ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 325/2023

Ședința publică din data de 26 aprilie 2023

Deliberând asupra contestațiilor de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 04 aprilie 2023, Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în temeiul art. 250

2

C. proc. pen. cu trimitere la art. 250

1

alin. (1) din C. proc. pen., a ridicat măsura asigurătorie constând în sechestrul asigurător instituit asupra bunurilor imobile și mobile aflate în proprietatea inculpatei A., consilier superior, șef al Serviciului Autorizare Plăți (fostul IACS) din cadrul APIA Centrul Județean Suceava, prin Ordonanța nr. 38/P/2013 din data de 17.09.2013, a Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Suceava, în dosarul nr. x/2013, astfel cum măsura a fost menținută prin încheierea din data de 27.04.2021, pronunțată în dosarul nr. x/2017 al Tribunalului Suceava, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 98/19.05.2021 a Curții de Apel Suceava, bunuri constând în: apartament nr. x situat în mun. Suceava, strada x nr. 13, compus din 3 camere și dependințe, intabulat în CF nr. x a com. Cad Sf. Ilie dobândit prin contract de vânzare-cumpărare nr. x/1991.

Pentru a se pronunța în acest sens, Curtea de Apel Suceava a reținut că scopul instituirii obligației de verificare periodică a temeiniciei și legalității măsurilor asigurătorii, din oficiu, de către organele judiciare, constă în înlăturarea riscului de devalorizare a bunurilor supuse sechestrului asigurător, care ar face astfel imposibilă recuperarea creanțelor provenite din infracțiuni sau acestea ar fi mai greu de recuperat.

S-a arătat că măsurile asigurătorii sunt definite ca fiind măsuri de constrângere reală care constau în indisponibilizarea, până la soluționarea definitivă a cauzei, a bunurilor aparținând persoanelor expres prevăzute de lege, funcție de caz, în vederea asigurării reparării pagubelor cauzate prin infracțiune, pentru garantarea executării pedepselor pecuniare sau a cheltuielilor judiciare precum și pentru a se evita distrugerea, ascunderea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau a confiscării extinse. Prin reglementarea acestor instituții se asigură executarea obligațiilor de natură patrimonială care decurg din rezolvarea acțiunii penale și a acțiunii civile. Fiind măsuri procesuale, măsurile asigurătorii nu constituie prin ele însele o reparare a pagubei, executare a pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori o confiscare ci numai garantează executarea acestora la data rămânerii definitive a hotărârii pronunțate în cauză și în funcție de soluția dată în dosar. Așadar, măsurile asigurătorii sunt o consecință a presupunerii săvârșirii unei fapte penale și constau în indisponibilizarea temporară a unor bunuri mobile sau imobile prin instituirea unui sechestru asupra lor.

Până la dovedirea vinovăției în materie penală, indisponibilizarea instituită prin sechestru nu afectează substanța dreptului avut asupra bunurilor supuse măsurii, întrucât acest lucru se poate realiza numai prin dispozitivul hotărârii care trebuie să cuprindă și cele hotărâte cu privire la măsurile asigurătorii. CEDO a constatat că instituirea sechestrului nu este o judecată asupra unei acuzații în materie penală în sensul Articolului 6 din Convenție, deoarece atât stabilirea unor drepturi de creanțe ale unor terți, cât și confiscarea unor bunuri sunt măsuri ce urmează a fi luate ulterior, în cadrul unor proceduri separate. Având în vedere că la analiza condițiilor necesare luării unei măsuri asigurătorii organul judiciar nu trage concluzii cu privire la vinovăția unei persoane, nu antamează fondul, ci doar ia măsuri provizorii în scopul enunțat în art. 249 alin. (1) C. proc. pen. precitat, este nepermis a se invoca în fața organelor judiciare apărări pe marginea pretinsei acuzații în materie penală pe care o presupune luarea măsurii sechestrului.

Evaluând, prioritar, legalitatea actului procesual al luării măsurii asigurătorii în conformitate cu exigențele art. 249 alin. (1) coroborat cu art. 249 alin. (6) din C. proc. pen., Curtea a constatat, sub un prim aspect că luarea măsurilor asigurătorii în procesul penal este, în principiu, facultativă, dispunerea acestora fiind lăsată la aprecierea organului judiciar.

