ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 15 iulie 2025

Asupra cauzei de față, în baza actelor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 30.06.2025 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală, în dosarul nr. x/2024, în baza art. 250

2

C. proc. pen., s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurilor asigurătorii instituite în dosarul nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Structura Centrală și menținute prin ordonanța din 12.12.2022 dată în dosarul nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT, asupra bunurilor aparținând intimaților:

- A.: imobil tip apartament cu două camere și dependințe, situat în mun. Bârlad, str. x, jud. Vaslui, carte funciară nr. x-U11, nr. cadastral x, în suprafața construită de 59 mp, suprafață utilă de 43,89 mp, compus din două camere și dependințe, cote părți comune 1/60, cote teren 1130/100; imobil tip teren intravilan, categoria de folosință arabil, înscris în CF nr. x Voluntari, nr. cadastral x, în suprafață de 449 mp (din acte), 450 mp (din măsurători), situat în localitatea Voluntari, județul Ilfov, tarla x, parcela A7, lotul 12A; cota de 3,57% din imobilul tip teren intravilan, categorie de folosință arabil, înscris în CF x Voluntari, nr. cadastral x, în suprafață de 1.384 mp, cu destinația drum acces, dobândit în data de 28.05.2004, până la concurența sumei de 200.243.448,38 RON;

- B.: imobil tip apartament, înscris în CF nr. x-U5 Sector 1, București, nr. cadastral x, în suprafață utilă de 49,95 mp, cote teren 14,13 mp, situat în mun. București, strada x nr. 22, apartament 3, până la concurența sumei de 40.973.358,92 RON;

- C.: imobil tip teren arabil, înscris în CF nr. x Mărăcineni, nr. cadastral x, situat în intravilanul comunei Mărăcineni, județul Buzău, tarla x, parcela x, în suprafață de 30.000 mp, achiziționat în data de 20.07.2010; teren intravilan în suprafață totală de 4.484 mp (măsurători cadastrale), 4.400 mp (conform actelor de proprietate), format din: 515 mp - teren curți construcții, 335 mp - teren vie și 3.634 mp - teren arabil, situate în tarlaua x, parcelele (70), 71, 71/1, 72, (72/1), înscris în CF nr. x Chiliile, cu nr. cadastral x, pe care sunt edificate următoarele: construcție C1 - locuință, cu o suprafață construită de 54 mp, nr. cadastral x, cu o valoare impozabilă de 8.316 RON; construcția C2 - anexă, cu o suprafață construită de mp, cu nr. cadastral x, cu o valoare impozabilă de 1.394 RON; construcția C3 - anexă, cu o suprafață construită de 27 mp, cu nr. cadastral x, cu o valoare impozabilă de 1.569 RON, până la concurența sumei de 6.591.893 RON;

- D.: suma de 627.484,60 RON aflată în contul bancar x deschis la E. S.A., 224.000 USD aflată în contul bancar y deschis la E. S.A., până la concurența sumei de 32.724.228,74 RON;

- F.: suma de 3.537.502,95 euro care se află în contul x deschis la E. S.A.; suma de 2.606.901,99 GBP aflată în contul bancar z deschis la E. S.A., până la concurența sumei de 32.724.228,74 RON;

- G.: imobil situat în comuna Tunari, strada x nr. 47b, jud. Ilfov, constând în teren în suprafață de 135 mp, înscris în CF nr. x Tunari, nr. cadastral x și construcție edificată pe acest teren, cu o suprafață construită la sol de 52 mp, compusă din parter, etaj și pod înscrisă în CF nr. x Tunari, nr. cadastral x, cota indiviză de 1/6 (2500/15.000), reprezentând 34,84 mp, din terenul în suprafață totală de 209 mp, situat în comuna Tunari, strada x, județul Ilfov, având nr. cadastral x, înscris în CF nr. x, cu destinația de drum acces, cota de 50/1200 din imobil situat în localitatea Bragadiru, județul Ilfov, înscris în CF nr. x Bragadiru, nr. cadastral x, în suprafață de 666 mp, cu destinația drum acces; cota de 0/8 din imobilul situat în strada x nr. 14c, comuna Bragadiru, județul Ilfov, înscris în CF nr. x Bragadiru, nr. cadastral x constând în teren intravilan, tarlaua x/2, parcela x, lot x, în suprafață de 223 mp, cu destinația drum de servitute; imobilul tip apartament, înscris în CF nr. x Galați, nr. cadastral x;57, situat în municipiul Galați, Micro 17, strada x, nr. 5, apartament 57, suprafață utilă 73 mp, compus din trei camere și dependințe, cote părți comune 1,92%, teren indiviz aferent în suprafață de 12,50 mp, imobilul tip apartament, înscris în CF nr. x Galați, nr. cadastral x, situat în municipiul Galați, cartier Țiglina II, strada x, nr. 17, apartament 2, suprafață utilă 43,49 mp, compus din două camere, o bucătărie, două holuri, o baie, două debarale, două balcoane, teren aferent apartamentului 17,32 mp, cotă teren indiviză 1,66%, până la concurența sumei de 6.493.531,92 RON,

măsuri care au fost menținute.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel București, în esență, a reținut că prin prin ordonanța nr. 3289/D/P/2022 din data de 12.12.2022 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism s-a dispus clasarea urmăririi penale printre alții, față de inculpații:

- D. pentru comiterea infracțiunilor de constituire de grup infracțional organizat prev. de art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen. și complicitate la delapidare prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 295 C. pen. cu aplicarea art. 308,309 C. pen. cu aplic. art. 5 și 35 C. pen. (2 acte materiale), totul cu aplicarea prevederilor art. 38 C. pen.;

- A. pentru comiterea infracțiunilor de constituire de grup infracțional organizat prev. de art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen., delapidare prev. de art. 295 C. pen. în condițiile art. 308, 309 C. pen. cu aplic. art. 5 și 35 C. pen. (29 acte materiale), spălare de bani prev. de . 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 129/2019 cu aplic. art. 35 C. pen. (6 acte materiale), evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 și bancrută frauduloasă prev. de art. 241 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. cu aplic. art. 5 și 35 C. pen., totul cu aplicarea art. 38 C. pen.;

