ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra recursului în casație declarat de recurenta inculpată A. împotriva deciziei penale nr. 724 din 11 mai 2018 a Curții de Apel Craiova, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 110 din data de 07.07.2016, pronunțată de Tribunalul Gorj, cu privire la inculpata A., în baza art. 386 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice data faptelor prin actul de sesizare al instanței, astfel:

- din infracțiunea de complicitate la folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei în formă continuată (2 acte materiale), prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și complicitate la înșelăciune în formă continuată (2 acte materiale) prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) și (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 C. pen., într-o singură infracțiune de complicitate la folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen.

S-a constatat că legea veche este mai favorabilă, astfel că în cauză s-a reținut săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 vechiul C. pen. raportat la art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (varianta în vigoare anterior datei de 01.02.2014) cu aplicarea art. 41-42 vechiul C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) și c) - 76 alin. (1) lit. e) vechiul C. pen. și art. 5 C. pen. și infracțiunii prev. de art. 289 C. pen. cu aplic. art. 41 - 42 C. pen. (2 acte materiale) cu aplicarea 74 alin. (1) lit. a) și c) - 76 alin. (1) lit. e) vechiul C. pen. și art. 5 C. pen. în loc de infracțiunea prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen.. rap la art. 16 lit. b) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatei A., pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la folosirea sau prezentarea de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităților Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, prevăzută de art. 26 vechiul C. pen. rap. la art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (varianta în vigoare anterior datei de 01.02.2014) cu aplicarea art. 41-42 vechiul C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) și c) - 76 alin. (1) lit. e) vechiul C. pen. și art. 5 C. pen. și fals intelectual prevăzută de art. 289 vechiul C. pen. cu aplic. art. 41-42 vechiul C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) și c) - 76 alin. (1) lit. e) vechiul C. pen. și art. 5 C. pen., totul cu aplicarea art. 33-34 C. pen.

În baza art. 397 raportat la art. 25 C. proc. pen., a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de către Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, prin intermediul Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură.

Au fost obligați în solidar inculpații B., C. și D. la plata sumei de 107.245,46 RON, la care s-au adăugat accesoriile fiscale calculate de la data efectuării fiecărei plăți până la data efectuării plății integrale a debitului principal.

S-a constatat că inculpații B. și C. au achitat suma de 6.000 RON din contravaloarea prejudiciului.

În baza art. 25 alin. (5) C. proc. pen., a fost lăsată nesoluționată acțiunea civilă cu privire la inculpata A.

Au fost menținute măsurile asigurătorii, respectiv indisponibilizarea prin instituirea sechestrului, până la concurența sumei de 107.245,46 RON asupra bunurilor mobile și imobile aparținând inculpaților D. și A., respectiv:

- Casă de locuit edificată în anul 1983 în suprafață de 88 mp.

- Anexă gospodărească în suprafață de 20 mp., edificată în anul 2010. Autoturism E., an fabricație 2004 - Factura nr. x din data de 18.10.2004

- Terenuri aflate în extravilanul comunei Stoina în suprafața de 1,6710 ha - Titlul de proprietate nr. x din 29.11.2002.

- Teren intravilan în suprafață de 0,0953 ha, categoria de folosința - vii - Titlul de proprietate nr. x din 29.11.2002.

- Teren intravilan în suprafață totală de 0,1820 ha, din care curți - construcții = 0,0895 ha și arabil=0,0925 ha - Titlul de proprietate x din 15.12.1992

- Teren forestier în suprafață 0,4785 ha - T.P. nr. 297 din 30.05.2005

- Teren forestier în suprafață de 0,80 ha - T.P 299 din 30.05.2005, aflate în proprietatea inculpatului D.

- Casă de locuit și anexe gospodărești în suprafață totală de 206 mp. - Autorizație de construire (cotă indiviză 1/2)

- Autoturism E., an fabricație 2004 - Factura fiscala nr. x din 25.11.2004 (cotă indiviză 1/2)

Tractor x +Plug x - Factura nr. x din 05.03.1998 emisă de S.C. F. (cotă indiviză 1/2)

Terenuri intravilane în suprafață de 0,2038 ha., situate în comuna Stoina, sat Toiaga - Titlul de proprietate nr. x din 10.06.1994 (cotă indiviză 1/2)

Terenuri extravilane în suprafață de 2, 9064 ha - Titlul de proprietate nr. x din 16.12.2002 (cotă indiviză 1/2)

Terenuri arabile aflate în intravilanul comunei Stoina, în suprafața de 0,5970 ha - Titlul de proprietate nr. x din 16.12.2002 (cotă indiviză 1/2) aflate în coproprietatea inculpatei A.