Prin excepție, legiuitorul a înțeles să reglementeze și situații derogatorii de la această regulă, în care luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie. O primă astfel de situație, cu aplicabilitate generală, este cea prevăzută de art. 249 alin. (7) din din C. proc. pen., care statuează asupra caracterului obligatoriu al dispunerii măsurilor asigurătorii în cazul în care persoana vătămată este o persoană lipsită de capacitate de exercițiu sau cu capacitate de exercițiu restrânsă. O a doua categorie de situații derogatorii de la regula anterior enunțată este regăsită în cuprinsul legilor penale speciale, care, în cazul unor infracțiuni anume prevăzute, statuează asupra obligativității dispunerii măsurilor asigurătorii, categorie căreia i se subsumează și art. 20 din Legea nr. 78/2000: În cazul în care s-a săvârșit o infracțiune dintre cele prevăzute în prezentul capitol, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie. Astfel, în cazul acestei categorii de infracțiuni, spre deosebire de facultatea de a lua măsurile procesuale analizate, recunoscută cu valoare de principiu de art. 249 alin. (1) din din C. proc. pen., dispozițiile art. 20 din legea specială consacră expres, așa cum s-a arătat în precedent, caracterul obligatoriu al luării măsurilor asigurătorii. Norma legală are caracter special și derogator în raport de regula generală consacrată de art. 249 alin. (1) din C. proc. pen., ceea ce înseamnă că riscul de sustragere, distrugere, înstrăinare a bunurilor ce fac obiectul indisponibilizării este prezumat de legiuitor în cazul faptelor reglementate de Legea nr. 78/2000.

Prin urmare, legalitatea măsurilor asigurătorii în cauzele de natura celor de față nu este condiționată de prezentarea explicită a împrejurărilor ce ar fundamenta un atare risc, fiind suficient, din perspectiva exigențelor de "motivare a măsurilor", ca organul judiciar să indice, cu suficientă precizie, faptele de comiterea cărora sunt acuzați inculpații, încadrarea juridică a acestora și valoarea probabilă a sumelor echivalente, inter alia, valorii bunurilor ce sunt supuse măsurii asigurătorii.

Curtea a evocat Decizia nr. 19/2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, publicată în M. Of. nr. 953/4.12.2017, prin care a fost admis recursul în interesul legii, arătând că "Proporționalitatea dintre scopul urmărit la instituirea măsurii și restrângerea drepturilor persoanei acuzate trebuie asigurată indiferent de modul în care legiuitorul a apreciat necesitatea dispunerii sechestrului, ca decurgând din lege sau ca fiind lăsată la aprecierea judecătorului. Condiția decurge atât din art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția europeană a drepturilor omului și libertăților fundamentale, cât și din art. 53 alin. (2) din Constituția României, republicată (măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății)."

Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului și exigențelor art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană, atât la luarea măsurii asiguratorii a sechestrului, cât și pe perioada în care aceasta este menținută, trebuie respectat testul de proporționalitate pentru ca măsura prin durata și scopul urmărit să nu se transforme odată cu trecerea timpului într-o sarcină excesivă pentru persoana ale cărei bunuri sunt indisponibilizate (cauza Forminster Enterprises Limited c. Republicii Cehe (hotărârea din 2008).

Proporționalitatea dintre scopul urmărit la instituirea măsurii și restrângerea drepturilor persoanei acuzate trebuie asigurată întrucât măsurile asiguratorii sunt acele măsuri procesuale cu caracter real care au ca efect indisponibilizarea unor bunuri mobile sau imobile care aparțin inculpatului, prin instituirea unui sechestru asupra acestora, afectând, atributul dispoziției juridice și materiale, întrucât proprietarul acestor bunuri pierde dreptul de a le înstrăina sau greva de sarcini. Exigențele privind necesitatea și proporționalitatea măsurii asigurătorii trebuie avute în vedere și în momentul verificării subzistenței temeiurilor care au determinat luarea sau menținerea măsurii.

Restabilirea relațiilor sociale ca urmare a săvârșirii unei infracțiuni presupune atât sancționarea celor vinovați, ca mijloc de constrângere, reeducare a celor ce au săvârșit astfel de fapte, și prevenire, dar și repararea pagubelor produse.

În vederea asigurării reparării pagubei produse prin săvârșirea infracțiunii pot fi instituite măsuri asigurătorii care sunt de fapt măsuri de constrângere reală și constau în indisponibilizarea până la soluționarea definitivă a cauzei a bunurilor sau veniturilor inculpatului. În orice caz, orice ingerință în folosirea proprietății trebuie să răspundă exigenței de proporționalitate și să fie menținut un echilibru just între cerințele de interes general ale comunității și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale individului.

