ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 477/2014
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 477/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Deliberând asupra
recursurilor declarate de inculpatul C.I. și G.M. în calitate de reprezentant
legal al părții vătămate A.M.M.. împotriva Deciziei penale nr. 179 din data de
25 septembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești.
Prin Sentința penală
nr. 229 din 10 iunie 2013 a Tribunalului Dâmbovița au fost condamnați
inculpații:
- C.I. la pedeapsa de
4 ani și 8 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii
drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit.
e) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 13 alin. (1) și
(3) teza I raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu
aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. a) C. pen., art. 320 alin. (7) C. proc.
pen. și art. 83 alin. (1) C. pen.
În temeiul art. 83
alin. (1) C. pen., a fost revocată suspendarea condiționată a pedepsei de 2 ani
și 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 6 din 06 ianuarie 2012 a
Judecătoriei Pucioasa, definitivă prin nerecurare, și s-a dispus executarea în
întregime a acesteia alături de cea aplicată în cauză, urmând ca inculpatul să
execute în total 7 ani și 2 luni închisoare și pedeapsa complementară constând
în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a,
lit. b) și lit. e) C. pen. pe o perioadă de 2 ani.
Conform art. 71 C.
pen. s-a aplicat și pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor
prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. e) C. pen.
În baza art. 350
alin. (1) C. proc. pen. a fost menținută starea de arest a inculpatului C.I.,
iar potrivit art. 88 C. pen., s-a dedus perioada reținerii și a arestării
preventive începând cu data de 11 februarie 2013 la zi.
- F.D. la pedeapsa de
3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii
drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) și lit.
e) C. pen., pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 13 alin. (1) și (3)
teza I raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu
aplicarea art. 320 alin. (7) C. proc. pen. și art. 74 lit. a) raportat la art.
76 lit. c) C. pen.
Potrivit art. 71 C.
pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului
drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) și lit. e) C. pen.
În temeiul art. 86
1
- art. 86
2
și art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea
executării pedepselor sub supraveghere pe durata termenului de încercare de 5
ani și 6 luni, iar în baza art. 86
3
alin. (1) C. pen., s-a dispus ca
inculpatul să se supună, pe durata termenului de încercare, următoarelor măsuri
de supraveghere: să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de
pe lângă Tribunalul Dâmbovița; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de
domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile,
precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de
existență.
S-a atras atenția
inculpatului asupra dispozițiilor art. 86
4
C. pen. raportat la art.
83 C. pen.
În temeiul art. 350
alin. (3) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a
inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 17/U din 12
februarie 2013 emis de către Tribunalul Dâmbovița, dacă nu mai este arestat în
altă cauză.
Conform art. 88 C.
pen., s-a dedus perioada reținerii și a arestării preventive a inculpatului
F.D. de la data de 11 februarie 2013 la zi.
- A.M. la pedeapsa de
2 ani și 6 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii
drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) și lit.
e) C. pen., pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 13 alin. (1) și (3)
teza I raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu
aplicarea art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen. și art. 74 lit. a)
raportat la art. 76 lit. c) C. pen.
Potrivit art. 71 C.
pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului
drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. e) C.
pen.
În temeiul art. 86 -
art. 86 și art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării
pedepselor sub supraveghere pe durata termenului de încercare de 4 ani și 6
luni, iar în baza art. 86
3
alin. (1) C. pen., s-a dispus ca
inculpatul să se supună, pe durata termenului de încercare, următoarelor măsuri
de supraveghere: să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de
pe lângă Tribunalul Dâmbovița: să anunțe, în prealabil, orice schimbare de
domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile,
precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de
existență.
S-a atras atenția
inculpatului asupra dispozițiilor art. 86
4
C. pen. raportat la art.
83 C. pen.
În temeiul art. 350
alin. (3) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a
inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 18/U din 12
februarie 2013 emis de către Tribunalul Dâmbovița, dacă nu mai este arestat în
altă cauză.
Conform art. 88 C.
pen., s-a dedus perioada reținerii și a arestării preventive a inculpatului
A.M. de la data de 11 februarie 2013 la zi.
B.C. la pedeapsa de 1
an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 13 alin. (1) și
(3) teza I raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu
aplicarea art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen. și art. 74 lit. a) și c)
raportat la art. 76 lit. c) C. pen. și 3 luni închisoare pentru săvârșirea
infracțiunii prevăzută de art. 198 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 320 alin.
(7) C. proc. pen. și art. 74 lit. a) și c) raportat la art. 76 lit. d) C. pen.
În temeiul
dispozițiilor art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele, urmând ca
inculpatul, să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare, cu aplicarea
art. 71, 64 lit. a) teza a II-a lit. b) și lit. e) C. pen.
Conform dispozițiilor
art. 81 - 82 și art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată
a executării pedepselor pe durata termenului de încercare de 3 ani. Totodată,
s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 alin. (1) C. pen.
- M.C.; B.G.; B.M.M.;
N.M. și B.F.B. la pedeapsa de câte 3 luni închisoare fiecare pentru săvârșirea
infracțiunii prevăzute de art. 198 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 320
alin. (7) C. proc. pen. și art. 74 lit. a) și c) raportat la art. 76 lit. d) C.
pen.
Potrivit art. 71 C.
pen. s-a aplicat inculpaților pedeapsa accesorie a interziceri exercițiului
drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) și lit. e) C. pen.
În temeiul
dispozițiilor art. 81 - 82 și art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea
condiționată a executării pedepsei aplicată fiecăruia pe durata termenului de
încercare de 2 ani și 3 luni și s-a atras atenția inculpatului asupra
dispozițiilor art. 83 alin. (1) C. pen.
Sub aspectul laturii
civile, în baza dispozițiilor art. 14 - 15 alin. (1), art. 346 alin. (1) C.
proc. pen., a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de către partea
civilă A.M.M., aflată în Centrul de Servicii Sociale "F.C."
Târgoviște din cadrul D.G.A.S.P.C. Dâmbovița și au fost obligați inculpații
C.I., F.D., A.M. și B.C., în solidar, la plata sumei de 1.000 RON cu titlu de
daune morale către aceasta.