- C. pentru comiterea infracțiunilor de constituire de grup infracțional organizat prev. de art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen., delapidare prev. de art. 295 C. pen., în condițiile art. 308,309 C. pen. cu aplic. art. 5 Și 35 C. pen. (11 acte materiale) și spălare de bani prev. de art. 49 lit. a) din Legea nr. 129/2019, cu aplic. art. 5 și 35 C. pen. (5 acte materiale), totul cu aplicarea prevederilor art. 38 C. pen.;

- G. pentru comiterea infracțiunilor de constituire de grup infracțional organizat prev. de art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen., complicitate la delapidare prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 295 C. pen. în condițiile art. 308,309 C. pen. cu aplic. art. 5 și 35 C. pen. (4 acte materiale) și spălare de bani prev. de art. 49 lit. a) din Legea nr. 129/2019, cu aplic. art. 5 C. pen., totul cu aplicarea prevederilor art. 38 C. pen.;

Prin aceeași ordonanță s-a dispus menținerea măsurilor asigurătorii luate asupra bunurilor aparținând, printre alții, inculpaților:

- A.: imobil tip apartament cu două camere și dependințe, situat în mun. Bârlad, str. x, jud. Vaslui, carte funciară nr. x-U11, nr. cadastral x, în suprafața construită de 59 mp, suprafață utilă de 43,89 mp, compus din două camere și dependințe, cote părți comune 1/60, cote teren 1130/100; imobil tip teren intravilan, categoria de folosință arabil, înscris în CF nr. x Voluntari, nr. cadastral x, în suprafață de 449 mp (din acte), 450 mp (din măsurători), situat în localitatea Voluntari, județul Ilfov, tarla x, parcela A7, lotul 12A; cota de 3,57% din imobilul tip teren intravilan, categorie de folosință arabil, înscris în CF x Voluntari, nr. cadastral x, în suprafață de 1.384 mp, cu destinația drum acces, dobândit în data de 28.05.2004;

- C.: imobil tip teren arabil, înscris în CF nr. x Mărăcineni, nr. cadastral x, situat în intravilanul comunei Mărăcineni, județul Buzău, tarla x, parcela x, în suprafață de 30.000 mp, achiziționat în data de 20.07.2010; teren intravilan în suprafață totală de 4.484 mp (măsurători cadastrale), 4.400 mp (conform actelor de proprietate), format din: 515 mp - teren curți construcții, 335 mp - teren vie și 3.634 mp - teren arabil, situate în tarlaua x, parcelele (70), 71, 71/1, 72, (72/1), înscris în CF nr. x Chiliile, cu nr. cadastral x, pe care sunt edificate următoarele: construcție C1 - locuință, cu o suprafață construită de 54 mp, nr. cadastral x, cu o valoare impozabilă de 8.316 RON; construcția C2 - anexă, cu o suprafață construită de mp, cu nr. cadastral x, cu o valoare impozabilă de 1.394 RON; construcția C3 - anexă, cu o suprafață construită de 27 mp, cu nr. cadastral x, cu o valoare impozabilă de 1.569 RON;

- D.: suma de 627.484,60 RON aflată în contul bancar x deschis la E. S.A., 224.000 USD aflată în contul bancar y deschis la E. S.A.;

- F.: suma de 3.537.502,95 euro care se află în contul x deschis la E. S.A.; suma de 2.606.901,99 GBP aflată în contul bancar z deschis la E. S.A.;

- G.: imobil situat în comuna Tunari, strada x nr. 47b, jud. Ilfov, constând în teren în suprafață de 135 mp, înscris în CF nr. x Tunari, nr. cadastral x și construcțiE edificată pe acest teren, cu o suprafață construită la sol de 52 mp, compusă din parter, etaj și pod înscrisă în CF nr. x Tunari, nr. cadastral x, cota indiviză de 1/6 (2500/15.000), reprezentând 34,84 mp, din terenul în suprafață totală de 209 mp, situat în comuna Tunari, strada x, județul Ilfov, având nr. cadastral x, înscris în CF nr. x, cu destinatia de drum acces, cota de 50/1200 din imobil situat în localitatea Bragadiru, județul Ilfov, înscris în CF nr. x Bragadiru, nr. cadastral x, în suprafață de 666 mp, cu destinația drum acces; cota de 0/8 din imobilul situat în strada x nr. 14c, comuna Bragadiru, județul Ilfov, înscris în CF nr. x Bragadiru, nr. cadastral x constând în teren intravilan, tarlaua x/2, parcela x, lot x, în suprafață de 223_mp, cu destinația drum de servitute; imobilul tip apartament, înscris în CF nr. x Galați, nr. cadastral x;57, situat în municipiul Galați, Micro 17, strada x, nr. 5, apartament 57, suprafață utilă 73 mp, compus din trei camere și dependințe, cote părți comune 1,92%, teren indiviz aferent în suprafață de 12,50 mp, imobilul tip apartament, înscris în CF nr. x Galați, nr. cadastral x, situat în municipiul Galați, cartier Țiglina II, strada x, nr. 17, apartament 2, suprafață utilă 43,49 mp, compus din două camere, o bucătărie, două holuri, o baie, două debarale, două balcoane, teren aferent apartamentului 17,32 mp, cotă teren indiviză 1,66%.

Totodată, s-a dispus sesizarea judecătorului de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel București cu propunerea de confiscare specială în natură sau echivalent cu privire la produsul infracțional dobândit, printre alții, de către inculpații:

- A. (până la concurența sumei de - 200.243.448,38 RON, din care 29.870.559,38 RON prejudiciul cauzat prin comiterea infracțiunii de delapidare și 170.372.929 RON prejudiciu cauzat bugetului consolidat al statului prin comiterea infracțiunii de evaziune fiscală în situația în care Statul Român nu ar formula pretenții civile);

- D. (până la concurența sumei de 32.724.228,74 RON reprezentând prejudiciu cauzat prin comiterea infracțiunii de delapidare);

- C. (până la concurența sumei de 6.591.893 RON reprezentând prejudiciu cauzat prin comiterea infracțiunii de delapidare);

- G. (până la concurența sumei de 6.493.531,92 RON reprezentând prejudiciu cauzat prin comiterea infracțiunii de delapidare) și de către terțul F., F. (până la concurența sumei de 32.724.228,74 RON reprezentând sume rezultate din comiterea infracțiunii de delapidare care au ajuns în conturile societății civile de avocați).

