ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

Sursă originală

ÎCCJ 26.10.2023

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 709/2023

HOTĂRÂRE

26.10.2023

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 709/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 26 octombrie 2023

Asupra contestației de față, constată următoarele:

Prin încheierea din 27 septembrie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2015, Curtea de București, secția I penală (instanță învestită cu soluționarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași, inculpații A., B., C., D., E., F., G., H., I. și J. și partea civilă Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția Domeniilor Statului Bucuresti împotriva sentinței penale nr. 92 din 20 decembrie 2022 pronunțată de Tribunalul Călărași), printre altele, în temeiul art. 250

din C. proc. pen., a constatat legalitatea și temeinicia măsurilor asigurătorii dispuse în cursul urmăririi penale prin ordonanțele nr. 236/P/2014 din 20 februarie 2014 și, respectiv, 16 februarie 2014, pe care le-a menținut.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut, în esență, următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 250

din C. proc. pen. [text de lege introdus, începând cu data de 28 februarie 2021, prin Legea nr. 6/2021 privind stabilirea unor măsuri pentru punerea în aplicare a Regulamentului (UE) 2017/1.939 al Consiliului din 12 octombrie 2017 de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în ceea ce privește instituirea Parchetului European, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 167 din 18 februarie 2021] "în tot cursul procesului penal, procurorul, judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, instanța de judecată verifică periodic, dar nu mai târziu de 6 luni în cursul urmăririi penale, respectiv un an în cursul judecății, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menținerea măsurii asigurătorii, dispunând, după caz, menținerea, restrângerea sau extinderea măsurii dispuse, respectiv ridicarea măsurii dispuse, prevederile art. 250 și 250

aplicându-se în mod corespunzător".

Măsurile asigurătorii sunt măsuri procesuale cu caracter real, care au ca efect indisponibilizarea bunurilor mobile și imobile care aparțin inculpatului sau părții responsabile civilmente, prin instituirea unui sechestru asupra acestora, în scopul asigurării reparării prejudiciului cauzat prin infracțiune sau realizării confiscării, executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare.

Aceste măsuri au caracter provizoriu, având rolul de a preveni ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care ar putea să asigure atingerea scopului prevăzut de lege, în variantele alternative prevăzute de lege.

Măsurile asigurătorii sunt o consecință a săvârșirii unei fapte penale și constau în indisponibilizarea temporară a unor bunuri mobile sau imobile prin instituirea unui sechestru asupra lor. Până la dovedirea vinovăției în materie penală, indisponibilizarea instituită prin sechestru nu afectează substanța dreptului avut asupra bunurilor supuse măsurii, întrucât acest lucru se poate realiza numai prin dispozitivul hotărârii care trebuie să cuprindă și cele hotărâte cu privire la măsurile asigurătorii. Așa fiind, indisponibilizarea nu are în vedere drepturi în materie penală în sensul art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, potrivit căruia orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil de către o instanță independentă și imparțială, situație deplin respectată de dispozițiile art. 250 alin. (6) din C. proc. pen. (Decizia nr. 207 din 31 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 387 din 3 iunie 2015, Curtea Constituțională, paragraf 19).

Scopul unei astfel de măsuri este evitarea ascunderii, distrugerii sau înstrăinării bunurilor sechestrate pentru a se garanta repararea pagubei suferite în urma infracțiunilor, până la concurența valorii probabile a acesteia.

Modificarea legislativă introdusă prin art. 250

din C. proc. pen. instituie o obligație procedural pozitivă de verificare periodică a legalității și temeiniciei măsurii asiguratorii, inclusiv în cazurile în care legea prevede caracterul obligatoriu al luării măsurii procesuale.

Având în vedere că legea nu instituie o durată maximă a măsurii asiguratorii, rațiunea acestei modificări evidențiază, pe de o parte, faptul că măsurile asiguratorii au la bază idea de risc, care se poate modifica odată cu trecerea timpului în cursul procesului penal. Pe de altă parte, prin instituirea acestei obligații procesuale compensatoare, legiuitorul impune organelor judiciare să efectueze periodic o analiză concretă a testului proporționalității consacrat de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în cauzele Forminster Enterprises Limited contra Republicii Cehe (hotărârea din 9 ianuarie 2009, paragraph. 76-78) și Benet Praha SPOL S.R.O. contra Republicii Cehe (hotărârea din 28 septembrie 2010, paragraful 103),în scopul asigurării unei protecții mai eficiente a dreptului de proprietate.

