ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra recursului în casație declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 335 din 14 martie 2019 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. x/2015,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin Sentința penală nr. 233 din 1 noiembrie 2017 a Tribunalului Brăila, pronunțată în Dosarul nr. x/2018 în baza art. 386 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei, prin rechizitoriu, din infracțiunea de folosire sau prezentare cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen. și art. 41 alin. (1) C. pen., în concurs formal cu infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. și art. 41 alin. (1) C. pen., ambele cu aplicarea prevederilor art. 38 alin. (2) C. pen. (pentru campania anului 2013), în infracțiunea prevăzută de art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen. și art. 41 alin. (1) C. pen., infracțiune săvârșită de inculpatul A..

În baza art. 386 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei dată prin rechizitoriu, din tentativă la infracțiunea de folosire sau prezentare cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 18

4

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., în concurs formal cu tentativa la infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (2) C. pen. (pentru campania anului 2014), în infracțiunea prevăzută de art. 18

4

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen., infracțiune săvârșită de inculpatul A..

În baza art. 386 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei prin rechizitoriu, faptă săvârșită de inculpata B. - Întreprindere Individuală, din infracțiunea prevăzută de art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen., în concurs formal cu infracțiunea prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (2) C. pen. (pentru campania din 2013), într-o singură infracțiune, prevăzută de art. 18

1

din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen.

În baza art. 386 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică dată faptei prin rechizitoriu, faptă săvârșită de inculpata B. - Întreprindere Individuală, de tentativă la infracțiunea prevăzută de art. 18

4

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000, în concurs formal cu tentativă la infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 32 C. pen., raportat la art. 244 alin. (1) C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (2) C. pen., într-o singură infracțiune prevăzută de art. 18

4

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (pentru campania din 2014), ambele infracțiuni cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., a fost încetat procesul penal pornit împotriva inculpatei B. - Întreprindere Individuală (cu sediul social în sat Lacu Sărat, tarlaua x, parcela 224/1, comuna Chișcani, județul Brăila, CUI x atribuit la data de 25 noiembrie 2009, având ca titular pe B. ), pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 18

1

din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. și a tentativei la infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 18

4

din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 18

1

din Legea nr. 78/2000, ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

În baza art. 18

1

din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. și art. 41 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de folosire sau prezentare cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei.

În baza art. 55 alin. (1) lit. a) și art. 67 C. pen., s-a aplicat inculpatului A., pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., pe o durată de 2 ani, a cărei executare va începe conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 54 și art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., care s-a dispus a se executa în condițiile art. 66 alin. (3) C. pen.

În baza art. 18

4

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 18

1

din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul A., la 1 an închisoare, pentru tentativă la săvârșirea infracțiunii de folosire sau prezentare cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta în numele ei.

În baza art. 55 alin. (1) lit. a) și art. 67 C. pen., s-a aplicat inculpatului A., pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., pe o durată de 1 an, a cărei executare va începe conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen. - art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele principale de: 2 ani și 1 an închisoare și s-a dispus ca inculpatul A., să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, respectiv: 4 luni închisoare, astfel că inculpatul va executa 2 ani și 4 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen.

În baza art. 10 din Legea nr. 187/2012 în referire la art. 86

4

C. pen. (1969), a fost revocat beneficiul suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în ce privește pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată inculpatului A., prin Sentința penală nr. 233 din 20 iunie 2012 a Tribunalului Cluj, definitivă prin Decizia penală nr. 552 din 15 februarie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și s-a dispus ca inculpatul să execute această pedeapsă revocată, alături de pedeapsa aplicată prin prezenta sentință de 2 ani și 4 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., în total inculpatul urmând să execute: 6 ani și 4 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen. și anume: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul a de ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii.

În baza art. 19, art. 25 și art. 397 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A., să plătească părții civile: Agenția de Plăți și Intervenții pentru Agricultură (APIA) București, suma de 100.266,11 RON cu titlu de despăgubiri civile, la care s-a adăugat accesoriile fiscale, calculate de la data efectuării fiecărei plăți, până la data achitării integrale a sumei, conform Ordonanței nr. 66/2011.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., a fost menținută măsura sechestrului asigurător instituită prin Ordonanța Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați, din 26 august 2015, asupra următoarelor bunuri ale inculpatului:

- un autoturism C., serie motor x;

- autoturism D., serie motor x;

- imobil situat în mun. Brăila, str. x, format din teren în suprafață de 300 mp și construcții în suprafață de 232,56 mp, cu o valoare de impozitare de 675.993,78 RON.

În baza art. 274 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 1.000 RON, cheltuieli judiciare statului, sumă în care sunt incluse cheltuieli judiciare din faza de urmărire penală (537,50 RON).

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond, Tribunalul Brăila, a avut în vedere că prin Rechizitoriul nr. x/2014 din data de 15 decembrie 2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați, înregistrat pe rolul Tribunalului Brăila, sub nr. x/2015, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților: A. și B. Întreprindere Individuală - prin titular B., după cum urmează:

- A., pentru săvârșirea infracțiunilor de: folosire sau prezentare cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de acesta ori în numele ei, prev. de art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. și a art. 41 alin. (1) C. pen., în concurs formal cu infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 244 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. și a art. 41 alin. (1) C. pen., ambele aplicarea art. 38 alin. (2) C. pen. (pentru campania 2013) și de folosire sau prezentare cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de acesta ori în numele ei, în forma tentativei, prev. de art. 18

4

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., în concurs formal cu infracțiunea de tentativă la înșelăciune, prev. de art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (2) C. pen. (pentru campania 2014), toate patru în concurs real de infracțiuni, cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. și