De asemenea, conform
art. 118 lit. a) C. pen. și art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, s-a dispus
confiscarea următoarelor: a sumei de 300 RON de la inculpații C.I., F.D. și
A.M., obținuți de aceștia în urma exploatării sexuale a părții vătămate A.M.M.;
a autoturismului marca O.A. de culoare albastră, cu numărul de înmatriculare X
aparținând inculpatului A.M., folosit de inculpați la transportarea părții
vătămate în vederea practicării prostituției, asupra căruia s-a instituit
sechestrul asigurător prin ordonanța nr. 15/D/P/2013 a D.I.I.C.O.T. - Biroul
Teritorial Dâmbovița.
Pentru a pronunța
Sentința penală nr. 229 din 10 iunie 2013, Tribunalul a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul
nr. 15/D/P/2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție
- Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și
Terorism - Biroul Teritorial Dâmbovița s-a dispus trimiterea în judecată a
inculpaților C.I., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 13 alin.
(1) și (3) teza I raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001,
cu aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. a) C. pen. și art. 83 alin. (1) C.
pen.; F.D. și A.M. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 13 alin.
(1) și (3) teza I raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001;
B.C., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 13 alin. (1) și (3)
teza I-a raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 și art.
198 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; M.C.; B.G.;
B.M.M.; N.M. și B.F.B.. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 198
alin. (3) C. pen.
În actul de sesizare
a instanței s-a reținut că partea vătămată A.M.M. a domiciliat împreună cu mama
sa și soțul acesteia, însă, în toamna anului 2012 s-au certat, situație în care
aceasta a locuit o bună perioadă de timp în imobilul deținut de mătușa sa C.M.
și de inculpatul C.I.
În toată această
perioadă, inculpatul C.I. zis "B." a întreținut relații sexuale cu
partea vătămată și, mai mult decât atât, profitând de starea minorei, i-a făcut
în mod frecvent propunerea de a întreține relații sexuale pe bani cu diferiți
bărbați, inducându-i ideea că în acest fel va putea să aibă banii ei, bani cu
care să-și poată cumpăra un apartament într-un timp foarte scurt.
La sfârșitul anului
2012 partea vătămată s-a mutat în orașul P. și a locuit cu tatăl său, până la
jumătatea lunii ianuarie 2013. În această perioadă inculpatul C.I. zis
"B." a contactat-o telefonic în repetate rânduri pentru a-i propune
să întrețină relații sexuale cu diferiți bărbați.
În după-amiaza de 14
ianuarie 2013 inculpatul C.I. s-a întâlnit cu inculpații F.D. și A.M., acesta
din urmă fiind proprietarul unui autoturism marca O.A. cu nr. de înmatriculare
X. F.D. cunoștea mai mulți tineri pe raza comunei R.A., astfel încât cei trei
au hotărât să o contacteze pe partea vătămată minoră A.M.M., să-i propună să
întrețină relații sexuale contra cost cu diferiți bărbați și în acest scop să o
transporte pe raza comunei R.A.
Astfel, inculpatul
F.D. a luat legătura telefonic cu o parte dintre inculpați, spunându-le că vor
veni în localitatea lor cu o fată pentru a întreține relații sexuale. În jurul
orelor 18,30 cei trei inculpați s-au deplasat în orașul P. cu autoturismul
marca O.A. cu nr. de înmatriculare X condus de inculpatul A.M. și, conform
înțelegerii, au preluat-o pe partea vătămată. În municipiul Târgoviște, cei
trei inculpați au oprit la o farmacie de unde inculpatul A.M. a cumpărat mai
multe cutii cu prezervative. Ajunși în localitatea R.A. cei trei inculpați,
însoțiți de partea vătămată, au mers la barul "L.M.", unde s-au
întâlnit și au discutat cu inculpații B.C., M.C. și B.G., care îi așteptau
(conform înțelegerii anterioare). Aceștia au hotărât de comun acord să meargă
la locuința lui B.C. zis "A.M.", unde să întrețină contra cost
relații sexuale cu minora.
La locuința lui B.C.,
C.I. a rămas împreună cu minora și cei trei "clienți", iar F.D. și
A.M. au mers cu autoturismul la un alt bar din localitate, de unde i-au preluat
pe inculpații B.M.M., N.M. și B.F.B., de asemenea, pentru a întreține relații
sexuale cu fata.
Toți cei șase
inculpați au întreținut relații sexuale normale cu minora, fiecare dintre ei
plătindu-le inculpaților (celor 3) suma de câte 50 RON. În momentul
întreținerii relațiilor sexuale, inculpații au folosit prezervativele
achiziționate de A.M. din municipiul Târgoviște. Banii strânși de la cei șase
clienți au stat la inculpatul A.M., care ulterior i-a împărțit cu ceilalți doi
inculpați și cu partea vătămată. Inculpații au precizat, în ceea ce privește
vârsta victimei A.M.M. că este în jur de 16 - 17 ani și că scopul pentru care
aceasta a întreținut relații sexuale cu ei a fost obținerea de bani.
Raportul de expertiză
medico-legală nr. 75/V din 1 martie 2013 emis de Serviciul Județean de Medicină
Legală Dâmbovița a concluzionat faptul că partea vătămată A.M.M. prezintă o dezvoltare
corespunzătoare vârstei de 14 - 15 ani.
În rechizitoriu s-a
apreciat că, în drept, faptele inculpaților C.I. zis "B.", F.D. și
A.M., care au racolat-o, transportat-o și exploatat-o sexual pe partea vătămată
A.M.M., în vârstă de 14 ani, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii
de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1) și (3) teza I raportat la
art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.
Fapta inculpatului
B.C. zis "A.M." care, la 14 ianuarie 2013, împreună cu alte persoane
a găzduit-o în vederea exploatării sexuale pe partea vătămată A.M.M., în vârstă
de 14 ani, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de
art. 13 alin. (1) și (3) teza I raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea
nr. 678/2001, iar fapta aceluiași inculpat care, în seara de 14 ianuarie 2013,
în timp ce se afla în locuința sa din comuna R.A.. județul Dâmbovița, a
întreținut relații sexuale cu partea vătămată A.M.M., despre care avea
reprezentarea că este minoră, relații sexuale ce au fost determinate de plata
sumei de 50 RON, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de act
sexual cu un minor, prevăzută de art. 198 alin. (3) C. pen.
