ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 21 mai 2025

Deliberând asupra admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație formulate de inculpații A. și B., constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 224 din data de 15 septembrie 2023, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr. x/2017, cu privire la inculpații A. și B., s-au dispus următoarele:

A. În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. a fost achitată inculpata A. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. (3 acte materiale aferente campaniilor agricole 2010, 2011, 2012 C.).

În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. a fost achitată inculpata A. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. (3 acte materiale aferente campaniilor agricole 2010, 2011, 2012 D.).

B. În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul B. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen.

Împotriva sentinței penale nr. 224 din data de 15 septembrie 2023, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr. x/2017, a declarat apel, printre alții, și Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Suceava.

Prin decizia penală nr. 31 din data de 21 ianuarie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a decis, printre altele, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.., admiterea apelului declarat de Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Suceava, împotriva sentinței penale nr. 224 din data de 15 septembrie 2023 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr. x/2017.

S-a desființa în parte sentința penală apelată și, în rejudecare cu privire la inculpații A. și B.:

S-au înlăturat dispozițiile:

- de achitare, în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a inculpatei A. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. . (3 acte materiale aferente campaniilor agricole 2010, 2011, 2012 C.) și pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. (3 acte materiale aferente campaniilor agricole 2010, 2011, 2012 D.)

- de achitare, în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a inculpatului B. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen.. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.., art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen. și art. 5 C. pen., cu trimitere la Deciziile Curții Constituționale nr. 297/2018 și nr. 358/2022 referitoare la art. 155 alin. (1) C. pen., s-a încetat procesul penal față de inculpate A.,consilier superior, șef al Serviciului Autorizare Plăți (fostul IACS) din cadrul APIA Centrul Județean Suceava sub aspectul infracțiunii de complicitate la folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. (3 acte materiale aferente campaniilor agricole 2010, 2011, 2012 C.).

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen.. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.., art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen. și art. 5 C. pen., cu trimitere la Deciziile Curții Constituționale nr. 297/2018 și nr. 358/2022 referitoare la art. 155 alin. (1) C. pen., s-a încetat procesul penal față de inculpate A. sub aspectul infracțiunii de complicitate la folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. (3 acte materiale aferente campaniilor agricole 2010, 2011, 2012 D.).

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen.. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.., art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen. și art. 5 C. pen., cu trimitere la Deciziile Curții Constituționale nr. 297/2018 și nr. 358/2022 referitoare la art. 155 alin. (1) C. pen., s-a încetat procesul penal față de inculpatul B., fost primar al mun. Câmpulung Moldovenesc, jud. Suceava, sub aspectul infracțiunii de complicitate la folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen.

În temeiul art. 19 și art. 397 C. proc. pen.., s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚIE PENTRU AGRICULTURĂ împotriva inculpaților A.,B., D. și C..

Au fost obligați, în solidar, inculpații A., D. și C. la plata, către partea civilă AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚIE PENTRU AGRICULTURĂ, a sumei de 634.603,26 RON, cu aplicarea accesoriilor fiscale calculate potrivit O.U.G. nr. 66/2011 și O.U.G. nr. 3/2015 până la data plății efective, din care suma de 219.448,15 RON, cu aplicarea accesoriilor fiscale calculate potrivit O.U.G. nr. 66/2011 și O.U.G. nr. 3/2015 până la data plății efective, în solidar și cu inculpatul B..

Au fost obligați, în solidar, inculpații A. și D. la plata, către partea civilă AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚIE PENTRU AGRICULTURĂ, a sumei de 591.967,43 RON, cu aplicarea accesoriilor fiscale calculate potrivit O.U.G. nr. 66/2011 și O.U.G. nr. 3/2015 până la data plății efective.

S-au înlăturat dispozițiile:

- de revocare a măsurii asigurătorii a sechestrului asupra bunurilor imobile și mobile în proprietatea inculpatei A., constând în: apartament nr. x situat în mun. Suceava, strada x nr. 13, compus din 3 camere și dependințe, intabulat în CF nr. x a com. Cad Sf. Ilie dobândit prin contract de vânzare-cumpărare nr. x/1991, în temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. raportat la art. 249 C. proc. pen.

