ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

Sursă originală

ÎCCJ 10.08.2021

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 701/2021

HOTĂRÂRE

10.08.2021

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 701/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 10 august 2021

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 17 iunie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București - pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală, în dosarul nr. x/2018, s-au dispus, printre altele, următoarele:

- în temeiul art. 250

C. proc. pen. raportat la art. 249 C. proc. pen., s-au menținut măsurile asiguratorii asupra bunurilor imobile și mobile, aparținând inculpaților din dosarul menționat, printre care și contestatorii A. și B..

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, printre altele, următoarele:

Prin ordonanța nr. 23D/P/2015 din 23.01.2018 dată de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Structura Centrală în dosarul cu același număr, s-a dispus instituirea unui sechestru asigurător asupra următoarelor bunuri aparținând inculpatului B.:

- terenul în suprafață de 270 mp., situat în intravilanul Orașului Pantelimon. Jud. Ilfov, tarla x, parcela x, identificat cu numărul cadastral x, înscris în Cartea Funciară nr. x, ce figurează ca fiind proprietatea inculpatei C., teren pe care inculpatul B. a ridicat o construcție compusă din parter, etaj și mansardă,

- apartamentul nr. x situat în București, strada x nr. 1, aflat în proprietatea inculpatului B.,

- autoturismul marca x cu numărul de circulație provizorie x cu seria sașiu x, proprietatea inculpatului B.,

- autoturism marca x cu număr de înmatriculare x, de culoare neagră, cu seria de sașiu x, proprietatea inculpatului B. și

- autoturismul marca x cu numărul de circulație provizorie x cu seria sașiu x, proprietatea inculpatului B..

S-a arătat că, având în vedere probele administrate în cauză, respectiv procesele-verbale de redare a convorbirilor/comunicărilor telefonice purtate de inculpații B., C. și de ceilalți membri ai grupării, procesele-verbale de verificări/investigații, declarațiile victimelor, rezultă că în perioada 2012- 18.01.2018, inculpații B. și C. au recrutat opt victime, pe care le-au exploatat în scopul obligării la practicarea prostituției, obținând beneficii în valoare de cel puțin 300.000 euro și 300.000 RON, astfel încât asupra bunurilor imobile/mobile s-a instituit sechestrul asigurător în vederea confiscării speciale, dar și pentru a servi la despăgubirea părților civile D., E., F., G., garantarea executării cheltuielilor judiciare și confiscarea sumelor obținute din exploatarea victimelor.

Prin ordonanța nr. 23D/P/2015 din 23.01.2018 dată de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Structura Centrală în dosarul cu același număr s-a dispus instituirea unui sechestru asigurător asupra următoarelor bunuri aparținând inculpatului A.:

- imobilul situat în orașul Pantelimon, jud. Ilfov, individualizat cu numărul cadastral x, compus din teren în suprafață de 110 mp și construcție edificată la sol de 49 m.p., intabulat în Cartea Funciară nr. x/UAT Pantelimon, aflat în proprietatea inculpaților A. și H.;

- apartamentul nr. x, situat în București. Cu privire la acest apartament, cota parte de 3/8 din dreptul de proprietate aparține inculpatului A., iar restul de 5/8 din dreptul de proprietate formează obiectul unei succesiuni nedeschise, fiind deținut de I. (mama inculpatului J., x), în prezent decedată.

S-a reținut că având în vedere probele administrate în cauză, respectiv procesele-verbale de redare a convorbirilor/comunicărilor telefonice purtate de inculpații A., H. și de victima K., declarațiile părților civile K. și F., declarațiile inculpaților L. și M., rezultă că, în perioada 2014-21.12.2017, inculpatul A. a exploatat-o sexual pe partea civilă K., având sprijinul direct al concubinei sale, inculpata H., activități infracționale din care a obținut cel puțin suma de 530.000 RON, astfel încât asupra bunurilor imobile mai sus descrise s-a instituit sechestrul asigurător, în vederea confiscării extinse, dar și pentru a servi la despăgubirea părții civile K., garantarea executării cheltuielilor judiciare și confiscarea sumelor obținute din exploatarea victimei.