- B. Întreprindere Individuală, cu sediul social în sat Lacu Sărat, com. Chișcani, tarlaua x, parcel 224/1, jud. Brăila, CUI x atribuit la data de 25 noiembrie 2009, având ca titular pe B., cercetată pentru săvârșirea infracțiunilor de folosire sau prezentare cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de acesta ori în numele ei, prev. de art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., în concurs formal cu infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 244 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., ambele aplicarea art. 38 alin. (2) C. pen. (pentru campania 2013) și de folosire sau prezentare cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de acesta ori în numele ei, în forma tentativei prev. de art. 18

4

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000, în concurs formal cu infracțiunea de tentativă la înșelăciune, prev. de art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (2) C. pen. (pentru campania 2014), toate patru în concurs real de infracțiuni, cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

Analizând actele și lucrările dosarului, probatoriu administrat în cauză, atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată, instanța a reținut următoarele:

Societatea Comercială E. SRL Brăila, a fost înființată în anul 2005, fiind înscrisă la Oficiul Registrului Comerțului la data de 7 aprilie 2005. Asociat unic și administrator al acestei societăți comerciale a fost martorul F., tatăl inculpatului.

Prin procura autentificată prin Încheierea nr. 1407 din 11 mai 2005 la Biroul Notarilor Publici Asociați G. și H., F. l-a împuternicit pe fiul său, A. să administreze cu puteri depline SC E. SRL cu sediul social în mun. Brăila, șos. x, jud. Brăila. Mandatul a fost dat pe o durată nedeterminată.

Prin Sentința nr. 86 din 20 ianuarie 2010, pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Brăila, s-a admis cererea formulată de debitoarea SC E. SRL Brăila pentru deschiderea procedurii de insolvență, s-a dispus deschiderea procedurii de insolvență împotriva acestui debitor și a fost numit administrator judiciar practicianul în insolvență I. - filiala Brăila S.P.R.L., cu sediul social în Brăila, Calea x.

Prin Sentința nr. 600 din 15 iunie 2010, pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Brăila în Dosarul nr. x/2010 al acestei instanțe, s-a respins planul de reorganizare a SC E. SRL, propus de administratorul acesteia, aprobându-se în schimb raportul întocmit de administratorul judiciar I. - filiala Brăila S.P.R.L. În consecință, s-a dispus intrarea în faliment prin procedura generală a debitoarei SC E. SRL, dizolvarea acestei societăți și ridicarea dreptului de administrare al acesteia, constând în dreptul de a-și conduce activitatea, de a-și administra bunurile din avere și de a dispune de acestea. De asemenea, prin aceeași sentință a fost desemnat ca lichidator fostul administrator judiciar I. - filiala Brăila S.P.R.L.

Inculpata B. Întreprindere Individuală, a fost înființată în anul 2009, fiindu-i atribuit numărul de ordine F9/1086/2009 la data de 24 noiembrie 2009 în Registrul Comerțului. Titularul acestei întreprinderi individuale este B., actuala soție a inculpatului A..

Prin procura specială autentificată sub nr. x din 27 noiembrie 2009 la BNP H., B., în calitate de reprezentant al I.I. B., l-a mandatat pe inculpatul A. să o reprezinte în toate problemele legate de calitatea sa de reprezentant al I.I. B., să o reprezinte în fața tuturor autorităților administrative, publice, juridice, Camera de Comerț și Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Brăila, judecătorie, DGFP Brăila, bănci pentru orice operațiuni bancare, ca și în fața oricărei persoane fizice sau juridice, să o reprezinte la încheierea de contracte, acte adiționale, pentru rezilierea celor vechi etc., să întocmească documentația necesară pentru derularea proiectului FEAAR și să semneze toate contractele aferente ce decurg din acest proiect.

SC E. SRL Brăila deținea în proprietate, din anul 2008, suprafața de 85,72 ha teren în extravilanul localității Chișcani, jud. Brăila, categoria de folosință a acestui teren fiind aceea de teren agricol productiv, arabil.

La data de 20 februarie 2013, martorul F., în calitate de administrator al SC E. SRL Brăila, a încheiat, în calitate de arendator, cu I.I. B., în calitate de arendaș, contractul de arendă înregistrat la Consiliul Local Chișcani, jud. Brăila sub nr. x din 20 februarie 2013, având ca obiect terenul în suprafață de 85,72 ha situat în extravilanul localității Chișcani, jud. Brăila, proprietatea SC E. SRL Brăila.

Dată fiind declanșarea procedurii falimentului față de SC E. SRL Brăila încă din anul 2010 și numirea lichidatorului judiciar I. S.P.R.L., concomitent cu ridicarea dreptului de administrare a SC E. SRL pentru administratorul împuternicit A. și pentru administratorul de drept F., acest contract nu a fost legal încheiat, în sensul vicierii consimțământului la încheierea acestui contract, singura persoană care își putea da acordul pentru încheierea acestui contract fiind lichidatorul judiciar I. S.P.R.L., care, potrivit legii insolvenței, trebuia să facă orice act juridic pe care-l considera necesar pentru lichidarea averii debitoarei SC E. SRL, îndestularea creditorilor acesteia și închiderea procedurii falimentului.

Aflând despre încheierea frauduloasă a acestui contract, în cursul anului 2013, lichidatorul judiciar I. S.P.R.L. - prin reprezentant J. a formulat la judecătorul sindic, în cadrul procedurii falimentului, cerere de constatare a nulității absolute a contractului de arendă nr. x/20 februarie 2013, încheiat între SC E. SRL, prin administrator F., și I.I. B.

