ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 124/2025

Ședința publică din data de 24 februarie 2025

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 22 ianuarie 2025 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2022, printre altele, au fost menținute măsurile asigurătorii instituite asupra bunurilor inculpaților A., B., C., D. și E. în dosarul nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism prin ordonanța din 1.07.2020.

În temeiul art. 250

2

din C. proc. pen. a fost ridicată măsura asigurătorie a popririi instituită asupra conturilor x și x deschise pe numele inculpatei D. la F..

Pentru a pronunța o astfel de hotărâre, prima instanță a reținut că măsurile asigurătorii au fost instituite, iar apoi menținute cu respectarea cerințelor prevăzute de lege, iar temeiurile avute în vedere anterior subzistă pe deplin.

Astfel, de la momentul ultimei verificări a acestor măsuri nu au intervenit elemente noi care să repună în discuție necesitatea menținerii lor, în vederea atingerii scopurilor prevăzute de lege.

Totodată, s-a reținut că măsurile asigurătorii, în forma în care sunt menținute în prezent, respectă, în cazul fiecăruia dintre cei cinci inculpați, limita prevăzută de lege, întrucât nu depășesc valoarea prejudiciilor pretins produse și, după caz, a celor pretins spălate și valoarea cheltuielilor judiciare avansate de stat, astfel că este respectată în continuare cerința de proporționalitate care rezultă din dispozițiile art. 249 din C. proc. pen.

Cu toate acestea, Curtea a constatat că este întemeiată cererea subsidiară a inculpatei D. prin care solicită ridicarea sechestrului asupra conturilor x și x deschise la F..

A reținut că din înscrisurile depuse la dosar rezultă că aceste conturi au fost deschise pe numele inculpatei în considerarea contractului de credit pe care l-a încheiat cu banca în vederea achiziționării imobilului-apartament care face obiectul atât al sechestrului asigurător impus în prezenta cauză, cât și al ipotecii instituite de bancă, fiind destinate în principal plății ratelor aferente creditului. În atare condiții este justificată susținerea inculpatei că menținerea sechestrului asupra acestor conturi îi creează dificultăți în ceea ce privește achitarea ratelor aferente creditului, astfel că, ținând seama și de împrejurarea că, potrivit adresei de înființare a popririi emise de bancă, nu există disponibil în conturile respective, Curtea a constatat că se impune ridicarea poprii asigurătorii instituite asupra acestor conturi, o atare soluție nefiind de natură să afecteze scopurile pentru care s-au instituit măsurile asigurătorii în cauză (care urmează a fi menținute în rest).

II. Împotriva acestei încheieri a formulat contestație partea civilă Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului.

A solicitat admiterea contestației și desființarea în parte a încheierii atacate, prin care, printre altele, s-a dispus ridicarea măsurii asigurătorii instituite asupra conturilor deschise pe numele inculpatei D. la banca F., apreciind-o ca netemeinică, iar pe cale de consecință, să se dispună menținerea măsurii asigurătorii.

A susținut că solicitarea inculpatei este neîntemeiată, având în vedere că singurul argument invocat a fost acela că menținerea sechestrului asupra conturilor ar crea "dificultăți în ceea ce privește achitarea ratelor aferente creditului". Or, partea civilă nu înțelege rațiunea pentru care ratele nu ar putea fi achitate în continuare, din moment ce acest lucru s-a realizat până în prezent, deși conturile au făcut obiectul sechestrului asigurător.

Prin urmare, a apreciat că măsura asiguratorie este legală și temeinică, fiind de altfel instituită și menținută cu respectarea dispozițiilor legale, iar temeiurile avute în vedere atât la luarea, cât și ulterior la menținerea acesteia subzistă, nefiind invocate elemente noi care să repună în discuție necesitatea menținerii acestei măsuri, în vederea atingerii scopului prevăzut de lege, respectiv garantarea acoperirii prejudiciului și a cheltuielilor judiciare.

Mai mult, măsura asiguratorie este în continuare proporțională cu scopul urmărit, iar durata rezonabilă nu a fost depășită în raport de complexitatea cauzei și de gravitatea acuzațiilor.