Prin sentința penală nr. 923/17.08.2020, pronunțată de Tribunalul București, secția Penală, în dosarul nr. x/2018, în baza art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea specială a următoarelor bunuri și sume de bani, cu privire la inculpații B. și A., după cum urmează:

- apartamentul nr. x situat în București, strada x nr. 1, aflat în proprietatea inculpatului B..

- suma de 4.860 RON obținută de ANABI din valorificarea autoturismului marca x cu numărul de circulație provizorie x cu seria sașiu x, proprietatea inculpatului B.;

- suma de 75.100 RON obținută de ANABI din valorificarea autoturismului marca x cu număr de înmatriculare x, de culoare neagră, cu seria de sașiu x, proprietatea inculpatului B.;

- sumele de 143.250 euro (ce va fi plătită în echivalent în RON la cursul de schimb al pieței valutare comunicat de Banca Națională a României la data plății efective) și 95.000 RON de la inculpatul B., sume obținute de acesta din exploatarea victimelor D., N., E., O., P., G. și F.);

- suma de 256.000 RON de la inculpatul A., sumă obținută de acesta din exploatarea victimei K.;

În baza art. 112

alin. (1) lit. b) din C. pen., s-a dispus confiscarea extinsă, de la inculpatul A., a următoarelor bunuri:

- apartamentul nr. x, situat în București, aflat în coproprietatea inculpatului A..

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen., în vederea confiscării speciale și a confiscării extinse, a fost menținut sechestrul asigurator instituit asupra bunurilor inculpaților B. și A. prin ordonanțele DIICOT nr. 23/D/P/2015 din data de 23.01.2018.

Împotriva sentinței penale nr. 923/17.08.2020, pronunțată de Tribunalul București, secția Penală, în dosarul nr. x/2018, au formulat apel, printre alții, inculpații A. și B., cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția II penală.

În acest context factual, în exercitarea controlului impus de dispozițiile art. 250

C. proc. pen., conform cărora, în tot cursul procesului penal, instanța de judecată verifică periodic, dar nu mai târziu de un an în cursul judecății, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menținerea măsurii asigurătorii, instanța Curții de Apel București, învestită cu soluționarea căilor de atac exercitate împotriva sentinței pronunțate de Tribunalul București, secția Penală, a apreciat că temeiurile care au fundamentat luarea acestor măsuri asiguratorii continuă să existe și nu a intervenit niciun element de noutate care să aibă aptitudinea de a modifica sau de a justifica revocarea sau ridicarea acestor măsuri.

Totodată, instanța de apel a arătat că pentru a fi legal instituite măsurările asigurătorii trebuie respectate următoarele condiții: (i) să existe o suspiciune rezonabilă cu privire la pregătirea sau săvârșirea unei infracțiuni; (ii) să existe motive care să arate că un obiect poate servi la repararea prejudiciului suferit de persoana vătămată ca urmare a săvârșirii infracțiunii, pentru garantarea executării amenzii penale sau a cheltuielilor judiciare sau instituirea/menținerea măsurii este dispusă în vederea confiscării/confiscării extinse; (iii) măsura să fi fost dispusă de organul de urmărire penală (procuror) sau de instanța de judecată și (iv) bunurile să nu fie exceptate de la instituirea sechestrului.

Cu privire la prima condiție, respectiv să existe o suspiciune rezonabilă cu privire la săvârșirea unei infracțiuni, fără a face aprecieri care să depășească limitele verificărilor pe care le presupune analiza legalității și temeiniciei măsurii asiguratorii, curtea de apel a considerat că probele administrate în cauză justifică reținerea unei suspiciuni rezonabile privind comiterea de către inculpații B., C., A. și H. a infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea lor în judecată.

Cu privire la cea de-a doua condiție, curtea de apel a reținut că prin prima ordonanță menționată măsura asiguratorie a fost instituită în vederea confiscării speciale, dar și pentru a servi la despăgubirea părților civile D., E., F., G., garantarea executării cheltuielilor judiciare și confiscarea sumelor obținute din exploatarea victimelor.

