ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 725/2014
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 725/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra recursului de
față;
În baza lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 164 din 31 octombrie
2011, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și
de familie, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte
de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Dâmbovița și de către
inculpata O.C.M., împotriva Sentinței penale nr. 358 din 09 noiembrie 2010
pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
A desființat în parte
în latură penală și civilă sentința penală mai sus menționată și în consecință;
A descontopit
pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului M.A.,
în pedepsele componente.
A majorat pedeapsa
principală aplicată acestui inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.
26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplic. art. 41,
42 C. pen. și art. 74 lit. a) - 76 alin. (1) lit. a) C. pen., la 3 ani de
închisoare.
În baza art. 33 lit. a)
și art. 34 lit. b) C. pen. a recontopit pedepsele aplicate inculpatului M.A.
urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare,
cu aplic. art. 71, 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca
pedeapsă accesorie, precum și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor
prev. de art. 71, 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o
perioadă de 4 ani.
A descontopit
pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată inculpatului S.F., în
pedepsele componente.
În baza art. 7 alin.
(1) din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 74 lit. a) și 76 alin. (1) lit. b) C.
pen. a condamnat pe inculpatul S.F., la o pedeapsă principală de 2 ani și 6
luni închisoare.
A aplicat
inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii dreptului prev. de art. art.
71, 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani.
În baza art. 33 lit. a)
și art. 34 lit. b) C. pen. a recontopit pedepsele aplicate inculpatului S.F.
urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani și 6 luni
închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 71,
64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani.
A aplicat prevederile
disp. art. 71, 64 alin. (1) lit. a) C. pen. teza a II-a și lit. b) C. pen.
A înlăturat disp. art.
81, 82 C. pen. privind suspendarea condiționată a executării pedepsei
rezultante aplicate inculpatului.
A reținut la
încadrarea juridică a fiecărei infracțiuni pentru care a fost condamnat
inculpatul C.I.B., în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, disp. art. 37 lit.
b) C. pen.
A descontopit
pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată inculpatului M.C.F., în
pedepsele componente.
În baza art. 20 C.
pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. cu aplic. 74 lit. a), 76 lit.
c) C. pen. a condamnat pe acest inculpat la o pedeapsă de 1 an și 3 luni
închisoare.
În baza art. 33 lit. a)
și 34 lit. b) C. pen. a recontopit pedepsele aplicate inculpatului M.C.F.
urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an și 3 luni
închisoare.
A menținut
dispozițiile art. 81, art. 82 C. pen. privind suspendarea condiționată a
executării pedepsei rezultante, dar a redus termenul de încercare la 3 ani și 3
luni. A aplicat disp. art. 83 C. pen., iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen. a
dispus suspendarea executării pedepselor accesorii prev. de art. 64 alin. (1) lit.
a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata suspendării condiționate a
executării pedepsei închisorii.
A descontopit
pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată inculpatului N.I., în
pedepsele componente.
În baza art. 7 alin.
(1) din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 74 lit. a) și 76 alin. (1) lit. b) C.
pen. a condamnat pe inculpatul N.I., la o pedeapsă principală de 2 ani și 6
luni închisoare.
A aplicat
inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii dreptului prev. de art. art.
71, 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani.
În baza art. 33 lit. a)
și art. 34 lit. b) C. pen. a recontopit pedepsele aplicate inculpatului N.I.
urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani și 6 luni
închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 71,
64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 4 ani.
A aplicat prevederile
disp. art. 71, 64 alin. (1) lit. a) C. pen. teza a II-a și lit. b) C. pen.
A înlăturat disp. art.
81, 82 C. pen. privind suspendarea condiționată a executării pedepsei
rezultante aplicate inculpatului.
A înlăturat
dispoziția privind confiscarea de la inculpați în temeiul disp. art. 118 alin.
(1) lit. e) C. pen. a sumelor de bani obținute prin săvârșirea infracțiunilor
pentru care au fost trimiși în judecată.
