ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 15 octombrie 2025

Asupra recursurilor în casație, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Prin sentința penală nr. 390/F/31.03.2023 a Tribunalului București, secția I Penală, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea de ședință din 26.04.2023, printre altele, în baza art. 18

1

alin. (1) și (3) din Legea nr. 78/2000, inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de folosire sau prezentare cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, fiind aplicate pedepse complementare și accesorii.

În temeiul art. 91 alin. (1) C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale de 3 ani închisoare aplicată inculpatului A. pe durata unui termen de supraveghere de 4 (patru) ani, stabilit în condițiile art. 92 alin. (1) C. pen., ce se va calcula de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

Totodată, au fost impuse inculpatului măsuri de supraveghere.

În baza art. 18

1

alin. (1) și (3) din Legea nr. 78/2000, l-a condamnat pe inculpatul B. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de folosire sau prezentare cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, fiind stabilite pedepse complementare și accesorii.

Totodată, au fost impuse inculpatului măsuri de supraveghere.

În baza art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 18

1

alin. (1) și (3) din Legea nr. 78/2000, l-a condamnat pe inculpatul C. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, fiind stabilite pedepse complementare și accesorii.

În temeiul art. 91 alin. (1) C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale de 3 ani închisoare aplicată inculpatului C. pe durata unui termen de supraveghere de 3 (trei) ani, stabilit în condițiile art. 92 alin. (1) C. pen., ce se va calcula de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

Totodată, au fost impuse inculpatului măsuri de supraveghere.

În baza art. 18

1

alin. (1) și (3) din Legea nr. 78/2000 în referire la art. 137 alin. (4) lit. d) C. pen., a condamnat-o pe inculpata S.C. D. la pedeapsa amenzii în cuantum de 240.000 RON (240 zile-amenda, suma corespunzătoare unei zile amenda fiind de 1000 RON) pentru săvârșirea infracțiunii de folosire sau prezentare cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei.

În baza art. 138 C. pen. în referire la art. 136 alin. (3) lit. d) C. pen. și art. 143 C. pen., a aplicat inculpatei persoană juridică S.C. D. pedeapsa complementară a interdicției de a participa la procedurile de achiziții publice pe o perioada de 2 ani, pedeapsa complementară urmând a se executa dupa rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

În baza art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 18

1

alin. (1) și (3) din Legea nr. 78/2000 în referire la art. b137 alin. (4) lit. d) C. pen., a condamnat-o pe inculpata persoană juridică S.C. E. S.R.L. la pedeapsa amenzii in cuantum de 240.000 RON (240 zile-amenda, suma corespunzătoare unei zile amenda fiind de 1000 RON), pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei.

În baza art. 138 C. pen. în referire la art. 136 alin. (3) lit. d) C. pen. și art. 143 C. pen., a aplicat inculpatei persoană juridică S.C. E. S.R.L. pedeapsa complementara a interdicției de a participa la procedurile de achiziții publice pe o perioada de 2 ani, pedeapsa complementară urmând a se executa după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

În baza art. 397 C. proc. pen. raportat la art. 19 alin. (1), alin. (5) și art. 25 alin. (1) C. proc. pen. cu referire la art. 1349, art. 1357 și art. 1381 C. civ. a admis acțiunea civilă exercitată de Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene (fost Ministerul Fondurilor Europene) și a dispus obligarea în solidar a inculpaților persoane fizice și juridice la acoperirea prejudiciului în suma de 4.849.375 RON.

A menținut măsurile asiguratorii instituite în cauză prin ordonanța nr. 243/P/2017.

A menținut măsura preventivă a interdicției inițierii procedurii de dizolvare sau lichidare a persoanei juridice prevăzută de art. 493 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., dispusă față de inculpata S.C. D. prin încheierea din data de 26.01.2018 a Tribunalului București, secția I Penală, pronunțată în dosarul nr. x/2017.3.

II. Împotriva acestei hotărâri au formulat apel inculpați C., F., A., S.C. D., S.C. E. S.R.L. și B..

Prin decizia penală nr. 1016/A din data de 14 august 2024 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală, în dosarul nr. x/2017, printre altele, în baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații A. și C. împotriva sentinței penale nr. 390/F/31.03.2023 a Tribunalului București, secția I Penală, pronunțate în dosarul nr. x/2017.

În baza art. 421 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., au fost admise apelurile declarate de apelanții-inculpați F., B., S.C. D. și S.C. E. S.R.L. împotriva aceleiași sentințe penale.

A fost desființată în parte hotărârea apelată și, rejudecând:

În baza art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen. și art. 18

1

alin. (1) și (3) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, C. pen. și art. 76 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de folosire sau prezentare cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei.

A fost redus de la 3 ani la 2 (doi) ani termenul de supraveghere stabilit conform art. 92 alin. (1) C. pen. în cazul inculpatului B..