În condițiile în care, așa cum s-a arătat anterior, măsurile asiguratorii nu se dispun pe un anumit termen, în mod evident nu sunt aplicabile dispozițiile art. 286 alin. (2) din C. proc. pen., potrivit cărora, când o măsură procesuală nu poate fi luată decât pe un anumit termen, expirarea acestuia atrage de drept încetarea efectului măsurii. Termenele prevăzute de art. 250

din C. proc. pen. nu sunt termene pe durata cărora se dispun măsurile asigurătorii, ci termene până la expirarea cărora trebuie să se procedeze la verificarea temeinicei și proporționalității acestora, care, în lipsa în lipsa unor dispoziții imperative care să sancționeze nerespectarea acestora, pot fi considerate de recomandare.

Astfel, chiar dacă aceste termene ar fi depășite, legislația procesual penală nu prevede o sancțiune similară celei reglementate în materia măsurilor preventive, reglementată de art. 241 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., respectiv aceea a încetării de drept a măsurii. Singura situație prevăzută de C. proc. pen. în care măsurile asiguratorii încetează de drept este cea reglementată de dispozițiile art. 397 alin. (5) din C. proc. pen., respectiv atunci când instanța lasă nesoluționată acțiunea civilă, iar persoana vătămată nu introduce acțiune în fața instanței civile în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii.

Dincolo de aceste considerente, în ceea ce privește temeinicia și proporționalitatea măsurilor instituite în sarcina inculpaților, instanța a apreciat că, în raport de natura infracțiunilor ce fac obiectul acuzațiilor formulate împotriva inculpaților și având în vedere motivele indicate în cuprinsul ordonanțelor de instituire a măsurilor asigurătorii, se mențin temeiurile care au impus luarea acestor măsuri.

În plus, până la dovedirea vinovăției în materie penală, indisponibilizarea instituită prin sechestru nu afectează substanța dreptului avut asupra bunurilor supuse măsurii.

Pentru argumentele prezentate, în temeiul art. 250

din C. proc. pen., instanța a constatat legalitatea și temeinicia măsurilor asigurătorii dispuse în cursul urmăririi penale, pe care le-a menținut.

****

Împotriva încheierii sus-menționate, în termen legal, a formulat contestație persoana interesată S.C. K. S.R.L., susținând, în esență, că instanța de apel a menținut măsurile asigurătorii dispuse, în cursul urmăririi penale, prin ordonanțele nr. 236/P/2014 din 20 februarie 2014 și, respectiv, 16 februarie 2014 emise de Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică și, prin aceasta, implicit, și pe cele dispuse față de ea prin cea din urmă ordonanță, deși măsurile au fost ridicate prin sentința penală nr. 92 din 20 decembrie 2022, pronunțată de Tribunalul Călărași, secția penală.

În susținerea cererii, contestatoarea persoană solicitată a anexat sentința penală nr. 92 din 20 decembrie 2022, pronunțată de Tribunalul Călărași, secția penală în dosarul nr. x/2015 și rechizitoriul din 5 mai 205 emis de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică în dosarul nr. x/2014.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 4 octombrie 2023, sub nr. x/2015/a13, având termen de judecată fixat la data de 12 octombrie 2023, când, constatând lipsă de procedură cu intimata parte civilă Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția Domeniilor Statului, instanța a amânat cauza la data de 26 octombrie 2023.

La acest ultim termen, în lipsa contestatoarei persoană interesată, care a solicitat judecarea cauzei în lipsă, reprezentantul Ministerului Public a formulat concluzii asupra contestației, acestea fiind fidel redate în practicaua prezentei decizii.

