ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 18 iunie 2025

Asupra recursului în casație, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Prin sentința penală nr. 98/S din data de 17.05.2023, pronunțată de Tribunalul Brașov, s-au hotărât următoarele:

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din C. pen.

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din C. pen.

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din C. pen.

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din C. pen.

În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen.. raportat la art. 25 al 5 C. proc. pen. s-a lăsat nesoluționată acțiunea civilă formulată de către partea civilă Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. s-a dispus ridicarea tuturor măsurilor asigurătorii.

S-a respins cererea D.N.A - Serviciul Teritorial Brașov de anulare a unor înscrisuri falsificate.

II. Împotriva acestei hotărâri au formulat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Brașov, inculpatul D. și partea civilă Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale.

Prin decizia penală nr. 376/AP/17.05.2024, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în dosarul nr. x/2022, în baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Brașov și partea civilă Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale împotriva sentinței penale nr. 98/S din data de 17.05.2023, pronunțată de Tribunalul Brașov care a fost desființată în întregime.

În aceste limite, a fost rejudecată cauza, după cum urmează:

În temeiul art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de "folosirea sau prezentarea de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept sau reținerea pe nedrept de fonduri ori active din bugetul Uniunii Europene sau bugetele administrate de aceasta ori în numele ei", prevăzută de art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen. a fost achitat inculpatul C. pentru săvârșirea infracțiunii de "complicitate la folosirea sau prezentarea de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept sau reținerea pe nedrept de fonduri ori active din bugetul Uniunii Europene sau bugetele administrate de aceasta ori în numele ei", prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen. a fost achitată inculpata B. pentru săvârșirea infracțiunii de "complicitate la folosirea sau prezentarea de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept sau reținerea pe nedrept de fonduri ori active din bugetul Uniunii Europene sau bugetele administrate de aceasta ori în numele ei", prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. a fost încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului D. pentru săvârșirea infracțiunii de "instigare la folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei", prevăzută de art. 47 C. pen. raportat la art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din C. pen.

În temeiul art. 397 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 19 și art. 25 alin. (1) C. proc. pen., respectiv art. 1349 C. civ. și urm., a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă Agenția Pentru Finanțarea Investițiilor Rurale și a fost obligat inculpatul D. la plata despăgubirilor în valoare de 44.081,02 RON, constând în accesorii.

A fost respins apelul declarat de inculpatul D. împotriva aceleiași sentințe.

III. Împotriva hotărârii instanței de apel a declarat recurs în casație inculpatul D., prin avocat E., cu împuternicire avocațială la dosarul cauzei, la data de 25.06.2024, prin Serviciul Registratură.

Prin cererea formulată, inculpatul D. a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 și pct. 8 C. proc. pen. (inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, respectiv în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal).

În esență, inculpatul D. a apreciat că în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal, în condițiile în care se impunea menținerea soluției de achitare pronunțată de prima instanță, întrucât fapta pentru care a fost judecat nu este prevăzută de legea penală.

Dezvoltând acest argument, inculpatul a arătat că atât acuzarea cât și decizia instanței de apel au abordat greșit instituția participației penale sub forma instigării, lipsa de acuratețe juridică afectând concluzia la care s-a ajuns, aceea a existenței unei infracțiuni, concluzie împotriva căreia este declarat acum recursul în casație.

Sub acest aspect, s-a invocat faptul că în vreme ce acuzarea a reținut o forma de participație penală proprie-perfectă, omogenă, când autorul și instigatorul acționează subiectiv în tandem, cu o conștiință identică și cu o voință comună, instanța de apel a ajuns să rupă coeziunea psihică dintre pretinsul autor și pretinsul instigator, reținând o formă de participație improprie, nu doar fără nicio probă, dar mai ales fără nicio explicație a modificării acuzației din rechizitoriu și fără a recurge la instituția schimbării calificării juridice.

Pe de altă parte, instanța de apel a reținut existența unei instigări fără lămurirea conținutului faptei autorului, a calificării sale juridice prin raportare la diferența dintre o neregulă și o fraudă, modificând pe deasupra și data faptei instigatorului, din octombrie 2013, cum reținuseră actul de sesizare și încheierile de cameră preliminară, în decembrie 2013.

În aceste condiții, a apreciat că nu se verifică una dintre condițiile cumulative ale unei instigări, aceea care impune ca determinarea autorului să se refere la o faptă prevăzută de legea penală.

În al treilea rând, a solicitat să se aibă în vedere că o altă condiție a instigării impune ca să existe o acțiune de determinare a autorului de către instigator. În timp ce acuzarea nu a prezentat vreo faptă concretă a inculpatul D., care să-l fi condus pe autorul A. în 21 octombrie 2013 la depunerea documentelor lângă cererea pentru deblocarea tranșei a doua de plată, instanța de apel a reținut un mic fragment din declarațiile presupusului autor, după care inculpatul D. l-ar fi îndemnat să semneze actele, fără să mai facă verificări în teren.

Prin urmare, a apreciat că a avut loc o remodelare inacceptabilă a acuzației, în condițiile separării principiale a funcțiilor judiciare, astfel cum a fost ea consacrată prin art. 3 din C. proc. pen.

Pe deasupra, dincolo de împrejurarea ca nu există în actul de acuzare o fixare în timp a acestui posibil îndemn adresat autorului A. de către inculpatul D., instanța de apel nu a remarcat nici că aceasta nu este o acțiune de determinare a folosirii de către inculpatul A. a documentelor în relație cu finanțatorul proiectului.