Prin cea de-a doua ordonanță menționată a fost instituită măsura asiguratorie în vederea confiscării extinse, dar și pentru a servi la despăgubirea părții civile K., garantarea executării cheltuielilor judiciare și confiscarea sumelor obținute din exploatarea victimei.

Având în vedere aceste aspecte și soluția dispusă de instanța de fond pe aspectele legate de soluționarea acțiunilor civile, confiscare/confiscare extinsă, respectiv obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare către stat, s-a constat ca fiind îndeplinită condiția pentru menținerea măsurilor asiguratorii.

Din această perspectivă s-a arătat ca fiind nerelevant aspectul menționat de unii dintre inculpați în sensul că ar fi încheiat acorduri de mediere cu o parte dintre părțile civile, reținându-se că în cauză sunt și acțiuni civile care au fost admise de instanța de fond, o parte dintre inculpați fiind obligați la plata unor despăgubiri către părțile civile iar măsurile asiguratorii nu au fost luate exclusiv pentru a garanta plata acestor despăgubiri.

Cu privire la a treia condiție, respectiv ca măsura să fi fost dispusă de organul de urmărire penală (procuror) sau de instanța de judecată, s-a reținut că aceasta a fost dispusă prin ordonanța procurorului, fiind menținută prin sentința apelată, astfel că și această condiție era îndeplinită.

Cu privire la a patra condiție pentru verificarea legalității și temeiniciei măsurii asigurătorii, respectiv ca bunurile să nu fie exceptate de la instituirea sechestrului, s-a constatat că niciunul din bunurile indisponibilizate nu este exclus de la instituirea măsurii asigurătorii.

În plus, s-a arătat că măsurile asiguratorii se mențin în vederea confiscării speciale/confiscării extinse.

S-a mai precizat că la acest moment procesual, instanța de apel nu a putut face o analiză a legalității măsurilor dispuse de instanța de fond privind confiscarea sau confiscarea extinsă, prin urmare nu se pune problema "încetării măsurii confiscării extinse" solicitate de inculpatul A.. Verificarea la acest moment procesual este limitată la subzistența temeiurilor care au determinat luarea sau menținerea măsurii asigurătorii iar în aceste limite, instanța curții de apel a apreciat că măsurile au fost luate în mod legal și se impune menținerea acestora.

În privința apărărilor formulate de inculpatul A. prin concluziile scrise, instanța de apel a reținut că vizează în cea mai mare parte măsura confiscării extinse dispuse în cauză, iar aceste aspecte nu pot fi supuse verificărilor la acest moment.

În ceea ce privește situația particulară a inculpatei H., care nu a fost menționată în dispozitivul hotărârii apelate la momentul menținerii măsurilor asiguratorii, instanța de apel a reținut că pentru imobilul situat în orașul Pantelimon, jud. Ilfov, individualizat cu numărul cadastral x, compus din teren în suprafață de 110 mp și construcție edificată la sol de 49 m.p., intabulat în Cartea Funciară nr. x/UAT Pantelimon, aflat în proprietatea inculpaților A. și H., imobil asupra căruia s-a instituit măsura asiguratorie în cursul urmăririi penale, s-a dispus măsura confiscării extinse, fiind menținută măsura asiguratorie, chiar dacă nu apare menționată inculpata H. ca persoana vizată prin aceste măsuri. Prin urmare, nu s-a putut primi apărarea potrivit căreia cu privire la acest bun, în condițiile mențiunilor din sentința apelată, nu s-ar fi menținut o măsură asiguratorie. În plus, s-a impus precizarea că instanța de fond nu a avut în vedere ridicarea vreuneia dintre măsurile asiguratorii luate, neexistând o dispoziție în acest sens și chiar dacă ar fi intervenit o astfel de dispoziție, aceasta nu ar fi fost executorie.