În ceea ce-i privește
pe inculpații M.C.. B.G., B.M.M.. N.M. și B.F.B., procurorul a apreciat că, în
drept, faptele acestora care, în seara zilei de 14 ianuarie 2013, în timp ce se
aflau în locuința inculpatului B.C. din comuna R.A., județul Dâmbovița. au
întreținut relații sexuale cu partea vătămată A.M.M., despre care aveau
reprezentarea că este minoră, relații sexuale ce au fost determinate de
oferirea a câte 50 RON, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de
act sexual cu un minor prevăzută de art. 198 alin. (3) C. pen.
Prin același act de
sesizare, față de A.M.M. s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru
infracțiunea prevăzută de art. 328 alin. (1) C. pen. întrucât în speță au fost
aplicabile dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 (aceasta
neacționând din punct de vedere subiectiv cu forma de vinovăție specifică infracțiunii
de prostituție).
În cursul urmăririi
penale partea vătămată A.M.M. s-a constituit parte civilă cu suma de 10.000 RON
reprezentând daune morale cauzate de suferințele fizice și psihice pricinuite
de activitatea infracțională a inculpaților.
Situația de fapt a
fost stabilită prin: procesul-verbal de sesizare din oficiu, declarațiile
inculpaților, ale părții vătămate, ale martorilor, raportul de constatare
medico-legală întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală Dâmbovița,
raportul întocmit de către Agenția Națională împotriva Traficului de Persoane -
Centrul Regional Ploiești, procesele-verbale de conducere în teren și
procesele-verbale de constatare a unor situații de fapt întocmite de lucrătorii
de poliție.
Prin rechizitoriu s-a
solicitat aplicarea confiscării speciale conform art. 118 C. pen. și art. 19
din Legea nr. 678/2001, referitoare la măsura de siguranță a confiscării
speciale a sumelor de bani obținute de inculpați în urma exploatării sexuale a
părții vătămate A.M.M. și a autoturismului marca O.A. de culoare albastră, cu
număr de înmatriculare X aparținând inculpatului A.M., folosit de inculpați la
transportarea părții vătămate în vederea practicării prostituției, asupra
căruia s-a dispus instituirea sechestrului asigurător prin ordonanța nr.
15/D/P/2013 a D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Dâmbovița.
Inculpații C.I., F.D.
și A.M. au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv, fiind arestați
pe o perioadă de 29 de zile, în baza încheierii nr. 10 din 12 februarie 2013 a
Tribunalului Dâmbovița pronunțată în Dosarul nr. 1512/120/2013, începând cu
data de 12 februarie 2013, pe numele acestora fiind emise mandatele de arestare
preventivă nr. 16/U din 12 februarie 2013, nr. 17/U din 12 februarie 2013 și
nr. 18/U din 12 februarie 2013.
După înregistrarea
dosarului la instanță, s-a procedat la verificarea legalității și temeiniciei
arestării preventive, conform dispozițiilor art. 300
1
și 300 C.
proc. pen., apreciindu-se că temeiurile care au determinat arestarea impun și
în continuare privarea acestora de libertate, fiind incidente atât dispozițiile
art. 143, cât și cele ale art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.
Inculpații B.C.,
M.C., B.G.. B.M.M.. N.M. și B.F.B. au fost trimiși în judecată în stare de
libertate. Potrivit dispozițiilor art. 290 alin. (2) C. proc. pen., tribunalul
a declarat ședință secretă pe tot parcursul procesului, considerând că
susținerile părților pot aduce atingere demnității, moralei și vieții intime a
părții vătămate, care este minoră.
După constatarea
regularității actului de sesizare a instanței, fiind audiată, partea vătămată
A.M.M., în prezența apărătorului desemnat din oficiu, a reprezentatului legal
și a psihologului din cadrul D.G.A.S.P.C. Dâmbovița, s-a constituit parte
civilă în cauză cu suma de 20.000 RON reprezentând daune morale.
În ședința din data
de 05 iunie 2013, înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpații
C.I., F.D.. A.M., B.C., M.C., B.G., B.M.M., N.M. și B.F.B., în prezența
apărătorilor, au învederat instanței că au înțeles să beneficieze de procedura
prevăzută de art. 320 C. proc. pen.
Instanța a procedat
la ascultarea inculpaților C.I., F.D., A.M., B.C., M.C., B.G., B.M.M., N.M. și
B.F.B., care au declarat că recunosc în totalitate faptele reținute în actul de
sesizare, în sarcina lor și nu solicită administrarea altor probe, înțelegând
să se judece pe baza probelor deja existente la dosar din cursul urmăririi
penale, cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere. La același termen de
judecată, față de susținerile inculpaților, ale apărătorilor, de actele și
lucrările dosarului, apreciindu-se suficiente probele administrate, în
conformitate cu prevederile art. 339 C. proc. pen., s-a constatat terminată
cercetarea judecătorească, acordându-se cuvântul în dezbateri potrivit art. 340
din același cod.
Analizând actele și
lucrările dosarului, tribunalul a reținut ca situație de fapt că în toamna
anului 2012 partea vătămată A.M.M., în urma unor discuții cu mama sa, și-a
mutat domiciliul la mătușa sa. C.M., unde locuia și inculpatul C.I., până la
sfârșitul anului 2012 când s-a mutat în orașul P. la locuința tatălui său.
În toată această
perioadă inculpatul C.I., profitând de situația în care se afla minora, i-a
făcut frecvent propuneri de a întreține relații sexuale pe bani cu diferiți
bărbați, inducându-i ideea că în acest fel va putea să aibă banii ei, bani cu
care să-și poată cumpăra un apartament. C.I., F.D. și A.M. au mers în orașul P.
cu autoturismul condus de către inculpatul A.M. și, au luat partea vătămată pe
care au dus-o în localitatea R.A., la locuința inculpatului B.C., unde B.M.M.,
N.M. și B.F.B. au întreținut relații sexuale contra cost cu minora. Inculpații
B.C., M.C., B.G., B.M.M., N.M. și B.F.B. au plătit câte 50 RON, sumă ce a fost
împărțită între inculpații C.I., F.D., A.M. și partea vătămată. Cu ocazia
audierilor, inculpații au precizat că în ceea ce privește vârsta părții
vătămate A.M.M., deși aceasta le-a spus că are 19 ani, ei au apreciat că are
înjur de 16 - 17 ani.