- de revocare a măsurii asigurătorii a sechestrului asupra bunurilor imobile și mobile în proprietatea inculpatului B., constând în: teren intravilan, în suprafață de 960 mp situat în mun. Câmpulung Moldovenesc, strada x nr. 9, intabulat în CF nr. x a com. Cad Câmpulung Moldovenesc și construcții (casă) dobândit prin succesiune - certificat de moștenitor nr. x/1973 din 15.01.1974, în cotă de 1/3 și construcțiile anexe extinse C2 și C3 în aceeași CF; teren intravilan în suprafață de 43 mp situat în mun. Câmpulung Moldovenesc, strada x nr. 2, intabulat în CF nr. x a com. Cad Câmpulung Moldovenesc, dobândit prin act notarial nr. x/04.02.2011 emis de BNP E.; teren intravilan în suprafață de 267 mp situat în mun. Câmpulung Moldovenesc, strada x x, intabulat în CF nr. x a com. Cad Câmpulung Moldovenesc, dobândit prin act notarial nr. x/04.02.2011 emis de BNP E., în temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. raportat la art. 249 C. proc. pen.

S-a constatat că prin încheierea din data de 04.04.2023, pronunțată de Curtea de Apel Suceava în dosar nr. x/2017, rămasă definitivă prin Decizia nr. 325/26.04.2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosar nr. x/2017, s-au dispus:

- în temeiul art. 250

2

C. proc. pen.. cu trimitere la art. 250

1

alin. (1) C. proc. pen.., ridicarea măsurii asigurătorii constând în sechestrul asigurător instituit asupra bunurilor imobile și mobile aflate în proprietatea inculpatei A., prin Ordonanța nr. 38/P/2013 din data de 17.09.2013, a Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Suceava, în dosarul nr. x/2013, astfel cum măsura a fost menținută prin încheierea din data de 27.04.2021, pronunțată în dosarul nr. x/2017 al Tribunalului Suceava, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 98/19.05.2021 a Curții de Apel Suceava, bunuri constând în: apartament nr. x situat în mun. Suceava, strada x nr. 13, compus din 3 camere și dependințe, intabulat în CF nr. x a com. Cad Sf. Ilie dobândit prin contract de vânzare-cumpărare nr. x/1991.

- în temeiul art. 250

2

C. proc. pen.. cu trimitere la art. 250

1

alin. (1) C. proc. pen.., ridicarea măsurii asigurătorii constând în sechestrul asigurător instituit asupra bunurilor imobile și mobile aflate în proprietatea inculpatului B., prin Ordonanța nr. 38/P/2013 din data de 17.09.2013, a Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Suceava, în dosarul nr. x/2013, astfel cum măsura a fost menținută prin încheierea din data de 27.04.2021, pronunțată în dosarul nr. x/2017 al Tribunalului Suceava, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 98/19.05.2021 a Curții de Apel Suceava, bunuri constând în: teren intravilan, în suprafață de 960 mp situat în mun. Câmpulung Moldovenesc, strada x nr. 9, intabulat în CF nr. x a com. Cad Câmpulung Moldovenesc și construcții (casă) dobândit prin succesiune - certificat de moștenitor nr. x/1973 din 15.01.1974, în cotă de 1/3 și construcțiile anexe extinse C2 și C3 în aceeași CF; teren intravilan în suprafață de 43 mp situat în mun. Câmpulung Moldovenesc, strada x nr. 2, intabulat în CF nr. x a com. Cad Câmpulung Moldovenesc, dobândit prin act notarial nr. x/04.02.2011 emis de BNP E.;teren intravilan în suprafață de 267 mp situat în mun. Câmpulung Moldovenesc, strada x x, intabulat în CF nr. x a com. Cad Câmpulung Moldovenesc, dobândit prin act notarial nr. x/04.02.2011 emis de BNP E..

Împotriva deciziei penale nr. 31 din data de 21 ianuarie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, au declarat recurs în casație inculpații A. (la data de 07 martie 2025) și B. (la data de 03 martie 2025).

Prin cererile de recurs în casație formulate, inculpații au invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 pct. 7 C. proc. pen.

Inculpații au solicitat, în temeiul dispozițiilor an. 448 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.. admiterea recursului în casație, casarea hotărârii atacate și achitarea conform dispozițiilor art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.. întrucât faptele pentru care aceștia au fost condamnați nu întrunesc elementele de tipicitate impuse de norma de incriminare.

În esență, cei doi inculpați, sub aspectul conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile și verificând exclusiv legalitatea acesteia din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.., au susținut, în mod similar, faptul că nu sunt îndeplinite condițiile de tipicitate obiectivă pentru existența infracțiunii prev.la art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru următoarele motive:

Un prim aspect de critică susținut de cei doi inculpați vizează faptul că, în cauză, nu a existat o încălcare a legislatiei aplicabile în domeniul subventiilor SAPS, respectiv, art. 6 alin. (1) și (2), art. 7 alin. (1) lit. t) din O.U.G. nr. 125/2006 modificată, art. 5 din Ordinele Ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale nr. 118/2008 nr. 246/23.04.2008 și nr. 41/19.02.2010.