În cazul infracțiunilor grave, necesitatea instituirii măsurilor asigurătorii într-o fază incipientă a cercetărilor, chiar înainte de evaluarea prejudiciului sau a produsului faptei, este justificată de împiedicarea inculpatului să înstrăineze bunurile sau beneficiul infracțiunii, însă, ulterior, pe măsură ce ancheta avansează, măsurile asigurătorii pot fi restrânse sau chiar ridicate, în funcție de prejudiciul rezultat din mijloacele de probă administrate, de soluțiile dispuse de organele judiciare, ținând cont de principiile necesității și proporționalității. Astfel, se verifică măsura asigurătorie și sub aspectul corelației dintre valoarea bunurilor indisponibilizate și valoarea prejudiciului stabilită în urma administrării mijloacelor de probă, dar și în funcție de proprietarul bunurilor, de tipul de creanțe pentru a căror îndestulare a fost instituită.

Analizând, prin urmare, caracterul proporțional al măsurii, Curtea a reținut că, în ceea ce privește latura civilă, prin adresa nr. x/25.09.2017 Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură a comunicat faptul că se constituie de parte civilă în cauză, cu suma totală de 591.967,43 RON, reprezentând sume necuvenite acordate sub formă de sprijin din fondurile europene și/sau din fondurile publice naționale, pentru campaniile 2010-2012, de care a beneficiat B., CUI: x, aceste sume urmând a se recupera de la inculpați, cu aplicarea accesoriilor fiscale calculate potrivit O.U.G. nr. 66/2011 și O.U.G. nr. 3/2015. .

Prin cererea precizatoare nr. 3717/20.08.2014, Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură a solicitat obligarea în solidar, a inculpaților B., în calitate de reprezentant legal al C. și a C., cu sediul în mun. Câmpulung Moldovenesc, jud. Suceava, la plata sumei de 634.603,26 RON, creanță principală, la care se adaugă dobânzile și penalitățile calculate de la data efectuării plății către fermierul C., în campaniile 2010-2012, până la data achitării efective a debitului, potrivit art. 121 alin. (1) din O.U.G. nr. 125/2006.

Prin sentința penală apelată, Tribunalul Suceava, în temeiul art. 19 și art. 397 C. proc. pen., a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚIE PENTRU AGRICULTURĂ și, în consecință, a obligat în solidar inculpații B. și C. să plătească părții civile suma de 634.603,26 RON cu aplicarea accesoriilor fiscale calculate potrivit O.U.G. nr. 66/2011 și O.U.G. nr. 3/2015 până la data plății efective.

De asemenea, în temeiul art. 19 și art. 397 C. proc. pen., a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚIE PENTRU AGRICULTURĂ și, în consecință, a obligat pe inculpatul B. să plătească părții civile suma de 591.967,43 RON cu aplicarea accesoriilor fiscale calculate potrivit O.U.G. nr. 66/2011 și O.U.G. nr. 3/2015 până la data plății efective.

În ceea ce privește situația juridică a inculpatei A., privind bunul (apartament nr. x situat în mun. Suceava, strada x nr. 13, compus din 3 camere și dependințe, intabulat în CF nr. x a com. Cad Sf. Ilie) dobândit prin contract de vânzare-cumpărare nr. x/1991, bun asupra căruia s-a instituit sechestrul asigurător prin Ordonanța nr. 38/P/2013 din data de 17.09.2013, a Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Suceava, în dosarul nr. x/2013, astfel cum măsura a fost menținută prin încheierea din data de 27.04.2021, pronunțată în dosarul nr. x/2017 al Tribunalului Suceava, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 98/19.05.2021 a Curții de Apel Suceava, Curtea a reținut că prin răspunsul primit la dosar nr. x/2017 al Tribunalului Suceava din partea Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Suceava - Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Suceava, în momentul în care au fost emise forme de executare a dispoziției privind măsurile asigurătorii din sentința penală nr. 224 din 15.09.2022 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr. x/2017, nedefinitivă, s-a comunicat că s-a procedat la radierea măsurii asigurătorii urmare a dispoziției de revocare a sechestrului asigurător dispusă prin sentința penală sus menționată.

Astfel, s-a arătat că impedimentele sus învederate, în sensul că dispoziția de revocare a sechestrului asigurător din sentință, dispoziție nedefinitivă și neexecutorie, a fost pusă în executare, ceea ce a dus la radierea sechestrului asigurător instituit în cauză în cazul inculpatei A., conduce la ridicarea măsurii asiguratorii cu privire la aceasta.

Împotriva încheierii din data de 04 aprilie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori a formulat contestație Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritoriul Suceava, motivele invocate fiind prezentate pe larg în încheierea de dezbateri ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Analizând contestația formulată de Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritoriul Suceava, în raport de criticile invocate și dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Prealabil, Înalta Curte constată că reprezentantul Ministerului Public a precizat în ședință publică faptul că prezenta contestație o vizează numai pe inculpata A., sens în care nu se mai impune evaluarea situației inculpatului D., contestatția procurorului vizând exclusiv situația juridică a inculpatei A..