S-a mai reținut că prin încheierea definitivă din data de 15.12.2023 pronunțată în dosarul nr. x/2023, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel București, secția a II-a Penală, învestit cu soluționarea plângerilor împotriva soluției de clasare conform art. 340 C. proc. pen., a dispus următoarele:

"În baza art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. d) C. proc. pen., admite în parte plângerile formulate de petenții B. și A..

Schimbă temeiul de drept al soluției de clasare dispuse prin ordonanța nr. 3289/D/P/2022 din 12.12.2022 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Structura Centrală față de petentul B. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de bancrută frauduloasă prev. de art. 241 alin. (1) lit. c) C. pen. cu aplic. art. 35 C. pen., din temeiul prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. în cel prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. e) C. proc. pen. (tardivitatea plângerii prealabile).

Schimbă temeiul de drept al soluției de clasare dispuse prin ordonanța nr. 3289/D/P/2022 din 12.12.2022 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Structura Centrală față de petentul A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de bancrută frauduloasă prev. de art. 241 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. cu aplic. art. 35 C. pen., din temeiul prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. în cel prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. e) C. proc. pen. (tardivitatea plângerii prealabile).

În baza art. 341 alin. (7) pct. 1 C. proc. pen. respinge, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petentul H. împotriva soluțiilor de clasare dispuse prin ordonanța nr. 3289/D/P/2022 din 12.12.2022 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Structura Centrală.

În baza art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. a) C. proc. pen. respinge, ca nefondate, plângerile formulate de petenții S.C. I. S.R.L., D., F. și Asociații și G. împotriva soluțiilor de clasare dispuse prin aceeași ordonanță.

În baza art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. a) C. proc. pen. respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petenta S.C. I. S.R.L. împotriva soluțiilor de clasare dispuse prin ordonanța nr. 1698/D/P/2022 din 16.02.2023 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Structura Centrală.

Respinge, ca inadmisibile, cererile de constatare încetare de drept/ridicare a măsurilor asigurătorii formulate de petenții D., F. și Asociații, G., A., B. și H..

Respinge, ca inadmisibile, cererile formulate de petenții B., D., G. și F. și Asociații, de desființare a dispoziției din ordonanța nr. 3289/D/P/2022 din 12.12.2022 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Structura Centrală privind sesizarea judecătorului de cameră preliminară în vederea luării măsurii confiscării speciale".

Procurorul de caz, având în vedere că, în cauză, s-a solicitat judecătorului de Cameră preliminară din cadrul Curții de Apel București, să dispună confiscarea sumelor de bani, a menținut măsurile asiguratorii luate asupra bunurilor intimaților din prezenta cauză.

În cadrul prezentei proceduri, la termenul din data de 10.12.2024, au fost puse în discuție: cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 107 alin. (2) C. pen. și art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen., formulată de intimații G. și A.; cererile formulate de intimații F., F., D., G., A. și C., de a se constata încetarea de drept a măsurilor asigurătorii menținute prin ordonanța din 12.12.2022 dată în dosarul nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT; cererile formulate de aceiași intimați de ridicare a măsurilor asigurătorii menținute prin ordonanța din 12.12.2022 dată în dosarul nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT, cu privire la bunurile care le aparțin; cererile în probațiune.

Prin încheierea din data de 20.12.2024 dată în prezentul dosar judecătorul de cameră preliminară a dispus, între altele, respingerea ca neîntemeiate a cererilor formulate de intimații F., F., D., G., A. și C., de a se constata încetarea de drept a măsurilor asigurătorii menținute prin ordonanța din 12.12.2022 dată în dosarul nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT.

A respins, ca neîntemeiate, cererile acelorași intimați de ridicare a măsurilor asigurătorii menținute prin ordonanța din 12.12.2022 dată în dosarul nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT, cu privire la bunurile care le aparțin.

Soluția anterior menționată a rămas definitivă prin încheierea nr. 168/12.03.2025 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală în dosarul nr. x/2025, care a respins ca nefondate contestațiile intimațiilor care au uzat de această cale de atac.

Analizând legalitatea și temeinicia măsurilor asigurătorii instituite asupra bunurilor intimaților, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții a reținut că măsurile asigurătorii privind bunurile intimaților din prezenta cauză au fost inițial instituite în dosarul nr. x/2015, prin ordonanțele procurorului din datele de 05.07.2018 (cu privire la F., F. - filele x D.u.p.), 06.02.2018 (cu privire la B. - filele x D.u.p.), 15.02.2018 (cu privire la A. - vol. 144 D.u.p.), 07.02.2018 (cu privire la G. - filele x D.u.p.), 07.02.2018 (cu privire la C., 30.01.2018 și 31.01.2018 (cu privire la D. - filele x D.u.p.).

Cu privire la măsura asiguratorie instituită asupra sumei de 16.534.288,81 RON care se afla în contul bancar x deschis la E. S.A. aparținând F., F., instituită prin ordonanța din 05.07.2015, s-a precizat că, prin ordonanța din 18.09.2018, s-a admis cererea formulată de societatea de avocatură (ce avea calitatea de parte responsabilă civilmente la acea dată), dispunându-se ca suma de 16.534.288,81 RON să fie convertită în euro, rezultând suma de 3.537.502,95 euro care se află în contul x deschis la E. S.A..

Aceste măsuri au fost menținute succesiv în cadrul dosarului nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Structura Centrală, și menținute, în final, prin ordonanța din 12.12.2022 dată în dosarul nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT, ce face obiectul prezentei.