Astfel, instanța a
apreciat că recunoașterile inculpaților C.I., F.D. și A.M., care la data de 14
ianuarie 2013 au racolat-o, au transportat-o și au exploatat-o sexual pe partea
vătămată A.M.M., despre care cunoșteau că este minoră, se coroborează cu
declarațiile inculpatului B.C. care a relatat că a găzduit-o în vederea
exploatării sexuale pe minoră și a întreținut relații sexuale cu aceasta, cât
și cu declarațiile inculpaților M.C.. B.G., B.M.M., N.M. și B.F.B. care în
seara zilei de 14 ianuarie 2013, în timp ce se aflau în locuința inculpatului
B.C., din comuna R.A., județul Dâmbovița, au întreținut relații sexuale cu
partea vătămată, despre care aveau reprezentarea că este minoră, relații
sexuale ce au fost determinate de oferirea a câte 50 RON.
Tribunalul a motivat
că aceste declarații se coroborează cu procesul-verbal de sesizare din oficiu,
declarațiile părții vătămate A.M.M., ale martorilor N.B.A., N.I., N.M.M., N.F.,
care au relatat că cei trei inculpați C.I., A.M. și F.D. au venit în ianuarie
2013 la barurile "L.M." și la cel proprietatea lui N.M., situate în
comuna R.A., pentru a racola persoane cu care partea vătămată să întrețină
relații sexuale contra cost și că în seara de 14 ianuarie 2013 au acceptat să
întrețină astfel de relații cu partea vătămată inculpații M.C., B.G.. B.M.M.,
N.M.. B.F.B. și B.C.; cu raportul de constatare medico-legală întocmite de
Serviciul Județean de Medicină Legală Dâmbovița care concluzionează faptul că
"A.M.M. prezintă o dezvoltare corespunzătoare vârstei de 14 - 15
ani", raportul întocmit de către Agenția Națională împotriva Traficului de
Persoane - Centrul Regional Ploiești, procesele-verbale de conducere în teren,
procesele-verbale de constatare a unor situații de fapt întocmite de lucrătorii
de poliție și procesele-verbale de prezentare a materialului de urmărire penală.
Potrivit
dispozițiilor art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 678/2001, infracțiunea de
trafic de minori presupune "recrutarea, transportarea, transferarea,
găzduirea sau primirea unor minori, în scopul exploatării acestora", fără
a mai fi necesare și alte cerințe suplimentare cum se cere în cazul art. 12 din
aceeași lege ce privește traficul de persoane, neavând relevanță faptul că
minora și-ar fi dat acordul pentru a fi traficată.
Sub aspectul
elementului material al laturii obiective, infracțiunea de trafic de minori
cere un conținut alternativ, putând fi realizat prin cele cinci modalități
distincte anterior enunțate.
Prin recrutare se
înțelege acțiunea de racolare, de atragere, de instigare, de ademenire a
minorului, în scopul exploatării acestuia, acțiunea de transportare presupune
deplasarea victimei traficului de minori dintr-un loc în altul, prin diferite
mijloace de locomoție, în scopul exploatării acesteia, iar găzduirea sau
primirea presupune adăpostirea unui minor într-o locuință. Raportând aceste
modalități alternative prin care se poate săvârși infracțiunea de trafic de
minori la situația în speță, astfel cum rezultă aceasta din probatoriul
administrat în faza urmăririi penale, s-a apreciat că s-a făcut dovada
existenței elementului material al laturii obiective în cazul inculpaților
C.I.. F.D., A.M. și B.C.
Tribunalul a
constatat că inculpații C.I., F.D. și A.M. au recrutat-o pe partea vătămată
A.M.M., care este lipsită de o situație materială satisfăcătoare, cu un nivel
scăzut de pregătire, fără un minim necesar de cunoștințe, ceea ce a făcut-o
ușor de convins, cu atât mai mult cu cât este minoră, fiind determinată să
practice prostituția prin promisiunea unei vieți mai bune și a unui câștig
ușor.
Tribunalul a mai
reținut că faptele săvârșite de către inculpați au fost comise cu vinovăție,
sub forma intenției directe, aceștia prevăzând rezultatul faptelor lor și
urmărind producerea lui prin comiterea acelor acțiuni, astfel cum cer
dispozițiile art. 19 pct. 1 lit. a) C. pen.
În baza probelor administrate
în cauză, s-a constatat că faptele inculpaților C.I., F.D. și A.M., care la
data de 14 ianuarie 2013 au recrutat-o (doar C.I.), au transportat-o și
exploatat-o sexual pe partea vătămată A.M.M., în vârstă de 14 ani, întrunesc
elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori, prevăzută de art.
13 alin. (1) și (3) teza I raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr.
678/2001.
De asemenea, faptele
inculpatului B.C. care la 14 ianuarie 2013 a găzduit-o în vederea exploatării
sexuale pe partea vătămată și a întreținut relații sexuale cu aceasta, despre
care avea reprezentarea că este minoră, relații sexuale ce au fost determinate
de oferirea sumei de 50 RON, întrunesc elementele constitutive ale
infracțiunilor de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1) și (3) teza I
raportat la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 și de act sexual
cu un minor, prevăzută de art. 198 alin. (3) C. pen.
În ceea ce privește
faptele inculpaților M.C., B.G., B.M.M., N.M. și B.F.B. care în seara zilei de
14 ianuarie 2013, în timp ce se aflau în locuința inculpatului B.C., din comuna
R.A., județul Dâmbovița, au întreținut relații sexuale cu partea vătămată,
despre care aveau reprezentarea că este minoră, relații sexuale ce au fost
determinate de oferirea a câte 50 RON, s-a apreciat că în drept întrunesc
elementele constitutive ale infracțiunii de act sexual cu un minor prevăzută de
art. 198 alin. (3) C. pen.