Concluzionând, a solicitat admiterea recursului în casație, casarea hotărârii atacate și achitarea pentru instigare la săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000, în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 23.08.2024 sub nr. x/2022, fiind repartizată aleatoriu, cu prim termen de judecată pentru examinarea admisibilității în principiu la data de 02.10.2024.

IV. Prin încheierea din 02.10.2024, pronunțată în dosarul nr. x/2022, a fost admisă în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul D. împotriva deciziei penale nr. 376/AP/17.05.2024, astfel cum a fost îndreptată prin încheierile de înlăturare a omisiunilor vădite din data 04 iunie 2024 și din data de 11 septembrie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în dosarul nr. x/2022.

În esență, s-a reținut că cererea de recurs în casație îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute la art. 434-438 C. proc. pen., fiind acordat termen pe fond la data de 13.11.2024.

La primul termen de judecată, respectiv la 13.11.2024, a fost extins cadrul procesual în vederea citării și a intimaților-inculpați A., C. și B..

Pentru acest termen de judecată, recurentul-inculpat D. a depus concluzii scrise prin care, în esență, a reiterat criticile formulate prin cererea de recurs.

În plus, a invocat faptul că în mod greșit a fost obligat inculpatul la plata despăgubirilor, precum și că necunoașterea de către instigator a caracterului fals al înscrisurilor depuse de autor face ca fapta să nu fie prevăzută de legea penală.

V. Examinând recursul în casație declarat de inculpatul D. prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) C. proc. pen., astfel cum au fost stabilite prin încheierea de admitere în principiu din 02.10.2024, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Preliminar, Înalta Curte reține că, în condițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării, dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, caz de casare ce vizează situațiile în care fapta concretă pentru care s-a pronunțat soluția definitivă de condamnare nu întrunește elementele de tipicitate obiectivă prevăzută de norma de incriminare; dacă instanța a ignorat o normă care conține dispoziții de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv, astfel încât nu se mai realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și noua configurare legală a tipului respectiv de infracțiune.

Este de menționat că, din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., nu se poate realiza o analiză a conținutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situații de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, fără a putea fi supuse cenzurii starea factuală reținută de instanța de apel.

Înalta Curte subliniază că ceea ce s-a invocat de recurentul-inculpat ca temei al incidenței dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. vizează, în esență, patru aspecte:

- pe de o parte, faptul că instanța de apel a reținut o altă formă de participație decât cea stabilită prin actul de sesizare, respectiv participația improprie, fără a dispune schimbarea încadrării juridice;

- sub un alt aspect, faptul că acea conduită a inculpatului reprezintă o neregulă și nu o fraudă în sensul legii penale;

- pe de altă parte, faptul că instanța de apel a modificat data faptei instigatorului, din octombrie 2013 în decembrie 2013;

- și în ultimul rând că acțiunea de determinare reținută de instanța de apel nu reprezintă instigare în sensul legii penale.

Criticile sunt nefondate.

În analiza conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, Înalta Curte va porni de la situația de fapt stabilită cu autoritate de lucru judecat de instanța de apel, respectiv că inculpatul D., în calitate de ordonator principal de credite, respectiv primar al comunei Tărlungeni, a inițiat proiectul de hotărâre de consiliu local prin care l-a numit manager de proiect (reprezentant legal al U.A.T. Tărlungeni) pe inculpatul A. (anterior șofer în cadrul Primăriei Tărlungeni) în cadrul proiectului intitulat "Proiectul integrat pentru dezvoltarea infrastructurii în comuna Tărlungeni incluzând: 1. Pod peste Tărlung și drum de acces la târgul auto Tărlungeni; 2. Reabilitare strada x și strada x în localitatea Tărlungeni jud. Brașov; 3. Iluminat public în cartierele Scriitorilor și Independenței din Comuna Tărlungeni; 4. Construire imobil cu destinație de creșă; 5. Lucrări de intervenție la cămin cultural" care a beneficiat de finanțare din bugetul UE în baza contractului de finanțare, identificat cu nr. x/28.06.2010, încheiat cu Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, în calitate de Autoritate Contractantă și de asemenea, l-a determinat pe A. să obțină nejustificat fonduri nerambursabile pentru beneficiarul UATC Tărlungeni și indirect pentru societatea F. S.R.L., al cărei reprezentant era chiar soția inculpatului D., prin aceea că, deși inculpatul D. a avut cunoștință despre neregulile existente în executarea proiectului (în sensul montării de tâmplărie PVC cu geam termopan în loc de "tâmplărie din lemn cu geam termopan" la obiectivele "creșă" și "cămin cultural", prin societatea comercială a soției acestuia, G.; lipsă instalație paratrăsnet la obiectivul "creșă"; montare centrală termică subdimensionată la căminul cultural - aspecte de care a luat la cunoștință cu ocazia ședințelor operative, nu a luat măsurile necesare pentru remedierea acestora și a dispus depunerea documentației pentru decontarea lucrărilor conform proiectului aprobat inițial, în final la cererea de plată din data de 21.10.2013 fiind anexate aceleași înscrisuri sus menționate, false, cu consecința cauzării unui prejudiciu de 384.351,33 RON.

