ÎCCJ, Secția penală

Asupra cererii de recurs în casație de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 31/S din data de 09.02.2021 pronunțată de Tribunalul Brașov, între altele, s-au hotărât următoarele:

I. 1. Pentru săvârșirea infracțiunii de folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei.

Inculpatul A. a fost achitat, în baza art. 16 lit. b) teza a II-a C. proc. pen. (fapta nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege), pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 181 alin. (1) din Legea 78/2000 și art. 5 C. pen.

Inculpatul A. a fost achitat, în baza art. 16 lit. b) teza a II-a C. proc. pen. (fapta nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege), pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 181 alin. (1) din Legea 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (5 acte materiale) și art. 5 C. pen.

II. 1. Pentru săvârșirea infracțiunii de folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei.

Inculpata Biserica Ortodoxă Română - Parohia Cincu a fost achitată, în baza art. 16 lit. b) teza a II-a C. proc. pen. (fapta nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege), pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 181 alin. (1) din Legea 78/2000 și art. 5 C. pen.

Inculpata Biserica Ortodoxă Română - Parohia Cincu a fost achitată, în baza art. 16 lit. b) teza a II-a C. proc. pen. (fapta nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege), pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 181 alin. (1) din Legea 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale) și art. 5 C. pen.

(…)

IV. 1. Pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei.

Inculpatul B. a fost achitat, în baza art. 16 lit. b) teza a II-a C. proc. pen. (fapta nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege), pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 181 alin. (1) din Legea 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (4 acte materiale) și art. 5 C. pen.

S-a respins acțiunea civilă formulată și precizată de partea civilă Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură.

(…)

Prin decizia penală nr. 599/Ap din data de 7 septembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, s-au admis apelurile, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DNA - ST Brașov și partea civilă Agenția de plăți și intervenție pentru agricultură împotriva sentinței penale nr. 31/S/09.02.2021 a Tribunalului Brașov, pronunțată în dosarul penal nr. x/2017, pe care a desființat-o cu privire la modalitatea de soluționare a acțiunii penale și civile vizându-i pe inculpații A., Biserica Ortodoxă Română - Parohia Cincu și B..

S-a desființat, în parte, sentința penală apelată și, pe fond, rejudecând:

(…)

În baza art. 91 și 92 din C. pen., a fost suspendată sub supraveghere executarea pedepsei de 1 an 6 luni închisoare pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani, calculat de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.

(…)

S-a menținut soluția de achitare dispusă față de inculpat, în baza art. 16 lit. b) teza a II-a din C. pen., cu privire la infracțiunea prev. de art. 181 alin. (1) din Legea 78/2000 și art. 5 din C. pen. (fapta din 2011).

În baza art. 136 alin. (3) lit. d) din C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară constând în interzicerea de a participa la proceduri de achiziție publică pe o durată de 1 an, pedeapsă care se execută, conform art. 138 alin. (4) din C. pen., după pronunțarea prezentei.

S-a menținut soluția de achitare dispusă față de inculpată, în baza art. 16 lit. b) teza a II-a din C. pen. cu privire la infracțiunea prev. de art. 181 alin. (1) din Legea 78/2000 și art. 5 din C. pen. (fapta din 2011).

(…)

În baza art. 91 și 92 din C. pen., s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei de 1 an 4 luni închisoare pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani, calculat de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.

(…)

S-a admis acțiunea civilă formulată în cauză de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură și, pe cale de consecință:

- inculpații A. și Biserica Ortodoxă Română - Parohia Cincu au fost obligați în solidar la plata către partea civilă a sumei de 18.640,98 RON (aferentă campaniei 2011), la care s-au adăugat accesorii fiscale, de la data fiecărei plăți până la data achitării efective a debitului;

- inculpații A., Biserica Ortodoxă Română - Parohia Cincu și B. au fost obligați în solidar la plata către partea civilă a sumei de 59.412,92 RON (28.817,74 RON aferentă campaniei 2013 și 30.595,18 RON aferentă campaniei 2014) la care s-au adăugat accesorii fiscale, de la data fiecărei plăți până la data achitării efective a debitului;

- inculpații A. și B. au fost obligați în solidar la plata către partea civilă a sumei de 48.213,48 RON (22.015,33 RON aferentă campaniei 2015 și 26.198,15 RON aferentă campaniei 2016) la care s-au adăugat accesorii fiscale calculate conform O.G. nr. 66/2011, de la data fiecărei plăți până la data achitării efective a debitului.

(…)

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

Au fost respinge, ca nefondate, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., apelurile formulate de inculpații A. și Biserica Ortodoxă Română - Parohia Cincu împotriva aceleiași sentințe penale.