Conform art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen., tribunalul a stabilit în concret cuantumul pedepselor,
după ce vor fi reduse în prealabil cu o treime limitele pedepselor prevăzute de
dispozițiile de art. 13 alin. (1) și (3) teza I raportat la art. 12 alin. (2)
lit. a) din Legea nr. 678/2001 și art. 198 alin. (3) C. pen. La
individualizarea pedepselor aplicate inculpaților C.I., F.D., A.M., B.C., M.C.,
B.G., B.M.M., N.M. și B.F.B., au fost avute în vedere criteriile generale de
individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv dispozițiile părții
generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru
infracțiunile săvârșite, reduse cu o treime conform dispozițiilor art. 320
alin. (7) C. proc. pen., gradul de pericol social concret ridicat al faptelor
comise, numărul actelor materiale de recrutare, transport și găzduire a părții
vătămate de către primii patru inculpați, precum și circumstanțele personale
ale acestora.
Având în vedere
criteriile arătate cât și contribuția inculpatului C.I. la comiterea
infracțiunilor, faptul că acesta este cel care a racolat-o, transportat-o și exploatat-o
pe partea vătămată A.M.M., deși îi era rudă, fiind văr cu mama minorei,
însușindu-și o parte din sumele obținute de aceasta din practicarea
prostituției, pe de o parte, și pe de altă parte că acesta a avut un
comportament sincer în fața instanței, recunoscând și regretând faptele comise,
tribunalul i-a aplicat o pedeapsă cu închisoarea orientată către minimul
special prevăzut de textul de lege incriminator, astfel cum au fost redus ca
urmare a aplicării art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen., într-un cuantum
corespunzător, apt pentru a atinge scopul preventiv educativ și sancționator al
pedepsei așa cum acesta este prevăzut în art. 52 C. pen.
Sub aspectul
individualizării modalității de executare a pedepsei, instanța de fond a
apreciat că scopul preventiv educativ și sancționator al pedepsei ce îi va fi
aplicată inculpatului poate fi atins numai prin privarea de libertate a
acestuia.
Conform art. 65 C.
pen., instanța de fond a interzis inculpatului C.I., ca pedeapsă complementară,
exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și
lit. b) și e) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, ce s-a executat după executarea
pedepsei principale.
Potrivit fișei de
cazier judiciar, Tribunalul a reținut că inculpatul C.I. a săvârșit fapta
pentru care a fost trimis în judecată în prezenta cauză, în condițiile în care
mai fusese condamnat prin Sentința penală nr. 6 din 06 ianuarie 2012, în
Dosarul nr. 1795/2011 al Judecătoriei Pucioasa, definitivă prin nerecurare, la
o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare, ce i-a fost suspendată condiționat
potrivit art. 81 C. pen.
Astfel, tribunalul,
în conformitate cu art. 83 alin. (1) C. pen., a dispus revocarea suspendării
condiționate a pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare, inculpatul urmând să
execute în întregime pedeapsa, care nu se contopește cu pedeapsa ce va fi
aplicată pentru noua infracțiune. În baza art. 71 C. pen., a fost interzis
aceluiași inculpat exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit.
a) teza a II-a și lit. b) și e) C. pen. de la data rămânerii definitive a
prezentei hotărâri și până la executarea pedepsei.
Având în vedere
Ordonanța Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -
D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Dâmbovița nr. 15/D/P/2013 din data de 11
februarie 2013, prin care s-a dispus reținerea inculpatului C.I. pe o perioadă
de 24 de ore, de la 11 februarie 2013 până la 12 februarie 2013, când s-a
dispus arestarea preventivă, în temeiul dispozițiilor art. 88 C. pen.,
tribunalul a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării
preventive începând cu data de 11 februarie 2013 la zi.
În conformitate cu
art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a
inculpatului C.I., determinat de aceleași considerente pentru care măsura a
fost dispusă - comiterea unei infracțiuni prevăzută de lege cu pedeapsa
închisorii mai mare de 4 ani, îndreptată împotriva unora dintre cele mai
importante valori sociale referitoare la libertatea de voință și acțiune,
precum și la demnitatea și integritatea corporală, a sănătății și vieții, și
existența unor probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru
ordinea publică.
În ceea ce-i privește
pe inculpații F.D. și A.M., la individualizarea pedepselor aplicate, tribunalul
a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C.
pen., respectiv dispozițiile părții generale ale Codului penal, limitele de
pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile săvârșite, gradul de pericol
social concret ridicat al faptelor comise, numărul actelor materiale de
racolare, transport și exploatare sexuală a părții vătămate, despre care
cunoșteau faptul că este minoră, precum și circumstanțele personale ale
inculpaților, care sunt căsătoriți și au copii minori în întreținere, nu sunt
cunoscuți cu antecedente penale, au avut o conduită bună anterior săvârșirii
faptelor și își câștiga existența prin muncă, primul ocupându-se cu comerțul cu
animale, iar cel de-al doilea fiind angajat ca muncitor calificat la SC P.C.
SRL.
Față de cele
constatate, s-a apreciat că scopul educativ și sancționator al pedepselor poate
fi atins și prin aplicarea unor pedepse sub minimele speciale prevăzute de
textele de lege incriminatoare, astfel cum au fost reduse prin aplicarea
dispozițiilor art. 320 C. proc. pen., și ca urmare a reținerii circumstanțelor
atenuante prevăzute art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., cu efectele prevăzute de
dispozițiile art. 76 C. pen.
Conform art. 65 C.
pen., tribunalul a interzis inculpaților F.D. și A.M., ca pedepse
complementare, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)
teza a II-a și lit. b) și e) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, ce s-a executat
după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 C.
pen., s-a interzis acelorași inculpați exercițiul drepturilor prevăzute de art.
64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) și e) C. pen. de la data rămânerii
definitive a prezentei hotărâri și până la executarea pedepsei.
Sub aspectul
individualizării modalității de executare a pedepselor, tribunalul a apreciat
că scopul preventiv-educativ și sancționator al pedepselor aplicate
inculpaților poate fi atins și fără executarea acestora și că pronunțarea
condamnării constituie un avertisment pentru inculpați, ținând seama de
comportamentul lor anterior comiterii faptelor, astfel cum rezultă din
caracterizările și actele depuse în circumstanțiere la dosar.