În baza art. 397 alin. (3) C. proc. pen.. raportat la art. 25 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus anularea următoarelor înscrisuri falsificate: - cerere unică de plată pe suprafață înregistrată sub nr. x din 16.05.2012 la APIA - Centrul Județean Gorj, declarație de suprafață anexă, angajamente și declarații, inclusiv cerințe de eco-condiționalitate; adeverința nr. x din 11.05.2014 emisă de Primăria comunei Stoina; cerere unică de plată pe suprafață înregistrată sub nr. x din 25.03.2013 la APIA - Centrul Județean Gorj, declarație de suprafață anexă, angajamente și declarații, inclusiv cerințe de eco-condiționalitate; adeverința nr. x din 21.03.2013 emisă de Primăria comunei Stoina; copii a 26 contracte de arendă depuse de inculpata C. ca anexă la cererea de plată pe suprafață 2013:

- contract de arendare nr. x din 13.11.2012 având arendator pe G., contract de arendare nr. x din 12.03.2013 având arendator pe H.; contract de arendare nr. x din 12.03.2013 având arendator pe I.; contract de arendare nr. x din 12.03.2013 având arendator pe J.; contract de arendare nr. x din 12.03.2013 având arendator pe K.; contract de arendare în nr. x din 12.03.2013 având arendator pe L.;contract de arendare nr. x din 12.03.2013 având arendator pe M.; contract de arendare nr. x din 13.11.2012 având arendator pe N.; contract de arendare nr. x din 12.03.2013 având arendator pe O.; contract de arendare nr. x din 13.11.2012 având arendator pe P.; contract de arendare nr. x din 12.03.2013 având arendator pe Q.; contract de arendare nr. x din 13.11.2012 având arendator pe R.; contract de arendare nr. x din 13.11.2012 având arendator pe S.; contract de arendare în original nr. x din 12.03.2013 având arendator pe T., filele x; contract de arendare nr. x din 12.03.2013 având arendator pe U.; contract de arendare nr. x din 12.03.2013 având arendator pe V.; contract de arendare nr. x/12.03.2013 având arendator pe W.; contract de arendare nr. x din 12.03.2013 având arendator pe X.; contract de arendare nr. x din 12.03.2013 având arendator pe Y.; contract de arendare nr. x din 12.03.2013 având arendator pe Z.; contract de arendare nr. x din 12.03.2013 având arendator pe AA., filele x; contract de arendare nr. x din 12.03.2013 având arendator pe BB.; contract de arendare nr. x din 12.03.2013 având arendator pe CC.; contract de arendare nr. x din 12.03.2013 având arendator pe DD.; contract de arendare nr. x din 12.03.2013 având arendator pe EE.; contract de arendare nr. x din 12.03.2013 având arendator pe FF.;

- 26 contracte de arendă înregistrate la Consiliul Local Stoina având ca arendaș S.C. GG. S.R.L. ridicate în original și anexate la vol. IV dosar u.p., contract de arendare în original nr. x din 13.11.2012 având arendator pe G., filele x; contract de arendare în original nr. x din 12.03.2013 având arendator pe H., filele x; contract de arendare în original nr. x din 12.03.2013 având arendator pe I., filele x; contract de arendare în original nr. x din 12.03.2013 având arendator pe J., filele x; contract de arendare în original nr. x din 12.03.2013 având arendator pe K., filele x; contract de arendare în original nr. x din 12.03.2013 având arendator pe L., filele x; contract de arendare în original nr. x din 12.03.2013 având arendator pe M., filele x; contract de arendare în original nr. x din 13.11.2012 având arendator pe N., filele x; contract de arendare în original nr. x din 12.03.2013 având arendator pe O., filele x; contract de arendare în original nr. x din 13.11.2012 având arendator pe P., filele x; contract de arendare în original nr. x din 12.03.2013 având arendator pe Q., filele x; contract de arendare în original nr. x din 13.11.2012 având arendator pe R., filele x; contract de arendare în original nr. x din 13.11.2012 având arendator pe S., filele x; contract de arendare în original nr. x din 12.03.2013 având arendator pe T., filele x; contract de arendare în original nr. x din 12.03.2013 având arendator pe U., filele x;contract de arendare în original nr. x din 12.03.2013 având arendator pe V., filele x; contract de arendare în original nr. x din 12.03.2013 având arendator pe W., filele x; contract de arendare în original nr. x din 12.03.2013 având arendator pe X., filele x; contract de arendare în original nr. x din 12.03.2013 având arendator pe Y., filele x;contract de arendare în original nr. x din 12.03.2013 având arendator pe Z., filele x;contract de arendare în original nr. x din 12.03.2013 având arendator pe AA., filele x;contract de arendare în original nr. x din 12.03.2013 având arendator pe BB., filele x;contract de arendare în original nr. x din 12.03.2013 având arendator pe CC., filele x;contract de arendare în original nr. x din 12.03.2013 având arendator pe DD., filele x;contract de arendare în original nr. x din 12.03.2013 având arendator pe EE., filele x;contract de arendare în original nr. x din 12.03.2013 având arendator pe FF., filele x;