În baza art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen. și art. 18

1

alin. (1) și (3) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, cu reținerea art. 137 alin. (2), (3) și (4) lit. d) C. pen. și aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnată inculpata S.C. D. la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 24.000 RON (240 zile-amendă * 100 RON cuantumul unei zile-amendă) pentru săvârșirea infracțiunii de folosire sau prezentare cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei.

În baza art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen. și art. 48 alin. (1) raportat la art. 18

1

alin. (1) și (3) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, cu reținerea art. 137 alin. (2), (3) și (4) lit. d) C. pen. și aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnată inculpata S.C. E. S.R.L la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 24.000 RON (240 zile-amendă * 100 RON cuantumul unei zile-amendă) pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei.

A fost respinsă, ca nefondată, acțiunea civilă exercitată de partea civilă MINISTERUL INVESTIȚIILOR ȘI PROIECTELOR EUROPENE (fost Ministerul Fondurilor Europene) în contradictoriu cu inculpatul F..

În baza art. 397 C. proc. pen. raportat la art. 19 alin. (1) și (5) și art. 25 alin. (1) C. proc. pen. cu reținerea la art. 1349, art. 1357, art. 1369, art. 1381 și 1382 C. civ., a fost admisă acțiunea civilă exercitată de partea civilă Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene (fost Ministerul Fondurilor Europene) în contradictoriu cu inculpații A., B., C., S.C. D. și S.C. E. S.R.L.

Au fost obligați în solidar inculpații A., B., C., S.C. D. și S.C. E. S.R.L. la plata către partea civilă a sumei de 4.849.375 RON cu titlu de prejudiciu.

Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței penale apelate în măsura în care nu contravin prezentei hotărâri.

III. Împotriva hotărârii instanței de apel au declarat recurs în casație inculpații S.C. E. S.R.L., C., A., S.C. D. și B..

Prin cererile formulate, inculpații au invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. (inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală), arătând, în esență, următoarele:

a) Inculpații B. și A. au formulat cereri distincte de recurs în casație, însă acestea vor fi tratate împreună, motivat de faptul că argumentele, criticile și solicitările formulate sunt similare.

Astfel, inculpații au apreciat hotărârea atacată ca fiind nelegală și netemeinică, solicitând admiterea recursului în casație și achitarea acestora, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 18

1

alin. (1) și (3) din Legea nr. 78/2000, întrucât aceasta nu întrunește elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare.

În subsidiar, inculpatul A. a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare.

Pe fondul recursurilor în casație, sub un prim aspect, au solicitat să se constate că în mod nelegal, pentru a dispune condamnarea inculpaților, instanța de apel și-a extins cu nesocotirea obiectului judecății competența de constatare ca fals a procesului-verbal de punere în funcțiune din data de 29.12.2015, în condițiile în care inculpații nu au fost trimiși în judecată pentru comiterea vreuneia dintre infracțiunile de falsificare a înscrisurilor prevăzute de către C. pen.

În continuarea acestui raționament, inculpații au arătat că atât instanța de fond cât și instanța de apel nu au explicat in concreto modalitatea în care s-a realizat falsificarea procesului-verbal de punere în funcțiune a stației de mixturi asfaltice.

S-a mai apreciat că în situația în care existau suspiciuni cu privire la comiterea unui fals, organele de urmărire penală aveau obligația de a efectua cercetări în faza de urmărire penală cu privire la această faptă și de a efectua și exercita acțiunea penală.

Astfel, s-a concluzionat că reținerea conduitei inculpaților de utilizare a unui înscris, constatat ca fals direct de către instanțele judecătorești, încalcă flagrant atât normele privind desfășurarea procesului penal, cât și garanția privind dreptul la apărare al inculpaților.

Față de reținerea de către instanța de apel a unei complicități morale între inculpații A. și B. în ceea ce privește presupusa operațiune de falsificare a procesului-verbal de punere în funcțiune a stației de mixturi asfaltice din data de 29.12.2015, apărarea a apreciat că în cauză este incidentă Decizia nr. 3/2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală.

În aceeași ordine de idei, hotărârile de condamnare nu au reținut existenta vreunei infracțiuni de fals sub semnătură privată, ceea ce determină în mod inevitabil, concluzia că fapta descrisă nu are corespondent în tiparul infracțiunii prevăzute de art. 18

1

din Legea 78/2000, lipsind fapta ce poate fi calificată drept una care realizează infracțiunea mijloc.

Pe de altă parte, s-a arătat că instanța de apel a pronunțat decizia cu nesocotirea principiului fundamental al procesului penal cuprins în dispozițiile art. 1 alin. (1) și art. 2 din C. pen.

Prin urmare, inculpații au considerat că hotărârea de condamnarea s-a întemeiat pe existența unui înscris presupus falsificat în absența învestirii instanței prin rechizitoriu cu vreo infracțiune de fals în înscrisuri prevăzută de legislația penală, fiind nesocotite dispozițiile art. 371 C. proc. pen.