Potrivit art. 250

2

din C. proc. pen., în tot cursul procesului penal, procurorul, judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, instanța de judecată verifică periodic, dar nu mai târziu de 6 luni în cursul urmăririi penale, respectiv un an în cursul judecății, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menținerea măsurii asigurătorii, dispunând, după caz, menținerea, restrângerea sau extinderea măsurii dispuse, respectiv ridicarea măsurii dispuse, prevederile art. 250 și 250

1

aplicându-se în mod corespunzător.

Prin ordonanța din data de 17 septembrie 2017 emisă în dosarul nr. x/2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritoriul Suceava, a fost instituită măsura sechestrului asigurator asupra bunurilor aparținând inculpatei A., până la concurența sumei de 1228330,86 RON, respectiv asupra apartamentului nr. x situat în mun. Suceava, strada x nr. 13, compus din 3 camere și dependințe, intabulat în CF nr. x a com. Cad Sf. Ilie, dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare nr. x/1991.

Prin sentința penală nr. 224 din data de 15.09.2022, pronunțată în dosarul nr. x/2016, Tribunalul Suceava, secția penală a dispus, în temeiul art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., achitarea inculpatei A., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. (3 acte materiale aferente campaniilor agricole 2010, 2011, 2012 C.), iar în temeiul art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., a achitat inculpata A., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. (3 acte materiale aferente campaniilor agricole 2010, 2011, 2012 B.).

De asemenea, în temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen. raportat la art. 249 C. proc. pen., a dispus revocarea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra bunurilor imobile și mobile în proprietatea inculpatei A., constând în: apartament nr. x situat în mun. Suceava, strada x nr. 13, compus din 3 camere și dependințe, intabulat în CF nr. x a com. Cad Sf. Ilie dobândit prin contract de vânzare-cumpărare nr. x/1991.

Soluția pronunțată cu privire la această inculpată este supusă apelului. Apelul formulat de procuror și care o vizează și pe inculpata A. față de care s-a pronunțat soluția de achitare are, potrivit dispozițiilor art. 416 din C. proc. pen., efect suspensiv de executare. Deși caracterul suspensiv de executare al ridicării măsurii asigurătorii nu este contestat, natura hotărârii prin care măsura a fost dispusă, respectiv ridicată, este relevantă pentru stabilirea limitelor în care hotărârea poate fi cenzurată. Astfel, sentința penală ori decizia sunt hotărâri care, spre deosebire de încheiere, rezolvă fondul acțiunii penale, și dau soluția acesteia, în urma evaluării exhaustive a probatoriului. Măsura asigurătorie este consecința soluției acțiunii penale, fiind determinată și în strânsă legătură cu aceasta, astfel că analizarea legalității ori temeiniciei sale în apel, decurge din etapa în care se află evaluarea sentinței înseși.

Evaluarea măsurii asigurătorii, succesiv soluționării acțiunii penale în fond, este strict limitată la determinarea legalității prin raportare la aceasta (soluția stabilită prin hotărârea apelată). Doar modificarea situației juridice stabilite prin hotărârea instanței de fond (e.g. schimbarea obiectului asupra căruia poarta măsura, dispariția bunului, consemnarea sumei, s.a.) poate determina, anterior pronunțării deciziei, respectiv în cursul judecării apelului, și analiza temeiniciei măsurii asigurătorii dispuse prin sentință.

Sub acest aspect, Înalta Curte reține că de la momentul pronunțării sentinței prin care s-a dispus achitarea inculpatului și ridicarea măsurii asiguratorii, nu a intervenit niciun element de noutate care să impună o reevaluare a temeiniciei măsurii asiguratorii. Formularea căii de atac a apelului de către Ministerul Public și trecerea unei perioade de timp nu susțin eo ipso menținerea măsurii asigurătorii.

Astfel, instanța de control judiciar apreciază că, la acest moment procesual, soluția de achitare dispusă prin hotărârea instanței de fond, precum și lipsa unor elemente de noutate care să impună reevaluarea, justifică ridicarea măsurii asiguratorii instituite prin ordonanța Direcției Naționale Anticorupție, din data de 17 septembrie 2017 asupra bunurilor aparținând inculpatei A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritoriul Suceava împotriva încheierii din data de 04 aprilie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori cu privire la inculpata A..

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorilor desemnați din oficiu, în cuantum de câte 340 de RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 aprilie 2023.