Reținând scopul în care s-a instituit măsura asiguratorie la urmărire penală, precum și împrejurarea că pentru bunul menționat există o măsură de confiscare extinsă dispusă de instanța de fond și, în plus, prin sentință față de inculpata H. s-a dispus și obligarea la plata unor cheltuieli judiciare dar și măsura confiscării unor sume de bani, curtea de apel a apreciat că erau îndeplinite condițiile pentru a se dispune menținerea măsurii asiguratorii.

Fără a face aprecieri la acest moment pe aspectele reținute de instanța de fond în legătură cu confiscările dispuse sau cu modul de soluționare a acțiunilor civile, în condițiile în care o astfel de analiză ar depăși în mod clar limitele verificărilor pe care le presupun dispozițiile art. 250

C. proc. pen., curtea de apel a considerat că strict în raport de aspectele arătate de instanța de fond, s-a putut reține, la acest moment procesual, că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru menținerea măsurilor asiguratorii, acestea fiind luate cu respectarea condițiilor de formă și de fond impuse de lege și nu s-au modificat temeiurile avute în vedere la luarea acestora. Totodată, măsurile asigurătorii sunt proporționale și necesare în raport de scopul urmărit prin instituirea lor.

Împotriva încheierii din data de 17.06.2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală, în dosarul nr. x/2018, au formulat contestație inculpații A. și B..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală la data de 29 iulie 2021, sub nr. x/2018/a50, fiind repartizată aleatoriu spre soluționare Completului Special, cu termen de judecată la data de 10.08.2021.

Motivele contestațiilor formulate de inculpații A. și B. au fost susținute oral de către apărătorul ales, respectiv de apărătorul din oficiu, cu prilejul dezbaterilor în cauză, ce au avut la termenul de judecată din 12 august 2021, fiind consemnate în partea introductivă a prezentei încheieri, motiv pentru care acestea nu vor mai fi reluate.

Examinând contestațiile formulate de inculpații A. și B., Înalta Curte constată că sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 250/ C. proc. pen. (text de lege introdus, începând cu data de 28 februarie 2021, prin Legea nr. 6/2021 privind stabilirea unor măsuri pentru punerea în aplicare a Regulamentului (UE) 2017/1.939 al Consiliului din 12 octombrie 2017 de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în ceea ce privește instituirea Parchetului European, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 167 din 18 februarie 2021.) "în tot cursul procesului penal, procurorul, judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, instanța de judecată verifică periodic, dar nu mai târziu de 6 luni în cursul urmăririi penale, respectiv un an în cursul judecății, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menținerea măsurii asigurătorii, dispunând, după caz, menținerea, restrângerea sau extinderea măsurii dispuse, respectiv ridicarea măsurii dispuse, prevederile art. 250 și 250

aplicându-se în mod corespunzător."

Măsurile asigurătorii sunt măsuri procesuale cu caracter real, care au ca efect indisponibilizarea bunurilor mobile și imobile care aparțin inculpatului sau părții responsabile civilmente, prin instituirea unui sechestru asupra acestora, în scopul asigurării reparării prejudiciului cauzat prin infracțiune sau realizării confiscării, executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare.

Aceste măsuri au caracter provizoriu, având rolul de a preveni ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care ar putea să asigure atingerea scopului prevăzut de lege, în variantele alternative prevăzute de lege.

Potrivit art. 249 din C. proc. pen.: "(1) Procurorul, în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară sau instanța de judecată, din oficiu sau la cererea procurorului, în procedura de cameră preliminară ori în cursul judecății, poate lua măsuri asigurătorii, prin ordonanță sau, după caz, prin încheiere motivată, pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracțiune.

(2) Măsurile asigurătorii constau în indisponibilizarea unor bunuri mobile sau imobile, prin instituirea unui sechestru asupra acestora.

(3) Măsurile asigurătorii pentru garantarea executării pedepsei amenzii se pot lua numai asupra bunurilor suspectului sau inculpatului.

(4) Măsurile asigurătorii în vederea confiscării speciale sau confiscării extinse se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului ori ale altor persoane în proprietatea sau posesia cărora se află bunurile ce urmează a fi confiscate.