În plus, au solicitat să se constate că un alt aspect care subliniază viciul de nelegalitate a hotărârii recurate vizează și absenta vreunei mențiuni din dispozitivul deciziei penale cu privire la desființarea procesului-verbal de punere în funcțiune din data de 29.12.2015, în temeiul art. 25 alin. (3) din C. proc. pen., în condițiile în care s-a constatat caracterul fals al acestuia.

Sub un al doilea aspect, inculpații au arătat că motivul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., presupune și analiza existenței urmării specifice a infracțiunii prevăzute și pedepsite de dispozițiile art. 18

1

alin. (1) și (3) din Legea 78/2000, și anume obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul Uniunii Europene, având în vedere că acest aspect reprezintă un element constitutiv al laturi obiective a infracțiunii.

În acest sens, au solicitat să se constate că procesul-verbal de punere în funcțiune din data de 29.12.2015 nu era apt, în sine, de a produce consecințe juridice (așa cum prevede norma de incriminare), în condițiile în care, așa cum rezultă din cuprinsul contractului de finanțare - art. 7 alin. (9) - pentru achiziția de bunuri era necesară doar prezentarea, cu ocazia formulării cererii de rambursare, a procesului-verbal de predare-primire din data de 28.12.2015, aspecte ce se coroborează și cu raportul de expertiză extrajudiciară de la dosarul cauzei.

De asemenea, s-a arătat că instanța de apel admite că în situația în care procesul-verbal de punere în funcțiune era încheiat ulterior, exista posibilitatea de rambursare a cheltuielilor, astfel încât cerința normei de incriminare, privind obținerea pe nedrept a fondurilor europene, nu este îndeplinită în condițiile în care s-a constat că licitația a fost câștigată corect și achiziția stației de mixturi asfaltice a avut loc, fiind montată în termenul contractual asumat.

Mai mult, în considerarea caracterului inapt al procesului-verbal de punere în funcțiune, s-a arătat că instanța de apel a reținut că durata de implementare a proiectului nu depindea de punerea în funcțiune a utilajului.

În aceeași ordine de idei, inculpații au invocat și considerentele instanței de apel conform cărora "caracterul fals al procesului-verbal de punere în funcțiune nu se poate transfera asupra cererii de rambursare și a raportului final al proiectului", aspect ce subliniază lipsa aptitudinii acestui înscris de a produce efecte juridice, consecința fiind neîntrunirea elementelor de tipicitate obiectivă a faptei.

Faptul că la cererea de rambursare a fost atașat procesul-verbal de punere în funcțiune din data de 29.12.2015, în condițiile în care nici cererea de rambursare și nici raportul final al proiectului nu sunt considerate false, conduce la concluzia lipsei de efecte juridice a înscrisului respectiv.

În atare condiții, au solicitat să se constate că fapta prevăzută de 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000 nu este tipică, înscrisul utilizat neputând produce consecințe juridice, în sensul obținerii fondurilor nerambursabile ca urmare a achiziționării stației de mixturi asfaltice, ceea ce echivalează cu lipsa unei fapte prevăzute de legea penală.

b) Inculpata S.C. D. a solicitat, admiterea recursului în casație, casarea hotărârii atacate și achitarea, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.,

Pe fondul recursului în casație, a solicitat să se aibă în vedere că instanța de apel a extins limitele judecății, raportându-se la un înscris fals, respectiv procesul-verbal de punere în funcțiune a stației de asfalt din 29.12.2015.

Deși a apreciat acest înscris ca fiind fals, instanța de apel nu a sancționat faptul că nu au fost făcute cercetări cu privire la acest fals în cursul urmăririi penale, fiind lesne de înțeles că acesta nu putea fi cercetat pentru prima oară în faza de judecată.

Un alt argument invocat în susținerea acestei critici a vizat faptul că instanța de apel, deși a apreciat că înscrisul este fals, nu a dispus desființarea acestuia, potrivit dispozițiilor art. 25 alin. (3) C. proc. pen.

Astfel, curtea de apel s-a pronunțat cu privire la aspecte ce nu au fost reținute în actul de acuzare, nefiind reținute modalități și nici probe în acest sens cu privire la întocmirea falsului și a autorului acestuia.

În continuare, inculpata a invocat și că, deși instanța de apel a apreciat că lipsa procesului-verbal de punere în funcțiune ar fi condus la respingerea cererii de rambursare a S.C. D., inculpata obținând pe nedrept fonduri europene, nu se probează latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 18

1

din Legea 78/2000, respectiv producerea de consecințe juridice.

În plus, curtea de apel a reținut, în esență că, și în situația în care punerea în funcțiune ar fi fost ulterioară datei de 31.12.2015, exista posibilitatea de modificare a contractului printr-o simplă cerere, nefiind incidentă sancțiunea pierderii finanțării nerambursabile, astfel lipsind condiția prevăzută de dispozițiile art. 18

1

- obținerea pe nedrept de fonduri europene.