Raportat la faptul că inculpatului D. i s-a reținut faptul că l-ar fi instigat pe inculpatul A. să săvârșească infracțiunea prevăzută de art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000, Înalta Curte are în vedere că instanța de apel a reținut în sarcina inculpatului A. faptul că în calitate de reprezentant legal al UATC Tărlungeni, numit la propunerea primarului D., pe parcursul executării proiectului intitulat "Proiectul integrat pentru dezvoltarea infrastructurii în comuna Tărlungeni incluzând: 1. Pod peste Tărlung și drum de acces la târgul auto Tărlungeni; 2. Reabilitare strada x și strada x în localitatea Tărlungeni jud. Brașov; 3. Iluminat public în cartierele Scriitorilor și Independenței din Comuna Tărlungeni; 4. Construire imobil cu destinație de creșă; 5. Lucrări de intervenție la cămin cultural" care a beneficiat de finanțare din bugetul UE în baza contractul de finanțare identificat cu nr. x/28.06.2010, încheiat cu Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, în calitate de Autoritate Contractantă, la instigarea primarului D. și cu ajutorul lui B., director tehnic al S.C. H. S.A. și C., diriginte de șantier, la data de 21.10.2013, a depus la Oficiul Județean de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit Brașov cererea de plată nr. x/21.10.2013 (C. pen. 322010970800023.2), anexând în susținerea acesteia înscrisuri false privitoare la pretinse cheltuieli efectuate în derularea proiectului, cu consecința cauzării unui prejudiciu de 384.351,33 RON.

În ceea ce privește prevederea faptei în legea penală și dispozițiile legale incidente, Înalta Curte notează că, potrivit art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/200, constituie infracțiune împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene: Folosirea sau prezentarea de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept sau reținerea pe nedrept de fonduri ori active din bugetul Uniunii Europene sau bugetele administrate de aceasta ori în numele ei și se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.

Din analiza textului de lege incident, rezultă că infracțiunea prevăzută de art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000 apără relațiile sociale privind interesele financiare ale Uniunii Europene, urmărindu-se prin aceasta echitatea și transparența folosirii fondurilor obținute din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei conform destinației inițiale.

Indiferent de modalitatea concretă de comitere, elementul material al infracțiunii constă în variantele alternative de folosire sau prezentare de documente sau declarații necorespunzătoare adevărului.

Astfel, prin aceasta se înțelege că cerințele de tipicitate sunt îndeplinite indiferent dacă documentele sau declarațiile folosite sau prezentate sunt:

- false, adică documentele au fost supuse unor acțiuni prealabile de contrafacere a scrierii sau subscrierii ori de alterare în orice mod, iar declarațiile sunt necorespunzătoare adevărului;

- inexacte, respectiv fără a fi falsificate nu au fost întocmite corect;

- incomplete, atunci când nu conțin toate datele și informațiile necesare pentru o evaluare corectă a stării de fapt.

Prin urmare, pentru existența infracțiunii este irelevant dacă documentele sau declarațiile folosite sau prezentate sunt false ori doar inexacte sau incomplete, fapta urmând a constitui infracțiunea analizată ori de câte ori acțiunea specifică verbum regens, implicând astfel de documente, a avut rezultatul prevăzut de norma de incriminare, respectiv obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta sau în numele ei, cu condiția sine qua non ca subiectul activ să fi acționat cu rea-credință, adică prin inducerea în eroare a autorității contractante.

În raport cu aceste particularități ale laturii obiective a infracțiunii analizate, se desprinde concluzia că legiuitorul a considerat că, in abstracto, accesarea de fonduri comunitare prin utilizarea unor documente sau declarații care nu reflectă în mod complet realitatea, prezintă un grad de pericol social suficient de ridicat, în sine, pentru a caracteriza fapta ca infracțiune, fără a distinge după cum acele documente sau declarații au fost falsificate, inexacte sau incomplete.

În acest sens, Înalta Curte are în vedere cele statuate prin Decizia nr. 4/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, respectiv că din perspectiva conținutului său constitutiv, infracțiunea prevăzută de art. 18

1

din Legea nr. 78/2000 implică, în esență, o inducere în eroare a autorității contractante, prin folosirea unor înscrisuri inexacte sau false, reprezentând, prin urmare, o formă specială de fraudă.

Așadar, raportat la criticile invocate și la dispozițiile legale anterior precizate, Înalta Curte este chemată să verifice, pe de o parte, dacă fapta inculpatului A., în calitate de reprezentant legal al Unității Administrativ Teritoriale a Comunei Tărlungeni, de a depune la Oficiul de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit Brașov o cerere de plată, anexând în susținerea acesteia înscrisuri false privitoare la pretinse cheltuieli efectuate, beneficiind de finanțare din bugetul Uniunii Europene, cu consecința cauzării unui prejudiciu de 384.351,33 RON, reprezintă o fraudă în sensul legii penale, fondurile fiind obținute pe nedrept, sau poate fi apreciată drept o abatere/neregulă de la normele legale care nu poate conduce la atragerea răspunderii penale.

Pe de altă parte, se impune a se verifica dacă acea conduită a inculpatului D., descrisă în hotărârea instanței de apel, manifestată la adresa inculpatului A. se circumscrie noțiunii de instigare în sensul legii penale.