(4/1) În cazul bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse, luarea de către procuror a măsurilor asigurătorii pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a acestor bunuri este obligatorie.

(5) Măsurile asigurătorii în vederea reparării pagubei produse prin infracțiune și pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului și ale persoanei responsabile civilmente, până la concurența valorii probabile a acestora.

(6) Măsurile asigurătorii prevăzute la alin. (5) se pot lua, în cursul urmăririi penale, al procedurii de cameră preliminară și al judecății, și la cererea părții civile. Măsurile asigurătorii luate din oficiu de către organele judiciare prevăzute la alin. (1) pot folosi și părții civile".

Reținând dispozițiile legale evocate și analizând legalitatea și temeinicia măsurilor asigurătorii dispuse, Înalta Curte constată că în cauză sunt întrunite exigențele legale pentru menținerea măsurii sechestrului asigurător asupra bunurilor contestatorilor inculpați din prezenta cauză.

În cauză, prin rechizitoriul nr. x/2015 din data de 29.06.2018 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, secția de Combatere a Criminalității Organizate, au fost trimiși în judecată, printre alții, (i) inculpatul B. pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- constituirea unui grup infracțional organizat, în forma inițierii/constituirii propri-zise, în scopul săvârșirii infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori, prevăzute în art. 367 alin. (1) - (3) din C. pen.

- trafic de persoane în formă continuată prevăzută în art. 210 alin. (1) lit. a) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (șase fapte privind victimele D., N., E., O., P. și Q.);

- trafic de minori în formă continuată, prevăzută în art. 211 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din C. pen. raportat la art. 210 alin. (1) lit. a) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin (1) din C. pen. (două fapte privind victimele F. și G.);

- proxenetism, prevăzută în art. 213 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen. (privind martora R.), toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen., și (ii) inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- constituirea unui grup infracțional organizat, în forma aderării, în scopul săvârșirii infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de minori, prevăzute de art. 367 alin. (1) - (3) din C. pen. (privind aderarea la grupul condus de inculpatul B.)

- constituirea unui grup infracțional organizat, în forma inițierii/constituirii, în scopul săvârșirii infracțiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 367 alin (1) și (3) din C. pen.

- trafic de minori, prevăzută în art. 211 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din C. pen. raportat la art. 210 alin. (1) lit. a) din C. pen. (privind victima minoră K.)

- trafic de minori, prevăzută în art. 211 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din C. pen. raportat la art. 210 alin. (1) lit. a) din C. pen. (privind victima minoră F.)

- trafic de minori, prevăzută în art. 211 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din C. pen. raportat la art. 210 alin. (1) lit. a) din C. pen. (privind victima minoră G.)

- trafic de persoane prevăzută în art. art. 210 alin. (1) lit. a) din C. pen. (privind victima majoră K.), toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen.

Astfel, în cursul urmăririi penale, față de contestatorii mai sus menționați au fost luate măsuri asigurătorii asupra bunurilor aparținând acestora, respectiv:

· prin ordonanța nr. 23D/P/2015 din 23.01.2018 dată de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Structura Centrală, în dosarul cu același număr, s-a dispus instituirea unui sechestru asigurător asupra următoarelor bunuri aparținând inculpatului B.:

- apartamentul nr. x situat în București, strada x nr. 1, aflat în proprietatea inculpatului B.,

- autoturismul marca x cu numărul de circulație provizorie x cu seria sașiu x, proprietatea inculpatului B.,

- autoturism marca x cu număr de înmatriculare x, de culoare neagră, cu seria de sașiu x, proprietatea inculpatului B. și

- autoturismul marca x cu numărul de circulație provizorie x cu seria sașiu x, proprietatea inculpatului B..

· Prin ordonanța nr. 23D/P/2015 din 23.01.2018 dată de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Structura Centrală în dosarul cu același număr s-a dispus instituirea unui sechestru asigurător asupra următoarelor bunuri aparținând inculpatului A.:

Măsurile asigurătorii dispuse au fost menținute, în temeiul art. 250

C. proc. pen., prin încheierea din data de 17 iunie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția II Penală, în dosarul nr. x/2018.