Împotriva deciziei penale nr. 599/Ap din 7 septembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală inculpații A., B. și Biserica Ortodoxă Română - Parohia Cincu au declarat recurs în casație, invocând motivul de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., prin prisma căruia au arătat că, elementul subiectiv al infracțiunii de folosire sau prezentarea cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 181 alin. (1) din Legea 78/2000 cu aplic. art. 35 din C. pen., constă în existența relei -credințe.

Or, aceasta înseamnă că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii în cazul în care au fost obținute fonduri pe nedrept, cu intenție directă, calificată prin scop, urmărindu-se ca prin săvârșirea infracțiunii să fie păgubit bugetul Uniunii.

În acest sens, în art. 2 alin. (1) al O.U.G. nr. 66/2011 se face distincție între 3 categorii de abateri, nereguli, cu caracter sistemic și de fraudă.

Prin neregulă se înțelege orice abatere de la legalitate, neregularitate și conformitate în raport cu dispozițiile naționale și/sau europene, precum și cu prevederile contractelor sau a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziții, ce rezultă dintr-o acțiune sau inacțiune, a beneficiarului sau a autorității competente în gestionarea fondurilor europene care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul UE și/sau fondurile publice aferente acestora, printr-o sumă de bani plătită necuvenit.

Prin fraudă legiuitorul a înțeles să definească infracțiunea săvârșită în legătură cu obținerea ori utilizarea fondurilor europene și/sau fondurilor publice naționale aferente acestora incriminate de C. pen. ori de alte legi speciale.

Este evident astfel că neregula sau abaterea poate fi săvârșită atât de beneficiar cat și de către reprezentații autorității, în speță de către APIA .

În acest context de reglementare, s-a susținut că neregulile din prezenta cauza nu se subscriu ilicitului penal, neputând fi asimilate unei fraude.

A solicitat achitarea, în conformitate cu prevederile art. 16 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., iar sub aspectul laturii civile s-a solicitat respingerea acțiunii civile, nefiind întrunite condițiile răspunderii civile delictuale (faptă ilicită a inculpatului, vinovăție, prejudiciu, legătură de cauzalitate).

Prin încheierea din 2 februarie 2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a fost admisă în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpații A., B. și Biserica Ortodoxă Română - Parohia Cincu împotriva deciziei penale nr. 599/Ap din 7 septembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală în dosarul nr. x/2017., dispunându-se trimiterea cauzei la completul competent în vederea judecării pe fond a căii de atac.

Analizând recursul în casație formulat de inculpații A., B. și Biserica Ortodoxă Română - Parohia Cincu, în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Recursul în casație este o cale extraordinară de atac în anulare, care poate fi exercitată în cazurile limitativ prevăzute de lege, al cărei scop este, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 433 C. proc. pen., judecarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Față de scopul căii de atac a recursului în casație, respectiv îndreptarea erorilor de drept comise la soluționarea cauzei, în prealabil, se impune precizarea că, orice chestiune de fapt analizată de instanța de fond, respectiv apel, intră în puterea lucrului judecat și excede cenzurii instanței investită cu judecarea recursului în casație.

Limitarea obiectului judecății în recursul în casație la cazurile strict prevăzute de lege înseamnă că nu orice presupusă încălcare a legii substanțiale sau a legii de procedură penală constituie temei pentru a casa hotărârea recurată, ci numai acele încălcări corespunzătoare unuia dintre cazurile de casare prevăzute de lege, fiind, așadar, exclusă rejudecarea unei cauze pentru a treia oară, în parametrii în care a avut loc judecata în fond și apel.

Cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., conform căruia o hotărâre este supusă casării în situația în care "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală" se circumscrie situațiilor în care fapta concretă pentru care s-a pronunțat soluția definitivă de condamnare nu întrunește elementele de tipicitate obiectivă prevăzută de norma de incriminare, când instanța a ignorat o normă care conține dispoziții de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv al infracțiunii, astfel încât nu se mai realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și noua configurare legală a tipului respectiv de infracțiune. Art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. nu poate fi invocat pentru a se obține schimbarea încadrării juridice a faptei sau pentru a se constata incidența unei cauze justificative sau de neimputabilitate, acesta fiind atributul exclusiv al instanțelor de fond și de apel.

În jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a reținut că "dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. exclud în totalitate din sfera de cenzură a Înaltei Curți de Casație și Justiție modificarea situației de fapt, în acest stadiu putându-se analiza doar dacă faptele, astfel cum au fost reținute de către instanța de apel, sunt prevăzute ca infracțiuni, dacă acestea corespund tiparului de incriminare ori întrunesc - din punct de vedere obiectiv, elementele constitutive ale infracțiunii reținute în sarcina inculpatului." (decizia nr. 350/RC/2015 - Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, www.x.ro).