În acest context, inculpata A. a susținut că nici una dintre cerințele esentiale pentru existenta infractiunii nu este confirmată sau susținută de probe, astfel că se poate lesne observa că nu există nici măcar un element constitutiv cerut de norma de incriminare.

În continuare s-a susținut că probele administrate în cursul urmăririi penale și în faza cercetării judecătorești, la instanța de fond și instanța de control judiciar, nu confirmă existența infracțiunilor, înscrisurile, probele tehnice și cele testimoniale atestă că nu a fost nicio discuție pe baza căreia să se poată interpreta, așa cum o face acuzarea, că aceasta ar fi implicată în vreun fel, în obținerea nelegală de subvenții agricole de către solicitanții C. sau D..

De asemenea, sub acest aspect, inculpatul B. a susținut că prin eliberarea de acesta a adresei nr. x/09.09.2011, pe care inculpatul D. a depus-o în dosarul de subvenții/2011 al C., fără a fi înregistrată în evidentele APIA CJ Suceava, nu reprezintă o încălcare a legislației mai sus menționate.

Concluzionând, sub acest aspect cei inculpați au precizat că verificarea legalități și conformității hotărâri atacate cu regulile de drept aplicabile presupune și verificarea calificării juridice legale a actului juridic încheiat atunci când actul respectiv este integrat laturii obiective a infracțiunii prevăzute la art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și are efecte decisive asupra existenței elementului material al laturii obiective. Astfel a menționat că, atunci când, încheierea unui act juridic civil este supus analizei din prisma dispozițiilor art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000, pentru a stabili dacă un asemenea act este într-adevăr inclus în latura obiectivă a infracțiunii în sensul că, prin folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete ar avea ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, instanța trebuie să se raporteze atât la semnificația dată acestuia în legislația civilă cât și la calificarea juridică a operațiunii.

Un alt motiv de critică formulat de inculpați constă în faptul că aceștia nu ar fi avut nici o înțelegere infracțională sau ilicită inculpatul D., în sensul de al sprijini pentru obținerea ilegală a unor subvenții agricole, așa cum rezultă din probele administrate în cursul cercetării judecătorești.

În acest sens, inculpatul B. a apreciat că nu există mijloace de probă care să ateste existența unei înțelegeri frauduloase între acesta și inculpatul D. anterior sau cu ocazia depunerii la APIA, în data de 16.05.2011 a cererii de plată nr. x/16.05.2011 și a documentelor ce însoțeau cererea de plată, completată la 25.05.2021: În acest context s-a susținut că această culpă a inculpatului în emiterea adresei nr. x/09.09.2011 nu poate avea semnificația unei activități intenționate de sprijinire a activității iar, dacă s-ar admite o astfel de teză ar însemna că orice neglijență în activitatea de serviciu a unui funcționar public ar reprezenta o complicitate a acestuia la săvârșirea unei infracțiuni de către persoana care a beneficiat de pe urma activității culpabile a funcționarului.

Așadar, s-a apreciat că activitatea imputabilă acestuia de a semna adresa nr. x/09.09.2011, în baza culpei, nu poate constitui o complicitate la săvârșirea, cu intenție, de cătree inculpatul D. a infracțiunii de folosire sau prezentare, cu rea-credință, de documente inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei. Inculpatul B. a mai susținut că nu este dovedit nici scopul pentru care acesta a acționat în sensul celor reținute de instanțele care au judecat fondul cauzei, respectiv ca inculpatul D. să acceseze fondurile europene chiar dacă nu îndeplinea toate condițiile cerute de lege.

Tot sub acest aspect s-a mai susținut că, chiar și în eventualitatea existentei unei înțelegeri frauduloase între cei doi inculpați, neregulile constatate ar fi trebuit remediate în procedurile ulterioare de verificare a documentației de subvenție, fapt ce nu s-a întâmplat.

Concluzionând, cu privire la acest motiv de critică, cei doi inculpați au susținut că nu orice neglijență în activitatea de serviciu a unui funcționar public ar reprezenta o complicitate a acestuia la săvârșirea unei infracțiuni de către persoana care a beneficiat de pe urma activității culpabile a funcționarului public.

În ceea ce privește solicitarea formulată, în temeiul art. 441 C. proc. pen.. cei doi inculpați au susținut că o examinare sumară a legalității hotărâri atacate din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.. ar justifica admiterea cererii de suspendare a executării obligațiilor fiscale și accesorii până la soluționarea recursului în casație iar o eventuală admitere a acestei căii extraordinare de atac nu ar mai fi de natură a remedia prejudiciul cauzat prin interdicția exercitării drepturilor sus-menționate, nemaifiind posibilă o repunere în situația anterioară.

Verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate în principiu a cererii de recurs în casație, conform dispozițiilor art. 440 din C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

În conformitate cu prevederile art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., în cazul în care, cu ocazia examinării admisibilității în principiu, se constată că cererea nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau că nu s-au respectat dispozițiile art. 434, art. 436 alin. (1) și (6), art. 437 și art. 438 din C. proc. pen., instanța respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casație.

De asemenea, potrivit art. 440 alin. (4) din C. proc. pen., în cazul în care instanța constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 434 - art. 438 din C. proc. pen., dispune prin încheiere admiterea în principiu a cererii de recurs în casație și trimite cauza în vederea judecării căii extraordinare de atac.

Examinând cererile de recurs în casație sub aspectul îndeplinirii condițiilor de admisibilitate, Înalta Curte constată că decizia penală nr. 31 din data de 21 ianuarie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori face parte din categoria celor ce pot fi atacate cu recurs în casație, fiind pronunțată în apel, iar calea extraordinară de atac a fost exercitată de către inculpații A. și B. în termenul legal, fiind, așadar, respectate dispozițiile art. 434 - art. 436 din C. proc. pen.

De asemenea, cererile de recurs în casație îndeplinesc și condițiile de formă prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) și d) din C. proc. pen., cuprinzând numele și prenumele inculpaților, domiciliul acestora, hotărârea care se atacă, precum și semnătura persoanelor care au exercitat calea de atac.

În ceea ce privește condiția prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., se observă că inculpații A. și B. au invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

Prioritar, se constată că cererile de recurs în casație formulate de către recurenții inculpați A. și B. cuprind motive identice în ceea ce privește cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.., astfel că urmează a fi analizate împreună.

Examinând motivele invocate de cei doi inculpați se reține, sub un prim aspect, că trăsătura esențială a prevederii faptei de legea penală este enumerată în art. 15 alin. (1) C. pen., distinct de aceea ca fapta să fie comisă cu vinovăție, nejustificată și imputabilă persoanei care a săvârșit-o, împrejurare din care reiese că, prin sintagma "faptă prevăzută de legea penală", se înțelege orice act de conduită (acțiune sau inacțiune) sau manifestare de voință exteriorizată care determină o modificare în realitatea obiectivă, neconvenabilă ordinii sociale și, ca atare, incriminată în norma penală.

Prin urmare, dată fiind natura juridică a recursului în casație, de cale extraordinară de atac, exclusiv de drept, dar și faptul că existența unei cauze justificative sau de neimputabilitate, precum și lipsa vinovăției prevăzute de lege constituie alte situații în care punerea în mișcare și exercitarea acțiunii penale sunt împiedicate, prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a și lit. d) C. proc. pen.., diferite de aceea a neprevederii faptei în legea penală, reglementată de art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.., rezultă că, în concepția legiuitorului, înțelesul sintagmei folosite de acest din urmă text de lege nu poate fi decât acela la care se referă cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.., caz care exclude, astfel, orice analiză în legătură cu întrunirea condițiilor de tipicitate subiectivă a infracțiunii.

Ca atare, expresia "faptă care nu este prevăzută de legea penală" vizează atât lipsa incriminării (neprevederea faptei ca infracțiune sau lipsa de tipicitate a faptei în sensul că nu corespunde modelului abstract de incriminare, fiind incident alt tip de răspundere, după caz, civilă, contravențională, materială sau disciplinară), cât și situația în care nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, altele decât cele referitoare la "vinovăția prevăzută de lege".

În atare condiții, se observă că, deși pe calea recursului în casație promovat recurenții inculpați A. și B. au invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.., esența susținerilor acestora constă în aceea că instanța de apel a interpretat eronat probatoriul administrat în cauză, reținând o situație de fapt care nu corespunde realității. Or, prin aceste critici, recurenții încearcă să acrediteze ideea că nu au săvârșit cu intenție faptele reținute în sarcina lor, ci din culpă, tinzând, astfel, în realitate, la o reapreciere a probelor administrate în cauză cu consecința stabilirii unor împrejurări faptice diferite de cele reținute de instanțele inferioare, ceea ce nu este permis a fi realizat pe calea extraordinară a recursului în casație, care, potrivit art. 433 C. proc. pen.., se limitează exclusiv la verificarea legalității hotărârii atacate.