În concluzie, deși cererea de rambursare și raportul final al proiectului nu au fost apreciate ca fiind falsificate, cu toate acestea instanța de apel a apreciat ca fiind fals procesul-verbal de punere în funcțiune din data de 29.12.2015. Or, s-a apreciat că depunerea acestuia împreună cu cererea de rambursare nu conduce la obținerea pe nedrept de către S.C. D. de fonduri europene nerambursabile.

Prin urmare, falsul reținut de către instanță nu produce consecințe juridice, astfel cum sunt descrise de prevederile art. 18­

1

Legea 78/2000, fapta nefiind prevăzută de legea penală.

c) Inculpații C. și S.C. E. S.R.L. au solicitat admiterea recursului în casație, casarea hotărârii atacate și achitarea, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 18

1

alin. (1) și (3) din Legea nr. 78/2000.

Pe fondul recursului în casație, sub un prim aspect, inculpații au invocat faptul că instanța de apel a înțeles să extindă obiectul judecații, astfel cum acesta a fost stabilit în mod definitiv la finalizarea camerei preliminare și să raporteze fapta dedusă judecații la existența unui înscris fals, înscris reprezentat de procesul-verbal de punere în funcțiune a stației de asfalt din 29.12.2015.

În acest sens, a apreciat că în măsura în care s-ar fi constatat cu certitudine existența falsului, era necesar să se fi efectuat cercetări în faza de urmărire penală cu privire la acel fals, conduita inculpaților subsumată infracțiunii de fals neputând să fie analizată direct în faza judecații, analiza elementelor de fapt și de drept privind angajarea răspunderii penale pentru fapta de fals excedând obiectului judecații în contextul în care acuzația penală a fost formulată explicit numai prin raportare la infracțiunea descrisă în art. 18

1

din Legea 78/2000, fără a exista o acuzație distinctă privind infracțiunea de fals.

În condițiile în care infracțiunea de fals este o infracțiune autonomă pentru care procurorul nu a exercitat acțiunea penală în cauza de față, au apreciat că analiza privind caracterul real sau fictiv al celor consemnate în procesul-verbal de punere în funcțiune a stației de asfalt ar presupune în mod necesar o modificare completă, de substanță a situației de fapt, ceea ce ar încălca dreptul la apărare, componentă a dreptului la un proces echitabil.

Astfel, inculpații au susținut că elementele asupra cărora curtea de apel a înțeles să se aplece nu au făcut parte din cele avute în vedere de către parchet în susținerea acuzației, ceea ce face ipoteza de incriminare ca nefiind prevăzută de legea penală, nefiind aduse dovezi în sensul autorului și a modalității de întocmire a falsului și, în plus, instanța de apel nici nu a dispus desființarea înscrisului pe care l-a apreciat drept fals în baza prerogativelor conferite de art. 25 alin. (3) C. proc. pen.

O altă critică invocată de inculpați a vizat absența unui element esențial al laturii obiective, care conduce la imposibilitatea conferirii unui caracter penal faptei, respectiv existența scopului obținerii pe nedrept sau reținerii pe nedrept de fonduri sau active din bugetul Uniunii Europene.

Ignorând limitele trimiterii în judecată și a situației de fapt reținute prin rechizitoriu, instanța de apel a apreciat ca fiind fals procesul-verbal de punere în funcțiune din 29.12.2015 și că montajul stației de asfalt a început abia în data de 05.01.2016.

Deși instanța de apel a apreciat că lipsa procesului-verbal de punere în funcțiune ar fi condus la respingerea cererii de rambursare a S.C. D.. obținând pe nedrept fonduri europene, cu toate acestea în cauza nu este probată cerința esențiala a infracțiunii prevăzute de art. 18

1

din Legea 78/2000, respectiv producerea de consecințe juridice, în condițiile în care însăși instanța de apel a conchis că "ar fi fost posibilă modificarea prevederilor contractuale, respectiv ca plata integrală să fie făcută după livrarea stației de mixturi asfaltice, dar până la data de 31.12.2015, urmând ca punerea în funcțiune să fie făcută până la data de 29.02.2016 (în condițiile în care S.C. D. obținuse acordul pentru depunerea cererii de rambursare până la data de 29.02.2016, iar odată cu cererea de finanțare era obligatorie și depunerea procesului-verbal de punere în funcțiune)".

Practic, instanța de apel a recunoscut că și în situația în care procesul-verbal de punere în funcțiune ar fi fost încheiat ulterior, exista posibilitatea de păstrare a finanțării nerambursabile, astfel încât inculpații au apreciat nu este îndeplinita cerința esențială prevăzută de textul de lege al art. 18

1

privind obținerea pe nedrept de fonduri europene, în condițiile în care însăși instanța de apel a reținut că licitația a fost câștigată în mod corect și achiziția stației de asfalt a avut loc, fiind și montată în termenul contractual asumat.