La dosarul nr. x/2022 a fost înaintată contestația formulată de partea civilă Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului împotriva încheierii/A din data de 22 ianuarie 2025 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2022, cu privire la intimata-inculpată D., în contextul în care instanța a rămas în pronunțare asupra contestației formulate de către contestatorul-inculpat C. împotriva aceleași încheieri.

Prin încheierea din 24 februarie 2025 pronunțată în dosarul nr. x/2022, Înalta Curte a dispus disjungerea cauzei având ca obiect contestația formulată de partea civilă Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului împotriva încheierii încheierii/A din data de 22 ianuarie 2025 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2022, și formarea unui nou dosar, respectiv a dosarului nr. x/2025

Examinând legalitatea și temeinicia încheierii contestate, atât prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, sub toate aspectele, Înalta Curte constată următoarele:

Prealabil, Înalta Curte constată că partea civilă Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului a formulat contestație la data de 12.02.2025, ora 16:04, prin e-mail .

Totodată, constată că la dosar nu a fost identificată dovada de comunicare a minutei/A din data de 22 ianuarie 2025 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2022, către partea civilă Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, astfel că prezenta contestație a fost formulată cu respectarea termenului prevăzut de lege, în raport de dispozițiile art. 268 din C. proc. pen.

În continuare, Înalta Curte constată că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism emis la data de 16.03.2022, în dosarul nr. x/2019, înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a II-a penală la data de 20.04.2022, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, printre alții, a inculpatei D. pentru săvârșirea infracțiunii de gestiune frauduloasă în formă continuată prev. de art. 242 alin. (1), (2) și (3) din C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. (4 acte materiale) și art. 5 din C. pen.

Cu privire la această inculpată s-a reținut că:

În intervalul noiembrie 2010- octombrie 2012, în calitate de reprezentant (practician în insolvență) al firmei G. (desemnată în procedura de insolvență ca administrator judiciar al S.C. H. S.A. Caracal prin încheierea de ședință din 04.11.2010 a Tribunalului Olt, în dosarul nr. x/2010), calitate în baza căreia a cunoscut situația și evoluția financiară a societății S.C. H. S.A. Caracal, în conivență cu inculpatul A. și numitul I. (asociatul coordonator al administratorului judiciar G.), a acționat constant, în exercitarea aceleiași rezoluții infracționale, pentru a menține/determina/înlesni derularea în continuare a mecanismului de decapitalizare al societății comerciale S.C. H. S.A. Caracal dezvoltat/coordonat/determinat de către inculpatul A. (prin reducerea drastică a disponibilităților bănești și patrimoniului aflat la dispoziția acesteia), menținând/facilitând/determinând realizarea de operațiuni financiare ce au vizat transferul/nerecuperarea unor importante sume de bani reprezentând capitalul de lucru al S.C. H. S.A. Caracal, prin derularea în continuare a unui contract de fabricație cu firma intra-grup J. (prin care producția H. deși faptic era livrată beneficiarilor din Europa, era facturată scriptic către J. fiind încasată integral de aceasta, ulterior J. achitând doar parțial către H. contravaloarea mărfurilor livrate și utilizând sumele încasate astfel discreționar)/derularea în continuare în procedura de insolvență a societății H. a unui contract de consultanță și management fără conținut economic încheiat cu firma K. S.R.L. București (firmă pe care similar o controla acționarul majoritar L.), în baza căruia societatea în cauză a încasat nejustificat sume de bani de la S.C. H. S.A. Caracal, fără a fi efectuate în realitate pretinsele prestații de consultanță/neurmărirea recuperării creanțelor H. de la acționarul majoritar S.C. L. și societatea afiliată intra-grup J./determinarea derulării procedurii de insolvență a firmei H. S.A. Caracal fără luarea în considerare a creanțelor pe care H. le avea de încasat de la firmele din grupul L. (fapt ce a condus la vânzarea subevaluată a activelor (patrimoniului) firmei H. S.A. Caracal către o societatea terță), după cum urmează:

- în intervalul noiembrie 2010 - iulie 2012 (prin sentința nr. 946/15.10.2012 Tribunalul Olt dispunând închiderea procedurii reorganizării H. S.A. Caracal), a acceptat derularea în continuare a contractului de fabricație cu firma intra-grup J. în condiții financiare total dezavantajoase pentru S.C. H. S.A. Caracal (contract prin care producția H. deși faptic era livrată beneficiarilor din Europa, era facturată scriptic către J. fiind încasată integral de aceasta, ulterior J. achitând doar parțial către H. contravaloarea mărfurilor livrate și utilizând sumele încasate astfel discreționar)-în perioada de insolvență pentru mărfuri livrate în valoare de 26.341.277,80 RON neîncasându-se nicio sumă de la firma J., astfel încât soldul neîncasat cu firma J. la ieșirea din procedura de insolvență a S.C. H. S.A. Caracal (octombrie 2012) era în cuantum de 69.762.606,61 RON (primul act material continuu al acțiunii de gestiune frauduloasă);

- în intervalul 06.01.2011-15.10.2012, în calitate de reprezentant principal al administratorului judiciar G. (în procedura de insolvență a H.)-calitate în care a supravegheat și condus direct activitatea acestei societăți, a avizat/aprobat și dispus plata sumei de 394.106,87 RON către firma K. S.R.L. București cu titlu de contravaloare pretinse servicii de consultanță (fără a avea la bază documente justificative), menținând astfel derularea în continuare în procedura de insolvență a societății H. a unui contract de consultanță și management fără conținut economic încheiat cu firma K. S.R.L. București (al doilea act material continuu al acțiunii de gestiune frauduloasă);

- în intervalul noiembrie 2010 - octombrie 2012, acționând contrar intereselor societății pe care o reprezenta în procedura de insolvență, nu a urmărit recuperarea creanțelor H. de la acționarul majoritar S.C. L. S.A. Luxemburg și societatea afiliată intra-grup J. (existente la deschiderea procedurii insolvenței)-acceptând în acest sens doar plăți parțiale discreționare de la J. (doar pentru mărfuri livrate anterior datei de 04.11.2010), în condițiile în care la intrarea în insolvență a S.C. H. S.A. Caracal, soldurile neîncasate cu firmele J. și L. S.A. Luxemburg erau în cuantum de 73.126.214,07 RON respectiv 22.752.104,77 RON. (al treilea act material continuu al acțiunii de gestiune frauduloasă);

- în intervalul ianuarie 2011 - iulie 2012, acționând contrar intereselor societății pe care o reprezenta în procedura de insolvență, a facilitat/întocmit/supus aprobării/aplicat un plan de reorganizare al societății H. S.A. Caracal, fără luarea în considerare a creanțelor pe care H. le avea de încasat de la firmele din grupul L. (în cuantum de 125.386.079 RON la data întocmirii planului de reorganizare)-invocând în acest sens un raport de evaluare al activelor societății în insolvență în care valoarea creanțelor respective a fost considerată zero de către evaluatori "ca urmare a discuțiilor cu reprezentanți ai H., administratorului judiciar și ai grupului L. (persoane subordonate/în conivență cu inculpatul A., între care era inclusă), creând astfel premisele vânzării subevaluate a activelor (patrimoniului) firmei H. S.A. Caracal către societatea terță S.C. M. S.R.L. Arad prin contractul de transfer de întreprindere din 06.07.2012 (în așa fel încât, întreg patrimoniul H. S.A. Caracal care la deschiderea procedurii de insolvență avea un activ total de 203.231.196 RON, a fost vândut la prețul de 33.247.305 RON, rezultând o diferență subevaluată în cuantum de cel puțin 125.386.079 RON (neputându-se accepta "ștergerea" acestor creanțe, în condițiile în care decurgeau din contracte semnate cu firme din același grup, aflate în derulare și pentru care se achitau în aceiași perioadă chiar plăți parțiale)- (al patrulea act material continuu al acțiunii de gestiune frauduloasă), prejudiciind astfel persoana juridică S.C. H. S.A. Caracal cu suma totală de 125.780.185,87 RON (125.386.079 RON + 394.106,87 RON) în scopul dobândirii de foloase patrimoniale fie de către firmele intra-grup sau terță (acționarul majoritar L. S.A. Luxemburg, J., K. S.R.L. București și S.C. M. SRL).