Prin Sentința nr. 93 din 17 ianuarie 2014, pronunțată de Tribunalul Brăila în Dosarul nr. x/2010 al acestei instanțe, instanța a admis acțiunea formulată de I. S.P.R.L., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC E. SRL Brăila, în contradictoriu cu pârâții I.I. B. și SC E. SRL Brăila, constatând nulitatea absolută a Contractului de arendă nr. x din 20 februarie 2013 încheiat între SC E. SRL în calitate de arendator și I.I. B. în calitate de arendaș, privind terenul în suprafață de 85,72 ha, situat în extravilanul localității Chișcani, jud. Brăila.

În considerentele sentinței anterior menționate, instanța a reținut următoarele:

"Nu se poate reține că prezentul contract de arendă este voința liberă a părților, debitorul fiind obligat să se supună prevederilor legii insolvenței, ce are ca finalitate maximizarea averii debitoarei în vederea îndestulării creditorilor. Lichidatorul judiciar a efectuat formalitățile de publicitate, sentința de deschidere a procedurii falimentului fiind publicată în Buletinul Procedurilor de Insolvență, iar imobilul în speță urmează a fi valorificat în cadrul procedurii licitației.

Judecătorul sindic nu poate avea în vedere buna credință a pârâtei I.I B. la încheierea contractului de arendă, atâta timp cât SC E. SRL Brăila se afla în procedura falimentului, fiind dizolvată."

Un alt argument, pentru care nu se poate reține buna credință a I.I. B. la încheierea și executarea Contractului de arendă nr. x din 20 februarie 2013 este și faptul că I.I. B. era administrată, în fapt, în baza acelei procuri speciale, de către A., administrator împuternicit și al SC E. SRL până la momentul deschiderii procedurii insolvenței față de această societate, inculpatul A. fiind cel care a reprezentat SC E. SRL Brăila în fața instanței de judecată, a judecătorului sindic, cu ocazia inițierii și derulării procedurilor de insolvență și faliment.

Instanța a reținut că, inculpatul A. cunoștea încă din anul 2010 că SC E. SRL nu mai poate încheia acte juridice care să angajeze societatea, dreptul de administrare fiind ridicat administratorului statutar și celui împuternicit și dat administratorului judiciar, ulterior lichidatorului judiciar I. S.P.R.L. Acest lucru rezultă atât din sentințele judecătorești atașate la dosarul cauzei, cât și din declarația martorului F. - tatăl inculpatului A., care a arătat că:

"de la numirea fiului în calitate de administrator al SC E. SRL, eu nu am mai fost interesat în evoluția economico - financiară a societății, oferind posibilitatea fiului meu de a gospodări, administra cât mai eficient această firmă. … Toată procedura de insolvență și faliment s-a realizat la solicitarea fiului meu, care a și reprezentat firma la instanța de judecată".

Așadar, inculpatul A., cunoscând aceste aspecte și anume că SC E. SRL Brăila, nu mai putea încheia acte juridice care să angajeze societatea comercială, întrucât se afla în insolvență, acest drept fiind transferat lichidatorului judiciar SC I. SPRL, fapt ce nu-i dădea dreptul legal de a depune documentație pentru a i se acorda subvenția pentru anul 2013 și 2014, pentru cele 85,72 ha teren agricol.

I.I. B., a formulat recurs împotriva Sentinței civile nr. 93 din 17 ianuarie 2014, dar acesta a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 110 din 25 martie 2014 a Curții de Apel Galați .

Aflând despre declararea nulității absolute a Contractului de arendă nr. x din 20 februarie 2013, A.P.I.A. - Centrul Județean Brăila a formulat, la data de 11 august 2014, o plângere penală la I.P.J. Brăila față de A., în calitate de împuternicit al I.I. B., pentru aceea că, pentru campaniile agricole 2013 și 2014, a depus la această instituție contractul de arendă respectiv, în baza căruia a obținut subvenții de sprijin pe suprafață din fonduri UE și din fonduri naționale.

Cu toate acestea prin cererea unică de plată pentru suprafață pentru campania 2013, înregistrată la A.P.I.A - Centrul Județean Brăila sub nr. x din 11 mai 2013, I.I. B., prin reprezentant împuternicit A., a solicitat acordarea subvenției pentru o suprafață de 63,42 ha.

La data de 30 mai 2013, prin depunerea la A.P.I.A - Centrul Județean Brăila a formularului M2 - Completarea declarației de suprafață, inculpatul a mărit suprafața pentru care a solicitat acordarea subvenției cu încă 22,30 ha, rezultând un total de 85,72 ha, suprafață ce reprezintă exact obiectul contractului de arendă înregistrat la Primăria Comunei Chișcani, jud. Brăila sub nr. x din 20 februarie 2013, încheiat între SC E. SRL - prin F., în calitate de arendator și I.I. B., în calitate de arendaș (despre care am făcut referire anterior).

La această cerere, inculpatul a anexat documentația obligatorie cerută de lege, printre care și contractul de arendă anterior menționat, pentru dovedirea dreptului de folosință al I.I. B. asupra terenului exploatat și pentru care se solicita acordarea subvenției.