Mai mult, instanța de apel, contrar deciziei pronunțate, a apreciat că durata de implementare a proiectului nu depindea de punerea în funcțiune a utilajului.

Prin urmare, concluzia curții de apel, în sensul căreia caracterul fals al procesului-verbal de punere în funcțiune nu se poate "transfera" asupra cererii de rambursare și a raportului final al proiectului doar pentru că acestea fac trimitere la acest înscris este de natură a sublinia lipsa de efecte juridice a presupusului fals reținut asupra procesului-verbal de punere în funcțiune, lipsind de tipicitate fapta reținută în sarcina inculpaților.

În consecință, în condițiile în care nici cererea de rambursare și nici raportul final al proiectului nu pot fi considerate înscrisuri falsificate în opinia instanței de apel, aprecierea că "singurul înscris falsificat fiind procesul-verbal de punere în funcțiune din data de 29.12.2015, depunerea lui odată cu cererea de rambursare conducând la obținerea pe nedrept de către S.C. D. de fonduri europene nerambursabile" este lipsită de efecte juridice.

Practic, instanța de apel a recunoscut că a reconfigurat situația de fapt în calea de atac, dând valențe diferite declarațiilor părților și înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, întemeindu-și soluția de condamnare pe un înscris neavut în vedere de către parchet.

În acest sens, a calificat fapta reținută în sarcina celor doi inculpați drept o complicitate la prevederile art. 18

1

din Legea 78/2000, apreciind ca aceștia au cunoscut consecințele juridice ale utilizării de către inculpata S.C. D. a acestui înscris falsificat cu ocazia depunerii cererii de rambursare, ajutând-o pe aceasta, prin însușirea sub semnătură a procesului-verbal de punere în funcțiune din 29.12.2015, să obțină aprobarea cererii de rambursare și, în final, fondurile europene nerambursabile.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 02.12.2024 sub nr. x/2017, fiind repartizată aleatoriu, cu prim termen de judecată pentru examinarea admisibilității în principiu la data de 15.01.2025.

La data de 14.01.2025 a fost depus la dosarul cauzei raportul întocmit de magistratul-asistent raportor, acesta apreciind că cererile de recurs în casație îndeplinesc condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 434-438 C. proc. pen.

IV. Prin încheierea din 15.01.2025, pronunțată în dosarul nr. x/2017, au fost admise în principiu cererile de recurs în casație formulate de inculpații B., A., S.C. D., C. și S.C. E. S.R.L. împotriva deciziei penale nr. 1016/A din data de 14 august 2024 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală, în dosarul nr. x/2017.

În esență, s-a reținut că cererea de recurs în casație îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute la art. 434-438 C. proc. pen., fiind acordat termen pe fond.

V. Examinând recursurile în casație declarate de inculpatul C., S.C. E. S.R.L., B., A. și S.C. D. prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) C. proc. pen., astfel cum au fost stabilite prin încheierea de admitere în principiu din 15.01.2025, Înalta Curte apreciază că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Preliminar, Înalta Curte reține că, în condițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării, dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, caz de casare ce vizează situațiile în care fapta concretă pentru care s-a pronunțat soluția definitivă de condamnare nu întrunește elementele de tipicitate obiectivă prevăzută de norma de incriminare; dacă instanța a ignorat o normă care conține dispoziții de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv, astfel încât nu se mai realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și noua configurare legală a tipului respectiv de infracțiune.

Este de menționat că, din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., nu se poate realiza o analiză a conținutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situații de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, fără a putea fi supuse cenzurii starea factuală reținută de instanța de apel.

Înalta Curte subliniază că ceea ce s-a invocat de către recurenții-inculpați ca temei al incidenței dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. vizează, în esență, trei aspecte:

- faptul că instanța de apel și-a extins cu nesocotirea obiectului judecății competența de constatare ca fals a procesului-verbal de punere în funcțiune din data de 29.12.2015, reconfigurând situația de fapt;

- sub un alt aspect, lipsa scopului și urmării specifice ale infracțiunii prevăzute și pedepsite de dispozițiile art. 18

1

alin. (1) și (3) din Legea 78/2000, și anume obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul Uniunii Europene, în condițiile în care procesul-verbal de punere în funcțiune nu era apt să producă efecte juridice;

- faptul că inculpații au fost condamnați pe baza existenței unui înscris presupus înscris falsificat, deși instanțele fondului nu au fost învestite prin rechizitoriu cu vreo infracțiune de fals în înscrisuri prevăzută de legea penală, fiind astfel nesocotite dispozițiile art. 371 C. proc. pen. în plus, instanța de apel nu a dispus desființarea procesului-verbal de punere în funcțiune;

Criticile sunt nefondate.