Constatând că în
cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 86
1
alin. (1)
lit. a) - c) C. pen., mărimea pedepsei, faptul că inculpații nu au mai fost
condamnați anterior și având în vedere persoana acestora, tribunalul a dispus
suspendarea executării pedepselor aplicate sub supraveghere, pe durata
termenelor de încercare stabilite potrivit art. 86 C. pen.
În temeiul art. 86
alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpații F.D. și A.M. să se supună, pe
durata termenului de încercare, următoarelor măsuri de supraveghere: să se
prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul
Dâmbovița; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau
locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să
comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de
natură a putea fi controlate mijloacele lor de existență.
Conform art. 86 alin.
(2) C. pen., s-a dispus comunicarea măsurilor de supraveghere Serviciului de
Probațiune de pe lângă Tribunalul Dâmbovița și s-a atras atenția inculpaților
asupra dispozițiilor art. 86
4
C. pen. raportat la art. 83 C. pen.
În temeiul art. 71
alin. (5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei închisorii, a fost
suspendată executarea pedepselor accesorii constând în interzicerea drepturilor
prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. e) C. pen.
Conform art. 350
alin. (3) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a
inculpaților F.D. și A.M., aflați în stare de arest în Penitenciarul Mărgineni,
de sub puterea mandatelor de arestare preventivă nr. 17/U din 12 februarie 2013
și nr. 18/U din 12 februarie 2013 emise de către Tribunalul Dâmbovița, dacă nu
mai sunt arestați în altă cauză, iar potrivit art. 88 C. pen., s-a dedus
perioada reținerii și a arestării preventive a inculpaților de la data de 11
februarie 2013 la zi.
La individualizarea
pedepselor aplicate inculpatului B.C., tribunalul a avut în vedere criteriile
generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv
dispozițiile părții generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute
de lege pentru infracțiunile săvârșite, gradul de pericol social concret al faptelor
comise, contribuția avută la comiterea infracțiunii, precum și circumstanțele
personale ale acestuia, care nu este cunoscut cu antecedente penale, a avut un
comportament adecvat normelor de conviețuire socială anterior săvârșirii
faptelor, are în întreținere un copil minor, conform certificatului de naștere
depus la dosar și este pensionat pe caz de boală, fiind diagnosticat cu
hidronefroză și operat la ambii rinichi.
Față de conduita
anterioară săvârșirii faptelor și persoana inculpatului care s-a prezentat de
câte ori a fost chemat în fața autorităților judiciare și a înlesnit
descoperirea celorlalți participanți, tribunalul a reținut în favoarea
inculpatului circumstanțele atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) și c)
C. pen., cu efectele prevăzute de dispozițiile art. 76 C. pen.
În raport de aceste
criterii, s-a dispus condamnarea inculpatului B.C., la pedepse orientate sub
minimele speciale prevăzute de textele de lege incriminatoare, astfel cum au
fost reduse prin aplicarea art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen. și
reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute art. 74 alin. (1) lit. a) și c)
C. pen.
Întrucât inculpatul a
comis infracțiunile reținute în sarcina sa în concurs real, s-a făcut aplicarea
art. 33 lit. a) C. pen., iar în baza art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite
pedepsele stabilite anterior, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai
grea.
Conform art. 71 C.
pen., s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64
alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) și e) C. pen. de la data rămânerii
definitive a prezentei hotărâri și până la executarea pedepsei.
În ceea ce privește
modalitatea de executare a pedepsei aplicată inculpatului B.C., tribunalul a
apreciat că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta și,
chiar fără executarea pedepsei, condamnatul nu va mai săvârși infracțiuni,
având în vedere că nu are antecedente penale, iar potrivit caracterizărilor
depuse la dosar acesta este în relații bune cu vecinii, este respectuos, avea o
conduită bună înainte de săvârșirea infracțiunilor, își câștigă existența în
mod cinstit, având în întreținere un copil minor pe care îl crește singur
întrucât fosta sa soție este plecată de 2 ani în Italia.
Constatând că sunt
îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 alin. (1) C. pen., mărimea
pedepsei, faptul că inculpatul nu a mai fost condamnat anterior și ținând seama
de persoana acestuia, tribunalul a dispus suspendarea condiționată a executării
pedepsei aplicate, pe durata termenului de încercare stabilit potrivit art. 82
C. pen.
Potrivit
dispozițiilor art. 83 C. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra
dispozițiilor care reglementează revocarea suspendării condiționate a
executării pedepsei în caz de săvârșire în interiorul termenului de încercare a
unei noi infracțiuni.
În conformitate cu
art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării
pedepsei principale, s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii.
În ceea ce îi
privește pe inculpații M.C., B.G., B.M.M., N.M. și B.F.B., având în vedere
criteriile generale de individualizare anterior reținute, probele în
circumstanțiere administrate prin care au făcut dovada unei bune conduite
înainte de săvârșirea faptelor, precum și faptul că s-au prezentat de fiecare
dată când au fost chemați în fața autorităților judiciare, comportarea sinceră
în cursul procesului, ce a dus la descoperirea tuturor participanților,
tribunalul a reținut în favoarea acestora circumstanțele atenuante prevăzute de
art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., cu efectele prevăzute de art. 76 C.
pen.
În raport de aceste
criterii, tribunalul a dispus condamnarea inculpaților la pedepse orientate sub
minimele speciale prevăzute de textele de lege incriminatoare, astfel cum au
fost reduse prin aplicarea dispozițiilor art. 320 alin. (7) C. proc. pen. și
reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și
c) C. pen.
Totodată, în
conformitate cu art. 71 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpaților și pedeapsa
accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)
teza a II-a, lit. b) și e) C. pen.
Sub aspectul
individualizării modalității de executare a pedepselor, convingerea instanței
de fond a fost aceea că reeducarea celor cinci inculpați poate avea loc și fără
executarea pedepselor în regim de detenție, prin stimularea eforturilor de
autoeducare de care vor trebui să dea dovadă în termenul de încercare,
aplicabile fiind în cauză art. 81 C. pen., care reglementează suspendarea
condiționată a executării pedepsei aplicate, având în vedere persoana
inculpaților care nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, contribuția avută de
aceștia la săvârșirea faptelor și atitudinea manifestată ulterior comiterii
acestora.