După efectuarea verificărilor, cererea a fost introdusă în sistem, fiind emisă Decizia de plată nr. x din 11 septembrie 2013, în baza căreia inculpatei I.I. B. i-a fost virată în cont suma de 19.477,58 RON, reprezentând plată pentru zona defavorizată . De asemenea, s-a emis și Decizia nr. x din 17 octombrie 2013, pentru sumele de 21.970,53 RON, reprezentând schema de plată unică pe suprafață - SAPS în avans, cu un cuantum de 139,17 euro/ha, iar prin Decizia nr. x din 4 decembrie 2013 s-au stabilit diferențele de plată față de Decizia 716212 din 11 septembrie 2013, în cuantum de 44.761,85 RON, reprezentând schema de plată unică pe suprafață - SAPS, de 7.563,63 RON, reprezentând schema pentru plăți naționale directe complementare - PNDC și de 6.492,52 RON, reprezentând plăți compensatorii pentru zona defavorizată de condiții naturale specifice.

După ce A.P.I.A. - Centrul Județean Brăila a luat la cunoștință despre declararea nulității absolute a Contractului de arendă nr. x din 20 februarie 2013 prin Sentința nr. 93/2014 a Tribunalului Brăila, s-a procedat la constituirea de debit pentru campania 2013 pentru I.I. B., fiind întocmit Procesul-verbal nr. x din data de 17 iulie 2014 de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare. Împotriva acestui proces-verbal, I.I. B. a formulat contestație administrativă, care a fost însă respinsă prin Decizia nr. 17150 din 18 septembrie 2014 emisă de directorul executiv al A.P.I.A. - Centrul Județean Brăila.

Prin cererea care a format obiectul Dosarului nr. x/2014 al Tribunalului Brăila, reclamanta I.I. B. a solicitat anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 17 iulie 2014 încheiat de A.P.I.A - Centrul Județean Brăila; prin Sentința nr. 153/Fca din 3 martie 2015, instanța de fond a respins ca nefondată acțiunea formulată. Prin Decizia nr. 1774 din 22 octombrie 2015, Curtea de Apel Galați a admis recursul declarat de I.I. B., a casat Sentința nr. 153 din 3 martie 2015 a Tribunalului Brăila și, în rejudecare, a dispus anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 17 iulie 2014 încheiat de A.P.I.A - Centrul Județean Brăila.

Din analiza documentației depuse la A.P.I.A - Centrul Județean Brăila pentru anul 2014, s-a reținut că rezultă următoarele:

Prin cererea unică de plată pentru suprafață pentru campania 2014, înregistrată la A.P.I.A - Centrul Județean Brăila sub nr. x din 15 mai 2014, I.I. B., prin reprezentant împuternicit A., a solicitat acordarea subvenției pentru o suprafață de 85,72 ha.

La această cerere, inculpatul a anexat documentația obligatorie cerută de lege, printre care și Contractul de arendă nr. x din 20 februarie 2013, pentru dovedirea dreptului de folosință al I.I. B. asupra terenului exploatat și pentru care se solicita acordarea subvenției.

Prin Adresa nr. x din 23 mai 2014, I.I. B., prin reprezentant împuternicit A. a adus la cunoștința A.P.I.A. - Centrul Județean Brăila că "având în vedere constatarea nulității absolute a Contractului de arendă nr. x din 20 februarie 2013 încheiat între SC E. SRL în calitate de arendator și I.I. B. în calitate de arendaș, privind terenul în suprafață de 85,72 ha situat în extravilanul localității Chișcani, jud. Brăila, ..., menționăm că, în conformitate cu dispozițiile legii arendării și actele normative ce reglementează schemele de sprijin pe suprafață, I.I. B. are dreptul de a beneficia de subvenție, deoarece deține legal terenul, a lucrat efectiv aceste teren și chiar dacă a intervenit hotărârea judecătorească, fiind în timpul anului agricol, I.I B. nu poate fi deposedată de teren decât după încheierea anului agricol și după ridicarea recoltelor" .

Având în vedere că nulitatea contractului de arendă se constatase anterior depunerii cererii de sprijin pe suprafață, prin Adresa nr. x din 2 iunie 2014, A.P.I.A. - Centrul Județean Brăila a solicitat I.I. B. ca, până la data de 10 iunie 2014, să prezinte documente valabile de atestare a dreptului de folosință asupra terenului pentru care întreprinderea individuală a solicitat subvenția pe suprafață. Invocând considerente de drept civil privind efectele contractului de arendă, I.I. B. a apreciat că documentele depuse în susținerea cererii sale de acordarea a subvențiilor pe suprafață sunt legale.

Prin Adresa nr. x din 30 iunie 2014, A.P.I.A. - Centrul Județean Brăila a solicitat martorului K., în calitate de reprezentant al I. SPRL - Filiala Brăila, o copie a hotărârii judecătorești pronunțate de Tribunalul Brăila, prin care s-a constatat nulitatea absolută a Contractului de arendă nr. x din 20 februarie 2013 .

Luând la cunoștință despre conținutul hotărârii judecătorești definitive și irevocabile prin care se constata nulitatea absolută a contractului de arendă, potrivit declarației martorului L. - consilier juridic în cadrul A.P.I.A. - Centrul Județean Brăila, cererea de acordare a subvenției pe suprafață pentru anul 2014 nu a fost autorizată la plată, acel contract fiind un document inexact. În consecință, serviciul juridic din cadrul A.P.I.A. - Centrul Județean Brăila a formulat și sesizarea penală la Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila, ce a fost declinată spre competentă soluționare în favoarea D.N.A. - Serviciul Teritorial Galați.