În faza urmăririi penale, având în vedere prejudiciile produse prin săvârșirea presupuselor infracțiuni de gestiune frauduloasă și de delapidare în dauna patrimoniului părții civile H. S.A. Caracal și, respectiv, prin săvârșirea presupuselor infracțiuni de evaziune fiscală în dauna bugetului de stat, precum și de sumele care au făcut obiectul presupuselor infracțiuni de spălare a banilor, în temeiul dispozițiilor art. 249 din C. proc. pen., art. 11 din Legea nr. 241/2005 și art. 50 din Legea nr. 129/2019, s-au instituit măsuri asigurătorii.

Astfel, prin ordonanța din data de 1.07.2020 s-a dispus luarea măsurii asiguratorii a sechestrului asupra bunurilor mobile și imobile, prezente și viitoare ale inculpatei D. până la concurența sumei de 125.416.079 RON.

Conform procesului-verbal din data de 06.07.2020, măsurile asigurătorii au fost instituite asupra următoarelor bunuri mobile și imobile aparținând inculpatei D., după cum urmează:

- imobil tip apartament, situat în municipiul București, strada x, nr. 5, ID electronic x, nr. cadastral x, nr. carte funciară x, suprafață în acte de 80 mp., achiziționat la valoarea de 70.000 euro (în anul 2012);

- soldul conturilor deținute la unitățile bancare F. și N. în monedele RON și EURO.

Prin ordonanțele din 1.03.2021, din 11.08.2021 și din 19.01.2022 procurorul a dispus menținerea măsurii asigurătorii a sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile prezente și viitoare aparținând inculpatei D..

Prin încheierea din data de 22.02.2023, pronunțată în dosarul asociat nr. x/2022, definitivă prin respingerea contestațiilor, judecătorul de cameră preliminară a dispus menținerea măsurilor asigurătorii instituite în faza urmăririi penale.

Prin încheierea din data de 21.02.2024, pronunțată în dosarul asociat nr. x/2022, definitivă prin respingerea contestațiilor, instanța a dispus menținerea măsurilor asigurătorii instituite în faza urmăririi penale.

Prin încheierea atacată instanța de fond, verificând legalitatea și temeinicia măsurilor asigurătorii, a dispus menținerea lor, iar în ceea ce o privește pe inculpata D. a dispus ridicarea măsurii asigurătorii a popririi instituite asupra conturilor x și x deschise pe numele acesteia, în temeiul dispozițiilor art. 250

2

din C. proc. pen., constatând că din înscrisurile depuse la dosar rezultă că aceste conturi au fost deschise pe numele inculpatei în considerarea contractului de credit pe care l-a încheiat cu banca în vederea achiziționării imobilului-apartament care face obiectul atât al sechestrului asigurător impus în prezenta cauză, cât și al ipotecii instituite de bancă, fiind destinate în principal ratelor aferente creditului. În atare condiții, a reținut că este justificată susținerea inculpatei în sensul că menținerea sechestrului asupra acestor conturi îi creează dificultăți în ceea ce privește achitarea ratelor aferente creditului ipotecar, astfel că, ținând seama și de împrejurarea că, potrivit adresei de înființare a popririi emise de bancă, nu a existat disponibil bănesc în conturile respective, Curtea a apreciat că se impune ridicarea popririi acestor conturi, o atare soluție, nefiind de natură să afecteze scopurile pentru care au fost instituite măsurile asigurătorii în cauză.

Raportat la această soluție, partea civilă Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului a invocat faptul că inculpata poate în continuare să își plătească ratele în maniera în care a procedat și până acum, astfel măsura de ridicare a popririi asupra celor două conturi nu este întemeiată, cu atât mai mult cu cât temeiurile pentru care a fost luată și menținută nu s-au schimbat.