Examinând contestația formulată de persoana interesată S.C. K. S.R.L., prin raportare la actele și lucrările dosarului, Înalta Curte de Casație și Justiție o constată întemeiată în limitele ce se vor arăta și pentru următoarele considerente:

Prealabil examinării criticilor formulate în cauza de față se constată că prezenta contestație este formulată de persoana interesată S.C. K. S.R.L. exclusiv împotriva dispoziției din cuprinsul încheierii de ședință din data de 27 septembrie 2023, pronunțată de Curtea de București, secția I penală în dosarul nr. x/2015, de menținere a măsurilor asigurătorii dispuse față de aceasta, în cursul urmăririi penale, în dosarul nr. x/2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică.

În limitele astfel precizate, examinând criticile formulate, Înalta Curte reține următoarele:

Prin ordonanța Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică nr. 236/P/2014 din 16 februarie 2015 s-a dispus, în temeiul art. 249 alin. (1) din C. proc. pen., art. 20 din Legea nr. 78/2000 și art. 112 alin. (1) lit. e) din C. pen., instituirea măsurii sechestrului penal asiguratoriu, printre altele, asupra următoarelor bunuri imobile intabulate pe numele S.C. K. S.R.L.:

- terenul în suprafață de 1,50 ha, amplasat în extravilanul orașului Fundulea, tarlaua x/3, parcela x, intabulat sub numărul x pe numele S.C. K. S.R.L. București, având o valoare estimată la suma de 23.314 RON;

- terenul în suprafață de 0,79 ha, amplasat în extravilanul orașului Fundulea, tarlaua x/2, parcela x, intabulat sub numărul x pe numele S.C. K. S.R.L. București, având o valoare estimată la suma de 12.279 RON;

- terenul în suprafață de 2,27 ha, amplasat în extravilanul orașului Fundulea, tarlaua x/3, parcela x, intabulat sub numărul x pe numele S.C. K. S.R.L. București, având o valoare estimată la suma de 35.282 RON;

- terenul în suprafață de 14,13 ha, amplasat în extravilanul orașului Fundulea, tarlaua x/3, parcela x, intabulat sub numărul x pe numele S.C. K. S.R.L. București, având o valoare estimată la suma de 219.620 RON;

- terenul în suprafață de 0,0161 ha, amplasat în extravilanul orașului Fundulea, tarlaua x/2, parcela x, intabulat sub numărul x pe numele S.C. K. S.R.L. București, având o valoare estimată la suma de 250 RON;

- terenul în suprafață de 1,64 ha, amplasat în extravilanul orașului Fundulea, tarlaua x/3, parcela x, intabulat sub numărul x pe numele S.C. K. S.R.L. București, având o valoare estimată la suma de 25.490 RON;

- terenul în suprafață de 2 ha, amplasat în extravilanul orașului Fundulea, tarlaua x/3, parcela x, intabulat sub numărul x pe numele S.C. K. S.R.L. București, având o valoare estimată la suma de 31.086 RON;

- terenul în suprafață de 2,26 ha, amplasat în extravilanul orașului Fundulea, tarlaua x/3, parcela x, intabulat sub numărul x pe numele S.C. K. S.R.L. București, având o valoare estimată la suma de 35.127 RON;

- terenul în suprafață de 4,23 ha, amplasat în extravilanul orașului Fundulea, tarlaua x/1, parcela x, intabulat sub numărul x pe numele S.C. K. S.R.L. București, având o valoare estimată la suma de 65.746 RON;

- terenul în suprafață de 7,13 ha, amplasat în extravilanul orașului Fundulea, tarlaua x/1, parcela x, intabulat sub numărul x pe numele S.C. K. S.R.L. București, având o valoare estimată la suma de 110.820 RON;

- terenul în suprafață de 3,11 ha, amplasat în extravilanul orașului Fundulea, tarlaua x/3, parcela x, intabulat sub numărul x pe numele S.C. K. S.R.L. București, având o valoare estimată la suma de 48.338 RON;

- terenul în suprafață de 3,36 ha, amplasat în extravilanul orașului Fundulea, tarlaua x/3, parcela x, intabulat sub numărul x pe numele S.C. K. S.R.L. București, având o valoare estimată la suma de 52.224 RON;

În privința temeiurilor la care se referă art. 250

din C. proc. pen., în cazul concret al contestatoarei persoană interesată, măsura a fost instituită în scopul recuperării pagubei, în modalitatea restabilirii situației anterioare săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu și complicitate la abuz în serviciu ce au făcut obiectul cercetărilor în cauză.