Fiind audiat inculpatul A., la urmărirea penală, cu privire la învinuirea care i se aduce, acesta a arătat că instanța de judecată care a dispus anularea acelui contract de arendă a fost indusă în eroare de către lichidatorul judiciar K., care a prezentat instanței rapoarte eronate și nereale, că lichidatorul judiciar a acționat cu rea-credință în momentul în care a solicitat judecătorului sindic anularea acelui contract de arendă, întrucât lichidatorul judiciar ar fi lăsat în nelucrare terenurile agricole proprietatea SC E. SRL - debitorul în insolvență, încheind un contract de arendă abia în anul 2015, la cinci ani de la declanșarea procedurii insolvenței.

Instanța însă, a constat că aceste apărări nu au legătură cu fondul infracțiunilor de care inculpatul este acuzat. Pe de altă parte, analizând apărările pe care inculpatul le-a făcut, în calitate de reprezentant împuternicit al I.I. B., în fața A.P.I.A. - Centrul Județean Brăila pe calea contestației administrative împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor din campania 2013 și de stabilire a debitelor de recuperat de la I.I. B., s-a constat că sunt apărări vizând natura și esența contractului de arendă, care fiind lovit de nulitate absolută, fiind viciat, dă naștere unor drepturi în beneficiul arendașului.

Audiat în instanța de judecată, inculpatul A., nu a recunoscut săvârșirea faptelor, susținând că, de Sentința civilă (nr. 93 din 17 ianuarie 2014 a Tribunalului Brăila), prin care s-a constatat nulitatea absolută a Contractului de arendă nr. x din 20 februarie 2013, încheiat între SC E. SRL Brăila și I.I. B., nu a aflat decât în luna iunie 2014 și că nu a avut cunoștință de existența al unui proces pe rolul instanței.

Asemenea apărări ale inculpatului nu au fost primite, întrucât a reieșit că din încheierea de ședință din data de 14 ianuarie 2014 a Tribunalului Brăila, când au avut loc dezbaterile în fond, în Dosarul nr. x/2010, I.I. B., a cărei activitate era coordonată tot de inculpatul A., potrivit procurii speciale autentificate sub nr. x din 27 noiembrie 2009 al Biroului Notarial H., a fost reprezentată de avocatul ales, M..

Prin urmare, inculpatul a avut cunoștință de existența procesului, contrar susținerilor sale, cu atât mai mult cu cât, tot printr-o procură specială notarială reprezenta și pe pârâta SC E. SRL Brăila și în proces ceruse termen pentru lipsă de apărare, potrivit încheierii de ședință din data de 14 ianuarie 2014, în Dosarul nr. x/2010 al Tribunalului Brăila. În fine, prin aceeași declarație a recunoscut că în procesul privind nulitatea Contractului de arendă nr. x din 20 februarie 2013, inculpatul a reprezentat I.I. B. Chișcani. A mai arătat că era îndreptățit să primească subvenția pe anul 2013, deoarece efectuase toate lucrările agricole pe cele 85,72 ha, teren arabil și că el cunoștea faptul că SC E. SRL Brăila, era în procedura falimentului, dar că lichidatorul judiciar îi trimitea sporadic actele.

Cu privire la aceste apărări, instanța a reținut că ele sunt nefondate.

Reglementările legale privind acordarea subvențiilor pe suprafețe, prevăd că schema unică pe suprafață (SAPS) constă în plata unei sume uniforme de bani la hectar, plătibilă o singură dată pe an, decuplată total de producție. Conform art. 6 din O.U.G. nr. 125/2006 (în prezent abrogată de O.U.G. nr. 3/2015 privind aprobarea schemelor de plăți care se aplică în agricultură în perioada 2015 - 2020), beneficiarii plăților directe puteau fi "persoane fizice/juridice care exploatează terenuri agricole pentru acre se solicită plata în calitate de proprietari, arendași, concesionari, asociați, administratori în cadrul asociațiilor în participațiune, locatari sau altele asemenea". Conform art. 7 alin. (1) din același act normativ, solicitanții anterior menționați au obligația să fie înscriși în Registrul Fermierilor administrat de către APIA, să depună cerere de solicitare a plăților în termen și să îndeplinească următoarele condiții generale:

a) să exploateze un teren agricol cu o suprafață de cel puțin 1 ha, iar suprafața parcelei agricole să fie de cel puțin 3 ha;

b) să declare toate parcelele agricole;

c) să înscrie, sub sancțiunea legii penale, date reale, complete și perfect valabile, în formularul de cerere de plată directă pe suprafață și în documentele anexate, inclusiv lista suprafețelor;

d) să fie de acord ca datele din formularul de cerere de plată să fie introduse în baza de date IACS, procesate și verificate în vederea calculării plăților;

e) să respecte bunele condiții agricole și de mediu, reglementate prin legislația națională, pe toată suprafața agricolă a exploatației;

f) să prezinte documentele necesare care dovedesc dreptul de folosință și să poată face dovada că utilizează terenul pe care s-a depus cererea.

Din interpretarea textelor legale menționate, care se completează cu ordinele emise de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, s-a apreciat că rezultă cu certitudine că persoanele fizice sau juridice care pot formula cereri de plată pentru schemele de sprijin pe suprafață trebuie să fie fermieri care să utilizeze terenurile agricole în mod direct, în baza unor documente perfect valabile, identificate în cererea de plată depusă la APIA.