Cu privire la motivele de critică formulate de contestatorul-inculpat B., Înalta Curte constată că acesta este trimis în judecată pentru săvârșirea unor infracțiuni de rezultat, existând suspiciunea rezonabilă că acesta ar fi putut comite faptele pentru care este cercetat, cu respectarea prezumției de nevinovăție de care aceștia beneficiază, potrivit art. 4 C. proc. pen., art. 6 CEDO și art. 23 alin. (11) din Constituția României, cu atât mai mult cu cât, în privința acestuia, s-a pronunțat deja o hotărâre judecătorească de condamnare, chiar nedefinitivă.

Înalta Curte reamintește că, în procedura prevăzută de art. 250

C. proc. pen., rolul său în cenzurarea unor eventuale imprecizii ale acuzațiilor penale este extrem de limitat, ceea ce determină, în contextul exigențelor principiului separării funcțiilor judiciare, o analiză a cauzei doar în limitele prezentului cadru procesual, fără a putea antama decât tangențial și aspecte ce țin de vinovăția și faptele pentru care sunt judecați inculpații.

Înalta Curte arată faptul că luarea unei măsuri asigurătorii nu echivalează cu formularea unei acuzații penale - în sensul în care această noțiune a fost definită de Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin Decizia din 23 aprilie 2009, pronunțată în Cauza Kamburov II împotriva Bulgariei (paragraful 22), ca "noțiune autonomă a Convenției", independent de conotația pe care o are în sistemele naționale de drept ale statelor contractante - a fost menționat de instanța europeană și în Cauza Arcuri contra Italiei, arătându-se că astfel de proceduri, prin care nu se urmărește stabilirea unui grad de vinovăție raportat la o infracțiune săvârșită, au o natură preventivă, neputând constitui o acuzație în materie penală.

În acord cu jurisprudența C.E.D.O., Înalta Curte constată și respectarea, în prezenta cauză, a exigențelor de proporționalitate a măsurilor asigurătorii în raport cu scopul urmărit, în conformitate cu garanțiile procedurale prevăzute de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție.

Din această perspectivă, Curtea Europeană a statuat în repetate rânduri că o ingerință în dreptul de proprietate trebuie să fie prevăzută de lege și să urmărească unul sau mai multe scopuri legitime. În plus, trebuie să existe un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopurile urmărite. Cu alte cuvinte, trebuie să se stabilească dacă a fost păstrat un echilibru între cerințele interesului general și interesele persoanelor în cauză (cauza Silickiene contra Lituaniei).

În acest context, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reamintit că măsurile de confiscare constituie o parte a unei politici de prevenire a infracțiunilor.

Astfel, în contextul factual al cauzei, se constată că la acest moment procesual subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea și menținerea măsurilor asigurătorii, din perspectiva caracterului necesar al acestora în vederea evitării ascunderii, distrugerii, înstrăinării sau sustragerii de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale ori care pot servi la garantarea reparării pagubei produse prin infracțiunile presupus a fi comise.

În ceea ce privește motivul de critică formulat privind nerezonabilitatea termenului de 4 ani scurs de la data luării măsurilor asigurătorii, Înalta Curte arată că art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție nu impune decât existența unui raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și obiectivul urmărit (Phillips împotriva Regatului Unit, Balsamo împotriva San Marino), astfel că trecerea unei perioade relativ mari de timp nu este de natură să pună în discuție principiul rezonabilității, în accepțiunea Convenției Europene a Drepturilor Omului, care se apreciază în concret, în raport cu atitudinea procesuală a părților, complexitatea cauzei și durata procedurilor în fața instanței.

