

2017.