ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 742/2022

Ședința publică din data de 24 noiembrie 2022

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin încheierea din data de 08.11.2022 a Curții de Apel Brașov, secția penală, pronunțată în dosarul nr. x/2018, s-a constatat că, prin decizia penală nr. 371/09.06.2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în dosarul penal nr. x/2018, s-a dispus desființarea încheierii din data de 25.02.2022 a Curții de Apel Brașov, secția penală, din dosarul x/2018

S-a admis cererea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Brașov, și pe cale de consecință:

În baza art. 249 alin. (1), (2) și (5) din C. proc. pen. cu referire la art. 11 din Legea nr. 241/2005, s-a instituit măsura sechestrului asigurător asupra bunurilor inculpatului A., până la concurența sumei de 25.016.910 RON, după cum urmează:

- imobil situat în București, Splaiul Unirii nr. 10, identificat cadastral cu nr. x;

- imobil situat în Brașov, CF nr. x (nr. CF vechi x+17), nr. topografic x;

- imobil situat în Brașov, CF nr. x (nr. CF vechi x+18), nr. topografic x;

- imobil situat în Constanța, CF nr. x (nr. CF vechi x, nr. cadastral vechi x).

Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a reținut următoarele:

Prin sentința penală nr. 165/06.10.2021 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr. x/2018, s-a dispus, între altele, condamnarea inculpatului A. pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (3) din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (48 acte materiale), art. 41 alin. (1) din C. pen. și art. 5 din C. pen., la o pedeapsă de 2 ani și 10 luni închisoare si pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) din C. pen. - relativ la lit. g), fiind vorba de interzicerea dreptului de a fi asociat sau administrator la o societate comercială - pe o durată de 4 ani, pedeapsă complementară executabilă cf. art. 68 lit. c) din C. pen.

În baza art. 397 alin. (1) din C. proc. pen. și art. 19 din C. proc. pen., a fost admisă în parte acțiunea civilă exercitată de către partea civilă D.G.R.F.P Brașov și a fost obligat inculpatul A. la plata către această parte civilă a sumei de 8.868.881,58 RON plus accesorii legale de la nașterea obligațiilor față de bugetul de stat și pană la achitarea integrală a debitului, cu titlu de despăgubiri civile reprezentând daune materiale.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen., au fost menținute măsurile asigurătorii dispuse în cursul urmăririi penale și în cursul judecății și anume:

A fost menținută măsura asiguratorie a popririi conturilor bancare ce au fost deținute de către B., relativ la care unic moștenitor apare a fi inculpatul A. până la concurența sumei de 28.965.210 RON, așa cum a fost instituită prin încheierea din 15.07.2020 a Tribunalului Brașov, definitivă prin încheierea din 3.08.2020 a Curții de Apel Brașov, dosar nr. x/2018.

A fost menținut sechestrul asigurator asupra bunurilor mobile (bani) ce au fost deținute de B. - sume de bani ridicate de la aceasta cu ocazia percheziției domiciliare - relativ la care unic moștenitor apare a fi inculpatul A. până la concurența sumei de 28.965.210 RON, așa cum a fost instituită prin încheierea din 15.07.2020 a Tribunalului Brașov, definitivă prin încheierea din 3.08.2020 a Curții de Apel Brașov, dosar nr. x/2018 .

A fost menținută măsura sechestrului asigurător instituit prin ordonanța procurorului din data de 29.08.2014 în dosar nr. x/2013 la D.N.A - Serviciul Teritorial Brașov asupra bunurilor imobile deținute de A..

Împotriva acestei sentințe au declarat apelul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Brașov inculpatul A. și partea civilă D.G.R.F.P Brașov.

La termenul de judecată din data de 24.02.2022, procurorul a formulat cerere de luare a măsurii asigurătorii asupra bunurilor imobile ale inculpatului A., în cotă de 1/1 în cazul bunurilor proprii ale inculpatului și respectiv în cotă de 1/2 în cazul bunurilor comune cu soția acestuia C..

Prin încheierea din data de 25.02.2022, pronunțată în dosarul penal nr. x/2018, a fost admisă cererea formulată de Ministerul Public și s-a dispus instituirea sechestrului asupra mai multor imobile, până la concurența sumei de 25.016.910 RON.

