ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 633/2021

Asupra cauzei de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 22 aprilie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2021, în baza art. 2502 C. proc. pen. au fost menținute măsurile asigurătorii dispuse în baza ordonanțele emise în Dosarul nr. x/2014 asupra bunurilor mai multor inculpații inculpaților, printre care și:

- A.- imobil situat în București, Șos. x, nr. cadastral x, deținut în cote egale de A. și B.; teren intravilan în suprafață de 468 mp, situat în com. Tisău, jud. Buzău, tarlaua x, nr. cadastral x, înscris în cartea funciară nr. x UAT Tisău, având ca proprietar pe B., soțul inculpatei; imobil cu destinația locuință, P+M, construit pe terenul mai sus menționat, situat în com. Tisău, jud. Buzău, deținut de A. și B.; autoturism marca x, nr. de înmatriculare provizoriu x, serie șasiu x, valoare aproximativă de 18.000 euro; 3.100 dolari SUA și 6040 euro;

- C. -imobilul: casă de locuit, înscrisă în CF x Girisu de Criș, nr. topo x situată administrativ în com. Nojorid, sat Livada, nr. 205, jud. Bihor, proprietar C.

Pentru a dispune astfel instanța de fond a reținut că, analizând temeinicia măsurilor asigurătorii, potrivit art. 2502 C. proc. pen., instanța a constatat că subzistă toate temeiurile avute în vedere la luarea acestor măsuri.

S-a arătat că inculpații D., E., F., A., G., H., I., J., K., L., M., N. O., P. și Q., SC R. SRL, SC S. SRL, C., T., U., SC V. SRL Cluj-Napoca, sunt trimiși în judecată pentru săvârșirea unor infracțiuni de rezultat, că există constituire de parte civilă, existând și suspiciunea rezonabilă că aceștia ar fi putut comite faptele pentru care sunt cercetați, cu respectarea prezumției de nevinovăție de care aceștia beneficiază potrivit art. 4 C. proc. pen., art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 23 alin. (11) din Constituția României.

Împotriva încheierii din data de 22 aprilie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2021, în termen legal inculpații A. și C. au formulat contestații.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 16 iunie 2021, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, susținerile părților nemaifiind reluate.

Atât în concluziile formulate cu ocazia dezbaterilor cât și în motive scrise, inculpatul C. a solicitat, admiterea contestației, desființarea încheierii și, în rejudecare, ridicarea măsurilor asigurătorii dispuse în cauză.

Inculpata A. a solicitat, admiterea contestației, desființarea încheierii și, în rejudecare, ridicarea măsurilor asigurătorii dispuse cu privire la cota parte din bunurile imobile, proprietatea soțului- numitul B..

Examinând legalitatea și temeinicia încheierii contestate, atât prin prisma motivelor invocate de inculpații A. și C. cât și din oficiu, sub toate aspectele, Înalta Curte apreciază contestațiile ca fiind nefondate, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prin Rechizitoriul nr. x refăcut din data de 06 aprilie 2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Structura Centrală, printre alții au fost trimiși în judecată inculpații:

- C., pentru comiterea infracțiunilor de: constituire de grup infracțional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1) și (2) C. pen., complicitate la comiterea infracțiunii de evaziune fiscală, fapte prev. de art. 48 C. pen., raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 35 C. pen. (68 acte materiale), luare de mită, prevăzută de art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 35 C. pen. (6 acte materiale), în condițiile art. 5 și 38 C. pen.

- A., pentru comiterea infracțiunilor de constituire de grup infracțional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1) și (2) C. pen., complicitate la comiterea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 48 C. pen., raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 C. pen. (263 acte materiale), în condițiile art. 5 și 38 C. pen.

Prin Decizia penală nr. 122/A din data de 9 aprilie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosar nr. x/2014, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, și de inculpații W., X., J., K., M., H., T., I., L., F., SC S. SRL - prin reprezentant legal Y., împotriva Sentințelor penale nr. 209/F din 14 noiembrie 2017, nr. 25/F din 6 februarie 2018 și nr. 104/F din 30 mai 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarele nr. x/2014, nr. y/2016* și, respectiv, nr. z/2017, privind și pe intimații inculpați G., Z., A., AA., BB., CC., P., DD., N., C., EE., FF., SC R. SRL - prin reprezentant legal GG., SC V. SRL - prin administrator judiciar HH. SPRL, O., E. și D..