S-a stabilit termen
de încercare în conformitate cu dispozițiile art. 82 C. pen., iar potrivit art.
83 C. pen. s-a atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor care
reglementează revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în caz
de săvârșire în interiorul termenului de încercare a unei noi infracțiuni.
Potrivit art. 71
alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei
principale, s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.
În ceea ce privește
latura civilă a cauzei, tribunalul a constatat că partea vătămată A.M.M. s-a
constituit parte civilă în cauză cu suma de 20.000 RON reprezentând daune
morale.
În urma examinării
materialului probator, tribunalul a apreciat că părții vătămate i-a fost cauzat
un prejudiciu moral prin alterarea percepției cu privire la demnitatea și
integritatea corporală și a sănătății, deformând concepția părții vătămate
despre relațiile de familie și obținerea unor câștiguri prin muncă cinstită,
astfel încât s-a considerat că suma de 1.000 RON acordată cu acest titlu este
de natură să-i atenueze disconfortul ce i-a fost creat prin acțiunile
inculpaților C.I., F.D., A.M. și B.C.
Pentru acest
considerent, în temeiul art. 14 - 15 alin. (1), art. 346 alin. (1) C. proc.
pen., tribunalul a admis în parte acțiunea civilă formulată de către partea
civilă A.M.M. și i-a obligat pe inculpații C.I., F.D., A.M. și B.C., în
solidar, la plata sumei de 1.000 RON cu titlu de daune morale către aceasta.
Având în vedere
declarațiile inculpaților, ale martorilor N.B.A., N.I., N.M.M., N.F. și ale
părții vătămate A.M.M. din care a rezultat că inculpații C.I., F.D. și A.M. au
obținut de pe urma exploatării sexuale a părții vătămate suma de 300 RON, în
temeiul art. 118 lit. a) C. pen. și art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001,
s-a dispus confiscarea acestei sume.
Întrucât
transportarea părții vătămate A.M.M. în vederea practicării prostituției s-a
efectuat cu autoturismul marca O.A. de culoare albastră, cu numărul de
înmatriculare X aparținând inculpatului A.M., în temeiul dispozițiilor art. 118
lit. a) C. pen. și art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, tribunalul a
dispus confiscarea acestuia.
Conform dispozițiilor
art. 191 C. proc. pen., l-a obligat pe inculpatul C.I. la plata cheltuielilor
judiciare către stat în sumă de 1.000 RON, în care sunt incluse și cheltuielile
efectuate în cursul urmăririi penale, precum și onorariul apărătorului desemnat
acestuia din oficiu, în cuantum de 400 RON, care va fi avansat din fondurile
Ministerului Justiției în contul Baroului Dâmbovița.
Potrivit art. 191 C.
proc. pen., i-a obligat pe inculpații F.D., A.M. și B.C., la plata
cheltuielilor judiciare către stat în sumă de câte 700 RON, în care sunt
incluse și cheltuielile efectuate în cursul urmăririi penale.
Având în vedere că
încă de la primul termen de judecată - 15 aprilie 2013 s-a prezentat apărătorul
ales al inculpatului B.C., respectiv avocat D.B., moment la care delegația
apărătorului din oficiu a încetat, s-a apreciat că nu se poate susține că
apărătorul desemnat din oficiu i-ar fi asigurat acestuia asistența juridică,
motiv pentru care tribunalul a respins cererea formulată de apărătorul desemnat
din oficiu inculpatului - avocat L.C., privind acordarea onorariului
proporțional cu timpul alocat studiului dosarului.
Împotriva acestei
sentințe a declarat apel partea vătămată A.M.M. prin reprezentant legal G.M. și
inculpatul C.I.
În motivarea scrisă a
apelului, partea vătămată a criticat hotărârea primei instanțe atât sub
aspectul laturii penale cât și sub aspectul laturii civile. Referitor la
acțiunea penală, partea vătămată a susținut că, deși inculpații sunt trimiși în
judecată pentru fapte grave, numai inculpatul C.I. a fost condamnat la
închisoare cu executare efectivă.
Pentru faptele comise
toți inculpații trebuiau condamnați la pedeapsa privativă de libertate cu
executare, deoarece în caz contrar s-ar încuraja asemenea acțiuni ilicite.
Totodată, inculpații au cunoscut că profită de starea victimei, și au dorit să
obțină sume de bani de pe urma obligării la întreținerea de raporturi contra
cost ori să beneficieze de servicii sexuale. Partea vătămată a mai arătat că
unii inculpați sunt persoane violente (F.D. și M.C.) și au exercitat presiuni
și amenințări asupra sa. Reprezentantul părții vătămate a solicitat majorarea
pedepselor aplicate inculpaților și executarea lor efectivă, în special pentru inculpatul
A.M., F.D. și M.C. Reprezentantul părții vătămate a arătat că daunele morale
acordate părții vătămate sunt într-un cuantum infim (1.000 RON), deși prin
faptele comise asupra sa i s-a adus un grav prejudiciu, prin faptul că partea
vătămată a suferit traume psihice de pe urma faptelor inculpaților.
Apelantul inculpat
C.I. a criticat cuantumul pedepsei aplicate de prima instanță, considerându-l
prea mare în condițiile în care s-a comis infracțiunea, în sensul că nu a
exercitat amenințări sau violențe asupra părții vătămate, ci doar a
transportat-o cu autoturismul, iar partea vătămată a mai avut anterior relații
sexuale, fiind propunerea ei să se prostitueze.
Prin Decizia penală
nr. 179 din 25 septembrie 2013 Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru
cauze cu minori și de familie, a admis apelul declarat de partea vătămată
A.M.M., prin reprezentant legal G.M., împotriva Sentinței penale nr. 229 din 10
iunie 2013 a Tribunalului Dâmbovița.
A desființat în
parte, în latură civilă, sentința apelată și pronunțând o nouă hotărâre, a
majorat daunele morale acordate părții vătămate A.M.M. de la 1.000 RON la 2.000
RON.
A menținut în rest
dispozițiile sentinței apelate.
A respins, ca
nefondat, apelul declarat de inculpatul C.I. împotriva aceleiași sentințe.