- mențiunile falsificate de către inculpatul D. din registrul agricol privind pe 25 de arendatori aferente anilor 2012-2013, după cum urmează: G. - registrul agricol vol. 5, poziția 211, cap. III, pag. 83; H. - registrul agricol vol. 2, poziția 71, cap. III pag. 163; I. - registrul agricol vol. 3, poziția 142, cap. III pag. 331; J.- registrul agricol vol. 2, poziția 87, cap. III pag. 291; K. - registrul agricol vol. 3, poziția 122, cap. III pag. 171; L. - registrul agricol vol. 2, poziția 57, cap. III pag. 51; M. - registrul agricol vol. 3, poziția 114, cap. III pag. 107; N. - registrul agricol vol. 5, poziția 209, cap. III pag. 67; O. - registrul agricol vol. 5, poziția 217, cap. III pag. 131; P. - registrul agricol vol. 3, poziția 125, cap. III pag. 195; Q.- registrul agricol vol. 5, poziția 226, cap. III pag. 203; R. - registrul agricol vol. 3, poziția 140, cap. III pag. 315; S. - registrul agricol vol. 3, poziția 132, cap. III pag. 251; T. - registrul agricol vol. 3, poziția 118, cap. III pag. 139; U.- registrul agricol vol. 3, poziția 135, cap. III pag. 275; V. - registrul agricol vol. 3, poziția 144, cap. III pag. 347; W.- registrul agricol vol. 6, poziția 266, cap. III pag. 123; X. - registrul agricol vol. 5, poziția 215, cap. III pag. 115; Y. - registrul agricol vol. 4, poziția 185, cap. III pag. 275; Z. - registrul agricol vol. 4, poziția 163, cap. III pag. 99; AA. - registrul agricol vol. 4, poziția 194, cap. III pag. 347; BB. - registrul agricol vol. 5, poziția 212, cap. III pag. 91;CC. - registrul agricol vol. 1, poziția 27, cap. III pag. 211; DD. - registrul agricol vol. 6, poziția 292, cap. III pag. 331; EE. - registrul agricol vol. 6, poziția 286, cap. III pag. 283 dosar u.p.;

- mențiunile falsificate de către inculpatul D. din registrul agricol privindu-l pe B. aferente anilor 2012-2013, înscrise în registrul agricol, vol. 2, poziția nr. 94, cap. III, pag. 347 - vol. IV, fila. 413 dosar u.p.

În baza art. 274 C. proc. pen., au fost obligați inculpații B. și C. la câte 2.000 RON cheltuieli judiciare statului și inculpatul D. la 1.500 RON cheltuieli judiciare statului, din care suma de câte 1350 RON reprezintă cheltuieli judiciare în cursul urmăririi penale.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul, cu privire la inculpata A., a reținut, în esență, că a fost trimisă în judecată sub acuzația că în calitate de primar al com. Stoina, jud. Gorj în perioada 2012-2013, a semnat și ștampilat adeverințele nr. x/11.05.2012 și nr. y/21.03.2013, cunoscând că acestea conțineau mențiuni necorespunzătoare adevărului privind suprafață deținută legitim în arendă de către inculpatul B. pe raza aceleiași localități, facilitând astfel obținerea pe nedrept, prin intermediul APIA - Centrul Județean Gorj, de către S.C. GG. S.R.L. și reprezentanții acesteia, a sumei totale de 107.245,46 RON, din care 87.170,7 RON reprezentând plată unică pe suprafață (SAPS), plătită din Fondul European de Garantare Agricolă și 20.074,76 RON reprezentând plată națională direct complementară (PNDC), plătită din bugetul național.