Referitor la prima chestiune, astfel cum a reținut definitiv instanța de apel, Înalta Curte constată, prealabil, că documentele anexate în susținerea cererii de plată nr. x/21.10.2013, depuse la Oficiul Județean de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit Brașov nu au prezentat o situație conformă cu realitatea (aspect necontestat, de altfel, de către apărare).

Astfel cum a reținut instanța de apel, următoarele înscrisuri au relevat montarea la imobilul cu destinația de creșă a unei tâmplării termopan PVC și nu lemn, astfel cum era menționat în proiectul tehnic, a unei centrale termice de perete pentru încălzirea spațiilor subdimensionată, cu puterea de 28 kW, față de 57 kW, capacitatea menționată în proiectul tehnic, precum și prezența instalației de paratrăsnet, deși aceasta lipsea:

- înscrisul denumit "Situație de plată luna august 2012, Deviz 437268 TÂMPLĂRIE INTERIOARĂ, EXTERIOARĂ - OFERTA", aferentă obiectivului "Imobil cu destinația de creșă - Zizin", în cuprinsul căruia se menționează la nr. crt. 001 "tâmplărie din lemn cu geam termopan (uși + ferestre)", în valoare de 63.089,42 RON, fără TVA;

- înscrisul denumit "Borderoul producției realizate - luna august 2012, Investiția 4 - Construire imobil cu destinație creșă", în cuprinsul căruia sunt menționate cheltuielile totale de montare/executare a tâmplăriei interioare și exterioare conform devizului nr. 437268 "Tâmplărie interioară, exterioară - oferta", în valoare de 63.089,42 RON, precum și cheltuielile cu activitatea de montare/executare a instalației de paratrăsnet conform devizului nr. 334438 "Instalație paratrăsnet", în valoare de 5.880,46 RON;

- înscrisul denumit "Situație de plată lucrări luna august 2012, Deviz 438268 - TÂMPLĂRIE INTERIOARĂ, EXTERIOARĂ" aferentă obiectivului "Intervenție la cămin cultural", în cuprinsul căreia se menționează la nr. crt. 001 faptul că tâmplăria montată la obiectivul "cămin cultural" este din "lemn cu geam termopan (uși + ferestre)", în valoare de 20.384,12 RON, fără TVA;

- înscrisul denumit "Borderoul producției realizate - luna august 2012, Investiția 5: Lucrări de intervenție la căminul cultural", în cuprinsul căruia sunt menționate cheltuielile totale de montare/executare a tâmplăriei interioare și exterioare conform devizului nr. 438268, în valoare de 20.384,12 RON;

- înscrisul denumit "Situație de plată în luna 8 anul 2012, Deviz 334438 INSTALAȚIE PARATRĂSNET" aferent obiectivului "Construire imobil creșă Zizin, instalații electrice", în cuprinsul căruia sunt prevăzute, cantitativ și valoric, materialele utilizate la montarea instalației paratrăsnet, în valoare totală de 5.880,46 RON;

- înscrisul denumit "Borderoul producției realizate - luna martie 2013 la Investiția 4: Construire imobil cu destinație creșă", în cuprinsul căruia sunt menționate devizele de lucrări pentru fiecare activitate prestată pentru construirea obiectivului "creșă", iar la nr. crt. 4.4 se menționează devizul nr. 334438 "Instalație paratrăsnet" în valoare de 5.945,68 RON;

- înscrisul denumit "Situație de plată în luna 3 anul 2013, Deviz 334438 INSTALAȚIE PARATRĂSNET" aferent obiectivului "Construire imobil creșă Zizin, instalații electrice", în cuprinsul căruia sunt prevăzute atât valoric cât și cantitativ, materialele utilizate la montarea instalației paratrăsnet, în sumă totală de 5.945,68 RON;

- înscrisul denumit "Situație de plată în luna 3 anul 2013, Deviz 335118 INSTALAȚII ÎNCĂLZIRE", aferent obiectivului "Intervenție cămin cultural, Instalații termice", în cuprinsul căruia sunt prevăzute materialele utilizate la montarea instalației de încălzire, atât valoric cât și cantitativ, printre care și un cazan electric cu puterea de 57 KW și un boiler cu capacitatea de 60 litri în valoare totală de 10.704,28 RON;

- înscrisul denumit "Borderoul producției realizate - luna martie 2013, Investiția 5: Lucrări de intervenție la căminul cultural", în cuprinsul căruia sunt menționate devizele de lucrări pentru fiecare activitate prestată pentru construirea obiectivului "cămin cultural", iar la nr. crt. 4.3 sunt menționate cheltuielile cu activitatea de montare/executare a instalației de încălzire, conform devizului nr. 335118 denumit "Instalații încălzire", în sumă de 10.704,28 RON.

Prin urmare, această acțiune a inculpatului de a folosi și prezenta înscrisuri care nu au reflectat realitatea în vederea executării contractului de finanțare nr. x/28.06.2010, încheiat cu Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, în calitate de Autoritate Contractantă și obținerii pe nedrept de fonduri din bugetul Uniunii Europene se circumscrie elementului material al infracțiunii prevăzute de art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Având în vedere rezultatul produs, respectiv obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul Uniunii Europene și crearea unui prejudiciu în cuantum de 384.351,33 RON, se constată că este îndeplinită și condiția privind urmarea imediată a infracțiunii.