Deși nu se contestă justețea apărării inculpatului A. în sensul că B. Întreprindere Individuală a lucrat efectiv acea suprafață de 87,52 ha, titlul în baza căruia și-a demonstrat dreptul de folosință asupra acestui teren este nul absolut, fiind desființat de instanța de judecată ca atare. Intenția frauduloasă a inculpatului de a săvârși infracțiunile care se rețin în sarcina sa rezidă din faptul că el însuși reprezenta întreprinderea individuală, și, în același timp, fusese administratorul împuternicit al SC E. SRL, dreptul de administrare fiindu-i ridicat ca urmare a intrării societății în insolvență. Totodată, astfel cum rezultă din declarația martorului F., inculpatul l-a pus pe acesta să semneze acel contract de arendă, deși tatăl său nu se ocupase niciodată de treburile societății, dându-i procură în acest sens inculpatului. În ceea ce privește efectele încheierii acestui contract de arendă fără știința lichidatorului judiciar al SC E. SRL, se constată că subvenția obținută nu a intrat în conturile societății, la dispoziția lichidatorului, să poată fi folosită în scopul final al procedurii lichidării: maximizarea averii debitorului pentru satisfacerea creanțelor creditorilor, scopul urmărit de inculpatul A. fiind tocmai acela ca subvenția APIA să intre în conturile întreprinderii individuale.

Deși, Curtea de Apel Galați, admițând recursul împotriva sentinței instanței de fond, a dispus anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 17 iulie 2014 încheiat de A.P.I.A - Centrul Județean Brăila, acest lucru nu impietează asupra infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților, și nici asupra prejudiciului produs. Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare a fost întocmit în baza O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora. În temeiul dispozițiilor art. 8 alin. (1) din acest act normativ, autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene (printre care și APIA - potrivit art. 2 alin. (1) lit. e) din O.U.G. nr. 66/2011) au obligația să sesizeze de îndată DLAF și organele de urmărire penală în cazul constatării unor indicii de fraudă sau de tentativă de fraudă. Potrivit alin. (2) al aceluiași articol, în cazul în care, ca urmare a sesizării menționate la alin. (1), organul de urmărire penală transmite cazul spre soluționare instanțelor de judecată, autoritatea cu competențe în gestionarea fondurilor europene are obligația luării următoarelor măsuri până la pronunțarea deciziei definitive a instanței privind caracterul penal sau nepenal al faptei incriminate: "pentru beneficiarii privați, suspendă aplicarea prevederilor contractului/deciziei/acordului de finanțare și, în mod subsecvent, suspendă plata/rambursarea tuturor sumelor solicitate de beneficiar".

Pe de o parte, din cele mai sus, rezulta că activitatea A.P.I.A. - Centrul Județean Brăila de recuperare a creanțelor constatate de la I.I. B., ar fi fost oricum suspendată ca urmare a emiterii rechizitoriului în prezenta cauză.

Din probele administrate în cauză, s-a reținut că rezultă fără putință de tăgadă, că administratorul I.I. B., beneficiara fondurilor APIA, era inculpatul A., cel care până la 20 ianuarie 2010, când s-a deschis procedura de insolvență a fost și administratorul împuternicit pe baza procurii speciale date de tatăl său F., al SC E. SRL Brăila. Din data de 20 ianuarie 2010, dreptul de administrare a SC E. SRL Brăila i-a fost ridicat inculpatului și i-a acordat lichidatorului judiciar SC I. SPRL, cea care avea potrivit legii dreptul să administreze această societate comercială (să încheie contract de arendă, să depună cereri la APIA pentru obținerea subvențiilor din fondurile europene sau bugetare).

În legătură cu existența infracțiunilor săvârșite de inculpați, avocatul ales a solicitat încetarea procesului penal în temeiul art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., susținând că în cauză există autoritate de lucru judecat, potrivit principiului "non bis in idem".

În esență, s-a solicitat să se analizeze chestiunea prealabilă a autorității de lucru judecat a instanței de contencios administrativ în fața instanței penale prin prisma principiului "ne bis in idem", reglementat de art. 4 din Protocolul nr. 7 la Convenția europeană a drepturilor omului, care prevede "Nimeni nu poate fi urmărit sau pedepsit penal de către jurisdicțiile aceluiași stat pentru săvârșirea infracțiunii pentru care a fost deja achitat sau condamnat printr-o hotărâre definitivă conform legii și procedurii penale ale aceluiași stat" și

- să se constate incidența principiului "ne bis in idem", în prezenta cauză prin raportare la concluziile CEDO în afacerea Lungu și alții c.România, prin hotărârea din 21 octombrie 2014, instanța europeană statuând că:

"derularea în paralele a două proceduri independente cu privire la aceleași fapte, care a condus secția penală a Curții de Apel, la o nouă apreciere a acestor fapte, radical diferită de hotărârea anterioară a secției comerciale de la aceeași Curte de Apel, a adus atingere principiului securității juridice, configurându-se ca o veritabilă încălcare a dreptului reclamantului la un proces echitabil în sensul art. 6, par. 1 din Convenție".

S-a susținut că întocmirea procesului-verbal de constatare a neregulilor (act ce a fost anulat de instanța de judecată) a avut drept temei aceleași premise și anume caracterul licit sau ilicit al acordă subvenției stabilit prin prisma îndeplinirii condițiilor de eligibilitate la data acordării subvenției - luându-se în considerare anularea cu efect retroactiv a contractului de amendă -, respectiv îndeplinirea condițiilor cumulative prevăzute de art. 7 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 125/2006 (paginile 5-6 din Decizia nr. 17774/2015 a Curții de Apel Galați).