În baza art. 14 C.
proc. pen. și art. 348 C. proc. pen. a dispus desființarea totală a
înscrisurilor folosite de inculpați la săvârșirea infracțiunilor pentru care au
fost trimiși în judecată și anume: adeverințele de salariu emise de SC F.E.C.
SRL; nr. 62 și 81 emise de SC F.P.T. SRL; nr. 47 și 104 emise de SC K.S.G. SRL;
nr. 29 și 117, emise de SC F.E.M. SRL; nr. 79 și 93 emise de SC T.V. SRL ; nr. 22
și 24 emise de SC A.D.C. SRL; nr. 26 emisă de SC P.D.V.P.C. SRL; nr. 34 emisă
de SC M.A.S. SRL; contractele individuale de muncă nr. 9510; 1129; 1016; 1860;
1850; 1980; 9010; 8135; 1986; 1981; 8150; 3891; 9575; 2159; 5403; biletul
numerotat cu cifra 3 cu mențiunea „dulceag
”
, listele nominale
numerotate 1 și 2, agenda cu coperte de culoare neagră, precum și a
contractelor de credit încheiate de către inculpați cu partea civilă C.E.C.B.,
respectiv: din data de 20 august 2007 pe numele inculpatului S.I.; din data de
30 iulie 2007 pe numele inculpatului I.F.; din data de 05 septembrie 2007 pe
numele inculpatei D.M.C.; din data de 07 septembrie 2007 pe numele inculpatei C.A.;
din data de 27 iulie 2007 pe numele inculpatului N.I.; din data de 20 august 2007
pe numele inculpatului U.D.; din data de 04 iunie 2007 pe numele inculpatului M.D.;
din data de 20 iunie 2007 pe numele inculpatului A.M.; din data de 12 iulie 2007
pe numele inculpatului C.I.B.; din data de 09 iulie 2007 pe numele inculpatei S.M.;
din data de 06 septembrie 2007 pe numele inculpatei T.M.; din data de 20 august
2007 pe numele inculpatului S.F.; din data de 07 august 2007 pe numele
inculpatului D.M. și din data de 04 septembrie 2007 pe numele inculpatei S.B.V.
A respins apelurile
declarate de către inculpații B.D., B.C., N.M., M.A., C.M., N.I., I.F., S.B.V.
și C.I.B., în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, ca nefondate.
În baza art. 383 alin.
(2) C. proc. pen. s-a dedus perioada reținerii și arestării preventive din
durata pedepselor aplicate, de la data de 12 mai 2009 la data de 06 septembrie 2010
inclusiv pentru inculpatul B.D.; de la data de 06 iunie 2009 la data de 06
septembrie 2010 inclusiv pentru inculpata O.C.M.; de la data de 12 mai 2009 la
data de 06 septembrie 2010 inclusiv pentru inculpatul N.M.; de la data de 12
mai 2009 la data de 06 septembrie 2010 inclusiv pentru inculpatul B.C.; de la
data de 23 aprilie 2010 la data de 09 iulie 2010 inclusiv pentru inculpatul S.F.;
de la data de 12 mai 2009 la data de 15 mai 2009 inclusiv pentru inculpatul S.I.
și de la data de 15 februarie 2010 la data de 18 martie 2010 inclusiv pentru
inculpata S.B.V.
În baza art. 381 alin.
(2) C. proc. pen. a luat act că inculpatul C.I.B. este arestat în altă cauză.
La data de 19
decembrie 2012, în Dosarul nr. 3013/120/2009/a1, Înalta Curte de Casație și
Justiție, secția penală, a soluționat recursurile declarate împotriva deciziei
susmenționate, prin Decizia penală nr. 4208, dispunând următoarele:
A admis recursul
declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T.
- Serviciul Teritorial Ploiești împotriva Deciziei penale nr. 164 din 31
octombrie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori
și de familie.