În prealabil, referitor la solicitarea intimaților A., D. și C., de a se constata încetarea de drept a măsurilor asigurătorii pe motiv că nu au fost supuse verificării în interiorul termenului de 1 an prevăzut de dispozițiile legale, judecătorul de cameră preliminară a făcut trimitere la argumentele deja expuse în cuprinsul încheierii din data de 20.12.2024, rămasă definitivă prin încheierea nr. 168/12.03.2025 a Î.C.C.J., secția Penală, constatându-se că, de la acea dată și până în prezent, nu au intervenit și nici nu au fost invocate elemente noi de natură să atragă încetarea de drept a măsurii. Dimpotrivă, s-a reținut că au fost reiterate aceleași argumente care au fost deja analizate anterior, prin încheiere rămasă definitivă.

În concret, sub acest aspect, reținând argumentele expuse prin încheierea definitivă anterior menționată, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel București a constatat că solicitarea intimaților A., D. și C. de a se constata încetarea de drept a măsurilor asigurătorii, este neîntemeiată și totodată, a reținut că, prin aceeași încheiere definitivă, s-au făcut aprecieri de fond privind legalitatea și temeinicia măsurilor asigurătorii instituite asupra bunurilor intimaților F., F., D., G., A. și C., inclusiv din perspectiva proporționalității măsurilor cu gravitatea acuzațiilor aduse dar și a termenului rezonabil, menționându-se că respingerea solicitării intimaților de ridicare a acestor măsuri - inclusiv pe chestiuni de fond - a fost de asemenea validată de instanța de control judiciar prin încheierea nr. 168/12.03.2025.

În acest sens, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții a menționat că de la acea dată și până în prezent, temeiurile care au fundamentat aprecierea că nu se impune ridicarea măsurilor asiguratorii (ci dimpotrivă, acestea trebuie a fi menținute) nu s-au modificat, singurul element de noutate prezentat de părțile interesate la prezenta verificare fiind cel al trecerii timpului, considerat nerezonabil din perspectiva jurisprudenței CEDO.

În esență, evaluând în limitele menționate măsurile asigurătorii instituite asupra bunurilor intimaților F., F., D., G., A., B. și C., judecătorul primei instanțe a constatat că acestea sunt proporționale cu scopul urmărit, iar consecințele pe care le produc nu depășesc efectele normale ale unor astfel de măsuri și, prin urmare, la actualul moment procesual subzistă temeiurile care au determinat dispunerea lor în cursul urmăririi penale, întrucât satisfac în continuare exigențele de necesitate și proporționalitate care au stat la baza dispunerii lor, criticile de nelegalitate ori de netemeinicie invocate fiind apreciate nefondate.

S-a menționat că intimații/inculpați A., B., D., C. și G. au fost cercetați, între altele, pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală (primul intimat) și delapidare (toți intimații), fapte cu privire la care s-a dispus, prin ordonanța nr. 3289/D/P/2022 din 12.12.2022 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Structura Centrală, clasarea cauzei, reținându-se temeiul prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. (intervenirea prescripției răspunderii penale). Această soluție a rămas definitivă prin încheierea judecătorului de cameră preliminară din data de 15.12.2023, pronunțată în dosarul nr. x/2023 al Curții de Apel București, secția a II-a Penală.

A precizat judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții că intervalul de timp care s-a scurs de la instituirea măsurilor asiguratorii și până în prezent nu poate fi apreciat ca nerezonabil având în vedere durata procedurii și complexitatea speței, reținând că ingerința în dreptul de proprietate este proporțională cu cauza care a determinat-o, neconstituind o restrângere excesivă a dreptului de proprietate, aceasta fiind justificată de interesul bunei înfăptuiri a justiției, motiv pentru care măsurile asigurătorii se impun a fi menținute și în continuare.

S-a menționat că, într-adevăr, măsurile asigurătorii contestate sunt instituite de aproximativ 7 ani, însă s-a apreciat că timpul care a trecut de la dispunerea acestora nu are un caracter nerezonabil având în vedere complexitatea deosebită a speței, ce a implicat administrarea unui amplu probatoriu: audieri de martori, audierea persoanelor cercetate, înscrisuri, expertiză de specialitate care a răspuns unui număr de nu mai puțin 69 de obiective, considerându-se că nu se poate reține o pasivitate a autorităților nici în finalizarea urmăririi penale și nici în desfășurarea actualei proceduri prevăzute de art. 549

1

C. proc. pen.., astfel că s-a apreciat că măsura îndeplinește în continuare exigența de proporționalitate cu scopul urmărit prin instituirea măsurilor procesuale contestate, acela privind confiscarea specială.

Prin urmare, judecătorul Curții de Apel București a apreciat că durata măsurilor asiguratorii instituite și menținute este justificată la acest moment procesual, iar consecințele pe care acestea le produc asupra intimaților nu depășesc efectele normale ale unor astfel de măsuri procesuale, date fiind sumele mari de bani reținute cu titlu de presupus prejudiciu cauzat prin infracțiunile de evaziune fiscală și delapidare, fapte ce au făcut obiectul cercetărilor în cauză.

În ceea ce privește celelalte critici ale intimaților, în esență, judecătorul de cameră preliminară din cadrul primei instanțe, pentru considerentele expuse în încheierea pronunțată la data de 30.06.2025, a reținut că unele aspecte invocate au fost deja analizate la termenul din 10.12.2024 când au fost discutate măsurile asigurătorii, fiind avute în vedere de judecător la momentul pronunțării încheierii din 20.12.2024 dar și de Completul de 2 judecători de cameră preliminară din cadrul Î.C.C.J., secția Penală învestit cu soluționarea contestațiilor împotriva acestei încheieri, apărările fiind înlăturate, precum și faptul că au fost invocate chestiuni de fond, care vor fi avute în vedere la momentul soluționării cauzei deduse judecății și care excedează obiectului prezentei proceduri, în care sunt supuse verificării legalitatea și temeinicia măsurilor asigurătorii.