De asemenea, s-a statuat că "dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. nu permit o analiză a conținutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator și stabilirea unei situații de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, examinarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, statuările în fapt neputând fi cenzurate în niciun fel. (...)Verificările pe care instanța de recurs în casație le face din perspectiva noțiunii de faptă care nu este prevăzută de legea penală vizează atât incriminarea abstractă, respectiv dacă conduita este prevăzută de vreo normă de incriminare, cât și condițiile de tipicitate obiectivă, respectiv identitatea dintre conduita propriu-zisă și elementele de conținut ale incriminării sub aspectul laturii obiective (nu însă și în ceea ce privește latura subiectivă, lipsa de tipicitate subiectivă constituind o teză distinctă prevăzută în art. 16 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. și care nu a fost preluată în art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen..)" (decizia nr. 78/RC/2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, www.x.ro).

Prin urmare, pe calea recursului în casație nu se poate tinde la reevaluarea unor elemente sau împrejurări de fapt ce au fost stabilite cu autoritate de lucru judecat, întrucât Înalta Curte de Casație și Justiție nu este abilitată să dea o nouă interpretare materialului probator și să rețină o stare de fapt diferită de cea descrisă și valorificată în hotărârea atacată.

Totodată, instanța supremă notează că aprecierea asupra laturii subiective este, de asemenea, atributul exclusiv al instanțelor de fond și nu poate fi cenzurată în calea de atac extraordinară a recursului în casație, presupunând în mod necesar reevaluarea probatoriului.

În aceste coordonate de principiu, Înalta Curte notează că, față de situația de fapt reținută în cauză în mod definitiv, pe baza probatoriului administrat, instanța de apel a stabilit că, în drept, faptele inculpaților A., B. și Biserica Ortodoxă Română - Parohia Cincu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

Inculpații A., B. și Biserica Ortodoxă Română - Parohia Cincu au susținut, în esență, că activitatea imputată nu întrunește elementele de tipicitate ale infracțiunii reținute în sarcina lor, întrucât, pentru a fi în prezența acestei infracțiuni, trebuia să existe intenția directă, calificată prin scop, urmărindu-se ca prin săvârșirea infracțiunii să fie păgubit bugetul Uniunii, deoarece elementul subiectiv al infracțiunii de folosire sau prezentarea cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea 78/2000 cu aplicarea art. 35 din C. pen., constă în existența relei - credințe.

Examinând motivele recurenților inculpați, Înalta Curte constată că acestea au la bază negarea stării de fapt care a condus la reținerea vinovăției lor și tind la reevaluarea materialului probator sub acest aspect. Prin critica referitoare la comiterea faptei reținute în sarcina lor fără intenție directă, ceea ce ar atrage, ca urmare, absența laturii subiective a infracțiunii prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea 78/2000, recurenții inculpați aduc în discuție, în mod esențial, absența elementului subiectiv propriu infracțiunii analizate.

Or, această critică antamează împrejurări cu un pronunțat caracter factual, ce ar contura atitudinea psihică a inculpaților față de faptă și urmările sale și care sunt circumscrise temeiniciei hotărârii recurate, iar nu legalității acesteia.

Tipicitatea subiectivă a infracțiunii implică examinarea unor circumstanțe de fapt și, dat fiind scopul recursului în casație, nu poate fi cenzurată în acest cadru nici în baza cazului de casare invocat de inculpat și nici a altui caz de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

În acest context, reiterând scopul recursului în casație, Înalta Curte constată că vinovăția, ca element subiectiv al unei infracțiuni și, implicit, elementele factuale care au stat la baza reținerii sale prin decizia recurată nu pot fi cenzurate în recurs în casație în baza cazului de casare invocat în speță ori al vreunui alt caz de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

Reevaluarea situației de fapt și a interpretării date acesteia prin hotărârea definitivă nu pot fi supuse cenzurii Înaltei Curți în calea extraordinară de atac analizată, deoarece sfera controlului judiciar în această procedură este limitată la anumite chestiuni de drept pe care legiuitorul le-a apreciat esențiale pentru legalitatea hotărârii definitive și le-a reglementat ca atare, expres și limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) C. proc. pen., printre acestea neregăsindu-se și cerințele de tipicitate subiectivă ale infracțiunii.

Prin urmare, având în vedere baza factuală reținută de instanța de apel, Înalta Curte constată că inculpații A., B. și Biserica Ortodoxă Română - Parohia Cincu au fost condamnați pentru o faptă care se circumscrie elementelor de tipicitate a infracțiunii prevăzute de art. 181 alin. (1) din Legea 78/2000 cu aplicarea art. 35 din C. pen.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpații A., B. și Biserica Ortodoxă Română - Parohia Cincu împotriva deciziei penale nr. 599/Ap din 7 septembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală în dosarul nr. x/2017.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenții inculpați la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat C., în cuantum de 170 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpații A., B. și Biserica Ortodoxă Română - Parohia Cincu împotriva deciziei penale nr. 599/Ap din 7 septembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală în dosarul nr. x/2017.

Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat C., în cuantum de 170 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 martie 2023.

GGC - MM