În legătură cu aplicabilitatea principiului "ne bis in idem", invocat de inculpați, prin avocatul ales, instanța a observat că acest principiu este reglementat de art. 6 C. proc. pen.:

"nici o persoană nu poate fi urmărită sau judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni atunci când față de acea persoană s-a pronunțat anterior o hotărâre penală definitivă cu privire la aceeași faptă, chiar și sub altă încadrare juridică". Acest principiu nu este altceva decât transpunerea în dispozițiile procesual penale române a art. 4 al Protocolului nr. 7 la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, care reglementează dreptul persoanei de a nu fi urmărit penal, judecată sau condamnată din nou pentru aceeași faptă. Acest principiu devine aplicabil ori de câte ori organele judiciare competente formulează din nou împotriva unei persoane "o acuzație în materie penală" pentru săvârșirea unei infracțiuni după pronunțarea unei hotărâri definitive de achitare sau condamnare cu privire la aceeași faptă.

Noțiunea de "procedură penală" în art. 4 al Protocolului nr. 7, trebuie să fie interpretată în lumina principiilor generale cu privire la termenele "acuzație în materie penală" și "pedeapsă" din articolele 6 și respectiv 7 ale Convenției.

În jurisprudența CEDO, aceasta a stabilit trei criterii -"criteriile Engel" pentru aplicarea principiului "non bis in idem" și anume:

a) să se fi pronunțat anterior o hotărâre penală cu privire la aceeași faptă, condiția fiind îndeplinită chiar dacă hotărârea a fost pronunțată sub altă încadrare juridică;

b) hotărârea penală să fie definitivă;

c) aceeași persoană să fie urmărită sau judecată pentru săvârșirea aceleiași fapte, condiția fiind îndeplinită chiar dacă fapta are altă încadrare juridică decât cea reținută în hotărârea penală definitivă formulată anterior.

Pe de altă parte, analizând decizia pronunțată în contencios administrativ - Decizia nr. 1774 din 22 octombrie 2015 a Curții de Apel Galați, s-a constatat că instanța, atunci când a anulat procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, a avut în vedere buna-credință a reclamantei II B. la momentul depunerii la APIA - Centrul Județean Brăila, a contractului de arendă anulat ulterior de instanța de judecată:

"nulitatea contractului de arendă a avut la bază un element absolut străin, voinței și conduitei reclamantei, respectiv împrejurarea că societatea arendatoare SC E. SRL se afla în procedura de faliment, respectiv dizolvată, iar contractul nu a fost încheiat prin intermediul lichidatorului judiciar desemnat de către judecătorul sindic" .

Or, în Rechizitoriul nr. x/2014 al Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați, s-a demonstrat tocmai faptul că încheierea contractului de arendă între SC E. SRL și II B., care a fost ulterior declarat nul absolut de instanța de judecată, a fost făcută în mod fraudulos, premeditat și în deplină cunoștință de cauză tocmai pentru a fi depus la APIA - Centrul Județean Brăila în vederea obținerii subvențiilor pe suprafață.

Astfel, cum prevăd și dispozițiile art. 52 alin. (3) C. proc. pen. "hotărârile definitive ale altor instanțe decât cele penale asupra unei chestiuni prealabile în procesul penal au autoritate de lucru judecat în fața instanței penale, cu excepția împrejurărilor care privesc existența infracțiunii". Or, în rechizitoriul întocmit în cauză s-a arătat că tocmai prin depunerea la A.P.I.A. a acelui contract lovit de nulitate absolută, s-a realizat conținutul constitutiv al infracțiunii prevăzute de art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Art. 28 alin. (2) C. proc. pen., prevede că "hotărârea definitivă a instanței civile prin care a fost soluționată acțiunea civilă nu are autoritate de lucru judecat în fața organelor judiciare penale cu privire la existența faptei penale, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia".

Inculpatul A. cunoștea faptul că îi fusese ridicat dreptul de administrare a SC E. SRL, prin decizia judecătorului sindic și tocmai pentru că nu mai putea face nici un act ca reprezentant al acestei societăți, l-a determinat pe martorul F., tatăl său, care doar înființase SC E. SRL, după care în temeiul unei procuri notariale, i-a transferat fiului său A. dreptul total de a administra societatea, să semneze în calitate de administrator al SC E. SRL, contractul de arendă cu II B., în calitate de arendaș, societate administrată tot de inculpatul A.

Dacă ar fi fost de bună-credință, astfel cum a reținut Curtea de Apel Galați, în considerentele Deciziei nr. 1774 din 22 octombrie 2015, inculpatul în calitate de reprezentant al II B., ar fi putut avea inițiativa încheierii unui contract de arendă cu SC E. SRL, inițiativă pe care să o aducă la cunoștința lichidatorului judiciar al SC E. SRL și, în cazul în care acesta ar fi fost de acord, să încheie contractul de arendă.

Acționând însă în maniera mai sus descrisă, inculpatul A. a urmărit doar obținerea unui titlu (contract) care să poată fi depus la APIA - Centrul Județean Brăila, în susținerea cererii de acordare a subvențiilor pe suprafață.

Urmare a depunerii acestui contract la APIA prin care inculpatul a justificat că II B. exploatează în mod legal suprafața de teren agricol ce făcea obiectul contractului, inculpatul a obținut de la APIA suma de bani care s-a reținut în cauză cu titlu de prejudiciu.

Faptul că instanța - Curtea de Apel Galați a anulat procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare s-a reținut că nu are nici o înrâurire asupra procesului penal care s-a desfășurat până la acest moment împotriva inculpatului A. întrucât, APIA - Centrul Județean Brăila putea chiar să nu inițieze procedura prevăzută de O.U.G. nr. 66/2011 și respectiv să nu întocmească proces-verbal de constatare a neregulilor și stabilire a creanțelor bugetare.