În concluzie, față de natura infracțiunilor pentru care intimații D., G., A., B. și C. au fost cercetați în calitate de inculpați, faptul că, potrivit probelor administrate la urmărirea penală, există o presupunere rezonabilă că sumele cu privire la care s-a propus confiscarea specială (într-un cuantum deosebit de ridicat) au fost obținute din comiterea unor fapte prevăzute de legea penală (evaziune fiscală și delapidare - a se vedea în acest sens declarații martori, raport expertiză contabilă, rulaje conturi etc.), văzând și scopul instituirii măsurilor asiguratorii (anume acela de a se asigura punerea în executare a măsurii de siguranță a confiscării speciale), faptul că ingerința în ceea ce privește dreptul de proprietate al intimaților este necesară având în vedere scopul măsurii, circumstanțele reale și personale din cauză, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții a constatat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurilor asiguratorii analizate subzistă și nu se impune ridicarea sau restrângerea acestora.

În consecință, reținându-se că nu se identifică niciun motiv de nulitate absolută sau relativă care să atragă încetarea de drept, respectiv să justifice ridicarea, chiar și parțială, a măsurilor asigurătorii contestate, prin încheierea din data de 30.06.2025, în baza art. 250

2

C. proc. pen., s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurilor asigurătorii instituite în dosarul nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Structura Centrală și menținute prin ordonanța din 12.12.2022 dată în dosarul nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT, asupra bunurilor aparținând intimaților, conform dispozitivului.

v

Împotriva acestei încheieri, intimații inculpați C., G., A., D. și F., F. au formulat contestații, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 10.07.2025, când s-a stabilit termen pentru soluționare la data de 15.07.2025, ocazie cu care s-au luat concluziile părților și ale reprezentantului parchetului asupra contestațiilor de față, acestea fiind redate pe larg în cuprinsul părții introductive a prezentei încheieri.

În esență, în susținerea contestațiilor formulate, apărătorii contestatorilor au solicitat în principal, încetarea de drept a măsurilor asigurătorii și, în subsidiar, ridicarea acestora, arătând astfel, pe de o parte că a fost depășit termenul stabilit de dispozițiile art. 250

2

din C. proc. pen. pentru verificarea acestora, măsurile asigurătorii încetând de drept la data de 12.12.2023, întrucât nu au fost supuse verificării în interiorul termenului de 1 an prevăzut de dispozițiile legale și astfel, în opinia apărări, acestea nu mai pot fi menținute. Pe de altă parte, s-a susținut că măsura este excesivă, având în vedere că s-a depășit durata rezonabilă a acesteia, fiind menținută de mai mult de 6 ani și jumătate, motiv pentru care în opinia apărării capătă un caracter sancționator, în pofida caracterului său provizoriu; s-a mai arătat de către apărarea contestatorilor că bunurile nu au o proveniență ilicită, nefiind dobândite prin săvârșirea infracțiunilor; că nu a fost stabilită o sumă în concret, ci doar o presupusă sumă, motiv pentru care nu se justifică măsura asiguratorie asupra bunurilor contestatorilor; s-a făcut referire la raportul de expertiză, ale cărui concluzii precizează, în esență, că toate încasările F., F. au natura unor onorarii avocațiale, neavând vreun caracter infracțional; s-a mai susținut de către apărare că în suma pentru care s-a propus confiscarea specială intră sume care reprezintă taxe, TVA și impozit pe venit care au fost plătite către stat; că sumele care fac obiectul cauzei reprezintă un onorariu legal, negociat și acceptat de părți, de asociați și de reprezentanții legali ai societății, care a fost plătit acesteia ca obligație contractuală, fără a exista o sustragere în sensul infracțiunii de delapidare.

În concluzie, având în vedere că durata pentru care a fost instituită măsura sechestrului este excesivă și nu mai reflectă o necesitate reală de menținere a acesteia, s-a solicitat admiterea contestațiilor, desființarea încheierii pronunțate la data de 30.06.2025 de Curtea de Apel București, cu consecința ridicării măsurilor asigurătorii privind pe contestatori.

*****

Analizând contestațiile formulată de inculpații C., G., A., D. și F., F. J. împotriva încheierii din data de 30.06.2025, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală, Înalta Curte - Completul de 2 judecători de cameră preliminară constată următoarele:

Cu titlu preliminar, în ceea ce privește motivul comun de contestație formulat împotriva încheierii atacate vizând solicitarea contestatorilor de a se constata încetarea de drept a măsurilor asigurătorii pe motiv că nu au fost supuse verificării în interiorul termenului de 1 an prevăzut de dispozițiile legale, Înalta Curte - Completul de 2 judecători de cameră preliminară, în acord cu judecătorul de cameră preliminară al Curții de Apel București, constată caracterul definitiv al încheierii din data de 20.12.2024 pronunțată de Curtea de Apel București, rămasă definitivă prin încheierea nr. 168/12.03.2025 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. C. civ..J., secția Penală, prin care au fost expuse argumentele în raport cu care s-a apreciat neîntemeiată această critică a apărării contestatorilor, fiind respinse cererile formulate de intimații F., F., D., G., A. și C., de a se constata încetarea de drept a măsurilor asigurătorii menținute prin ordonanța din data de 12.12.2022 dată în dosarul nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT.

Prin încheierea definitivă anterior menționată, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 2 judecători de cameră preliminară, pentru argumentele expuse pe larg în încheierea nr. 168/12.03.2025 pronunțată în dosarul nr. x/2025, a constatat că termenele prevăzute de art. 250

2

C. proc. pen.. sunt de recomandare și nu atrag sancțiuni procesuale pentru actul neefectuat în interiorul acestora, detaliind în motivarea încheierii argumentele pentru care solicitarea comună a contestatorilor intimați de constatare a încetării de drept a măsurilor asigurătorii ca urmare a neverificării lor în termenele prevăzute de art. 250

2

C. proc. pen.. este neîntemeiată, soluția sub acest aspect dobândind așadar autoritate de lucru judecat, astfel că, la acest moment nu se mai impune o reevaluare a unei astfel de solicitări.

Ca atare, sub acest aspect, Înalta Curte - Completul de 2 judecători de cameră preliminară, în acord cu judecătorul de cameră preliminară al Curții de Apel București, având în vedere că de la data pronunțării încheierii definitive nr. 168/12.03.2025 și până în prezent, nu au intervenit și nici nu au fost invocate elemente noi de natură să atragă încetarea de drept a măsurilor asigurătorii în discuție, dimpotrivă, fiind reiterate aceleași argumente care au fost deja analizate anterior prin încheierea definitivă pronunțată în prezenta cauză, se constată că nu mai poate fi primită solicitarea contestatorilor prin care au solicitat a se constata încetarea de drept a măsurilor asigurătorii.