Împotriva acestei încheieri a formulat contestație inculpatul A., aceasta fiind admisă prin decizia penală nr. 371/09.06.2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dispunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Brașov, sub număr x/2018/a3*.

În rejudecare, raportat la motivul admiterii contestației formulate de inculpat - necesitatea lămuririi situației juridice a terenurilor asupra cărora s-a solicitat instituirea măsurii asiguratorii -, Curtea a dispus, din oficiu, solicitarea de informații de la Oficiile de cadastru și publicitate imobiliară competente cu privire la terenurile menționate în cererea formulată de Ministerul Public, la dosar fiind comunicate, anterior termenului de judecată, răspunsurile OCPI Constanța (fl. 52), OCPI Brașov (fl. 25), OCPI București (fl. 20) și OCPI Covasna (fl. 130).

Analizând cererea de luare a măsurii asigurătorii formulată de Ministerul Public, Curtea a arătat că, condițiile generale pentru luarea măsurilor asigurătorii sunt stabilite prin art. 249 din C. proc. pen., legiuitorul stabilind că o astfel de măsură poate fi dispusă în orice fază a procesului penal, pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot servi la…repararea pagubei produse prin infracțiune. În afara acestui cadru general, există și reglementări speciale, cu referire la anumite infracțiuni, în speță fiind relevante dispozițiile art. 11 din Legea 241/2005 în conformitate cu care în cazul în care s-a săvârșit o infracțiune prevăzută de prezenta lege, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie.

Așa cum s-a arătat și în jurisprudența Curții Constituționale (a se vedea în acest sens deciziile nr. 320/2016 publicată în Monitorul Oficial nr. 636/2016 - par. 19, și nr. 10/2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 248/2016 - par. 12-14), art. 11 citat mai sus constituie o excepție de la regula generală în materia măsurilor asigurătorii, potrivit căreia luarea acestor măsuri este facultativă. Instituirea obligativității luării măsurilor asigurătorii în cazul infracțiunilor de evaziune fiscală a fost determinată, în mod special, de importanța relațiilor sociale ocrotite prin acestea, de caracteristicile elementelor constitutive ale laturii obiective a acestor infracțiuni și de pericolul social crescut al faptelor incriminate. Rațiunea acestei reglementări se regăsește astfel în împrejurarea că acest tip de infracțiuni are un obiect material care poate atinge valori foarte mari și al căror pericol social este, de asemenea, foarte ridicat. Așa fiind, și prejudiciile provocate prin săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală constau în sume însemnate de bani. În aceste condiții, textul are rolul de a asigura posibilitatea acoperirii parțiale sau totale a pagubelor provocate, caracterul obligatoriu al măsurilor asigurătorii având rolul de a împiedica sustragerea, ascunderea sau înstrăinarea bunurilor ce fac obiectul lor.

În concret, raportându-se la situația din prezenta cauză, Curtea a constatat că inculpatul A. a fost trimis în judecată, între altele, pentru comiterea unei infracțiuni de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (3) din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (48 acte materiale), art. 41 alin. (1) din C. pen. și art. 5 din C. pen., fiind condamnat în primă instanță pentru această faptă.

Prejudiciul invocat de partea civilă DGRFP Brașov este în cuantum de 25.016.910 RON, reprezentând debit principal și accesorii, prejudiciu pe care l-a susținut și prin memoriul de apel (la acesta adăugându-se accesoriile care au curs în continuare, de la momentul formulării pretențiilor).

Prin urmare, raportat la natura infracțiunii care face obiectul cauzei, reținând că se invocă și producerea unui prejudiciu important, s-a arătat că sunt aplicabile dispozițiile art. 11 din Legea 241/2005 privind obligativitatea instituirii de măsuri asigurătorii.

Curtea a avut în vedere, că, astfel de măsuri au fost deja luate, fiind menținute prin sentința penală apelată, însă, în concret, în urma punerii lor în practică, nu au fost indisponibilizate valori semnificative (sume de bani care să se fi regăsit în conturile poprite și valoarea terenului asupra căruia s-a instituit deja sechestrul), ci unele infime prin raportare la pretinsul prejudiciu invocat în cauză. În acest sens, Curtea a constatat că valoarea de impunere a imobilului asupra căruia este deja instituit sechestrul este de 329.436 RON, în timp ce plățile la care inculpatul a făcut referire sunt, de asemenea, nesemnificative prin raportare la acest prejudiciu.