Au fost desființate în totalitate sentințele penale atacate și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, respectiv Curtea de Apel București.

În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, sub nr. x/2014.

La data de 22 aprilie 2021 instanța de fond, a procedat potrivit dispozițiilor art. 2502 C. proc. pen., la verificarea subzistenței temeiurilor care au determinat luarea măsurilor asigurătorii față de inculpați.

În baza Ordonanței nr. x/D/P/2014 din 11.03.2014, s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor imobile și mobile aparținând inculpatei A., s-a încheiat procesul-verbal de aplicare a sechestrului în data de 12.03.2014 de către ofițerii de poliție judiciară delegați cu privire la următoarele bunuri:

- imobil situat în București, Șos. x, nr. cadastral x, deținut în cote egale de A. și B.;

- teren intravilan în suprafață de 468 mp, situat în com. Tisău, jud. Buzău, tarlaua x, nr. cadastral x, înscris în cartea funciară nr. x UAT Tisău, având ca proprietar pe B., soțul inculpatei;

- imobil cu destinația locuință, P+M, construit pe terenul mai sus menționat, situat în com. Tisău, jud. Buzău, deținut de A. și B..

Toate cele imobile prezentate sunt evaluate de către proprietari la suma de aproximativ 160.000 euro.

- autoturism marca x, serie șasiu x, cu nr. de înmatriculare x, valoare aproximativă de 7.000 euro, deținut de B.;

Prin ordonanța din data de 25.07.2014 s-a încuviințat inculpatei A. să înstrăineze autoturismul, fiind instituit sechestru cu privire la suma care urma a fi primită cu titlu de preț al vânzării.

Astfel, prin ordonanța din data de 23.10.2014, s-a instituit sechestru asupra sumei de 6000 euro care reprezenta contravaloarea autoturismului, sumă de bani care se află indisponibilizată la II. - Sucursala Pantelimon.

- autoturism marca x, nr. de înmatriculare provizoriu x, serie șasiu x, valoare aproximativă de 18.000 euro.

În baza procesului-verbal de efectuare a percheziției domiciliare din data de 12.03.2014, s-a ridicat suma de 3.100 dolari SUA și 40 euro, care a fost depusă ulterior la JJ. Lipscani în contul Direcției Generale a Finanțelor Publice a Municipiului București.

Prin Ordonanța nr. x/D/P/2014 din data de 12.11.2014 a fost instituită măsura asigurătorie a sechestrului cu privire la imobilul: casă de locuit, înscrisă în CF x Girisu de Criș, nr. topo x situată administrativ în comuna Nojorid, sat Livada, nr. 205, jud. Bihor, proprietar C..

Potrivit dispozițiilor art. 2502 C. proc. pen. (text de lege introdus, începând cu data de 28 februarie 2021, prin Legea nr. 6/2021 privind stabilirea unor măsuri pentru punerea în aplicare a Regulamentului (UE) 2017/1.939 al Consiliului din 12 octombrie 2017 de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în ceea ce privește instituirea Parchetului European, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 167 din 18 februarie 2021.) "în tot cursul procesului penal, procurorul, judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, instanța de judecată verifică periodic, dar nu mai târziu de 6 luni în cursul urmăririi penale, respectiv un an în cursul judecății, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menținerea măsurii asigurătorii, dispunând, după caz, menținerea, restrângerea sau extinderea măsurii dispuse, respectiv ridicarea măsurii dispuse, prevederile art. 250 și 2501 aplicându-se în mod corespunzător."

Înalta Curte reamintește că măsurile asigurătorii sunt măsuri procesuale cu caracter real, care au ca efect indisponibilizarea bunurilor mobile și imobile care aparțin inculpatului sau părții responsabile civilmente, prin instituirea unui sechestru asupra acestora, în scopul asigurării reparării prejudiciului cauzat prin infracțiune sau realizării confiscării, executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare.