Prealabil, pentru înțelegerea acuzațiilor formulate, este necesar a se observa situația în fapt și drept reținută de instanțele fondului, precum și argumentele care au stat la baza soluțiilor pronunțate

Descrierea faptelor încadrate juridic de către Tribunalul București, secția I penală, în sentința penală nr. 390/F/31.03.2023, pronunțată în dosarul nr. x/2017:

- cererea de rambursare nr. x din data de 09.02.2016 în care este precizată în mod nereal perioada 15.09.2015-31.12.2015 ca perioadă de referință pentru finalizarea proiectului și faptul că regulile privind ajutorul de stat, achizițiile publice, protecția mediului și egalitatea de șanse au fost respectate, semnată de reprezentantul legal al beneficiarului, numitul A. și directorul de proiect, B.;

- raportul final al proiectului semnat de B., pentru perioada de referință 23.12.2015-09.02.2016, în care se precizează, în mod nereal, că beneficiarul a realizat toate activitățile prevăzute a fi realizate prin proiect cu respectarea clauzelor prevăzute în contractul de finanțare și sunt menționate ca justificative procesele-verbale de predare-primire și punere în funcțiune a stației;

- procesele-verbale de predare-primire nr. x/28.12.2015 și de recepție din 29.12.2015 semnate de numiții C. și B.;

- procesul-verbal de punere în funcțiune din data de 29.12.2015 semnat de numiții C. și B., deși la acel moment utilajul nu era complet montat și pus în funcțiune;

- nota justificativă de atribuire a procedurii nr. 9/18.09.2015 și notele intermediare, respectiv proces-verbal nr. x/15.09.2015, proces-verbal intermediar nr. x/16.09.2015, proces-verbal intermediar nr. x/17.09.2015;

- declarația privind lipsa conflictului de interese în cadrul procedurii de achiziție completată de numitul C.;

- declarațiile privind inexistența conflictului de interese deși exista o relație personală între A., F. și C. și o relație de afiliere între D. și E. S.R.L., obținând, astfel, pe nedrept, suma de 4.849.375 RON, reprezentând cheltuiala eligibilă nerambursabilă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, faptă prev. și ped. de art. 18

1

alin. (1) și (3) din Legea nr. 78/2000.

- cererea de rambursare nr. x din data de 09.02.2016, în care este precizată în mod nereal perioada 15.09.2015-31.12.2015 ca perioadă de referință pentru finalizarea proiectului și faptul că regulile privind ajutorul de stat, achizițiile publice, protecția mediului și egalitatea de șanse au fost respectate, semnată de reprezentantul legal al beneficiarului, numitul A. și directorul de proiect, B.;

- raportul final al proiectului semnat de B., pentru perioada de referință 23.12.2015-09.02.2016, în care se precizează, în mod nereal, că beneficiarul a realizat toate activitățile prevăzute a fi realizate prin proiect cu respectarea clauzelor prevăzute în contractul de finanțare și sunt menționate ca justificative procesele-verbale de predare-primire și punere în funcțiune a stației;

- procesele-verbale de predare-primire nr. x/28.12.2015 și de recepție din 29.12.2015 semnate de numiții C. și B.;

- procesul-verbal de punere în funcțiune din data de 29.12.2015, semnat de numiții C. și B., deși la acel moment utilajul nu era complet montat și pus în funcțiune;

- nota justificativă de atribuire a proceduri nr. 9/18.09.2015 și notele intermediare, respectiv proces-verbal nr. x/15.09.2015, proces-verbal intermediar nr. x/16.09.2015, proces-verbal intermediar nr. x/17.09.2015;

- declarația privind lipsa conflictului de interese în cadrul procedurii de achiziție completată de numitul C.;

- declarațiile privind inexistența conflictului de interese, deși exista o relație personală între A., F. și C. și o relație de afiliere între D. și E. S.R.L., obținând, astfel, pe nedrept, suma de 4.849.375 RON, reprezentând cheltuiala eligibilă nerambursabilă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, faptă prev. și ped. de art. 18

1

alin. (1) și (3) din Legea nr. 78/2000.

- cererea de rambursare nr. x din data de 09.02.2016, în care este precizată în mod nereal perioada 15.09.2015-31.12.2015 ca perioadă de referință pentru finalizarea proiectului și faptul că regulile privind ajutorul de stat, achizițiile publice, protecția mediului și egalitatea de șanse au fost respectate, semnată de reprezentantul legal al beneficiarului, numitul A. și directorul de proiect, B.;

- raportul final al proiectului semnat de B., pentru perioada de referință 23.12.2015-09.02.2016, în care se precizează, în mod nereal, că beneficiarul a realizat toate activitățile prevăzute a fi realizate prin proiect cu respectarea clauzelor prevăzute în contractul de finanțare și sunt menționate ca justificative procesele-verbale de predare-primire și punere în funcțiune a stației;