Curtea a mai precizat faptul că, în conformitate cu prevederile art. 249 alin. (5) din C. proc. pen., măsurile asigurătorii se pot lua până la concurența valorii probabile a pagubei. Prin urmare, nu este vorba de un cuantum cert al prejudiciului, ceea ce, oricum, ar fi imposibil de stabilit în această fază în condițiile în care, prin apelul declarat, inculpatul contestă, cel puțin parțial, săvârșirea infracțiunii și cuantumul prejudiciului, această chestiune urmând a fi lămurită prin decizia care va fi pronunțată. În această fază, Curtea a arătat că se poate raporta doar la prejudiciul invocat și, de asemenea, la hotărârea pronunțată în primă instanță, prin care s-a dispus obligarea inculpatului la plata despăgubirilor solicitate de partea civilă, elemente care sunt suficiente pentru admiterea cererii, având în vedere efectul concret al măsurilor dispuse (care vizează indisponibilizarea bunurilor, neafectând dreptul de proprietate al inculpatului asupra acestora), precum și caracterul provizoriu al acestor măsuri.

Pe cale de consecință, reținând că este aplicabil art. 11 din Legea 241/2005, dar și că măsurile deja dispuse nu sunt suficiente pentru a garanta repararea pagubei pretins produse prin comiterea faptei deduse judecății, Curtea a considerat că sunt îndeplinite condițiile legale pentru instituirea de măsuri asigurătorii și cu privire la alte bunuri asupra cărora inculpatul are drept de proprietate.

În ceea ce privește individualizarea acestor bunuri, în urma relațiilor comunicate de OCPI, Curtea a stabilit că inculpatul are calitate de proprietar asupra următoarelor bunuri (dintre cele regăsite pe lista inițială depusă de Ministerul Public):

- imobil situat în București, Splaiul Unirii nr. 10, identificat cadastral cu nr. x, CG nr. x - în cotă de 1/1 (fl. 21 dosar a3*);

- imobil situat în Brașov, CF nr. x (nr. CF vechi x+17), nr. topografic x - în cotă de 1/1 (fl. 48 dosar a3*);

- imobil situat în Brașov, CF nr. x (nr. CF vechi x+18), nr. topografic x - în cotă de 1/1 (fl. 50 dosar a3*);

- imobil situat în Constanța, CF nr. x (nr. CF vechi x, nr. cadastral vechi x) - în cotă de 1/2 (fl. 60 dosar a3*);

- asupra cotei de 55/100 cu privire la imobilul cu nr. cadastral x, înscris în CF x UAT Zăbala (același cu cel înscris în CF x Zăbala) (fl. 132 verso a3*).

Cu privire la toate celelalte bunuri, din relațiile depuse la dosar în această fază a rezultat că inculpatul nu are calitatea de proprietar, astfel că nu pot fi dispuse măsuri asigurătorii.

Curtea a mai precizat că nu au fost comunicate relații de la OCPI Tulcea, însă nu este necesară obținerea de informații suplimentare în condițiile în care prin încheierea nr. x/05.05.2022 (depusă în copie la dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, fl. 92) - a transmis că a fost respinsă solicitarea de înscriere a măsurii asigurătorii (dispusă cu caracter executoriu prin încheierea din dosarul a3, desființată ulterior) ca urmare a faptului că pentru terenul respectiv, înscris în cartea funciară x UAT Topolog, apare înregistrat ca proprietar numitul D. și nu inculpatul A..

De asemenea, Curtea a constatat că lipsesc relațiile de la OCPI Covasna cu privire la imobilul înregistrat în CF x Reci, însă și în privința acestuia a fost comunicată la dosar încheierea de respingere nr. 6295/09.03.2022 (fl. 32, dosar ÎCCJ), prin care s-a arătat că titularul dreptului de proprietate asupra acestui teren este S.C. E. S.R.L. și nu inculpatul A..

Pe cale de consecință, Curtea a dispus luarea măsurii asigurătorii cu privire la cele 5 imobile asupra cărora s-a stabilit că inculpatul A. are un drept de proprietate, în privința celorlalte imobile indicate inițial nefiind îndeplinită această condiție.