În cauza dedusă judecății, Tribunalul a constatat că prezumția de nevinovăție nu a fost înlăturată, probele administrate nedemonstrând, vinovăția inculpatei A.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel declarate de D.N.A. - Serviciul Teritorial Craiova, partea civilă Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale prin intermediul Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură și apelanții inculpați B. și C.

Prin decizia nr. 724 din 11 mai 2018, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a admis apelurile declarate de D.N.A. - Serviciul Teritorial Craiova, partea civilă Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale prin intermediul Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură și apelanții inculpați B. și C. împotriva sentinței penale nr. 110 din data de 07.07.2016, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr. x/2015.

A desființat în parte sentința apelată, și cu privire la inculpata A. a înlăturat dispozițiile privind achitarea acesteia.

În baza art. 26 raportat la art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (varianta în vigoare anterior datei de 01.02.2014) cu aplicarea art. 41 - 42 vechiul C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) și c) - 76 alin. (1) lit. c) vechiul C. pen. și art. 5 C. pen., a dispus condamnarea inculpatei A. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.

În baza art. 289 vechiul C. pen. cu aplicarea art. 41 - 42 vechiul C. pen. (2 acte materiale), art. 74 alin. (1) lit. a) și c) - 76 alin. (1) lit. e) vechiul C. pen. și art. 5 C. pen., a dispus condamnarea inculpatei la pedeapsa de 3 luni închisoare.

În baza art. 33 și 34 lit. b) vechiul C. pen. cu aplic art. 5 C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatei, urmând ca aceasta să execute pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.

A aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) (interzicerea dreptului de a desfășura o activitate de natura celei de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii) vechiul C. pen.

În baza art. 86

1

vechiul C. pen. cu aplic art. 5 C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 6 luni, stabilit în condițiile art. 86

2

vechiul C. pen.

S-a stabilit ca pe durata termenului de încercare inculpata să respecte următoarele obligații:

- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune Gorj;

- să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședința sau locuința și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice Serviciului de Probațiune Gorj informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

S-a stabilit ca organ cu supravegherea măsurilor menționate Serviciul de Probațiune Gorj.

S-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 86

4

vechiul C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) vechiul C. pen. pe durata termenului de încercare s-a suspendat executarea pedepsei accesorii.

A înlăturat dispoziția privind lăsarea nesoluționată a acțiunii civile cu privire la inculpata A..

În baza art. 397 raportat la art. 25 C. proc. pen. a admis în totalitate acțiunea civilă formulată de către Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, prin intermediul Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură și a obligat în solidar inculpații B., C., D. și A., la plata sumei de 107.245,46 RON, la care se adaugă accesoriile fiscale calculate de la data efectuării fiecărei plăți până la data efectuării plății integrale a debitului principal.

Inculpații au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare ale statului.

S-au menținut restul dispozițiilor sentinței, care nu sunt contrare deciziei penale.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut, referitor la inculpata A., că instanța de fond în mod greșit a dispus achitarea acesteia, atâta timp cât prin probele administrate în cauză s-a făcut dovada că aceasta, în calitate de primar al com. Stoina, jud. Gorj în perioada 2012-2013, a semnat și ștampilat adeverințele nr. x/11.05.2012 și nr. y/21.03.2013, cunoscând că acestea conțineau mențiuni necorespunzătoare adevărului privind suprafața deținută legitim în arendă de către inculpatul B. pe raza aceleiași localități, facilitând astfel obținerea pe nedrept, prin intermediul APIA - Centrul Județean Gorj, de către S.C. GG. S.R.L. și reprezentanții acesteia, a sumei totale de 107.245,46 RON, din care 87.170,7 RON reprezentând plată unică pe suprafață (SAPS), plătită din Fondul European de Garantare Agricolă și 20.074,76 RON reprezentând plată națională direct complementară (PNDC), plătită din bugetul național.

Astfel, din probele administrate în cauză rezultă că inculpații B. și C. i-au comunicat inculpatei A. că ar fi interesați să dezvolte o fermă agricolă pe terenul fostei stații viticole situată în amplasamentul denumit "HH." și i-au solicitat acesteia ajutorul pentru identificarea deținătorilor de terenuri în această zonă, cu care să încheie contracte de arendă în numele S.C. GG. S.R.L.. Inculpata A. a fost de acord cu cererea, le-a confirmat că există mulți deținători de terenuri în această locație și în prezența inculpaților B. și C. și a martorului N., i-a solicitat inculpatului D. să verifice registrul agricol, să identifice proprietarii acestora pe care să-i menționeze într-un tabel și să-l pună la dispoziția soților B. și C.