În continuare, referitor la subzistența temeiurilor care au determinat luarea și menținerea măsurilor asigurătorii dispuse în prezenta cauză cu privire la contestatorii intimați C., G., A., D. și F., F., deopotrivă, Înalta Curte - Completul de 2 judecători de cameră preliminară, în acord cu Judecătorul de cameră preliminară de la instanța de fond, constată că, în intervalul de timp de aproximativ 4 luni scurs de la data ultimei verificări a măsurilor asigurătorii nu au intervenit și nici nu au fost invocate elemente noi de natură să conducă la concluzia că se impune ridicarea măsurilor, așa cum s-a solicitat de către apărarea contestatorilor prin prezentele contestații.

Or, repunerea în discuție a solicitării de ridicare a măsurilor asigurătorii în intervalul de timp menționat de la rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a constatat că se impune menținerea măsurilor și când au fost soluționate inclusiv cererile părților de a se constata încetarea de drept ori a solicitării subsidiare de revocare a măsurii asigurătorii, în condițiile în care situația avută în vedere nu s-a modificat, tinde nu la evidențierea unor veritabile elemente de noutate care să impună în mod real reconsiderarea necesității aprecierii asupra măsurii asigurătorii (și care de altfel nu există), ci la contestarea artificială a conținutului soluției definitive anterioare, prin care s-a statuat asupra subzistenței temeiurilor care au justificat dispunerea măsurii asigurătorii și menținerea acesteia, precum și asupra raportului rezonabil de proporționalitate între măsura asigurătorie și obiectivul urmărit la instituirea acesteia.

Astfel, în concret, se constată că, prin aceeași încheiere definitivă anterior menționată, nr. 168/12.03.2025 a Înaltei Curți, s-a constatat că nu s-au modificat temeiurile care au fundamentat aprecierea că se impune menținerea măsurilor asigurătorii instituite asupra bunurilor intimaților, acestea fiind proporționale cu scopul urmărit, inclusiv din perspectiva proporționalității măsurilor cu gravitatea acuzațiilor aduse dar și a termenului rezonabil, singurul element de noutate prezentat de părțile interesate la prezenta verificare fiind cel al trecerii timpului, considerat nerezonabil din perspectiva jurisprudenței CEDO, toate celelalte apărări invocate de contestatorii intimați fiind chestiuni de fond care excedează prezentei proceduri, chestiuni de altfel reiterate și analizate cu prilejul examinării legalității și temeiniciei măsurilor asigurătorii prin încheierea definitivă anterior menționată.

În speță, Înalta Curte - Completul de 2 judecători de cameră preliminară constată că și la acest moment, raportat la stadiul procedurii judiciare reglementate de art. 549

1

din C. proc. pen., complexitatea cauzei ce a determinat administrarea unui amplu probatoriu în fața judecătorului de cameră preliminară al instanței de fond în această procedură, dar și raportat la natura infracțiunilor, respectiv cuantumul ridicat al presupusului produs infracțional ce face obiectul cauzei și necesitatea de a asigura scopul pentru care au fost dispuse măsurile asigurătorii în cauză, în vederea confiscării speciale, ce constituie întocmai obiectul cauzei pendinte, se poate aprecia în mod întemeiat că, la momentul procesual actual, în privința măsurilor asigurătorii menținute prin încheierea atacată, se păstrează un just echilibru între interesul general legitim al statului, constând în asigurarea confiscării speciale și, recuperarea eventualului prejudiciu și interesul personal al inculpaților de a-și exercita neîngrădit dreptul de proprietate asupra bunurilor indisponibilizate.

În prezenta cauză, prin ordonanța nr. 3289/D/P/2022 din data de 12.12.2022 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, ce face obiectul cauzei, printre altele, s-a dispus sesizarea judecătorului de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel București cu propunerea de confiscare specială în natură sau echivalent cu privire la produsul infracțional dobândit, printre alții, de către inculpații:

- A. (până la concurența sumei de - 200.243.448,38 RON, din care 29.870.559,38 RON prejudiciul cauzat prin comiterea infracțiunii de delapidare și 170.372.929 RON prejudiciu cauzat bugetului consolidat al statului prin comiterea infracțiunii de evaziune fiscală în situația în care Statul Român nu ar formula pretenții civile);

- D. (până la concurența sumei de 32.724.228,74 RON reprezentând prejudiciu cauzat prin comiterea infracțiunii de delapidare);

- C. (până la concurența sumei de 6.591.893 RON reprezentând prejudiciu cauzat prin comiterea infracțiunii de delapidare);

- G. (până la concurența sumei de 6.493.531,92 RON reprezentând prejudiciu cauzat prin comiterea infracțiunii de delapidare)

- și de către terțul F., F. (până la concurența sumei de 32.724.228,74 RON reprezentând sume rezultate din comiterea infracțiunii de delapidare care au ajuns în conturile societății civile de avocați).

Prin această ordonanță, de asemenea, având în vedere că s-a solicitat judecătorului de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel București să se dispună confiscarea sumelor de bani anterior menționate, reținute de procuror, în cauză s-au menținut măsurile asiguratorii luate asupra bunurilor intimaților instituite inițial în dosarul nr. x/2015, prin ordonanțele procurorului din datele de 05.07.2018 (cu privire la F., F. - filele x D.u.p.), 15.02.2018 (cu privire la A. - vol. 144 D.u.p.), 07.02.2018 (cu privire la G. - filele x D.u.p.), 07.02.2018 (cu privire la C., 30.01.2018 și 31.01.2018 (cu privire la D. - filele x D.u.p.) - aceste măsuri fiind menținute succesiv în cadrul dosarului nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Structura Centrală, și, așa cum s-a arătat, în final, menținute și prin ordonanța din 12.12.2022 dată în dosarul nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT, ce face obiectul prezentei cauze.