De asemenea, Curtea a arătat că va menționa în minută faptul că încheierea inițială a fost desființată, având în vedere că, raportat la caracterul executoriu al încheierii pronunțate în această materie, au fost deja realizate înscrieri în cartea funciară care ar trebui înlăturate.

Împotriva încheierii din data de 08.11.2022 a Curții de Apel Brașov, secția penală, pronunțată în dosarul nr. x/2018, a formulat contestație inculpatul A..

În motivarea contestației, care a fost transmisă la dosar la data de 24.11.2022, acesta a arătat, în esență, că măsura sechestrului asigurător a fost instituită asupra cotei de 1/2 din imobilul situat în Constanța C.F. nr. x (nr. CF vechi x, nr. cadastral vechi x), în condițiile în care acest imobil nu se află în proprietatea sa. Prin încheierea de respingere nr. 33157/02.03.2022 a Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Constanța - Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Constanța a fost clarificată situația juridică a imobilului, dar s-a instituit și de această dată măsura asiguratorie asupra unui bun despre care se cunoștea că nu se află în proprietatea sa.

A arătat că, cu privire la celelalte bunuri asupra cărora s-a instituit sechestrul asigurător nu s-a făcut nicio evaluare pentru a se stabili dacă indisponibilizarea acestora atinge sau depășește valoarea probabilă a prejudiciului.

A apreciat că menținerea măsurii asigurătorii asupra imobilului înscris în C.F. nr. x este nelegală, iar sechestrul asigurător poate fi menținut asupra altor bunuri ale sale, până la concurența valorii prejudiciului cauzat, după o minimă evaluare cu privire la valoarea bunurilor indisponibilizate.

A mai arătat că exigențele privind necesitatea și proporționalitatea măsurii asiguratorii trebuie avute în vedere și la momentul verificării subzistenței temeiurilor care au determinat luarea sau menținerea măsurii.

Având în vedere motivele anterior expuse, inculpatul a solicitat admiterea contestaței, desființarea încheierii atacate și trimiterea cauzei la Curtea de Apel Brașov, spre rejudecare.

Examinând încheierea atacată prin prisma criticilor invocate în susținerea căii de atac, precum și a dispozițiilor legale incidente în materie, Înalta Curte constată că este fondată contestația formulată de inculpatul A., din următoarele considerente:

Condițiile generale pentru luarea măsurilor asigurătorii sunt prevăzute de art. 249 alin. (1) din C. proc. pen., legiuitorul stabilind că o astfel de măsură poate fi dispusă în orice fază a procesului penal, pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot servi la (…) repararea pagubei produse prin infracțiune.

Potrivit dispozițiilor alin. (2) al aceluiași articol, măsurile asigurătorii constau în indisponibilizarea unor bunuri mobile sau imobile, prin instituirea unui sechestru asupra acestora.

Dispozițiile art. 249 alin. (5) din C. proc. pen. prevăd că măsurile asigurătorii în vederea reparării pagubei produse prin infracțiune și pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului și ale persoanei responsabile civilmente, până la concurența valorii probabile a acestora.

În afara acestor dispoziții cu caracter general, există și reglementări speciale, cu referire la anumite infracțiuni, relevante fiind dispozițiile art. 11 din Legea 241/2005, conform cărora în cazul în care s-a săvârșit o infracțiune prevăzută de prezenta lege, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie.

Se reține că dreptul de proprietate privată este definit ca fiind dreptul persoanelor fizice sau juridice, al statului sau unităților administrativ-teritoriale asupra bunurilor mobile sau imobile, bunuri asupra cărora proprietarul exercită atributele dreptului de proprietate în interes propriu, dar în limitele legii. Este un drept real principal care conferă titularului său atributele de posesie, folosință și dispoziție (jus possidendi, jus utendi, jus fruendi, jus abutendi) asupra bunului apropriat în formă privată, atribute care pot fi exercitate în mod absolut, exclusiv și perpetuu, cu respectarea limitelor materiale și juridice.

Conform art. 893 lit. a) din C. civ., înscrierea unui drept real se poate efectua numai împotriva aceluia care, la data înregistrării cererii, este înscris ca titular al dreptului asupra căruia înscrierea urmează să fie făcută.