Măsura asigurătorie a fost menținută prin rechizitoriul nr. x/2014 din 5 mai 2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților L., A., E., C., B., I., H., D., F., J. și M., printre altele, pentru săvârșirea, în diferite forme de participație penală, a infracțiunilor de abuz în serviciu pretins generatoare ale pagubei a cărei recuperare a constituit fundamentul instituirii acesteia.

Prin sentința penală nr. 92 din 20 decembrie 2022 pronunțată de Tribunalul Călărași, secția penală în dosarul nr. x/2015, constatând că nu au fost administrate dovezi/probe certe, dincolo de orice bănuială rezonabilă, din care să rezulte concluzia că titularii de cereri (cu excepția inculpaților în numele cărora s-a validat dreptul de proprietate) au cunoscut împrejurările concrete în care s-a realizat procesul de retrocedare a terenurilor ce au făcut obiectul cercetărilor, s-a dispus ridicarea măsurii sechestrului penal asigurătoriu instituit prin ordonanța nr. 236/P/2014 din 16 februarie 2015, printre altele, asupra următoarelor bunuri imobile intabulate pe numele S.C. K. S.R.L.:

În contextul prezentat, raportat la situația concretă a măsurilor asigurătorii dispuse față de persoana interesată S.C. K. S.R.L. în prezenta cauză, Înalta Curte constată că, de lege lata, la acest moment procesual, instanței de apel nu îi revenea obligația impusă de dispozițiile art. 250

din C. proc. pen., respectiv, aceea de verificare din oficiu a temeiurilor care au determinat luarea sau menținerea măsurii asigurătorii, în condițiile în care, în speță, ultima dispoziție vizând măsurile asigurătorii dispuse față de contestatoare a fost aceea de ridicare a acestora, prin sentința nedefinitivă apelată.

Potrivit dispozițiilor art. 250

din C. proc. pen., "În tot cursul procesului penal, procurorul, judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, instanța de judecată verifică periodic, dar nu mai târziu de 6 luni în cursul urmăririi penale, respectiv un an în cursul judecății, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menținerea măsurii asigurătorii, dispunând, după caz, menținerea, restrângerea sau extinderea măsurii dispuse, respectiv ridicarea măsurii dispuse, prevederile art. 250 și 250

aplicându-se în mod corespunzător."

Astfel, textul de lege instituie obligația instanței de a verifica din oficiu subzistența temeiurilor care au determinat luarea sau menținerea măsurilor asigurătorii, ceea ce presupune, prin însăși ipoteza normei analizate, existența măsurii procesuale în sine, ca realitate juridică, la momentul efectuării verificării. Legiuitorul a prevăzut explicit că obiectul verificării instanței în această procedură se limitează la măsurile asigurătorii luate sau menținute în cauză, nu și la cele ridicate în mod nedefinitiv, argumentele avute în vedere în acest sens fiind, așadar, atât de ordin semantic, dar și logico-juridic, în condițiile în care controlul judiciar asupra subzistenței temeiurilor "care au determinat luarea sau menținerea măsurii asigurătorii" nu poate viza decât o măsură procesuală încă în ființă.

Este adevărat că dispoziția de ridicare a măsurilor asigurătorii din cuprinsul sentinței pronunțate în speță nu are caracter executoriu, însă această stare de fapt constituie, în lipsa unei dispoziții contrare exprese, o consecință a efectului suspensiv al apelului prevăzut de art. 416 din C. proc. pen. și nu echivalează, din punct de vedere procesual, cu menținerea măsurii asigurătorii ca realitate procesuală.