În esență, contestatorii intimați inculpați A., D., C. și G. au fost cercetați, între altele, pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală (intimatul A.) și delapidare (toți intimații), fapte cu privire la care s-a dispus, prin ordonanța nr. 3289/D/P/2022 din 12.12.2022 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Structura Centrală, clasarea cauzei, reținându-se temeiul prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. (intervenirea prescripției răspunderii penale). Această soluție a rămas definitivă prin încheierea judecătorului de cameră preliminară din data de 15.12.2023, pronunțată în dosarul nr. x/2023 al Curții de Apel București, secția a II-a Penală. S-a reținut că presupusul produs infracțional obținut de intimați, respectiv terțul F., F. prin faptele de mai sus este unul deosebit de ridicat, prezentul dosar fiind constituit ca urmare a sesizării judecătorului de cameră preliminară cu propunerea parchetului de a se dispune confiscarea specială, în natură sau echivalent, astfel cum s-a menționat în dispozitivul ordonanței.

În acord cu Judecătorul de cameră preliminară de la instanța de fond, Înalta Curte constată că în cauză subzistă temeiurile care au determinat luarea și menținerea măsurilor asigurătorii dispuse cu privire la intimații contestatori C., G., A., D. și F., F. și deopotrivă apreciază că intervalul de timp scurs de la instituirea măsurilor asiguratorii și până în prezent nu poate fi apreciat ca nerezonabil având în vedere durata procedurii și complexitatea speței, astfel că ingerința în dreptul de proprietate este proporțională cu cauza care a determinat-o, neconstituind o restrângere excesivă a dreptului de proprietate, aceasta fiind justificată de interesul bunei desfășurări a procesului penal.

Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului și având în vedere exigențele art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, atât cu ocazia luării măsurii asiguratorii a indisponibilizării bunurilor, cât și cu ocazia menținerii acestei măsuri, trebuie respectată proporționalitatea între interesul general și interesul persoanei acuzate de a se folosi de bunurile sale, pentru ca măsura, prin durata sa, și prin scopul urmărit, să nu se transforme într-o sarcină excesivă, odată cu trecerea timpului, pentru persoana ale cărei bunuri sunt sechestrate (în acest sens, cauza Forminster Enterprises Limited c. Republicii Cehe, Hotărârea din anul 2008).

Orice ingerință în drepturile protejate de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului trebuie să fie prevăzută de lege, pentru a exclude caracterul arbitrar, să fie justificată de un interes general legitim, și nu în ultimul rând, să asigure un just echilibru între cerințele de interes general ale comunității și cele privind protecția drepturilor fundamentale ale persoanei.

Referitor la proporționalitatea între ingerința statului în dreptul recunoscut de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție și interesul urmărit prin instituirea unei măsuri asiguratorii, Curtea Europeană a stabilit că aceasta trebuie analizată în funcție de circumstanțele cauzei și natura ingerinței în discuție, prin raportare la mai mulți factori relevanți, precum durata măsurii și valoarea bunurilor supuse sechestrului (cauza Avrora Maloetazhnoe Stroitelstvo împotriva Rusiei, Hotărârea din 7 aprilie 2000; cauza Credit Europe Leasing IFN S.A. împotriva României, Hotărârea din 21 iulie 2020), necesitatea menținerii măsurii, având în vedere desfășurarea procedurii penale și consecințele acesteia asupra părții interesate (cauza Lachikhina împotriva Rusiei, Hotărârea din 10 octombrie 2017), comportamentul autorităților, prin raportare la complexitatea cauzei și al persoanei interesate (cauza Forminster Enterprises Limited împotriva Republicii Cehe).

Rezultă, așadar, că unul dintre criteriile care trebuie avut în vedere în verificarea măsurilor asiguratorii este acela al proporționalității dintre scopul urmărit prin instituirea măsurilor asiguratorii și restrângerea dreptului de proprietate al persoanei acuzate, având în vedere efectul măsurilor asiguratorii, acela de indisponibilizare a bunurilor mobile și imobile ce aparțin acuzatului, afectând atributul dispoziției juridice și materiale, atâta vreme cât proprietarul pierde dreptul de a le înstrăina sau greva cu sarcini. Proporționalitatea dintre scopul urmărit la luarea măsurilor și restrângerea drepturilor persoanei acuzate trebuie asigurată indiferent de modul în care a s-a dispus sechestrul, ca decurgând din lege sau, ca fiind lăsat la aprecierea judecătorului.

Procedând prin prisma criteriilor mai sus menționate la verificarea subzistenței temeiurilor care au stat la baza luării măsurilor asiguratorii, Înalta Curte- Completul de doi judecători de cameră preliminară, în acord cu judecătorul de cameră preliminară al instanței de fond, apreciază așa cum s-a arătat anterior, că aceste temeiuri subzistă în continuare.

Astfel, raportat la circumstanțele cauzei, Completul de 2 judecători de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți constată că măsurile asigurătorii în discuție satisfac în continuare exigențele care au stat la baza dispunerii lor, respectiv exigențele de necesitate (de altfel, în ceea ce îl privește pe contestatorul A. acestea decurg din lege, în raport cu infracțiunea de evaziune fiscală reținută în cauză, luarea măsurilor asigurătorii fiind obligatorie potrivit art. 11 din Legea nr. 241/2005) și de proporționalitate, prin raportare la valoarea estimată a sumelor ce fac obiectul sesizării de confiscare specială, în natură sau echivalent, din cauza pendinte.

Deși durata acestora este una semnificativă, (măsurile fiind instituite de aproximativ 7 ani), aceasta nu este în sine suficientă pentru a conduce la concluzia că măsurile asiguratorii constituie o sarcină excesivă pentru contestatorii din prezenta cauză, presupusa activitatea infracțională reținută prin ordonanța prin care a fost sesizat judecătorul de camera preliminară al instanței de fond prezentând o complexitate sporită, particularizată de numărul de persoanele implicate și de natura și gravitatea presupuselor infracțiuni cercetate (evaziune fiscală și delapidare), astfel că, din perspectiva duratei rezonabile de desfășurare a procedurilor judiciare, Înalta Curte constată că nu a fost depășit un termen rezonabil relative la măsurile analizate.