În perioada următoare, soții B. și C., în incinta Primăriei Stoina, au primit 2 înscrisuri sub semnătură privată întocmite de inculpatul D. cuprinzând toți deținătorii de terenuri din "HH.", aproximativ 80, la unii dintre aceștia fiind menționată și suprafața deținută. Inculpatul B. a prezentat aceste liste inculpatei A., care i-a recomandat să încheie contracte de arendă cu persoanele menționate. În perioada imediat următoare, inculpatul B., însoțit uneori și de către inculpata C., s-a deplasat la domiciliul persoanele menționate în tabelele întocmite de D., împreună cu N. și II., iar în urma discuțiilor avute cu deținătorii de terenuri, inculpatul B. a identificat suprafața de aproximativ 83 de ha în punctul numit "HH." și a negociat cu aceștia încheierea contractelor de arendă în numele S.C. GG. S.R.L.. Până la data depunerii cererii unice de plată la APIA, inculpatul B., a reușit să încheie doar un număr de aproximativ 30 de contracte de arendă cu cetățeni din comună, care însă nu acopereau întreaga suprafață de aproximativ 83 de hectare, mulți dintre aceștia refuzând să încheie astfel de convenții.

Fiind presat de termenul limită de depunere la APIA a solicitării de sprijin pentru suprafață, fără aplicarea de sancțiuni (15 mai 2012), inculpatul B. s-a deplasat din nou la Primăria Stoina și a discutat cu inculpata A. căreia i-a explicat că a identificat aproximativ 83 de hectare în "HH.", dar că nu a reușit să încheie contracte de arendă pentru întreaga suprafață. O discuție similară a avut loc între inculpatul B. și inculpatul D., căruia îi fuseseră predate contractele de arendă încheiate până la acel moment pentru a fi înregistrate. Pentru a obține documente doveditoare ale folosinței suprafeței de aprox. 83 de hectare, inculpatul B. a completat în biroul primarului - inculpata A. o cerere, prin care a solicitat eliberarea unei adeverințe din registrul agricol cu suprafața de 83,90 ha, pe care ar fi arendat-o de la cetățenii din localitate.

Cererea a fost înregistrată retroactiv de numitul JJ. la poziția 1428 din 09.05.2012 din registrul de intrări/ieșiri al Primăriei com. Stoina.

Deși cunoșteau că inculpatul B. nu încheiase în mod legal contracte de arendă pentru întreaga suprafață de 83,90 ha, pentru care solicitase eliberarea unei adeverințe doveditoare, contractele încheiate până în acel moment nefiind înregistrate, potrivit prevederilor art. 1838 C. civ. în registrul special ținut de secretarul Consiliului Local, inculpații A. și D. au consemnat și atestat împrejurări neconforme adevărului, în adeverința eliberată inculpatului B., aceasta fiind înregistrată sub nr. x din 11.05.2012 al Primăriei com. Stoina. Prin această adeverință se atesta faptul că B. ar figura înscris la poziția 94 din registrul agricol tip 2, vol. 2, cu suprafața de 83,90 ha primită în arendă, având categoria de teren arabil și situată în blocurile fizice nr. 1, 33, 134 și 135, deși ambii inculpați cunoșteau că în realitate terenul nu era cultivat și era acoperit de vegetație sălbatică.

Inculpații A. și D. au fost de acord să-i elibereze în aceste condiții adeverință doveditoare, despre care știau că va fi folosită pentru obținerea de sprijin financiar prin intermediul APIA, inculpatul B. luându-și angajamentul că va încheia ulterior contracte de arendă antedatate, pentru întreaga suprafață de 83,90 ha.

Deși potrivit Legii nr. 215/2001 sau O.G. nr. 3/2002, inculpata A., în calitate de primar, nu avea ca atribuții, la semnarea unei adeverințe, să verifice dacă un astfel de act atestă sau nu împrejurări reale, s-a făcut dovada cu probele administrate în cauză, arătate mai sus, că aceasta cunoștea că acele adeverințe semnate nu conțineau mențiuni reale și astfel nu se poate susține că într-o atare situație, în care o persoană cunoaște că un act, pe care îl semnează, conține mențiuni nereale, nu poate fi trasă la răspundere penală pe simplul considerent că printre atribuțiile sale de serviciu nu figura și aceea de verificare a realității mențiunilor.