În ceea ce privește dispozițiile legale incidente, Înalta Curte reține că, potrivit art. 250

2

din C. proc. pen.: În tot cursul procesului penal, procurorul, judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, instanța de judecată verifică periodic, dar nu mai târziu de 6 luni în cursul urmăririi penale, respectiv un an în cursul judecății, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menținerea măsurii asigurătorii, dispunând, după caz, menținerea, restrângerea sau extinderea măsurii dispuse, respectiv ridicarea măsurii dispuse, prevederile art. 250 și 250

1

aplicându-se în mod corespunzător.

În continuare, Înalta Curte observă că art. 250

1

alin. (1) prevede că "împotriva încheierii prin care s-a dispus luarea unei măsuri asigurătorii de către judecătorul de cameră preliminară, de instanța de judecată sau de instanța de apel, inculpatul, procurorul sau orice altă persoană interesată poate face contestație, în termen de 48 de ore de la pronunțare sau, după caz, de la comunicare.".

Examinând cauza dedusă judecății în raport de particularitățile acesteia, de scopul în considerarea căruia măsura a fost dispusă și având în vedere dispozițiile legale incidente în materie, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit ordonanței nr. 3846/D/P/2019 din data de 01.07.2020 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT, măsura asigurătorie dispusă față de inculpată a fost instituită în considerarea dispozițiilor art. 50 din Legea nr. 129/2019 prin raportare art. 249 din C. proc. pen., pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracțiune.

În ceea ce privește aducerea la îndeplinire a măsurii, respectiv instituirea măsurii sechestrului asigurător, aceasta s-a realizat prin procesul-verbal de aplicare a sechestrului asigurător din data de 06.07.2020, asupra bunurilor imobile deținute de inculpatul D., cât și a conturilor deținute de inculpată la unitățile bancare F. și N., fiind înființată poprire asupra tuturor sumelor de bani prezente și viitoare ale acesteia.

Poprirea asiguratorie fiind o măsură procesuală de indisponibilizare are caracter provizoriu și vremelnic.

Astfel, prin jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat, că, la momentul instituirii/menținerii măsurii asigurătorii, nu trebuie omis că trebuie să se asigure un raport rezonabil de proporționalitate între confiscare, ca modalitate de asigurare a interesului general, și protecția dreptului persoanei acuzate de a se folosi de bunurile sale, pentru a evita să se impună o sarcină individuală excesivă (CEDO, Ismaylov c. Rusia).

Înalta Curte consideră că această regulă trebuie să guverneze aplicarea măsurii asigurătorii indiferent în ce scop sunt indisponibilizate bunurile (confiscare specială sau extinsă, repararea pagubei, executarea pedepsei amenzii sau plata cheltuielilor judiciare).

În consecință, față de actele și lucrările dosarului, precum și înscrisurile depuse de inculpată în dosarul de fond din care rezultă că cele două conturi au fost deschise pe numele său în considerarea contractului de credit pe care l-a încheiat cu banca în vederea achiziționării imobilului, care de altfel, este supus sechestrului asigurător în prezenta cauză, dar și în raport de faptul că la înființarea popririi, inculpata nu avea disponibilități bănești în conturile poprite, Înalta Curte consideră că un just echilibru între scopul instituirii popririi asigurătorii și protecția dreptului persoanei acuzate de a se folosi de bunurile sale presupune a se acorda posibilitatea inculpatei de a achita ratele lunare aferente creditului contractat de la F., fără ca pentru aceasta măsura asigurătorie să devină o sarcină excesivă.

În ceea ce privește critica părții civile potrivit căreia subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii, precum și faptul că inculpata își poate plăti ratele în modalitatea în care a făcut-o până acum, Înalta Curte arată că se impune a se evita crearea unei sarcini individuale excesive în sarcina inculpatei prin menținerea măsurii asigurătorii pentru asigurarea unui raport rezonabil de proporționalitate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. b) raportat la art. 250

1

din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de partea civilă Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului împotriva încheierii/A din data de 22 ianuarie 2025 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2022.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., va obliga contestatoarea-parte civilă la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de partea civilă Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului împotriva încheierii/A din data de 22 ianuarie 2025 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2022.

Obligă contestatoarea-parte civilă la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 februarie 2025.