Totodată, se constată că este îndeplinită și cerința privind legătură de cauzalitate între acțiunea incriminată și urmarea produsă, întrucât obținerea pe nedrept a fondurilor europene a fost determinată de conduita inculpatului A., acesta fiind cel care a depus înscrisurile falsificate, inducând în eroare autoritatea contractantă.

Contrar susținerilor apărării, nu se poate reține că ar fi vorba despre simple nereguli în materia fondurilor europene care nu ar atrage răspunderea penală.

Astfel, modalitatea de acțiune a inculpaților, de întocmire și depunere a documentației prin atestarea unor lucrări care nu s-au realizat în realitate (montarea paratrăsnetului, montarea de ferestre termopan din PVC, contrar proiectului care prevedea ferestre din lemn sau montarea unei centrale termice subdimensionate) au reprezentat acțiuni de inducere în eroare a autorității contractante, ce au condus la obținerea pe nedrept de fonduri europene nerambursabile pentru beneficiarul UATC Tărlungeni. Practic, în lipsa acestor mențiuni necorespunzătoare realității, condițiile de finanțare nu ar fi fost îndeplinite și, prin urmare, proiectul de finanțare din fonduri nerambursabile ar fi fost respins.

Or, această abatere de la normele legale a inculpatului D., manifestată și proiectată conștient, similar unui act deliberat de înșelăciune - astfel cum a reținut instanța de apel - întrucât cunoștea cerințele esențiale pentru eligibilitatea proiectului, manieră de acțiune ce a produs o pagubă substanțială bugetului Uniunii Europene, reprezintă fraudă în materia fondurilor europene, întrunind elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută la art. 18

1

din Legea nr. 78/2000.

Astfel, în contextul legii penale mai favorabile stabilite definitiv de instanța de apel, al stării factuale ce nu mai poate fi modificat în această cale extraordinară de atac, dar și raportat la specificul acestor infracțiuni și la criticile formulate de apărare, în sensul că situația de fapt corespunde unei nereguli, pentru a reține în mod corect forma de răspundere (penală, contravențională, civilă, administrativă etc.) în cazul acestor fapte care prezintă anumite particularități tehnice (fapte contra intereselor financiare ale Uniunii Europene) este esențial a se realiza distincția între noțiunile de abatere de la normele legale, neregulă privind absorbția fondurilor europene sau fraudă în materia fondurilor europene de natură să antreneze răspunderea penală.

Așadar, raportat la legea penală mai favorabilă reținută de instanța de apel, instanța de casare apreciază că această distincție între noțiunile de abatere, neregulă și fraudă urmează a fi realizată prin raportare la dispozițiile Ordonanței de urgență nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 461 din 30 iunie 2011.

În această ordine de idei, Înalta Curte reține că, potrivit art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, neregulă - orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile naționale și/sau europene, precum și cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziții, ce rezultă dintr-o acțiune sau inacțiune a beneficiarului ori a autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaționali și/sau fondurile publice naționale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit, iar, conform art. 2 alin. (1) lit. b) din același act normativ: fraudă - infracțiunea săvârșită în legătură cu obținerea ori utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, încriminată de C. pen. ori de alte legi speciale;

Din interpretarea corelativă a acestor texte de lege rezultă că în materia infracțiunilor împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene, neregula reprezintă o abatere de la normele legale care a produs un prejudiciu sau care este susceptibilă de a produce efecte negative cu caracter patrimonial, în timp ce abaterea constă într-o deviere de la normele legale impuse de legiuitorul național/comunitar, însă fără consecințe financiare la adresa bugetului Uniunii Europene.

Astfel, se desprinde concluzia că orice neregulă reprezintă o abatere, însă nu orice abatere constituie o neregulă, distincția dintre noțiuni fiind la nivelul gravității încălcării normelor legale și a consecințelor materiale ale acestei încălcări.

Prin urmare, în lipsa prejudiciului sau a eventualității acestuia, o abatere constatată pe parcursul derulării unui program de obținere de fonduri europene nu poate fi considerată o neregulă.

Aceasta este și jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție care, printr-o decizie de speță nr. 170/A/06.06.2024 a secției penale, a reținut că: Simpla constatare a unei abateri nu atrage automat concluzia că suntem în prezența unei nereguli, deoarece lipsește prejudiciul sau potențialitatea lui.

Revenind la speța de față, prin raportare la aceste considerații teoretice, se constată că în cauză există o abatere de la legalitate, regularitate și conformitate, în sensul în care documentele întocmite și, ulterior, prezentate oficiului județean de plăți au prezentat o situație neconformă cu realitatea (atestarea în înscrisuri a existenței paratrăsnetului, deși acesta lipsea, montării de ferestre din lemn, deși în realitate se montaseră din PVC, cât și a montării unei centrale termice de 57 kw, deși în realitate se instalase o astfel de centrală termică, însă cu o capacitate de 28 kw).

De asemenea, în cauză au existat și consecințe patrimoniale însemnate la adresa bugetului Uniunii Europene, în sensul că acțiunea inculpatului A., la instigarea primarului D., de a folosi și prezenta înscrisuri care nu au reflectat realitatea în vederea executării contractului de finanțare nr. x/28.06.2010, încheiat cu Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, în calitate de Autoritate Contractantă, a condus la obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul Uniunii Europene și crearea unui prejudiciu în cuantum de 384.351,33 RON.