Din această perspectivă, Înalta Curte reaminstește că, pe calea cazului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.. nu se poate proceda la reinterpretarea materialului probator de la dosar având drept consecință stabilirea unei alte baze factuale, care să conducă la achitarea inculpaților pentru infracțiunile de complicitate la folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000, așa cum au s-a solicitat, acest atribut aparținând exclusiv instanței de fond și, respectiv, de apel.

Astfel, în prezentul cadru procesual, nu este permis să se cenzureze concluzia la care a ajuns instanța de apel cu privire la forma de vinovăție cu care au acționat inculpații și la întrunirea elementelor de tipicitate subiectivă a infracțiunilor pentru care s-a dispus încetarea procesului penal, cu atât mai mult cu cât constatările făcute sub acest aspect s-au realizat prin evaluarea tuturor împrejurărilor de fapt în care a fost concepută și derulată activitatea imputată, astfel cum acestea au rezultat din probele administrate pe parcursul procedurii judiciare, iar în calea extraordinară de atac nu se poate realiza o reinterpretare a materialului probator în vederea reconfigurării situației factuale, intrată deja în puterea lucrului judecat.

Totodață, se reține faptul că și argumentele inculpaților conform căroră, în speță, nu sunt îndeplinite condițiile de tipicitate obiectivă a infracțiunii prev.la art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000 motivat de faptul că nu a existat o încălcare a legislatiei aplicabile în domeniul subventiilor SAPS, respectiv, art. 6 alin. (1) și (2), art. 7 alin. (1) lit. t) din O.U.G. nr. 125/2006 modificată, art. 5 din Ordinele Ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale nr. 118/2008, nr. 246/23.04.2008 și nr. 41/19.02.2010 constituie, în realitate, o solicitare de rejudecare a cauzei prin reaprecierea și cenzurarea probelor, cu consecința stabilirii unei alte situații de fapt decât cea reținută de instanța de apel.

În acest sens se arată că instanța de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic fapta penală, ci judecă exclusiv dacă, din punct de vedere al dreptului, în limita cazurilor de casare prevăzute expres și limitativ de legiuitor în art. 438 C. proc. pen.., hotărârea atacată este corespunzătoare. Limitarea obiectului judecății în recursul în casație la cazurile strict prevăzute de lege înseamnă că nu orice presupusă încălcare a legii de procedură penală sau a legii substanțiale constituie temei pentru a casa hotărârea recurată, ci numai acelea care corespund unuia dintre cazurile de casare prevăzute de lege, iar criticile recurenților inculpați nu pot fi valorificate în contextul niciunuia dintre cazurile de casare expres și limitativ reglementate în art. 438 C. proc. pen.

Așadar, Înalta Curte precizează că admisibilitatea recursului în casație nu presupune doar îndeplinirea unei condiții formale a indicării unuia dintre cazurile prevăzute de lege, dacă nu este îndeplinită și condiția ca dezvoltarea motivului de recurs în casație să susțină măcar aparent criticile pe care legiuitorul le-a considerat a fi posibil să fie examinate în cadrul acestei căi extraordinare de atac.

Cu alte cuvine, îndeplinirea formală a unei condiții din art. 440 C. proc. pen.., ca de exemplu indicarea unui caz de casare prevăzut de lege, deși necesară, nu este suficientă pentru declararea ca admisibil a recursului în casație. Astfel, indicarea unui caz de recurs în casație, dintre cele prevăzute de lege și susținerea unor considerente care nu au legătură cu respectivul caz de casație, nu permit instanței examinarea unei hotărâri definitive, astfel încât o atare cale de atac va fi respinsă ca inadmisibilă.

Prin urmare, judecătorul de filtru reține că formularea unor critici care nu se subsumează cazului de casare invocat echivalează cu nemotivarea în fapt a recursului în casație, fapt ce atrage nerespectarea condiției prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

În ceea ce privește solicitarea inculpaților de a se dispune suspendarea executării deciziei penale atacate, se reține că dispozițiile art. 441 C. proc. pen.. prevăd posibilitatea instanței care admite în principiu cererea de recurs în casație sau completului care judecă recursul în casație să suspende executarea hotărârii. Or, în raport de propunerea de respingerea, ca inadmisibilă, a căii de atac extraordinare de atac, pentru considerentele mai sus expuse, nu se mai justifică examinarea cererii de suspendare a executării hotărârii.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibile, cererile de recurs în casație formulate de inculpații A. și B. împotriva deciziei penale nr. 31 din data de 21 ianuarie 2025 pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2017.

În conformitate cu dispozițiile art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., vor fi obligați recurenții inculpați la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca inadmisibile, cererile de recurs în casație formulate de inculpații A. și B. împotriva deciziei penale nr. 31 din data de 21 ianuarie 2025 pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2017.

Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 mai 2025.