Prin urmare, s-a constatat că se impune condamnarea și a inculpatei A.

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de recurs în casație inculpata A.

Prin cererea de recurs în casație, inculpata A. a invocat cazul de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., susținând că a fost condamnată pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, respectiv complicitate la fals intelectual, întrucât nu poate fi subiect activ al acestei infracțiuni, activitatea sa de primar fiind guvernată de dispozițiile art. 63 din Legea nr. 215/2001.

Cu privire la complicitatea la infracțiunea de folosirea sau prezentarea de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităților Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, prev. de art. 26 raportat la art. 18

1

din Legea nr. 78/2000, recurenta a menționat că raportat la conținutul acestui text de lege nu putea fi condamnată, întrucât se referă la secretul bancar/profesional, iar aceasta împrejurare nu poate fi interpretată ca o eroare materială, ci ca una care afectează legalitatea hotărârii de condamnare. Recurenta a mai arătat că în apel a fost condamnată fără a se administra probe noi care să răstoarne probatoriul administrat de instanța de fond.

Prin încheierea din data de 20 noiembrie 2018 a fost admisă în principiu cererea de recurs în casație și s-a trimis cauza spre judecare completului competent în vederea judecării pe fond a recursului în casație, constatându-se îndeplinite condițiile de formă prev. de art. 434-437 C. proc. pen.

Examinând cauza în temeiul art. 442-444 C. proc. pen.. și prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul în casație este nefondat:

Recursul în casație este o cale extraordinară de atac, ce are ca scop verificarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, respectiv îndreptarea erorilor de drept comise de curțile de apel, ca instanțe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege.

Astfel, recursul în casație nu presupune examinarea cauzei sub toate aspectele, ci numai controlul legalității hotărârii atacate, respectiv al concordanței acesteia cu dispozițiile legii materiale și procesuale aplicabile, pornind de la situația de fapt avută în vedere de instanța de apel.

Cu privire la cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.. - inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală - instanța reține următoarele:

Înalta Curte constată că din perspectiva acestui caz de casare nu se poate realiza o analiză a conținutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere materialului probator sau stabilirea unei alte situații de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, statuările în fapt ale instanței de apel neputând fi cenzurate în niciun fel.

Criticile recurentei inculpate vizează lipsa calității ce trebuie îndeplinită de subiectul activ calificat al infracțiunii, împrejurare ce se reflectă asupra posibilității de a fi reținută în sarcina sa complicitatea; greșita apreciere asupra legii penale mai favorabile în considerarea elementelor constitutive ale infracțiunii prev. de art. 18

1

din Legea nr. 78/2000 astfel cum a fost modificată, precum și nelegalitatea condamnării în calea de atac pe baza acelorași probe care au stat la baza soluției de achitare. De asemenea, o altă critică a vizat faptul că în dispozitivul deciziei este consemnat că inculpata este condamnată pentru fapta prev. de art. 26 raportat la art. 18

1

din Legea nr. 78/2000, text care se referă la secretul bancar/profesional.

Verificând actele dosarului, se reține că recurenta a fost condamnată pentru complicitate la infracțiunea prev. de art. 18

1

din Legea nr. 78/2000 și infracțiunea prev. de art. 289 C. pen. anterior, constând în aceea că în calitate de primar al com. Stoina, jud. Gorj, în perioada 2012-2013, a semnat și ștampilat adeverințele nr. x din 11.05.2012 și nr. y din 21.03.2013, cunoscând că acestea conțineau mențiuni necorespunzătoare adevărului privind suprafața deținută legitim în arendă de către inculpatul B. pe raza aceleiași localități, facilitând astfel obținerea pe nedrept, prin intermediul APIA - Centrul Județean Gorj, de către S.C. GG. S.R.L. și reprezentanții acesteia, a sumei totale de 107.245,46 RON, din care 87.170,7 RON reprezentând plată unică pe suprafață (SAPS), plătită din Fondul European de Garantare Agricolă și 20.074,76 RON reprezentând plată națională direct complementară (PNDC), plătită din bugetul național.