A casat în parte
decizia penală atacată și sentința penală nr. 358 din 9 noiembrie 2010 a
Tribunalului Dâmbovița și rejudecând:
A înlăturat în
privința inculpatului C.I.B. dispozițiile art. 81-82 C. pen. privind
suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare
și ale art. 71 alin. (5) C. pen. privind suspendarea pedepselor accesorii
prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.
În baza art. 11 pct. 2
lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., a încetat procesul penal
față de inculpata S.M., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 7 alin.
(1) din Legea nr. 39/2003, art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., art. 26 C.
pen. rap. la art. 290 C. pen. și art. 291 C. pen.
A menținut celelalte
dispoziții ale hotărârilor atacate.
A constatat că
inculpatul C.I.B. este arestat în altă cauză.
A dedus din pedeapsa
aplicată inculpatului M.A., durata arestării preventive de la 16 octombrie 2012
la 19 decembrie 2012.
A respins, ca
nefondate, recursurile declarate de inculpații B.D., B.C., N.M., O.C.M., M.A., C.M.
și N.I. și intimații inculpați S.B.V. și S.F. împotriva aceleiași decizii
penale.
A obligat recurenții
inculpați S.B.V., B.D., N.M., S.F., la plata sumei de câte 900 lei cheltuieli
judiciare către stat, din care suma de câte 400 lei, reprezentând onorariul
pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Onorariile
apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații inculpați, C.I.B., S.I., S.M.,
D.M.C., T.M., C.A., D.M., A.M., U.D., M.D., N.I., M.C.F. și I.F., în sumă de
400 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.
A obligat recurenții
inculpați B.C., O.C.M., M.A., C.M. și N.I. la plata sumei de câte 600 lei
cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând
onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului
Justiției.
La data de 26
septembrie 2013, inculpatul S.F. a mai formulat un recurs împotriva Deciziei penale
nr. 164 din 31 octombrie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și
pentru cauze cu minori și de familie.
Recursul este
inadmisibil și va fi respins pentru următoarele considerente:
Dând eficiență principiului
stabilit prin art. 129 din Constituția României, revizuită, privind exercitarea
căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și a celui privind
liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală,
respectiv exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea
Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a
stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în
situații identice.
Revine așadar, părții
interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii
procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control
judiciar al hotărârii atacate.
Potrivit
dispozițiilor din Partea specială, Titlul II, Capitolul III, Secțiunile I și II
C. proc. pen., admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea
acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate
hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia
acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere
reformarea hotărârii atacate.
Astfel, potrivit art.
385
1
C. proc. pen., sunt susceptibile de reformare pe calea
recursului, exclusiv hotărârile judecătorești nedefinitive, determinate de
lege.
Așadar, limitând
calea de atac menționată exclusiv la hotărârile nedefinitive determinate de
lege, Codul de procedură penală a stabilit principiul unicității acesteia, în
raport de care posibilitatea legală a declarării mai multor recursuri este
exclusă, dreptul la această cale procesuală stingându-se prin exercitare.
În cauză, se constată
că recurentul a formulat o cerere de recurs împotriva unei hotărâri
nesusceptibile de reformare prin promovarea acestei căi de atac, noul recurs
declarat neîntrunind cerințele textului de lege menționat, încălcând principiul
unicității acestei căi de atac și, ca atare, nefiind admisibil.
Or, recunoașterea
unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual
penală constituie o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest
motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.
Pentru considerentele
ce preced, constatându-se că, în cauză, recurentul a formulat recurs împotriva
unei hotărâri pronunțate în soluționarea unui recurs, potrivit art. 385
15
pct. 1 lit. a) C. proc. pen., recursul va fi respins, ca inadmisibil, cu
obligarea recurentului inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca
inadmisibil recursul declarat de inculpatul S.F. împotriva Deciziei penale nr. 164
din 31 octombrie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze
cu minori și de familie.
Obligă recurentul
inculpat la plata sumei de 125 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,
din care suma de 25 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit
apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului
Justiției.
Definitivă.
Pronunțată, în
ședință publică, azi 28 februarie 2014.