Sub acest aspect, (critica comună a contestatorilor în raport de care s-a solicitat ridicarea măsurilor fiind raportată în esență la durata acestora, considerată excesivă), se constată că se mențin pe deplin cele reținute prin încheierea definitivă a Înaltei Curți, nr. 168/12.03.2025, prin care s-a arătat că, raportat la amploarea activității infracționale investigate, cauza a avut și are și în actuala procedură o complexitate deosebită, care s-a repercutat în mod corespunzător asupra duratei procesului penal, nefiind însă singurul element care a condus la prelungirea menținerii măsurilor asiguratorii pe durata de aproximativ 7 ani.

În ceea ce privește consistența și ritmicitatea actelor efectuate în cauză pe durata măsurii asigurătorii, nu s-au înregistrat perioade de stagnare, iar cauza fiind complexă, presupune administrarea a numeroase probe, astfel că nu se poate reține o inerție a autorităților în faza urmăririi penale și nici în desfășurarea prezentei proceduri prevăzute de art. 549

1

din C. proc. pen., motiv pentru care, la acest moment, nu se poate considera ca fiind depășită o durată rezonabilă a măsurilor dispuse.

În concluzie, din perspectiva duratei rezonabile de desfășurare a procedurilor judiciare sub măsura asiguratorie, Înalta Curte constată că nu a fost depășit un termen rezonabil, iar C. proc. pen. nu stabilește o anumită durată și totodată, se apreciază că, până la acest moment procesual, nu a fost încălcat art. 1 la Protocol nr. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În principiu, măsura asiguratorie se menține până la soluționarea definitivă a cauzei penale dacă nu intervin elemente noi care să modifice caracterul necesar al măsurii dispuse, iar, în speță, în raport cu argumentele expuse și circumstanțele cauzei, se apreciază că restrângerea dreptului contestatorilor de a dispune neîngrădit de bunurile sechestrate îndeplinește în continuare exigența de proporționalitate cu scopul urmărit prin instituirea măsurilor procesuale contestate, acela privind confiscarea specială, ce formează obiectul procedurii pendinte, neimpunându-se, cel puțin la acest moment procesual, ridicarea măsurilor așa cum a solicitat în cauză apărarea contestatorilor.

În ceea ce privește celelalte critici formulate de apărarea contestatorilor relativ la starea de fapt, probatoriul administrat ori implicarea în presupusa activitate infracțională, (susținându-se că bunurile nu au o proveniență ilicită, nefiind dobândite prin săvârșirea infracțiunilor; că nu a fost stabilită o sumă în concret, ci doar o presupusă sumă; s-a făcut referire la raportul de expertiză, ale cărui concluzii precizează, în esență, că toate încasările F., F. au natura unor onorarii avocațiale, neavând vreun caracter infracțional; s-a mai susținut de către apărare că în suma pentru care s-a propus confiscarea specială intră sume care reprezintă taxe, TVA și impozit pe venit care au fost plătite către stat; că sumele care fac obiectul cauzei reprezintă un onorariu legal, negociat și acceptat de părți, de asociați și de reprezentanții legali ai societății, care a fost plătit acesteia ca obligație contractuală, fără a exista o sustragere în sensul infracțiunii de delapidare, etc), Completul de doi judecători al Înaltei Curți le apreciază neîntemeiate, întrucât aceste aspecte nu pot face obiectul cenzurii instanței în actuala procedură.

Nemulțumirile contestatorilor în ceea ce privește modalitatea în care organul de urmărire penală a reținut implicarea acestora în cadrul cercetărilor efectuate în dosarul nr. x/2022 din 12.12.2022 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT, prin prisma modalității de stabilire și calcul a prejudiciului, a probatoriului administrat ori a circumstanțelor comiterii faptelor presupus săvârșite în speță, nu pot fi primite în cauză în cadrul contestațiilor de față, neafectând legalitatea măsurii în discuție, aceste aspecte vizând împrejurări esențialmente de fond, pot fi cenzurate exclusiv în limitele procedurii întemeiate pe dispozițiile art. 549

1

din C. proc. pen., iar nu în prezentul cadru procesual limitat, reglementat expres de art. 250 și următoarele din C. proc. pen. vizând verificarea măsurilor asigurătorii.

Reamintește Completul de doi judecători al Înaltei Curți că, în etapa examinării legalității menținerii măsurilor asigurătorii, prevăzută de art. 250

2

din C. proc. pen., judecătorul nu este îndrituit să evalueze temeinicia acuzației, implicarea/vinovăția reținută de procuror ori legalitatea sau concludența mijloacelor de probă administrate, astfel că nu pot fi primite criticile contestatorilor formulate în cuprinsul contestațiilor cu referire la caracterul legal al sumelor ori proveniența licită a bunurilor, etc., întrucât în această etapă se examinează exclusiv dacă măsura respectă condițiile legale de luare, respectiv menținere a măsurilor procesuale în discuție, cum este cazul în speță.

Or, așa cum s-a arătat, în prezenta cauză, menținerea măsurilor asigurătorii astfel cum au fost dispuse prin ordonanțele inițiale emise în dosarul nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Structura Centrală, menținute prin ordonanța din 12.12.2022 dată în dosarul nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT, ce face obiectul prezentei cauze și de asemenea menținute prin încheierea contestată în cauză, respectă în continuare exigențele prevăzute de lege, având în vedere atât caracterul obligatoriu impus de art. 11 din Legea nr. 241/2005, cât și faptul că, raportat la toate circumstanțele cauzei, măsura respectă deopotrivă exigențele de proporționalitate având în vedere prejudiciul estimat în speță și este rezonabilă raportat la particularitățile și circumstanțele cauzei, măsurile fiind așadar legale, neimpunându-se, cel puțin la acest moment procesual, ridicarea lor, așa cum s-a solicitat în cauză de către contestatori.

Pentru aceste considerente, constatând încheierea atacată ca fiind legală și temeinică, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondate, contestațiile formulate de contestatorii C., G., A., D. și F., F. împotriva înche