Contrar celor invocate de apărare prin concluziile orale, în sensul că prejudiciul a fost unul neînsemnat, respectiv sub 1% din valoarea proiectului respectiv, motiv pentru care fapta reprezintă o neregulă și nu o fraudă, Înalta Curte apreciază neîntemeiată această critică.

Astfel, în cauză s-a reținut că valoarea totală a contractului de finanțare nerambursabilă a fost în cuantum de 10.587.500 RON, reprezentând maxim 100% din valoarea totală eligibilă a proiectului.

Deși la prima vedere, raportat la valoarea totală a contractului de finanțare, respectiv de 10.587.500 RON, prejudiciul cauzat bugetului Uniunii Europene, în cuantum de 384.351,33 RON, ar putea părea unul neînsemnat, nu poate fi primit un asemenea raționament, cuantumul prejudiciului trebuind a fi cuantificat nu prin raportare la valoarea totală a unei potențiale pagube, ci efectiv la cuantumul sumei de bani deturnate prin conduita frauduloasă.

Or, în speță, prejudiciul cauzat prin acțiunea premeditată a inculpatului este unul însemnat, de ordinul sutelor de mii de RON (384.351,33 RON), chiar dacă recurentul D. îl consideră ca fiind infim.

Așadar, fără a discuta de alte elemente, existând o abatere de la legalitate și un prejudiciu semnificativ, se constată că în cauză a existat o neregulă, în sensul art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011.

În continuare, este necesar a se verifica dacă această neregulă poate fi asimilată unei fraude, în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 66/2011 și raportat la situația de fapt, infracțiunii prevăzute de art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. a) și b) din O.U.G. nr. 66/2011, se constată că orice fraudă reprezintă o neregulă, însă nu orice neregulă constituie fraudă astfel încât să conducă la tragerea la răspundere penală pentru infracțiuni contra intereselor financiare ale Uniunii Europene.

Aceasta, deoarece potrivit normei de incriminare prevăzută de art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000, pentru ca neregula să constituie o fraudă și, implicit, infracțiune, este necesar a fi comisă cu rea-credință. Practic, pentru a constitui fraudă este necesar să fie constatată săvârșirea unei nereguli intenționate, adică o abatere de la legalitate săvârșită cu rea-credință, care a condus la obținerea pe nedrept de fonduri europene, cauzând astfel un prejudiciu, iar, prin prisma impactului financiar produs și a elementelor de proporționalitate/necesitate, tragerea la răspundere penală să fie instrumentul adecvat și necesar asigurării scopului normelor care reglementează fondurile europene, cât și a recuperării prejudiciului produs bugetului comunitar (ultima ratio).

În sensul acesta este și jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție. Edificatoare în acest sens sunt deciziile nr. 19/RC din 21 ianuarie 2021 și 206/RC din 03 aprilie 2024 ale secției penale prin care s-a reținut că în legislația internă și în cea europeană, noțiunea de "neregulă" este una cuprinzătoare, care o include și pe aceea de "fraudă", fiind aptă, prin urmare, să atragă atât răspunderea civilă ori contravențională, cât și pe cea penală, după caz, în funcție de existența sau nu a intenției de fraudare a bugetului Uniunii Europene.

Revenind la situația factuală și la condițiile pentru existența fraudei, instanța de apel, evaluând coroborat probele administrate, a reținut și această condiție de nivel subiectiv, ținând de caracterul intenționat al obținerii pe nedrept de fonduri europene, respectiv de rea-credință.

Astfel, instanța de apel și-a format motivat convingerea în ceea ce privește caracterul pur formal al numirii inculpatului A. în funcția de administrator public în vederea derulării contractului și faptului că, deși acesta a acționat cu intenție în scopul obținerii finanțării, prezentând acele situații false/inexacte, fapta sa nu este tipică din punct de vedere subiectiv, lipsind intenția de a frauda.

Pe de altă parte, situația se prezintă diametral opus în ceea ce-l privește pe inculpatul D., față de care instanța de apel, pe baza probatoriului administrat în cauză, a constatat intenția certă și conștientă de a frauda/înșela autoritatea contractantă.

Astfel, a reținut că în cazul tâmplăriei constatată a fi fost montată diferit față de soluția din proiect, unul dintre furnizori a fost chiar firma ai cărei asociați sunt membri de familie ai inculpatului D..

Cunoștea că la dosarul cererii de plată nu se regăsesc dispoziții de șantier cu privire la modificarea soluției tehnice în ceea ce privește montarea unei centrale tehnice subdimensionate și a tâmplăriei din PVC și, deși aceste nereguli au fost sesizate, inculpatul le-a ignorat, precizând că sunt cunoscute sau că vor fi rectificate.

Un alt aspect a constat în aceea că, deși comuna Tărlungeni, prin adresa nr. x/07.12.2015, a comunicat că în cazul execuției imobilului cu destinația de creșă și lucrărilor de intervenție la căminul cultural a relaționat numai cu S.C. H. S.A., urmare a semnării contractului nr. x/28.03.2011, în realitate acestea au format obiectul unei subcontractări către S.C. I.. Aceasta, în condițiile în care subcontractarea execuției lucrărilor după încheierea contractului de achiziție, fără acceptul autorității contractante și, mai ales, fără a înștiința autoritatea contractantă reprezenta "neregulă" în sensul art. 2 din O.U.G. nr. 66/2011, instanța de apel prezentând probele care, coroborat, au condus la această concluzie.