- procesele-verbale de predare-primire nr. x/28.12.2015 și de recepție din 29.12.2015 semnate de numiții C. și B.;

- procesul-verbal de punere în funcțiune din data de 29.12.2015, semnat de numiții C. și B., deși la acel moment utilajul nu era complet montat și pus în funcțiune;

- nota justificativă de atribuire a proceduri nr. 9/18.09.2015 și notele intermediare, respectiv proces-verbal nr. x/15.09.2015, proces-verbal intermediar nr. x/16.09.2015, proces-verbal intermediar nr. x/17.09.2015;

- declarația privind lipsa conflictului de interese în cadrul procedurii de achiziție completată de numitul C.;

- declarațiile privind inexistența conflictului de interese, deși exista o relație personală între A., F. și C. și o relație de afiliere între D. și E. S.R.L., obținând, astfel, pe nedrept, suma de 4.849.375 RON, reprezentând cheltuiala eligibilă nerambursabilă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, faptă prev. și ped. de art. 18

1

alin. (1) și (3) din Legea nr. 78/2000.

- cererea de rambursare nr. x din data de 09.02.2016, în care este precizată în mod nereal perioada 15.09.2015-31.12.2015 ca perioadă de referință pentru finalizarea proiectului și faptul că regulile privind ajutorul de stat, achizițiile publice, protecția mediului și egalitatea de șanse au fost respectate, semnată de reprezentantul legal al beneficiarului, numitul A. și directorul de proiect, B.;

- raportul final al proiectului semnat de B., pentru perioada de referință 23.12.2015-09.02.2016, în care se precizează, în mod nereal, că beneficiarul a realizat toate activitățile prevăzute a fi realizate prin proiect cu respectarea clauzelor prevăzute în contractul de finanțare și sunt menționate ca justificative procesele-verbale de predare-primire și punere în funcțiune a stației;

- procesele-verbale de predare-primire nr. x/28.12.2015 și de recepție din 29.12.2015 semnate de numiții C. și B.;

- procesul-verbal de punere în funcțiune din data de 29.12.2015, semnat de numiții C. și B., deși la acel moment utilajul nu era complet montat și pus în funcțiune;

- nota justificativă de atribuire a proceduri nr. 9/18.09.2015 și notele intermediare, respectiv proces-verbal nr. x/15.09.2015, proces-verbal intermediar nr. x/16.09.2015, proces-verbal intermediar nr. x/17.09.2015;

- declarația privind lipsa conflictului de interese în cadrul procedurii de achiziție completată de numitul C.;

- declarațiile privind inexistența conflictului de interese, deși exista o relație personală între A., F. și C. și o relație de afiliere între D. și E. S.R.L., prin care a fost obținută, pe nedrept, suma de 4.849.375 RON, reprezentând cheltuiala eligibilă nerambursabilă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, faptă prev. și ped. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap la art. 18

1

alin. (1) și (3) din Legea nr. 78/2000.

- cererea de rambursare nr. x din data de 09.02.2016, în care este precizată în mod nereal perioada 15.09.2015-31.12.2015 ca perioadă de referință pentru finalizarea proiectului și faptul că regulile privind ajutorul de stat, achizițiile publice, protecția mediului și egalitatea de șanse au fost respectate, semnată de reprezentantul legal al beneficiarului, numitul A. și directorul de proiect, B.;

- raportul final al proiectului semnat de B., pentru perioada de referință 23.12.2015-09.02.2016, în care se precizează, în mod nereal, că beneficiarul a realizat toate activitățile prevăzute a fi realizate prin proiect cu respectarea clauzelor prevăzute în contractul de finanțare și sunt menționate ca justificative procesele-verbale de predare-primire și punere în funcțiune a stației;

- procesele-verbale de predare-primire nr. x/28.12.2015 și de recepție din 29.12.2015 semnate de numiții C. și B.;

- procesul-verbal de punere în funcțiune din data de 29.12.2015, semnat de numiții C. și B., deși la acel moment utilajul nu era complet montat și pus în funcțiune;

- nota justificativă de atribuire a proceduri nr. 9/18.09.2015 și notele intermediare, respectiv proces-verbal nr. x/15.09.2015, proces-verbal intermediar nr. x/16.09.2015, proces-verbal intermediar nr. x/17.09.2015;

- declarația privind lipsa conflictului de interese în cadrul procedurii de achiziție completată de numitul C.;

- declarațiile privind inexistența conflictului de interese, deși exista o relație personală între A., F. și C. și o relație de afiliere între D. și E. S.R.L., prin care a fost obținută, pe nedrept, suma de 4.849.375 RON, reprezentând cheltuiala eligibilă nerambursabilă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, faptă prev. și ped. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap la art. 18

1

alin. (1) și (3) din Legea nr. 78/2000.