Trebuie remarcat faptul că inculpata a fost condamnată pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual în calitate de autor și de complice la infracțiunea de folosire sau prezentare cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei.

Recurenta inculpată a apreciat că prin prisma cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.. instanța de casație poate să analizeze dacă o persoană poate fi subiect activ al unei infracțiuni, indicând decizia nr. 64/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

În considerentele acestei decizii se face o astfel de analiză din perspectiva dezincriminării, art. 4 C. pen. devenind incident și în situațiile în care o faptă determinată, comisă sub imperiul legii vechi, nu mai constituie infracțiune potrivit legii noi datorită modificării elementelor constitutive ale infracțiunii, inclusiv a formei de vinovăție, cerută de legea nouă pentru existența infracțiunii.

Astfel, se arată că ipoteza la care se referă aceste dispoziții legale vizează situația când legea nouă preia, în liniile sale generice (în esența sau natura sa), ideea de bază pe care se edificase și în legea anterioară o normă de incriminare, însă modifică forma sub care se prezintă aceasta, la nivelul unor elemente constitutive, iar, în concret, fapta ce formează obiectul acuzației penale sau pentru care s-a pronunțat deja o soluție de condamnare nu mai întrunește unul sau mai multe din aceste elemente ale noului conținut constitutiv.

Însă niciuna din infracțiunile pentru care recurenta a fost condamnată nu a fost dezincriminată. O asemenea analiză nu se impune în speța de față, întrucât instanța de apel a stabilit că legea penală mai favorabilă este legea veche, în baza căreia a și stabilit pedepsele, iar instanța de recurs în casație, prin prisma cazului de casare invocat nu poate cenzura modul în care instanța de apel a făcut aplicarea legii penale mai favorabile.

Infracțiunea de fals intelectual, astfel cum a stabilit cu titlu definitiv instanța de apel, a fost realizată prin semnarea adeverințelor care prin conținutul lor atestau împrejurări nereale, inculpata având cunoștință despre acestea.

Subiectul activ al infracțiunii de fals intelectual este calificat, în sensul că acesta nu poate fi decât o persoană care are calitatea de funcționar și săvârșește fapta în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu.

În jurisprudența Curții Constituționale s-a statuat că "ținând seama de sfera atribuțiunilor ce intră în competența primarului, care prin excelență au conotații de putere publică, apare justificată vocația primarului la calitatea de subiect activ pentru infracțiunile de serviciu sau în legătură cu serviciul, precum și pentru cele de corupție. În caz contrar, se poate desprinde concluzia că primarul este deasupra legii, neputând fi cercetat și pedepsit pentru săvârșirea unor infracțiuni care aduc atingere activităților de interes public, cum ar fi de exemplu cele de abuz în serviciu contra intereselor publice, de luare de mită, de primire de foloase necuvenite, de fals intelectual și altele, fapt care ar fi incompatibil cu funcționarea statului de drept".

Ca atare, primarul poate fi autor al infracțiunii de fals intelectual.

Argumentele aduse în susținerea acestei critici, astfel cum au fost expuse, respectiv că subiect activ al infracțiunii de fals intelectual este inginerul de cadastru care a eliberat cele două adeverințe după ce a făcut verificările necesare, vizează în realitate reanalizarea situației de fapt și reevaluarea materialului probator, cu consecința stabilirii unei alte situații de fapt decât cea avută în vedere de instanța de apel care să conducă la o soluție favorabilă inculpatei, motive ce nu pot fi circumscrise cazului de casare invocat.

Raportat la calitatea de complice a recurentei inculpate la infracțiunea prev. de art. 18

1

din Legea nr. 78/2000, se reține că potrivit dispozițiilor art. 48 C. pen. (art. 26 C. pen. anterior) complice este orice persoană care, cu intenție, înlesnește sau ajută în orice mod la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală sau care promite, înainte sau în timpul săvârșirii faptei, că va tăinui bunurile provenite din aceasta sau că va favoriza pe făptuitor chiar dacă, după săvârșirea faptei, promisiunea nu este îndeplinită. Complicele nu realizează în mod nemijlocit infracțiunea, ci ajută pe autor la comiterea ei. Contribuția complicelui, în oricare dintre modurile prevăzute de textul de lege, trebuie să fie efectivă și să fi folosit efectiv autorului la săvârșirea faptei prevăzută de legea penală.