Aceste măsuri au caracter provizoriu, având rolul de a preveni ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care ar putea să asigure atingerea scopului prevăzut de lege, în variantele alternative prevăzute de lege.

Potrivit art. 249 din C. proc. pen.: (1) Procurorul, în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară sau instanța de judecată, din oficiu sau la cererea procurorului, în procedura de cameră preliminară ori în cursul judecății, poate lua măsuri asigurătorii, prin ordonanță sau, după caz, prin încheiere motivată, pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracțiune.

(2) Măsurile asigurătorii constau în indisponibilizarea unor bunuri mobile sau imobile, prin instituirea unui sechestru asupra acestora.

(3) Măsurile asigurătorii pentru garantarea executării pedepsei amenzii se pot lua numai asupra bunurilor suspectului sau inculpatului.

(4) Măsurile asigurătorii în vederea confiscării speciale sau confiscării extinse se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului ori ale altor persoane în proprietatea sau posesia cărora se află bunurile ce urmează a fi confiscate.

(41) În cazul bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse, luarea de către procuror a măsurilor asigurătorii pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a acestor bunuri este obligatorie.

(5) Măsurile asigurătorii în vederea reparării pagubei produse prin infracțiune și pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului și ale persoanei responsabile civilmente, până la concurența valorii probabile a acestora.

(6) Măsurile asigurătorii prevăzute la alin. (5) se pot lua, în cursul urmăririi penale, al procedurii de cameră preliminară și al judecății, și la cererea***) părții civile. Măsurile asigurătorii luate din oficiu de către organele judiciare prevăzute la alin. (1) pot folosi și părții civile.

Din interpretarea dispozițiilor legale evocate rezultă că, în principiu, luarea măsurilor asigurătorii este condiționată de constatarea prealabilă a necesității instituirii lor în vederea atingerii scopului prevăzut de lege, principiu care guvernează, de altfel, toate măsurile procesuale. Totodată, dispunerea măsurilor asigurătorii trebuie să satisfacă și cerința proporționalității acestora cu scopul urmărit prin dispunerea lor și cu valoarea estimată a sumelor a căror recuperare este garantată prin intermediul acestei categorii de măsuri.

Prin Decizia nr. 629 din 8 octombrie 2015 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 868 din 20 noiembrie 2015), Curtea Constituțională a stabilit că "sechestrul este o măsură asigurătorie de drept penal, iar nu o sancțiune penală, care poate fi dispusă împotriva persoanelor care au săvârșit fapte prevăzute de legea penală, dar nu ca o consecință a răspunderii penale, nedepinzând de gravitatea faptei săvârșite, neavând așadar caracter punitiv, ci eminamente preventiv."

Totodată, prin Decizia nr. 10 din 14 ianuarie 2016 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 248 din 4 aprilie 2016) Curtea Constituțională a reținut că "instituirea unor măsuri cu caracter provizoriu și preventiv în vederea împiedicării distrugerii, sustragerii sau înstrăinării unor bunuri care au legătură cu săvârșirea unei infracțiuni nu este de natură a încălca prezumția de nevinovăție a proprietarului sau posesorului acestora, prezumție care subzistă până la constatarea vinovăției acestuia printr-o hotărâre judecătorească definitivă".

Susținerile inculpatei A., potrivit cu care trecerea unei perioade semnificative de timp nu mai justifică menținerea acestei măsuri sunt nefondate.

Înalta Curte constată că presupusele prejudicii nu au fost recuperate și nu s-a depășit un termen rezonabil de desfășurare a procedurilor judiciare, având în vedere complexitatea mare a cauzei determinată de numărul de persoane implicate, durata activității infracționale, activitatea infracțională presupus a fi fost desfășurată, materialul probator administrat și care se impune a fi readministrat, aspecte în raport de care se apreciază că nu a fost încălcat art. 1 Protocol nr. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

S-a reținut că măsurile asigurătorii sunt necesare pentru a garanta repararea eventualele pagube produse prin infracțiune și sunt luate asupra bunurilor inculpaților, până la concurența valorii probabile a presupuselor pagube.