Descrierea faptelor încadrate juridic de către Curtea de Apel București, secția I penală, în decizia penală nr. 1016/A/14.08.2024, pronunțată în dosarul penal nr. x/2017

În drept, fapta inculpatei S.C. D. care, în realizarea obiectului său de activitate și în interesul său, prin responsabilul de proiect, inculpatul B. - directorul de proiect, a falsificat procesul-verbal de punere în funcțiune din 29.12.2015 prin atestarea unor fapte și împrejurări necorespunzătoare adevărului, respectiv că stația de mixturi asfaltice tip MBA 3000+ fusese pusă în funcțiune, beneficiind de ajutorul inculpaților S.C. E. S.R.L. și C., înscris pe care ulterior l-a folosit, depunându-l la data de 09.02.2016 odată cu cererea finală de rambursare semnată atât de inculpatul B., cât și de inculpatul A. - reprezentantul său legal, obținând astfel pe nedrept, la data de 22.04.2016 suma totală de 4.849.375 RON din fondurile Uniunii Europene cu titlu de cheltuială eligibilă nerambursabilă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de folosire sau prezentarea cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 18

1

alin. (1) și (3) din Legea nr. 78/2000.

Fapta inculpatului A. constând în aceea că, în calitate de reprezentant legal al S.C. D., cunoscând că procesul-verbal de punere în funcțiune din data de 29.12.2015 semnat de inculpații C., reprezentantul inculpatei S.C. E. S.R.L., pe de o parte, și inculpatul B. - directorul de proiect, pe de altă parte, atestă fapte și împrejurări necorespunzătoare, respectiv că stația de mixturi asfaltice tip MBA 3000+ fusese pusă în funcțiune, a folosit acest înscris falsificat, depunându-l la data de 09.02.2016 odată cu cererea finală de rambursare semnată atât de el, cât și de inculpatul B., inculpata S.C. D. obținând astfel pe nedrept, la data de 22.04.2016, suma totală de 4.849.375 RON din fondurile Uniunii Europene cu titlu de cheltuială eligibilă nerambursabilă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de folosire sau prezentarea cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 18

1

alin. (1) și (3) din Legea nr. 78/2000.

Fapta inculpatului B. care, în calitate de director de proiect, a falsificat procesul-verbal de punere în funcțiune din 29.12.2015 prin atestarea unor fapte și împrejurări necorespunzătoare adevărului, respectiv că stația de mixturi asfaltice tip MBA 3000+ fusese pusă în funcțiune, beneficiind de ajutorul inculpaților S.C. E. S.R.L. și C., înscris pe care ulterior l-a folosit, depunându-l la data de 09.02.2016 odată cu cererea finală de rambursare semnată atât de el, cât și de reprezentantul legal al S.C. D., inculpatul A., inculpata S.C. D. obținând astfel pe nedrept, la data de 22.04.2016, suma totală de 4.849.375 RON din fondurile Uniunii Europene cu titlu de cheltuială eligibilă nerambursabilă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de folosire sau prezentarea cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 18

1

alin. (1) și (3) din Legea nr. 78/2000.

Fapta inculpatei S.C. E. S.R.L., care, în realizarea obiectului său de activitate, prin reprezentantul său legal, inculpatul C., a falsificat împreună cu inculpatul B. - directorul de proiect, procesul-verbal de punere în funcțiune din data de 29.12.2015 prin atestarea unor fapte și împrejurări necorespunzătoare adevărului, respectiv că stația de mixturi asfaltice tip MBA 3000+ fusese pusă în funcțiune, știind că acest înscris va fi ulterior folosit, la data de 09.02.2016 acesta fiind depus odată cu cererea finală de rambursare semnată de inculpații B. și A. - reprezentantul legal al S.C. D., ajutând-o astfel pe inculpata S.C. D. să obțină pe nedrept, la data de 22.04.2016, suma totală de 4.849.375 RON din fondurile Uniunii Europene cu titlu de cheltuială eligibilă nerambursabilă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap la art. 18

1

alin. (1) și (3) din Legea nr. 78/2000.

Fapta inculpatului C. care, în calitate de reprezentant legal al inculpatei S.C. E. S.R.L.,a falsificat împreună cu inculpatul B. - directorul de proiect, procesul-verbal de punere în funcțiune din data de 29.12.2015 prin atestarea unor fapte și împrejurări necorespunzătoare adevărului, respectiv că stația de mixturi asfaltice tip MBA 3000+ fusese pusă în funcțiune, știind că acest înscris va fi ulterior folosit, la data de 09.02.2016 acesta fiind depus odată cu cererea finală de rambursare semnată de inculpații B. și A. - reprezentantul legal al S.C. D., ajutând-o astfel pe inculpata S.C. D. să obțină pe nedrept, la data de 22.04.2016, suma totală de 4.849.375 RON din fondurile Uniunii Europene cu titlu de cheltuială eligibilă nerambursabilă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europe