Prin subcontractarea lucrărilor, S.C. H. S.A. a stabilit alte valori ale lucrărilor executate de către S.C. I., însă la AFIR au fost solicitate la plată și apoi decontate de către comuna Tărlungeni valori mai mari decât cele care ar fi rezultat dintr-o relație comercială corectă.

Proiectul tehnic a fost executat înainte de semnarea de către S.C. H. S.A. a contractului de achiziții cu comuna Tărlungeni;

Primarul D. și secretarul comunei Tărlungeni aveau calitatea de parteneri la S.C. J. S.R.L., societate acționar cu un procent de 25% în S.C. I.. Astfel, s-a constatat apartenența primarului ca asociat în cadrul unei societăți comerciale, aspect ce contravine art. 87 din Legea 161/2003;

Un element suplimentar vizând reaua credință, a constat în semnarea actului adițional nr. x/18.12.2015 din partea comunei Tărlungeni de către inculpatul A., în condițiile în care acesta nu mai deținea calitatea de administrator public din februarie 2015, comuna Tărlungeni notificând Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale în acest sens abia prin adresa nr. x/14.01.2016, adică ulterior semnării actului adițional.

Sub acest aspect al existenței intenției deliberate de a frauda s-a conchis că în pofida semnăturii existente pe documentele de plată a celorlalți trei inculpați, singurul care cunoștea toate detaliile proiectului, cunoscând inclusiv procedura de urmat în cazul modificării unor aspecte din proiect, coroborat cu interesul direct în beneficiile materiale obținute de firma administrată de soția sa, de faptul că el însuși era în mod ocult asociat în participațiune la o firmă ce deținea un aport de 25% la S.C. J. S.R.L., declarată câștigătoare a lotului x de achiziții bunuri, cu faptul că a declarat în mod fals autorității finanțatoare că nu a avut cunoștință de subcontractarea lucrărilor de către S.C. H. S.A., era inculpatul D..

În final, instanța de apel a reținut că inculpatul D. a urmărit cu rea credință obținerea fondurilor, știind că tâmplăria este neconformă, dar în situația în care autoritatea ar fi descoperit, pregătindu-se să se exonereze, prin invocarea "transparenței" de care a dat dovadă, atașând la dosar documente care dovedeau explicit nerespectarea proiectului.

Fără a antama latura subiectivă a infracțiunii, în prezentul cadru procesual Înaltei Curți nefiindu-i permis să cenzureze concluzia la care a ajuns instanța de control judiciar cu privire la forma de vinovăție cu care au acționat inculpații și la întrunirea elementelor de tipicitate subiectivă a infracțiunii prevăzută de art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000, aceasta presupunând în speță reinterpretarea probatoriului, instanța de casare apreciază că acțiunea inculpatului A. care, prin modalitatea sa de acțiune, determinat fiind în mod deliberat de inculpatul D., s-a abătut în mod grav de la normele de legalitate ce caracterizează contractul specific de finanțare, inducând în eroare autoritatea contractantă și creând un prejudiciu considerabil Uniunii Europene, constituie fraudă în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 66/2011.

Prin urmare, în aplicarea principiului ultima ratio, comportamentul inculpatului este unul cu semnificație penală ce se circumscrie sferei normei de incriminare, întrunind la nivel obiectiv elementele constitutive ale infracțiunii de folosire sau prezentare de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept sau reținerea pe nedrept de fonduri ori active din bugetul Uniunii Europene sau bugetele administrate de aceasta ori în numele ei.

Astfel, faptele săvârșite de inculpat, prin abaterile grave de la legalitate, conformitate și regularitate, precum și prin gradul acestora de intensitate, au adus atingere valorii sociale ocrotite și au produs impactul financiar major, de natură a justifica tragerea la răspundere penală.

În ceea ce privește criticile referitoare la forma de participație, în sensul că acțiunea de determinare reținută de instanța de apel nu reprezintă instigare în sensul legii penale, precum și că instanța de apel a reținut o altă formă de participație decât cea stabilită prin actul de sesizare, respectiv participația improprie, fără a dispune schimbarea încadrării juridice, Înalta Curte apreciază că acestea sunt nefondate și, având în vedere că sunt strâns legate între ele, urmează să le analizeze împreună.

Înainte de proceda efectiv la analiza acestor critici, Înalta Curte apreciază necesar a face următoarele precizări.

Prealabil, reține că prin hotărârea instanței de apel în sarcina inculpatului D., s-a reținut, în esență, ca situație de fapt, aceea că l-a determinat pe inculpatul A. să săvârșească infracțiunea de folosire sau prezentare de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept sau reținerea pe nedrept de fonduri ori active din bugetul Uniunii Europene sau bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000. Practic, în sarcina sa a fost reținută această infracțiune sub forma participației proprii a instigării, prevăzută de art. 47 C. pen. raportat la art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

De asemenea, este de precizat că în ceea ce privește autorul infracțiunii prevăzute de art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000, respectiv inculpatul A., instanța de apel a pronunțat soluția de achitare, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen., întrucât fapta nu a fost săvârșită cu vinovăția cerută de lege

Având în vedere aceste elemente, chiar dacă din punct de vedere al încadrării juridice instanța de apel a reținut o participație proprie sub forma instigării prevăzute de art. 47 C. pen., în ceea ce privește situația de fapt, a reținut săvârșirea faptei sub forma participației improprii (instigare - intenție - lipsă de vinovăție), în sensul că l-a determinat cu intenție pe inculpatul A. să săvârșească fără vinovăție infracțiunea prevăzută de art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Prin urmare, față de natura restrictivă și specificul acestei căii extraordinare de atac a recursului în casație, de situația de fapt stabilită în mod definitiv de instanța de apel, precum și a faptului că anterior s-a constatat că fapta autorului A. constituie infracțiune, Înalta Curte urmează să stabilească dacă acțiunea inculpatului D. se circumscrie noțiunii de instigare în sens penal.