Mai mult, Înalta Curte constată că inculpații sunt trimiși în judecată pentru infracțiuni pentru care luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie.

În ce privește existența unui pericol concret de ascundere, distrugere, înstrăinare sau sustragere de la urmărire a bunurilor care pot servi la repararea pagubei, acesta poate rezulta, în aprecierea instanței nu doar dintr-un element faptic punctual ci și dintr-un ansamblu de indicii, care apreciate global conturează o stare de pericol concret și de risc al unei viitoare insolvabilități autocreate de debitor în vederea sustragerii de la repararea pagubei, cu atât mai mult cu cât, urmare a caracteristicilor procedurii judiciare, mai sus enunțate, este cert că va exista un interval mai mare de timp până la pronunțarea unei hotărâri definitive.

Referitor la criticile privind instituirea măsurii asigurătorii asupra cotei părți din bunurile imobile proprietatea numitul B. soțul inculpatei contestatoare, precum și asupra unor bunuri imobile proprietatea exclusivă a acestuia, Înalta Curte constată că și acestea sunt neîntemeiate.

Se observă că în prezenta cauză numitul B. nu a formulat contestație împotriva instituirii măsurii asigurătorii iar inculpata nu a fost mandatată de a promova o asemenea contestație pentru soțul său, singurul care ar fu avut interes în promovarea unei asemenea proceduri.

Mai mult, în ceea ce privește bunurile proprietatea comună a soților sunt aplicabile dispozițiile art. 667 C. civ. care reglementează proprietatea devălmașă potrivit cu care "Există proprietate în devălmășie atunci când, prin efectul legii sau în temeiul unui act juridic, dreptul de proprietate aparține concomitent mai multor persoane fără ca vreuna dintre acestea să fie titularul unei cote-părți determinate din dreptul de proprietate asupra bunului sau bunurilor comune", fapt pentru care, la acest moment, nu se cunoaște care este cota efectivă ce ar aparține soțului inculpatei.

Contrar susținerilor inculpatului C., luarea unei măsuri asigurătorii nu încalcă prezumția de nevinovăție și nu echivalează cu formularea unei acuzații penale - în sensul în care această noțiune a fost definită de Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin Decizia din 23 aprilie 2009, pronunțată în Cauza Kamburov II împotriva Bulgariei (parag. 22), ca "noțiune autonomă a Convenției", independent de conotația pe care o are în sistemele naționale de drept ale statelor contractante - a fost menționat de instanța europeană și în Cauza Arcuri contra Italiei, arătându-se că astfel de proceduri, prin care nu se urmărește stabilirea unui grad de vinovăție raportat la o infracțiune săvârșită, au o natură preventivă, neputând constitui o acuzație în materie penală.

În fine, examinând critica apărării inculpatului C. în sensul că încheierea din data de 22 aprilie 2021, nu respectă cerința motivării, din analiza conținutului încheierii, Înalta Curte constată că aceasta cuprinde atât argumentele de fapt, cât și de drept pe care s-a întemeiat judecătorul și conferă suficiente elemente pentru a putea face obiectul cenzurii, sub aspectul legalității și temeiniciei acesteia.

În raport cu argumentele prezentate, Înalta Curte consideră că încheierea contestată este legală și temeinică, finalitatea urmărită prin instituirea măsurilor asigurătorii fiind garantarea reparării pagubei produse prin infracțiune.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 4251, raportat la art. 2501 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondate, contestațiile formulate de contestatorii A. și C. împotriva încheierii din data de 22 aprilie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2021.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatorii vor fi obligați la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoarea A. în sumă de 313 RON și onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul C. în sumă de 80 RON, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, contestațiile formulate de contestatorii A. și C. împotriva încheierii din data de 22 aprilie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2021.

Obligă contestatorii la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoarea A. în sumă de 313 RON, și onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul C. în sumă de 80 RON, vor rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 iunie 2021.

GGC - GV