În materia măsurilor asiguratorii, dispozițiile C. proc. pen. și ale legilor speciale trebuie să fie interpretate în lumina prevederilor art. 53 din Constituție și ale art. 1 din Protocolul 1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în sensul că luarea și/sau menținerea măsurii asigurătorii a sechestrului nu se dispune automat, prin efectul legii, ci numai dacă se constată că măsura este proporțională cu situația care a generat-o.

Potrivit art. 1 din Protocolul 1 al Convenției, orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.

În conformitate cu art. 53 din Constituția României, exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns doar prin lege și numai dacă se impune, după caz: pentru apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale, prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav. Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.

În prezenta cauză, instanța de fond a dispus, în baza art. 249 alin. (1), (2) și (5) din C. proc. pen., cu referire la art. 11 din Legea nr. 241/2005, instituirea măsurii sechestrului asigurător asupra bunurilor aparținând inculpatului A., în cotă de 1/1, respectiv de 1/2, până la concurența sumei de 25.016.910 RON.

La data de 21.11.2022, OCPI Constanța a transmis la dosar o adresă prin care informează instanța de fond că inculpatul A. a deținut imobilul situat în Constanța, înscris în cartea funciară IE x-C1-U94/Constanța, și cota teren indiviz cu IE x pe care le-a înstrăinat prin încheierea nr. x/2012.

Așadar, se constată că inculpatul nu mai deține dreptul de proprietate asupra imobilului situat în Constanța, CF nr. x (nr. CF vechi x, nr. cadastral vechi x), cu privire la care instanța de fond a dispus prin încheierea atacată instituirea măsurii sechestrului asigurător.

Având în vedere că dispozițiile art. 249 alin. (5) din C. proc. pen. prevăd că măsurile asigurătorii în vederea reparării pagubei produse prin infracțiune și pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului și ale persoanei responsabile civilmente, până la concurența valorii probabile a acestora, Înalta Curte constată că se impune ridicarea măsurii sechestrului asigurător instituit asupra imobilului anterior menționat, întrucât inculpatul nu mai este proprietarul acestuia.

În ceea ce privește instituirea măsurii sechestrului asigurator asupra celorlalte bunuri, așa cum în mod corect a reținut instanța de fond, conform prevederilor art. 249 alin. (5) din C. proc. pen., măsurile asigurătorii se pot lua până la concurența valorii probabile a pagubei, nefiind obligatorie existența unui cuantum cert al prejudiciului, întrucât, la acest moment procesual, instanța se poate raporta doar la prejudiciul invocat și, de asemenea, la hotărârea pronunțată în primă instanță, prin care s-a dispus obligarea inculpatului la plata despăgubirilor solicitate de partea civilă.

Cu privire la toate celelalte bunuri, cu privire la care instanța de fond a dispus instituirea sechestrului asigurător, Înalta Curte constată a fi îndeplinite exigențele privind necesitatea și proporționalitatea măsurii asiguratorii cu scopul urmărit.

Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 250

1

alin. (3) coroborat cu art. 425

1

alin. (7) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., va admite contestația declarată de inculpatul A. împotriva încheierii din data de 8 noiembrie 2022 a Curții de Apel Brașov, secția Penală pronunțată în dosarul nr. x/2018.

Va desființa, în parte, încheierea penală atacată și, rejudecând:

Va ridica măsura sechestrului asigurător instituită asupra cotei de 1/2 din imobilul situat în Constanța, CF nr. x (nr. CF vechi x, nr. cadastral vechi x).

Va menține celelalte dispoziții ale încheierii atacate.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 340 RON, va rămâne în sarcina statului și se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația declarată de inculpatul A. împotriva încheierii din data de 8 noiembrie 2022 a Curții de Apel Brașov, secția Penală pronunțată în dosarul nr. x/2018.

Desființează, în parte, încheierea penală atacată și rejudecând:

Ridică măsura sechestrului asigurător instituită asupra cotei de 1/2 din imobilul situat în Constanța, CF nr. x (nr. CF vechi x, nr. cadastral vechi x).

Menține celelalte dispoziții ale încheierii atacate.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 340 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 noiembrie 2022.