În altă ordine de idei, instanța de casare constată că lipsa de acuratețe a încadrării juridice stabilită definitiv de instanța de apel, în sensul reținerii unei participații proprii sub forma instigării și nu a unei participații improprii (instigare - intenție - lipsă de vinovăție), astfel cum rezultă din descrierea situației de fapt, nu deschide calea inculpatului în vederea casării hotărârii din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., întrucât, pe de o parte, acest caz de casare permite instanței să analizeze dacă situația de fapt, astfel cum a fost reținută de către instanțele fondului, corespunde tiparului obiectiv al infracțiunii pentru care s-a dispus hotărârea de condamnare (în acest caz de încetare a procesului penal).

Pe de altă parte, nu ar produce nicio consecință juridică. Aceasta, deoarece analiza instanței de recurs în casație ar purta asupra identității dintre conduita propriu-zisă a inculpatului și elementele de conținut ale incriminării sub aspectul laturii obiective, totul prin raportare la starea factuală. Or, în condițiile în care în ambele situații inculpatului i se impută aceeași variantă alternativă a participației, respectiv instigarea, cât și aceeași formă de vinovăție, respectiv intenția directă calificată prin scop (obținerea pe nedrept de fonduri europene), indiferent de specia participației reținute (perfectă sau imperfectă), rezultatul din perspectiva acțiunii penale ar fi fost același, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 49 și art. 52 alin. (3) C. pen., tratamentul sancționator în ambele cazuri fiind identic.

O eventuală încadrare juridică reținută eronat de instanța de apel ar putea fi invocată și, ulterior, valorificată în situația în care s-ar fi ajuns la o soluție de condamnare, iar pedeapsa ar fi fost aplicată inculpatului în alte limite (de exemplu: infracțiune săvârșită și descrisă factual de instanța de apel sub forma tentativei, dar încadrată juridic și, în final, sancționată ca fiind consumată).

În această situație, fiind vorba despre o încălcare gravă a legii, ar fi absolut necesar să i se asigure părții interesate posibilitatea de a cere și de a obține restabilirea legalității prin casarea hotărârii nelegale pe calea recursului în casație, însă din perspectiva altui caz de casare decât cel reglementat la pct. 7, respectiv prin invocarea dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. (s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege), ceea ce nu este cazul în speța de față.

Conchizând sub acest aspect, Înalta Curte apreciază că reținerea formei de participație proprie sub forma instigării și nu a celei improprii în varianta instigare - intenție - lipsă de vinovăție sub forma determinării, astfel cum rezultă din descrierea situației de fapt, nu afectează legalitatea hotărârii.

Revenind la cealaltă critică a apărării, în sensul că acțiunea de determinare reținută de instanța de apel nu reprezintă instigare în sensul legii penale, instanța de casare urmează să analizeze dacă acțiunea inculpatului D., descrisă de instanța de apel, poate fi apreciată ca reprezentând participație în sensul legii penale, respectiv o determinare/instigare la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală [în cazul de față la infracțiunea prevăzută de art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/20009].

Deși legiuitorul român nu a definit în concret participația la săvârșirea unei infracțiuni, Înalta Curte constată că în sens larg aceasta presupune situația în care mai multe persoane cooperează, în baza unei asocieri subiective (fie când acestea acționează cu intenție - participație proprie, fie cu forme de vinovăție diferite sau chiar fără vinovăție - participație improprie), cu acte materiale sau morale/intelectuale la comiterea aceleași fapte prevăzute de legea penală, colaborare care nu este impusă de conținutul legal al infracțiunii.

Astfel, potrivit art. 47 C. pen.: Instigator este persoana care, cu intenție, determină o altă persoană să săvârșească o faptă prevăzută de legea penală, iar, conform art. 52 alin. (3) C. pen.: Determinarea, înlesnirea sau ajutarea în orice mod, cu intenție, la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, de către o persoană care comite acea faptă fără vinovăție, se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracțiune.

Interpretând aceste dispoziții, Înalta Curte apreciază că se poate discuta despre reținerea unei forme de participație doar în situația în care fapta autorului este tipică și antijuridică, neprezentând importanță dacă aceasta este sau nu imputabilă sau dacă autorul acționează fără intenție sau chiar fără vinovăție.

Practic, pentru existența participației este necesar să fie comisă o faptă prevăzută de legea penală și nejustificată, să existe o participare a uneia sau mai multor persoane cu acte materiale sau intelectuale (în cazul participației propriei acestea excedând sferei acțiunii tipice) și să existe o legătură subiectivă între autor și participanți, în absența unei cooperări subiective neputându-se discuta de participație.

Cu aplicare la speța de față, în ceea ce privește prima condiție, astfel cum anterior s-a precizat, fapta inculpatului A. este prevăzută de legea penală, constituind infracțiunea prevăzută de art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/20