A dedus din pedeapsa
aplicată inculpatului C.I. perioada reținerii și arestării preventive de la 11
februarie 2013, la zi și a menținut măsura arestării preventive a acestuia.
A obligat apelantul
inculpat C.I. la plata sumei de 700 cheltuieli judiciare către stat, din care
400 RON, onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru acesta, s-a
avansa din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.
Examinând hotărârea
atacată în raport de probele administrate în cauză, de criticile invocate dar
și din oficiu, conform art. 371 C. proc. pen., Curtea a constatat că apelul
părții vătămate este fondat numai sub aspectul laturii civile.
Astfel, în ceea ce
privește situația de fapt, Curtea a constatat că în fața primei instanțe toți
inculpații au uzat de procedura simplificată prevăzută de art. 320
1
C. proc. pen., recunoscând săvârșirea faptelor imputate și nesolicitând
administrarea altor probe.
În atare situație,
Tribunalul a analizat existența la dosarul de urmărire penală a unor probe
suficiente și pertinente din care să rezulte că inculpații au comis faptele,
iar acestea întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii imputate [art.
320 alin. (4) C. proc. pen.].
Din actele dosarului,
Curtea a constatat, că la data de 14 ianuarie 2013 inculpatul C.I. de conivență
cu inculpații A.M. și F.D., au transportat-o pe partea vătămată minoră A.M.M.
în localitatea R.A., județul Dâmbovița, unde stabiliseră anterior cu ceilalți
inculpați să se întâlnească pentru a întreține acte sexuale cu minora. Ajunși
în această localitate, toți inculpații s-au întâlnit la barul "L.M.",
de unde au plecat către locuința inculpatului B.C., locație în care au
întreținut acte sexuale cu partea vătămată minoră, plătind pentru aceste
servicii sexuale câte 50 RON, bani împărțiți între inculpații C.I., F.D., A.M.
și partea vătămată. Faptele comise de inculpați întrunesc elementele
constitutive ale infracțiunilor de trafic de minori prevăzute de art. 13 alin.
(1) și (3) din Legea nr. 678/2001 și de art. 198 alin. (3) C. pen., așa cum a
reținut și prima instanță.
În ceea ce privește
individualizarea pedepsei, aspect criticat de partea vătămată cât și de
inculpatul C.I. Curtea a apreciat că Tribunalul a făcut o justă interpretare și
aplicare a criteriilor de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C.
pen.
Astfel, la
individualizarea pedepsei s-a ținut seama de limitele de pedeapsă prevăzute de
lege, reduse cu 1/3 conform art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen., de
gradul de pericol social al faptelor, de persoana inculpatului și împrejurările
săvârșirii infracțiunii.
Referitor la gradul
de pericol social instanța de fond a ținut seama de criteriile prevăzute de
art. 18 alin. (2) C. pen. și anume modul și mijloacele de săvârșire, urmarea
produsă, scopul urmărit și de împrejurările săvârșirii faptei.
Având în vedere
aceste criterii Curtea a observat că inculpatul C.I., la care partea vătămată a
locuit efectiv o perioadă (aceștia fiind rude) a profitat de naivitatea părții
vătămate, minoră în vârstă de 17 ani, propunându-i să întrețină relații sexuale
contra cost cu alți bărbați, cunoscând personal că minora a mai avut asemenea
relații, dar fără a exercita amenințări ori acte de violență asupra acesteia.
Inculpații nu au exercitat acte de violență asupra minorei, dar au profitat de starea
materială precară și de faptul că familia nu se preocupa de situația fetei, așa
cum reiese din referatul de evaluare.
Tribunalul a
subliniat faptul că inculpații C.I., F.D., A.M. și B.C. au transportat-o și au
găzduit-o pe partea vătămată, lucru ce a condus la o diferențiere în cuantumul
pedepselor aplicate față de ceilalți inculpați care numai au întreținut relații
sexuale contra cost cu partea vătămată. Totodată, s-a ținut seama că inculpatul
C.I. are antecedente penale și se afla în termenul de încercare al suspendării
condiționate a pedepsei de 2 ani și 6 luni aplicată prin Sentința penală nr.
6/2012 a Judecătoriei Pucioasa.
În legătură cu
modalitatea de executare a pedepselor, criticată în apelul părții vătămate,
Curtea de apel reține că, exceptându-l pe C.I. [pentru care nu sunt îndeplinite
nici măcar condițiile prevăzute de art. 81 alin. (1) lit. a) și b) ori ale art.
86
1
alin. (1) lit. a) și b) C. pen.], în mod corect prima instanță a
dispus suspendarea condiționată ori sub supraveghere, fiind îndeplinite
cerințele legale, iar scopul pedepsei a fost atins în cazul acestor inculpați
și fără privare de libertate, ținând seama de contribuția lor la săvârșirea
faptei, de faptul că nu au mai fost condamnați pentru alte fapte penale și au
avut un comportament bun anterior săvârșirii infracțiunii. Din datele cauzei nu
a rezultat că inculpații ar putea persevera pe cale infracțională pentru a se
trage concluzia că scopul prevăzut de art. 52 C. pen. (prevenirea săvârșirii de
noi infracțiuni) nu s-ar putea realiza. Conduita bună anterioară avută de
inculpații intimați a justificat și reținerea circumstanțelor atenuante
prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen., așa cum a stabilit Tribunalul.
În ceea ce privește
critica reprezentantului părții vătămate referitoare la greșita apreciere a
cuantumului daunelor morale, Curtea a considerat că aceasta este întemeiată.
Prin faptele comise de către inculpați, deși partea vătămată minoră nu a opus
rezistență, fiind, după afirmațiile unora dintre inculpați, de acord să aibă relații
sexuale cu ei, instanța a apreciat că i s-a adus totuși un prejudiciu de ordin
nepatrimonial, cel puțin din perspectiva imaginii care i s-a creat în
colectivitate, pe fondul profilării de situația materială precară, naivitatea
și lipsa de cultură și experiență de viață a părții vătămate.
Curtea a considerat
că echitabil ar fi fost acordarea unor daune morale care să compenseze totuși
acest prejudiciu într-un cuantum mai ridicat, motiv pentru care a admis apelul