În acest sens, Înalta Curte consideră că durata măsurilor instituite prin ordonanțele procurorului menționate mai sus este justificată la acest moment procesual de complexitatea cauzei și de natura acuzațiilor aduse inculpaților, iar consecințele pe care le produc asupra inculpaților nu depășesc efectele normale ale unei astfel de măsuri, în raport cu valoarea prejudiciului reținut în sarcina fiecărui inculpat.

Contrar apărărilor contestatorului B., conform cărora menținerea măsurilor asiguratorii nu se mai justifică, din moment ce acesta a încheiat 5 acorduri de mediere cu 5 părți civile în vederea acoperirii prejudiciului cauzat, Înalta Curte arată că, în speță, măsurile asiguratorii nu au fost menținute exclusiv pentru a garanta plata acestor despăgubiri, dar și în vederea confiscării speciale, respectiv a sumelor obținute din exploatarea victimelor, existând indicii că bunurile au fost achiziționate cu banii obținuți din exploatarea celor opt victime pe perioada 2012- ianuarie 2018, precum și pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare.

Referitor la motivele de critică formulate de contestatorul inculpat A. care vizează, cu precădere, imobilul din comuna Pantelimon, achiziționat în ianuarie 2014, precum și cota-parte din imobilul situat pe bulevardul x, dobândit în anul 2013, asupra cărora se apreciază că nu se mai justifică menținerea măsurilor asiguratorii din moment ce urmărirea penală a început pentru faptele comise în perioada septembrie 2015 - ianuarie 2018, Înalta Curte arată că, față de acesta, a fost menținută măsura asiguratorie în vederea confiscării extinse, dar și pentru a servi la despăgubirea părții civile K., garantarea executării cheltuielilor judiciare și confiscarea sumelor obținute din exploatarea victimei.

Astfel, în acord cu prima instanță, Înalta Curte, fără a analiza aspectele avute în vedere la dispunerea măsurilor de siguranță sau cu modul de soluționare a acțiunilor civile prin sentința pronunțată, reține aplicabilitatea dispozițiilor art. 112

alin. (2) lit. a) C. proc. pen., conform cărora confiscarea extinsă se dispune dacă valoarea bunurilor dobândite într-o perioadă de 5 înainte de momentul săvârșirii infracțiunii depășește în mod vădit veniturile obținute în mod licit.

Înalta Curte constată că, similar celor susținute și de celălalt contestator din prezenta cauză, inculpatul A., în mod neîntemeiat, apreciază că menținerea măsurilor asiguratorii nu se mai justifică ca urmare a faptului că acesta a încheiat un acord de mediere cu partea civilă K. iar aceasta nu mai are nicio pretenție, din moment ce, în prezenta cauză, măsurile asiguratorii nu au fost menținute exclusiv pentru a garanta plata acestor despăgubiri către părțile civile, ci și în vederea confiscării extinse, a confiscării sumelor obținute din activitatea infracțională, precum și în vederea garantării executării cheltuielilor judiciare.

Prin urmare, prin raportare și la cele statuate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în această materie (cu titlu de exemplu cauza Gogitidze și alții împotriva Georgiei) se constată că măsurile asiguratorii sunt justificate, impunându-se în continuare menținerea acestor măsuri.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că în mod corect instanța de apel a reținut că subzistă temeiurile care au determinat menținerea măsurilor asigurătorii, motiv pentru care, în baza art. 250

, raportat la art. 250

C. proc. pen., va respinge ca nefondate contestațiile formulate de inculpații A. și B. împotriva încheierii din data de 17.06.2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală, în dosarul nr. x/2018.

În baza art. 276 alin. (2) C. proc. pen., vor fi obligați contestatorii la plata sumei de câte 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Conform dispozițiilor art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul B., în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului și se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Conform dispozițiilor art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul A., în sumă de câte 80 RON, va rămâne în sarcina statului și se va plăti din fondurile Ministerului Justiției

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, contestațiile formulate de inculpații A. și B. împotriva încheierii din data de 17.06.2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală, în dosarul nr. x/2018.

Obligă contestatorii la plata sumei de câte 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul B., în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul A., în sumă de câte 80 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 10 august 2021.

§ Cauze similare