Ca atare, în contextul în care măsurile asigurătorii au fost ridicate prin sentința atacată, lipsește însăși premisa incidenței dispozițiilor art. 250

din C. proc. pen., nemaifiind vorba despre o măsură luată sau menținută. Concluzia enunțată este întărită și de faptul că, în urma verificării realizate, instanța de apel nu are posibilitatea efectivă de a pronunța vreuna dintre soluțiile limitativ prevăzute de text, în condițiile în care, odată ridicate, măsurile asigurătorii nu mai pot fi, în mod evident, menținute, restrânse sau extinse.

Ca atare, în considerarea principiului legalității procesului penal, în interpretarea literală a dispozițiilor art. 250

din C. proc. pen., măsurile asigurătorii ridicate prin sentința instanței de fond nu pot face obiectul verificării din oficiu de către instanța de apel.

În considerarea argumentelor teoretice prezentate și având în vedere caracterul limitat devolutiv al prezentei căi de atac, care permite cenzurarea încheierii atacate doar în limitele criticilor formulate explicit de contestatoare, Înalta Curte constată că, în speță, menținând măsurile asigurătorii dispuse în cursul urmăririi penale prin ordonanțele nr. 236/P/2014 din 20 februarie 2014 și, respectiv, 16 februarie 2014 emise de Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, Curtea de Apel București, secția I penală a menținut implicit, prin încheierea atacată, și măsura asigurătorie a sechestrului instituită asupra bunurilor intabulate pe numele S.C. K. S.R.L. prin ordonanța nr. 236/P/2014 din 16 februarie 2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică.

Această măsură a fost, însă, ridicată prin sentința penală nr. 92 din 20 decembrie 2022, pronunțată de Tribunalul Călărași, secția penală, astfel încât ea nu putea face obiectul verificării instanței de apel în procedura prevăzută de art. 250

din C. proc. pen. și, prin urmare, nici al soluției de menținere prevăzute, printre altele, de norma procesual penală evocată.

Din această perspectivă, menținerea din oficiu a unei măsuri asigurătorii ridicate printr-o hotărâre nedefinitivă reflectă o incorectă aplicare a dispozițiilor art. 250

din C. proc. pen., criticile contestatoarei fiind fondate sub acest aspect.

Pentru argumentele prezentate, Înalta Curte, în temeiul art. 425

alin. (7) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., raportat la art. 250

din C. proc. pen., va admite contestația formulată de S.C. K. S.R.L împotriva încheierii din data de 27 septembrie 2023, pronunțată de Curtea de București, secția I penală în dosarul nr. x/2015.

Va desființa, în parte, încheierea atacată, în sensul înlăturării dispoziției de menținere a măsurii asigurătorii a sechestrului instituite asupra bunurilor intabulate pe numele S.C. K. S.R.L. prin ordonanța nr. 236/P/2014 din 16 februarie 2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, constatând că aceasta a fost ridicată prin sentința penală nr. 92 din 20 decembrie 2022, pronunțată de Tribunalul Călărași, secția penală în dosarul nr. x/2015.

Va menține celelalte dispoziții ale încheierii atacate, care nu contravin prezentei.

Urmare acestei soluții, în temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., va dispune rămânerea în sarcina statului a cheltuielilor judiciare ocazionate de judecarea prezentei contestații.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația formulată de persoana interesată S.C. K. S.R.L. împotriva încheierii din data de 27 septembrie 2023, pronunțată de Curtea de București, secția I penală în dosarul nr. x/2015.

Desființează, în parte, încheierea atacată, în sensul înlăturării dispoziției de menținere a măsurii asigurătorii a sechestrului instituite asupra bunurilor intabulate pe numele S.C. K. S.R.L. prin ordonanța nr. 236/P/2014 din 16 februarie 2015 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică.

Constată că măsura asigurătorie a sechestrului instituită asupra bunurilor S.C. K. S.R.L. a fost ridicată prin sentința penală nr. 92 din 20 decembrie 2022, pronunțată de Tribunalul Călărași, secția penală în dosarul nr. x/2015.

Menține celelalte dispoziții ale încheierii atacate, care nu contravin prezentei.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea contestației rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 octombrie 2023.

§ Cauze similare