"Existența infracțiunii" în sensul art. 52 alin. (3) C. proc. pen., asupra căreia alte hotărâri definitive (în materia dreptului civil, administrativ, etc.) nu au autoritate de lucru judecat, presupune în cazul de față, tocmai depunerea cu rea-credință (în sensul descris mai sus și în rechizitoriul întocmit în cauză) a acelui contract de arendă la APIA, faptă care a avut ca rezultat obținerea pe nedrept a subvențiilor care se constituie în prejudiciul material al infracțiunii prevăzută de art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

S-a reținut în cazul de față că inculpatul A. nu a mai fost achitat sau condamnat anterior pentru aceeași faptă, iar motivele invocate de acesta referitoare la procedura de contencios administrativ urmată pentru anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare întocmit de A.P.I.A. nr. 13979 din 17 iulie 2014, nu se circumscriu acestui principiu, nefiind o achitare sau condamnare penală.

Mai mult, acest proces-verbal a fost anulat și nu mai produce efecte juridice.

Dispozițiile art. 6 C. proc. pen., ca de altfel toate dispozițiile procedural-penale sunt de strictă interpretare și aplicare, neputând fi extinse în speța de față și la alte materii, respectiv la cea de contencios administrativ.

Răspunderea penală a persoanelor care comit infracțiuni nu poate fi înlocuită de alte forme de răspundere (disciplinară, contravențională, etc.), întrucât temeiurile care stau la baza lor sunt diferite, iar legiuitorul le-a reglementat în mod distinct.

În cauza CEDO Lungu contra României, invocată de inculpat, în apărarea sa, s-a reținut că situația este alta față de cauza în discuție. Reclamantul N., care a făcut obiectul unui control fiscal care a stabilit niște obligații fiscale de plată în sarcina societăților pe care acesta le administra, a contestat în procedura fiscală actele de control. În urma expertizei administrate sub controlul instanței, au fost anulate, în parte, obligațiile fiscale ale societății conduse de reclamant.

În paralel, a fost derulată împotriva reclamantului N. și o procedură penală vizând acuzații de evaziune fiscală. Organele de urmărire penală au administrat trei expertize cu concluzii diferite, iar instanța penală l-a condamnat pe reclamant la o pedeapsă cu închisoarea cu suspendare, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.

În această cauză, în cadrul celor două proceduri judiciare, fiscală și penală s-au analizat aceleași aspecte faptice, a existat o identitate de obiect, spre deosebire de cazul de față, în care instanța de contencios administrativ, Curtea de Apel Galați nu a analizat condițiile încheierii contractului de arendă care a constituit temeiul obținerii de către inculpatul A., în calitate de reprezentant al I.I. B., a subvenției pe suprafața de teren, ce a făcut obiectul acelui contract.

Curtea de Apel Galați, anulând procesul-verbal de control al A.P.I.A., nu a efectuat verificări privind calitatea și capacitatea persoanelor care au încheiat Contractul nr. x din 20 februarie 2014.

Pentru toate aceste considerente instanța, a respins ca nefondată excepția autorității de lucru judecat invocată de inculpați prin apărătorul ales.

Referitor la încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpați, prin rechizitoriu inculpatul A., a fost trimis în judecată pentru că, în calitate de administrator împuternicit al I.I. B., a depus la data de 11 mai 2013 la A.P.I.A. - Centrul Județean Brăila, în susținerea cererii de acordare a plăților în cadrul schemelor de sprijin pe suprafață - campania 2013, Contractul de arendă nr. x din 20 februarie 2013 încheiat între SC E. SRL - în calitate de arendator - și I.I. B. - în calitate de arendaș, înscris ce a fost anulat cu efect retroactiv de către instanța de judecată datorită unui viciu de consimțământ, cunoscând că acel contract nu este încheiat de SC E. SRL - în calitate de arendator - prin lichidator judiciar I. SPRL, ci prin unicul asociat F. (tatăl său), care nu avea drept de administrare, obținând astfel subvenția în cuantum total de 78.295,59 RON, din care 66.057,32 RON din bugetul Uniunii Europene și 12.238,27 RON din bugetul de stat, constituie infracțiunile de folosire sau prezentare cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de acesta ori în numele ei, în formă consumată și de înșelăciune în formă consumată.

S-a mai reținut prin rechizitoriu că fapta inculpatului A. constând în aceea că, în calitate de administrator împuternicit al I.I. B., a depus la data de 15 mai 2014 la A.P.I.A. - Centrul Județean Brăila, în susținerea cererii de acordare a plăților în cadrul schemelor de sprijin pe suprafață - campania 2014, același contract de arendă nr. x/20 februarie 2013 încheiat între SC E. SRL - în calitate de arendator - și I.I. B. - în calitate de arendaș, înscris ce fusese anulat definitiv cu efect retroactiv de către instanța de judecată datorită unui viciu de consimțământ, la data de 25 martie 2014, în scopul autorizării la plată a subvenției pe suprafața de 85,72 ha teren agricol, atât din bugetul Uniunii Europene, cât și din bugetul de stat, constituie infracțiunile de folosire sau prezentare cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de acesta ori în numele ei, în forma tentativei și de tentativă la înșelăciune.

Prin același rechizitoriu, s-a reținut că fapta inculpatei B. Întreprindere Individuală constând în aceea că, prin numitul A., în calitate de administrator împuternicit al I.I. B., în numele, în interesul și în realizarea obiectului de activitate al persoanei juridice - activități auxiliare pentru producția vegetală, cultivarea cerealelor, plantelor leguminoase și a plantelor producătoare de semințe oleaginoase, a depus la data de 11 mai 2013 la A.P.I.A. - Centrul Județean Brăila, în susținerea cererii de acordare a plăților în cadrul schemelor de sprijin p