Cu privire la aceasta infracțiune s-a stabilit de către instanța de apel că inculpata i-a ajutat pe cei doi autori ai infracțiunii prevăzute de art. 18

1

din Legea nr. 78/2000, să acceadă la fonduri nerambursabile din bugetul Uniunii Europene, utilizând documente false, respectiv cele două adrese care atestă împrejurările necorespunzătoare adevărului, înscrisuri asupra cărora inculpata a aplicat propria semnătură în calitate de primar și conducător al autorităților publice locale, în cadrul cărora funcționa acel serviciu de evidență a situației terenurilor agricole, inculpata exercitându-și prerogativele de primar în conformitate cu prevederile art. 4 din Ordonanța de Guvern nr. 3/2002. Instanța de apel a stabilit, în mod definitiv, o altă situație de fapt decât cea reținută de către instanța de fond, anume că inculpata a avut cunoștință de situația reală a terenurilor deținute de cei doi inculpați, că în înțelegere cu aceștia și la solicitarea acestora, a acceptat și a dispus eliberarea adeverințelor cu conținut nereal, în virtutea atribuțiilor de serviciu, aplicându-și semnătura și ștampila instituției, știind că aceste adeverințe urmau să fie utilizate la A.P.I.A. în vederea obținerii fondurilor.

În opinia recurentei inculpate, textul de lege în baza căruia a fost condamnată a suferit o modificare esențială cu privire la elementul material al laturii obiective. Astfel, la momentul trimiterii în judecată, art. 18

1

din Legea nr. 78/2000 incrimina folosirea sau prezentarea de documente care au ca rezultat obținerea unor foloase pe nedrept din fonduri europene, iar după 2014, textul de lege a fost modificat în sensul folosirii sau prezentării de documente cu rea credință.

Chiar dacă urmărirea penală s-a desfășurat sub imperiul vechiul cod, iar condamnarea recurentei inculpate a avut loc sub imperiul noilor dispoziții legislative, se constată că infracțiunea prev. de art. 18

1

din Legea nr. 78/2000 nu a fost dezincriminată, textul normativ a suferit o modificare pur formală.

Astfel, introducerea sintagmei cu rea-credință vizează forma de vinovăție necesară pentru realizarea laturii subiective a infracțiunii, respectiv intenția. Or, inclusiv sub imperiul formei anterioare a infracțiunii, fapta nu era pedepsită decât în varianta comiterii cu intenție.

Criticile recurentei inculpate vizează, și în această situație, reanalizarea situației de fapt și reevaluarea materialului probator, cu consecința stabilirii unei alte situații de fapt decât cea avută în vedere de instanța de apel cu titlu definitiv pe baza materialului probator administrat și care să conducă la o soluție favorabilă inculpatei, motive ce nu pot fi circumscrise cazului de casare invocat.

Criticile vizând aplicarea legii penale mai favorabile privind infracțiunea de fals intelectual și nelegalitatea condamnării în calea de atac pe baza acelorași probe care au stat la baza soluției de achitare nu pot face obiectul analizei instanței de recurs în casație neputând fi circumscrise cazului de casare invocat.

Critica raportată la încadrarea juridică dată de instanța de apel, respectiv art. 26 raportat la art. 18

1

din Legea nr. 78/2000, în sensul că nu este vorba despre o eroare materială, întrucât acest text de lege se referă la secretul bancar/profesional, este nefondată. Din considerentele atât ale sentinței, cât și ale deciziei se observă că inculpata a fost acuzată de complicitate la infracțiunea prev. de art. 18

1

din Legea nr. 78/2000, instanța de apel stabilind că legea penală mai favorabilă este legea veche. Or, potrivit C. pen. anterior complicitatea este reglementată de art. 26, prima instanță menționând corect încadrarea juridică dată faptei, respectiv art. 26 vechiul C. pen. raportat la art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (varianta în vigoare anterior datei de 01.02.2014). Faptul că instanța de apel a omis să consemneze C. pen. anterior nu poate conduce automat la nelegalitatea hotărârii atât timp cât din considerentele acesteia rezultă cu claritate în ce constă acuzația și încadrarea juridică a faptei.

Față de cele ce preced, Înalta Curte în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen.. va respinge ca nefondat, recursul în casație formulate de inculpata A. împotriva deciziei penale nr. 724 din 11 mai 2018 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Va obliga recurenta inculpată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenta inculpată se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulate de inculpata A. împotriva deciziei penale nr. 724 din 11 mai 2018 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenta inculpată A. în sumă de 100 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 ianuarie 2019.